Matematica de basm

Autori: Sima Daniela;

Instituția: LiceulTehnologic Special nr.3

Elevii se tem de matematică. De ce?

Pentru că pentru unii copii lumea abstractă a numerelor, a relaţiilor dintre ele este un teren
alunecos, care în lipsa unei instruiri adecvate poate duce la un blocaj, la insatisfacţii sau chiar la
eşec şcolar la această disciplină.
 Numeroase studii și cercetări din domeniul psihologiei dezvoltării copilului, promotorul
acestora fiind Jean Piaget, au demonstratcă la vârstele mici copiii asimilează informațiile prin
joc, aceasta fiind cea mai potrivită modalitate prin care ei acumulează cunoștințe. Tocmai de
aceea, povestile, basmele transformă învățarea într-o activitate distractivă. Elevul învață lucruri
noi fără să depună un efort special și fără să se plictisească sau să fie distras cu ușurință. Acesta
este un prim argument care susține folosirea basmelor in orele de matematică.
Povestile sunt cel mai simplu mod de a tine minte ceva. Este modul in care informatiile s-
au transmis din gura in gura mii de ani pana a fost inventata masina de tiparit si au aparut
cartile.Magicienii, jucatorii de poker, matematicienii tin minte numere, carti sau formule intregi
folosind aceasta tehnica.
Probleme avem şi noi, oamenii obişnuiţi, probleme de viaţă şi ... probleme matematice.
Spre deosebire de personajele din poveşti, nouă nu ne vin în ajutor forţe cu puteri supranaturale,
trebuie să le rezolvăm singuri, doar cu puterea minţii, a unei gândiri pozitive, constructive.Un
copil este sensibil la poveşti, el cu asta creşte. Când ascultă o astfel de poveste, nu mai percepe
matematica precum ceva imposibil de înţeles, E un mod inedit de a transforma abstractul în ceva
concret pentru copii. E interesant, accesibil, util.
Poveştile ne pot ajuta să punem în echilibru procesul de asimilare cu cel de adaptare şi
astfel să favorizăm înţelegerea noţiunilor, teoremelor şi legilor matematice. Elevii vor pătrunde
în tainele matematicii prin intermediul unui univers cunoscut şi îndrăgit de ei. Textele-problemă
inspirate din lumea poveştilor îi incită la lectură şi în acelaşi timp contribuie la dezvoltarea
gândirii, a logicii şi a perspicacităţii, prin înţelegerea conceptelor matematice propuse.
Dacă intelegem rolul semnificativ pe care-l joacă poveştile în educaţia copiilor, vom crea
cu uşurinţă un mediu care să încurajeze elevii, în care aceştia să se simtă confortabil şi să-şi
poată împărtăşi experienţele şi descoperirile lor ca ucenici matematicieni.
Un matematician arab Ibn Khallikan (1211–1282), a formulat celebra problemă a
boabelor de grâu de pe tabla de şah formulată evident sub forma unei legende:
Legenda şahului.
Demult, în Persia, trăia un rege foarte bogat. Însă toate bogăţiile lui nu reuşeau să-i
alunge plictiseala. Într-o zi, un înţelept pe nume Sessa a adus la palat un joc cu piese de lemn,
tabla era aceeaşi ca la jocul de şah de astăzi (8 x 8 pătrăţele albe şi negre alternativ). Regele a
fost deosebit de încântat de acest nou joc şi a vrut să îl răsplătească din plin pe inventator. Se
spune că regele a fost atât de încântat de joc, încât era dispus să îi îndeplinească orice dorinţă
genialului inventator. Sessa, brahmanul indian, după ce a cugetat un timp, a vrut să i se dea
pentru primul pătrăţel de pe tablă un bob de grâu, pentru cel de-al doilea 2 boabe de grâu, pentru
cel de-al treilea 4 boabe de grâu, pentru cel de-al patrulea 8 boabe, pentru cel de-al cincelea 16
boabea de grâu etc; prin alte cuvinte a cerut să i se dea pentru fiecare dintre cele 64 de pătrăţele
un număr de boabe care să fie egal cu dublul numărului de boabe anterior. La început regele s-a
simţit chiar jignit, crezând că brahmanul crede că regatul lui este sărac, însă seara când şi-a
întrebat slujitorii dacă Sessa şi-a primit răsplata a fost stupefiat când aceştia i-au spus: „Cu toata
puterea şi bogăţia ta, o! prea-luminate rege, în întreg regatul nu există atâta grâu încât cerea să
poată fi îndeplinită.”Se spune că matematicianul curţii i-a explicat regelui că numărul de boabe
de grâu cerut este egal cu n= 1+2+22 +...+263, unde n reprezintă numărul de boabe cerut.
Aceasta este suma unei progresii geometrice şi nu se ştie dacă matematicianul de la curte
cunoştea această formulă de calcul, însă a fost capabil să-i explice regelui cum stă treaba cu
numărul de boabe cerut. Ca să vă faceţi o părere despre cantitatea de grâu ce trebuia oferită,
numărul de boabe era aproximativ egal cu 2 x 1019.Regele i-a cerut sfatul matematicianului, iar
acesta i-a spus să-l invite pe brahman la curte şi să-l pună să-şi numere singur, bob cu bob,
cantitatea de grâu cerută. Iată astfel cum matematicianul curţii şi-a scos suveranul din
încurcătură. Chiar dacă Sessa număra câte un bob pe secundă, fără întrerupere, ar fi putut să
strângă în 6 luni abia 1 m3 de grâu, iar în 10 ani 20 m3 de grâu. În orice caz, brahmanul nu ar fi
terminat de numărat boabele ce le-a cerut nici în 100.000 de ani.
Elevii cu deficienţe de auz au mari probleme în a înţelege şi utiliza conceptele
matematice întâlnite, în a rememora cunoştinţele dobândite anterior sau în a realiza un
raţionament matematic corect şi coerent. Astfel, predarea matematicii cu ajutorul povestilor
poate fi eficienta nu numai din punct de vedere al îmbunătăţirii performanţelor acestor elevi, dar
mai mult, aceştia învaţă cu mai multă plăcere, devin mai perseverenţi şi capătă mai multă
încredere în capacităţile proprii.
De foarte multe ori elevii au probleme, la ordinea efectuarii operatiilor si folosirea
parantezelor …atunci cand apar foarte multe numere si operatii.
In general se impiedica atunci cand avea semnul ˝–˝ in fata parantezei, sau cand exista mai multe
operatii de facut, fara sa fie strict delimitate de paranteze.
De exemplu, la un exercitiu de tipul:   4·  25 - 12 + ( 3-2·32 ) se pot face multe greseli …
Trebuie sa inteleaga diferenta dintre semnul unui numar (pozitiv sau negativ) si operatia
de adunare sau scadere, asa ca ii rugam sa-si imagineze semnele si operatiile matematice ca pe
niste personaje de poveste.
Pentru operatii ne trebuie trei personaje:
Ridicarea la putere este cea mai puternica operatie si se rezolva prima.Vom alege ca
personaj pe Fat Frumos.
Apoi se rezolva inmultirile si impartirile. Acestea vor fi regele si regina .
La sfarsit se efectueaza adunarile si scaderile. Acestea vor fi curtenii.
Daca apar paranteze, acestea vor fi bineinteles printesele, cele trei fete ale regelui si
reginei. Si bineinteles ca rasfatata este mezina, ca in orice poveste si care are intaietate, Printesa
Paranteza rotunda ( ), apoi cea mijlocie, Printesa Paranteza patrata   iar cea mare, Printesa
Acolada va avea tot timpul rabdare pana la sfarsit….
Mai avem nevoie de:
- un personaj pentru semnul ( - ) in fata parantezei: Magicianul, are o bagheta magica, ce
schimba dispozitia si emotiile celor pe care ii atinge, adica a numerelor de dupa semn. Cum
adica? Daca erau vesele se fac triste (din pozitive se transforma in negative), iar daca erau triste
se fac vesele (din negative, in pozitive).
–   =  -(+) = -
–   =  -(-) = +
-un personaj pentru semnul ( + ) in fata parantezei: Slujitorul credincios, care ia forma si
emotiile celor din fata lor. Daca sunt vesele ( pozitive), devine vessel( pozitiv), daca sunt triste
( negative), ramane trist ( negative )
+   =  +(+) = +
+   =  +(-) = -
Ne imaginam ca in Regatul Aritmetica, regele si regina organizeaza o petrecere in cinste
venirii lui Fat Frumos pentru a-si alege mireasa dintre cele trei printese.
In sala de bal Fat Frumos ( ridicarea la putere) este intampinat de rege si regina ( inmultirea
si impartirea ), urmati de curteni ( adunarea si scaderea). Sunt asteptate apoi cele trei
printese: intai intra cea mica, Paranteza rotunda ( ), apoi cea mijlocie, Printesa Paranteza
patrata iar la sfarsit cea mare, Printesa Acolada . Nu pot lipsi din sala de bal Magicianul si
Slujitorul credincios.

 4·  25 - 12 + ( 3-2·32 ) =
Ordinea operatiilor: 3-2-1

Tot regatul ne ajuta sa rezolvam exercitiul.

Ideea este ca putem privi orice, chiar si matematica, ca pe un taram de basm.

Bibliografie:
http://povestindmatematica.ro/povestea-banchetului-regal/
https://scoalanr1.files.wordpress.com/2012/12/crazy-frog-9.pdf