Curs nr: 2.

LOTR

2. Calităţile tehnice de exploatare ale autovehiculului

2.1. Particularitățile procesului de producție în transport
2.2. Sistemele de transport și caracteristicile acestora

2. Calităţile tehnice de exploatare ale autovehiculului

A) Calităţile tehnice de exploatare

Calităţile tehnice de exploatare determină posibilitatea utilizării
autovehiculului la o productivitate maximă, în condiţiile unei securităţi de
circulaţie complete. Cele mai importante calităţi tehnice de exploatare ale
autovehiculelor sunt: calităţile de tracţiune, durabilitate, manevrabilitate,
confortabilitatea şi cheltuielile de întreţinere şi reparaţii.
 Calităţile de tracţiune sunt determinate de performanţele
autovehiculului (viteza maximă, acceleraţia, timpul şi spaţiul de demaraj,
intensitatea frânării, deceleraţia maximă şi spaţiul de frânare) care depind de
caracteristicile motorului, de parametrii transmisiei şi de rezistenţele ce se opun
la deplasarea autovehiculului.
 Durabilitatea, este dată de calitatea autovehiculului de a funcţiona timp
îndelungat fără defecţiuni în limita uzurilor admise. Ea este determinată de factori
constructivi (calitatea materialelor folosite la fabricarea pieselor, de tehnologia de
fabricaţie a pieselor, de montaj, felul ungerii etc.) şi de factori de exploatare
(starea drumului, condiţiile meteorologice, calitatea combustibilului şi
lubrifiantului, calitatea şi punctualitatea reviziilor tehnice şi periodice, calificarea
conducătorului auto etc.).
 Manevrabilitatea este determinată de posibilitatea autovehiculului de a
efectua cu uşurinţă schimbări de direcţie şi de a menţine constantă direcţia
mişcării dorite şi depinde de construcţia autovehiculului, de parametrii
mecanismului de direcţie, de elasticitatea transversală a pneurilor şi de poziţia
centrului de masă.
 Confortabilitatea este calitatea autovehiculului de a circula cu viteze
mari pe drumuri de calitate bună şi cu viteze mai reduse pe drumuri de calitate
proastă, fără şocuri sau oscilaţii prea mari, care să provoace obosirea excesivă a
pasagerilor, deteriorarea mărfurilor transportate sau avarierea organelor şi
agregatelor proprii.
 Cheltuielile de întreţinere şi reparaţii, sunt determinate de simplitatea
şi uşurinţa cu care se pot executa. De asemenea ele depind de uşurinţa cu care se
poate ajunge la punctele de ungere şi reglare, de simplitatea montării şi demontării
agregatelor, de uşurinţa cu care acestea pot fi scoase de pe autovehicul şi de gradul
de unificare şi interschimbabilitate a pieselor şi agregatelor autovehiculului.
 Calităţile tehnice ale unui autovehicul nu se pot aprecia în afara legăturii
care există între acestea şi condiţiile de exploatare. Deci, gradul de concordanţă
dintre calităţile tehnice ale autovehiculului şi condiţiile de exploatare constituie
indicele principal de apreciere a unei construcţii sau a alteia.
 Dinamicitatea - este determinată de performanțele de tracţiune
şi cele de frânare ale automobilului.
 Maniabilitatea - este determinată de capacitatea de a se
deplasa în direcţia stabilită prin manevre de către conducătorul auto.
 Stabilitatea - este determinată de capacitatea autoturismului de
a nu se răsturna şi a nu derapa, în anumite condiţii de deplasare.
 Economicitatea - consumul de carburant al autovehiculului.
 Fiabilitatea - capacitatea automobilului de a funcţiona fără
defecţiuni pe o perioadă impusă şi în anumite condiţii de exploatare.
 Mentenabilitatea - uşurinţa realizării reparaţiilor şi a
întreţinerilor tehnice.

B) Parametrii constructivi

Lungimea automobilului - reprezintă distanţa dintre punctele extreme

din faţa şi din spatele automobilului.
Lăţimea automobilului - reprezintă distanţa dintre punctele laterale ale
automobilului.
Înălţimea automobilului - reprezintă distanța dintre partea de jos a
maşini (în fapt, a roţilor, care realizează contactul cu solul) şi partea de sus.
 Consolele - reprezintă distanţele dintre punctul extrem din faţa
automobilului şi centrul roţii din faţă, respectiv dintre punctul extrem din spatele
automobilului şi centrul roţii din spate.
Ampatamentul - reprezintă distanţa dintre axurile roţilor din faţă şi din
spate ale automobilului.
Ecartamentul - reprezintă distanţa dintre roţile aceleiaşi punţi ale
automobilului.
Garda la sol - reprezintă distanţa dintre partea cea mai de jos a caroseriei
maşinii şi sol.
Unghiul de atac - reprezintă unghiul format dintre sol şi linia care uneşte
partea de jos a roţilor din faţă (care are contact cu solul) şi partea de jos a botului
maşinii.
Unghiul de degajare - reprezintă opusul unghiului de atac, fiind format
din linia solului şi linia car uneşte partea de jos a roţilor din spate ale maşinii şi
partea de jos a spatelui maşinii.
Masa proprie - masa automobilului, fără pasageri şi încărcătură.
Masa (sarcina) utilă - masa încărcăturii pentru care a fost construit
automobilul.

C) Parametrii energetici ai automobilului

Posibilitatea mişcării automobilului este condiţionată de prezenţa unei forţe

motoare (de tracţiune) care ia naştere ca rezultat al interacţiunii dintre drum şi
roţile motoare acţionate de un moment oarecare.
În prezent sursa de energie cea mai utilizată pentru punerea în mişcare a
automobilelor este motorul cu ardere internă, în care energia chimica a
combustibilului se transformă în energie mecanică.

D) Parametrii economici ai automobilelor

Parametrii economici cei mai importanţi care caracterizează un automobil

sunt costul iniţial, amortismentul şi cheltuielile de exploatare (consumul de
combustibil şi lubrifiant, consumul de pneuri, durabilitatea automobilului,
cheltuielile de întreţinere şi reparaţii).
a)Consumul de combustibil este cel mai important indice care
caracterizează economicitatea automobilelor şi depinde de următorii factori: tipul,
starea şi puterea motorului montat pe automobil; construcţia saşiului; viteza de
deplasare; tipul şi starea drumului.
La automobile consumul de combustibil se raportează la 100 km parcurşi
(l/100km sau kg/I00km), la tona kilometru transportată (1/txkm) şi călător
kilometru (1/calatorkm).
b)Durabilitatea automobilului, este dată de calitatea acestuia de a
funcţiona timp îndelungat fără defecţiuni în limita uzurilor admise. c)Cheltuielile
de întreţinere si reparaţii, sunt determinate de simplitatea şi uşurinţa cu care se
pot executa.

2.1.Particularitățile procesului de producție în transport

Incadrarea transporturilor intr-o ramura distincta a economiei naționale se

datoreaza faptului ca, desi activitatea in transporturi, din punctul de vedere al
procesului muncii, se identifica cu cea din ramurile creatoare de bunuri materiale,
totusi ea prezinta o serie de particularitați:
 Rezultatul muncii productive in transporturi nu constituie un nou
produs, o marfa, ci o prestație. Prin transport marfurile isi pastreaza proprietațile
fizico-chimice, dar isi sporesc valoarea;
 Transporturile de marfuri sunt o activitate economica care se
desfasoara atat in sfera producției, cat si in cea a circulației marfurilor. Astfel,
se disting:
 transporturi interioare prin care se realizeaza deplasarea materiilor
prime, materialelor, fortei de munca de la o secție de producție la alta, deci
activitațile desfasurate in sfera producției si
 transporturi comerciale ce apar ca o continuare a activitații de producție
in sfera circulației.
 Transportul, in sine, nu se poate stoca, se consuma imediat in
Momentul efectuarii producției. Se stocheaza insa nevoia de transport.
 Transporturile de calatori si cele de marfuri se deosebesc
substanțial intre ele, in sensul ca transporturile de calatori se caracterizeaza prin
sensul dus-intors al curenților de calatori, adica sunt, in general, activitați
echilibrate, in timp ce in transporturile de marfuri nu exista, in aceeasi masura, o
asemenea egalitate, deoarece volumul marfurilor transportate in cele doua sensuri,
de cele mai multe ori, nu este identic.
Variația traficului de calatori e influentata de fenomenele de masa
caracterizate printr-o probabilitate ridicata (sarbatori, concedii, vacante), in timp
ce in transportul de marfuri acesti factori au o influenta mai redusa.
 Activitatea de transport este, in general, o activitate continua in
timp care, in cele mai multe cazuri, este o activitate de zi si noapte, atat in zilele
de lucru, cat si in cele de sarbatoare, dar discontinua ca intensitate, cu
intermitente,motiv pentru care randamentul ei este variabil.
 Transporturile sunt activitați ce se desfasoara pe spații intinse, prin
sute si chiar mii de unitați distincte, indepartate geografic unele de altele, dar
strans legate.
In concluzie, transportul este o prestație de servicii de un tip special:
 nu se poate nici stoca, nici conserva;
 trebuie sa faca fata unor momente de varf;
 se executa in condiții speciale si
  presupune existenta unei infrastructuri tehnice extraordinar de vaste si
complexe, care sa excluda orice situație neprevazuta.

2.2.Sistemele de transport și caracteristicile acestora

Sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea mijloacelor si instalațiilor

intrebuintate in vederea inlaturarii distantelor.
În compunerea si organizarea transporturilor intra elemente de ordin
tehnic:
 drumul;
 mijlocul de transport;
 forta de munca a mijlocului de transport.
Transporturile se pot clasifica astfel:
a) Din punctul de vedere al obiectului transportului:
 transport de calatori si
 transport de marfuri.
b) Dupa mijloacele intrebuintate transporturile pot fi:
1.feroviare;
2.rutiere;
3.navale;
4.aeriene;
5.speciale;
6.combinate.
1.Transportul feroviar efectueaza deplasarea in spațiu a bunurilor si
oamenilor cu ajutorul mijloacelor de tracțiune (locomotivele) si a mijloacelor
tractate (vagoanele) care circula pe trasee fixe si pe cai ferate.
Transportul feroviar se caracterizeaza prin:
 regularitatea efectuarii circulației in toate anotimpurile, ziua si
noaptea, aproape independent de vreme;
 mijloacele de transport feroviare dispun de o mare capacitate
in raport cu cele auto si aeriene;
 din punct de vedere economic se remarca costul mai ridicat al
transportului feroviar in comparație cu cel fluvial, maritim si prin conducte si, de
regula, mai mic fata de cel auto si aerian. Transportul pe calea ferata necesita
investiții mari comparativ cu cel auto. Astfel, investițiile pentru construcția unei
cai ferate sunt de 3 ori mai mari decat cele pentru construcția unei sosele. De
asemenea, si investițiile necesare pentru achiziționarea materialului rulant sunt
ridicate. La fel, si costul intreținerii mijloacelor de transport feroviar si al liniilor
se situeaza la un nivel superior in comparație cu cel auto sau naval.
2.Transportul rutier efectueaza deplasarea in spațiu a bunurilor si
oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport
autopropulsate.
 Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarca
faptul ca dispun de o mare mobilitate, putand fi intrebuintate, in funcție de vreme,
pe orice fel de drum. Transportul auto ofera posibilitatea incarcarii marfii direct
de la punctul de expediere si descarcarea ei direct la punctul de destinație, fara a
fi necesare transbordari si manipulari suplimentare.
 Mijloacele de transport auto se deplaseaza cu viteze mari ca
urmare a vitezei comerciale mari si a simplitații operațiunilor tehnologice de
incarcare si descarcare. Ele se pot pregati rapid si usor in vederea efectuarii
transportului, necesitand cheltuieli reduse in acest scop.
Transportul auto ofera cea mai mare eficienta pe distante scurte.
3. Transportul naval efectueaza deplasarea in spațiu a bunurilor si
oamenilor cu ajutorul navelor.
 Transportul naval se caracterizeaza prin marea capacitate de
incarcare insa, in comparație cu celelalte modalitați de transport, chiar si cele mai
moderne nave au viteza de deplasare relativ redusa, desi trebuie sa parcurga
distante foarte mari.
 Navigația maritima si fluviala realizeaza legaturi dintre porturi
diferite de pe glob, in condiții de eficienta ridicata, investițiile fiind relativ reduse
in raport cu transportul terestru.
 Transportul naval este adecvat pentru bunurile de masa cu
valoare redusa, unde nivelul cheltuielilor de transport prevaleaza asupra duratei
transportului.
 Avantajul transportului pe apa, din punct de vedere al
costului, este mai evident pe distante mari, transoceanice.
4.Transportul aerian efectueaza deplasarea in spațiu a bunurilor si
oamenilor cu ajutorul aeronavelor.
Printre particularitațile tehnico-economice ale transportului aerian se
numara:
 rapiditatea - este caracteristica esențiala a transportului aerian. Aceasta este
evidențiata de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce
nu poate fi egalata de nici un alt mijloc de transport;
 regularitatea - consta in aceea ca transportul aerian se efectueaza
dupa un program precis in orice perioada a anului, atat ziua, cat si noaptea;
 oportunitatea – se refera la faptul ca acest mod de transport pune la
dispoziția celor interesați, oricand si oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel
mai modern mijloc de transport.
5.Transporturile speciale sunt transporturi neconvenționale, a caror
pondere a crescut substanțial in ansamblul transporturilor si care se efectueaza cu
mijloace total diferite de cele clasice.
Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru
deplasarea unor marfuri de masa lichide, in flux continuu, in relațiii de transport
stabile. Acest mod de transport: prezinta un cost scazut, pierderi minime de
manipulare, nu este influentat de condițiile atmosferice, nu afecteaza mediul
inconjurator, necesita personal de deservire redus, prezinta regularitate si se
efectueaza fara cursa goala.
Transportul auto de mărfuri se execută cu vehicule portante de diferite
construcţii, autotractoare cu semiremorci şi remorci. Din punct de vedere al
capacităţii de transport greutatea mărfurilor poate fi de la 100 kg până la 100t sau
mai mult.Vehiculele cele mai mici pentru transportul mărfurilor sunt derivate din
turisme.
Automobilele pentru transportul mărfurilor trebuie să îndeplinească
anumite condiții privind:
 capacitatea de transport;
 gabaritele;
 construcția caroseriei;
 accesoriile pentru manipularea, arimarea și păstrarea calității
mărfurilor transportate
Autoutilitarele sunt construite special pentru transportul de mărfuri şi au o
capacitate derivata de încărcare până la 2-2,5 tone. Vehiculele grele pentru
transport mărfurilor au o gamă largă de construcţii şi amenajări. Pentru
transporturile în trafic interurban este indicat să se folosească automobile de mare
capacitate, care conduc la mărirea productivităţii şi contribuie la reducerea
preţului de cost.
Gabaritele automobilelor sunt limitate în general de legislaţii care ţin seama
de parametri de proiectare şi construcţia drumurilor, în general lăţimea este
limitată la 2-2,5 m, înălţimea la 4 m, iar lungimea la 10-12 m pentru autocamioane
cu 2-3 osii şi până la 18-40 m pentru trenuri rutiere.
Dimensiunile, greutăţile şi sarcinile pe osie admise sunt stabilite prin lege.
Tipul de caroserie de camion cel mai des utilizat pentru o mare diversitate de
mărfuri este caroseria platformă, denumită platformă universală. Platforma poate
avea sau nu obloane laterale şi în spate sau poate sa nu aibă astfel de obloane.
Platforma poate fi fixă sau basculabilă.
Pentru protejarea mărfurilor față de intemperii, razele solare și praf, la
platforme se pot amenaja coviltire acoperite cu prelate sau materiale.
Automobilele pentru transport mărfuri cu caroserie închisă, denumite
autofurgoane sau autofurgonete sunt destinate transportului mărfurilor perisabile,
de valoare, sau care necesită o protecţie deosebită. Cutia furgoanelor sau
furgonetelor poate avea pereţi termoizolanţi, sistem sandviş, la care între două
învelitori, una în exterior şi una în interior, se interpune un strat de material
termoizolant.
Protecţia mărfurilor perisabile se face cu autofurgoane speciale care pot fi:
izoterme, refrigerente sau frigorifice.
Lichidele care se transportă în cantităţi mari sau produsele pulverulente se
încarcă în caroserii amenajate sub forma unor recipiente, denumite cisterne care
se fixează pe şasiu în locul caroseriei obişnuite.
 Pentru a diminua efectul izbirii cu putere a lichidului în pereţi la şocurile
produse de denivelările drumului şi la frânările bruşte, corpul cisternei se
compartimentează prin pereţi transversali.
Secţiunea transversală a cisternelor poate fi ovală, rotundă,
dreptunghiulară, etc. La transportul produselor pulverulente se utilizează şi
caroserii de forme speciale (tip buncăr).
Unele caroserii sunt prevăzute dispozitive speciale:
 utilaje de manipulare, în special de ridicat;
 dispozitive de basculare a platformei în spate sau lateral;
 podele conveier sau cu melc longitudinal pentru încărcare descărcare;
 instalaţii de pompare pentru lichide şi pulverulente;
 cârlige, lanţuri şi alte accesorii pentru prinderea şi fixarea încărcăturii.
Capacitatea de încărcare este greutatea maximă admisibilă a sarcinii utile,
în tone. Pe drumuri grele, cu patul moale, capacitatea de încărcare se micşorează
cu 20%÷30%. Sarcina utilă a unui autocamion, admisibilă pentru transporturi pe
drumuri bune, cu înveliş tare, se numeşte capacitate nominală de încărcare.