MITROPOLIA MOLDOVE! Si SUCEVEI REVISTA OFICIALA A ARHIEPISCOPIEI IASILOR $I A EPISCOPIE] ROMANULUI SI HUSILOR Anul LXII, Nr. 5 SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 19866 a7, 3), 4. A NU UCIZI“ — STUDIU EXEGETIC Generali Imprejurarile in care a fost dati aceasta poruncé Urmasii lui Avraam, ,poporul ales“ (Exod 19, 5), au avut de indeplinit 0 misiune nobilé in antichitate: aceea de a duce peste veacuri_ideea monoteist si cea mesianicd, in vederea venirii lui Mesia, In acest scop, el s-a bucurat de o atentie deosebita din partea lui Iahve, indeosebi o daté cu incheierea Legimintului, pe Muntele Sinai, cind Israel primeste 0 Lege noua si incepe o viata noua. Fundamentul acestei Legi este ,Decalogul*, integrat in ,Cartea Le- gamintului’ (Sefer habberit — Tesire 20, 22 si 23, 33) in care se pune accentul in special pe normele moral-sociale. Israel se pregateste trupeste si sufleteste si asteapta incheie- rea legamintului la poalele Muntelui Sinai, cAci Moise se urease pe munte. Aici Dumnezeu incheie cu Moise noul legamint pentru intre- gul popor. Ca marturie a incheierii legimintului, Moise primeste din partea lui Dumnezeu doud ,Table de piatra* (huchot haabanim- Tesire 24, 12 si 31, 18; Deuteronom 9, 11), pe care fusesera ,scrise cu degetul ui Dumnezeu*? (Iesire 21, 18; Deuteronom 5, 22), sub forma de porunci, prineipiile de baz ce trebuiau s& se imprime in inima poporului asemenea scrierii pe piatra. In totul au fost consemnate zece porunci, de unde si denumirea de ,Decalog*, cum rezulta din expresia_biblicd: ,Aseret hadeebarim—cele zece cuvinte* (Exod 34, 28; Deuteronom 4, 13 si 10, 4) si din cea folosité in textul grec al Septuagintei: Oi déu Royo sau tH d&a giinara ® Decalogul este o opera unitara ca fond si forma, cuprinzind poruncile redactate in forma negativa, insotite de motivari sau sanctiuni si imbratisind intreaga conduita religios-moralé a popo- rului evreu, ca un adevarat dreptar de viata. Stind in centrul intregii Legi, Decalogul este constitutia mo- zaismului, deoarece exprima vointa lui Dumnezeu redatA in convor- birea directa cu Moise *. Are ca scop reglementarea vietii comunitatii teocratice a lui Israel, atit sub raport religios cit si sub raport social Formulate scurt, ciar si precis, poruncile Decalogului desco- pera omului vointa lui Dumnezeu, voint& care, imprimindu-se adine in constiinta omului, trebuie sd-l fereasc’ de pacat si sd-l determine a se apropia de Dumnezeu prin practica Legii. 1. Pr. prof. VI. Prelipcean, Pr. prof. N. Neaga, Pr. prof, Gh. Barna, Studiul Vechiulut Testament, Bucuresti, 1955, p. 161 2. T. Ortolan, in Dictionnaire ‘de Théologie Catholique, vol. VI, Paris, 1922, p. 37. Tbidem. Emile Durkheim, Le surcide, Paris, 1897, p. 373.62 MITROPOLIA MOLDOVEI SI SUCEVE! Dupa invatétura traditionalé poruncile au fost scrise pe cele doué Table. Pe prima Tabla au fost scrise poruncile 1-4, car cuprind datoriile omului c&tre Dumnezeu si culmineazd cu po- runca suprema: SA iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din tot jetul tau si din toxta puterea ta (Deuteronom 6, 5). Pe a dous Tabla au fost scrise poruncile de la 5 la 10, cuprinzind datoriile omului c&tre sine si catre aproapele, fiind rezumate in cuvintele: SA iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti (Levitic 19, 18) Aici este incadraté si porunea: ,S& nu ucizi*, care implied o ‘com- plexitate de idei, ce vin si confirme necesitatea respectarii ci, despre care vom vorbi in studiul de fata Capitolul I: Valoarea viefii in contextul Vechiului Testament. In contextul Vechiului Testament viata este prezentaté drept unul dintre bunurile cele mai de pret cu care este inzestrat omul. Nimic n-o poate echivala, iar datoria omului este de a o pazi si cultiva. Valoarea vietii provine din faptul: a) C& este creat de Dumnezeu si b) din superioritatea omului fala de celelalte creaturi. a) Vechiul Testament numeste deseori pe Dumnezeu ,Dum- nezeul cel viu*, in contrast cu idolii—falsii_dumnezei — care n-au existent reali si sint plasmuiri ale mintii sau miinilor omului (Deuteronom 5, 26; losua 3, 10; I Regi 17, 26; Iosua 37, 4 si 17; Daniil 6, 20 si 12, 7; Osea 1, 10). Faptul ci Dumnezeu este viu si ci vede si_judecd faptele oamenilor a inspirat formula de jurémint ,viu este Dumnezeus, care echivala cu juramintul facut ,pe insasi viata lui Dumnezeu* (Jude- catori 8,19; Rut 3, 13; T Regi 19, 6 si 26, 10; II Regi 2, 27; II Regi 1, 29; Ieremia 5, 2 ete.) Dumnezeu Insusi face din faptul existentei un prim_adevar pe care isi intemeiaza afirmatiile facute faté de oameni. Formula Eu, sint viu este des intrebuintata (Deuteronom 32, 40; Ezechil 14, 16, 18 ete.) 6 Dumnezeu este viaté in sine si izvorul a tot ce exista si este viu ; El este izvorul vietii omului. Dupa ce in cele cinci zile Dum- nezeu a facut pe toate cite exist’ in cer si pe pamint, in ziua a sasea a facut pe om. ,Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat’ in nari suflare de viatd si omul s-a facut fel suflet viu* (Facerea 2, 7). Acest fapt da vietii omenesti o valoare cu totul aparte pentru c& Dumnezeu nu creeazi nimie rau sau de prisos, iar toate lucru- rile miinilor sale sint ,bune foarte* (Facerea 1, 31). Viata omeneasca este un bun pe mésura Celui ce a creat-o. Viata este un dar, darul lui Dumnezeu, un dar care izvoraste din dragostea si bunatatea lui Dumnezeu?, iar respectul fata de ea este, in ultima instanta, respectul fata de Dumnezeu, Creatorul ei H. J. Crelier, La Sainte Bible avec comentaires (trad. Mabbe Bayle), vol. Ill, Paris, 1902, p. 171. 6. H. Lesetre, ‘Vie, in Dictionnaire de ta Bible, vol. II, col. 2417. prof. ‘Dumitru Stiniloae, .Sa nu uctzt*, in ,Biserica Ortodox’ XXXIIT (1964), nr. 3-4, p. 83.ele ire 0- tot ne ele are egi vir les hil ste 1a ina cut iru ru Sci ste ea ei bbe ox STUDII 63 »Fiecare viata este o chemare data de Dumnezeu unui om, 0 tema de realizat si chemarea aceasta, tema data, trebuie realizaté pind la capatul ei natural, rinduit de Dumnezeu, pentru c& viata este 0 datorie la care Dumnezeu a chemat pe om®. b) Referindu-se la crearea omului, Moise o descrie ca pe un fapt cu totul aparte. Omul, zice, a fost creat ,dupa chipul lui Dum- nezeu*, cu menirea de a stapini peste pestii marii, peste pasdrile cerului, peste vite, peste tot pamintul si peste toate tiritoarele care se mised pe el (Facerea 1, 26-27). Ca sa-I facd pe om, Dumnezeu S-a ales ca model pe Sine Insusi. Acest model il hotaraste printr-un sfat cu Sine Insusi, in taina convorbirii dintre Tatal, Fiul si Sfintul Duh 9, In virtutea acestui fapt omul avea sa fie stipin al pamintului, precum Dumnezeu este stapin al intregului univers 1. Omul, cununa si stapinul lumii create de pe pamint, imbin& in persoana sa cele doua elemente esentiale ale lumii: pe cel mate- rial si pe cel spiritual. Dar, desi cu trupul nu reprezinta decit un punct in imensitatea spatiilor, prin gindirea sa cuprinde si domin& universul intreg. Lumina ratiunii, care-i di constiinta rostului in_ univers, ii descoperd si legile firii, pe care este chemat s-o stapineasca ". Lumea intreaga a fost facuta pentru om. Ea cap&t& sens doar in masura in care ajuté pe om la implinirea rostului sau. Aceast& idee o dezvolta Sfintul loan Gura de Aur intr-unul din comentariile sale. Lumea, zice, yexisté doar pentru noi si pentru slujirea noastr: aceasta destinatie este singura ei menire de a fi. O dovada in acest sens gaseste restabilirea ordinii dupa potop. ,Pentru ci neamul nostru trebuia sa-si reia mersul sau, pamintul insusi a revenit la starea lui si s-a reimbracat in frumusetea sa cea dintii. Este usor de vazut ce totul se face pentru om. Pentru el apele se retrag si reapare marea, soarele si luna..... totul se mladiaza si se transforma in slujba neamului omenese. Pentru cé omul este cea mai de cinste dintre toate cele vazute si pentru el au fost facute toate celelalte‘ 1, 8. [biden 9: G. Quivreux, La Lot ou le Décatogue, Paris, 1914, p. 374. 10. Sfintul loan’ Gurd de Aur, Explicatia Psalmulut’ XI (trad, J. Ba- reille), vol. 9, p. 1215, spune: ,Noi sintem pe pimint ceea ce este Dumnezeu in cer. Nimeni nu este mai presus’de Dumnezeu in cer, dupa cum nimeni nu este egal in putere cu omul pe pimint™. 11. Sfintul Ioan Gura de Aur, Cuvintul I despre Creafie (trad. cit vol. XI, p. 137), ,tn ce sens omul este lumini?... Este lumina prin stiinti si arta? Pentru ci’ pe cind lumina (fiziei) ne descoperd griul, inteligenta omului face din el pine; lumina ne descoperd strugurele, inteligenta il transforma in vin; lumina ne arat& lina, inteligen{a o transforma in vegminte; lumina ne arati muntele, inteligenta scoate din el diamantul*. 12, Sfintul Joan Gurk de Aur, Comentar ta Isaia (trad. cit.), vol. X, p. 195; Idem, Omilia 18 la Romani, vol. 16, p. 133 Spune ci ,omui este cu mult superior cerului gi strilucirea sufletului siu este mult superioara stralucisii acestuia*. Vorbind despre om, acelasi Sfint Parinte nu are in vedere o anumiti categorie de oameni, ci pe tot omul ca atare, purtétorul chipului lui Dumnezeu si al unei vocafii speciale in lume. El spune: ,Nu ne uneste doar identitater firii. Noi posedim in comun cerul, soarele, luna, toate corurile astrelor, aerul, marea, focul, apa, pamintul, viata si moartea, sinitatea, hrana si imbricdmintea. Adaugafi la’ acestea bunurile spirituale, cina sfinti:’ Trupul Domnului si prea Sfintul Siu Singe, speranfa imparitiei ceresti, baia nasterii, mintuirea si acele64 MITROPOLIA MOLDOVEI $I SUCEVEI Capitolul IT: St nu ucizi*. Una din cele 10 porunci care stau la baza Legii mozaice, porunca a cincea, opreste omuciderea. Ea se ineadreaza perfect in spiritul Vechiului Testament care a) Invata respectul reciproc si iubirea dintre oameni ; b) Condamna suprimarea vietii aproapelu ©) Legea talionului, cu toata asprimea formularii ei, are rostul de a impiedica abuzurile. a) Dat fiind ca oamenii provin dintr-o singura pereche umana, cA sint frati si egali intre ei, Vechiul Testament indeamna in mod firese, la iubire, respect reciproc si la pace (Levitic 19, 17; Deutero- nom 20, 10-11) Sint nenumarate textele din care rezulté cé Dumnezeu aprob’ si binecuvinteaza iubirea frateasci si dezaprob’ dusmania. »Domnul, zice inteleptul Solomon, asculté rugiciunea celor neprihaniti, dar de cei rai se departeaza* (Pilde 15, 19). ,EL isi intoarce fata de la acei rai, zice David, ca sA le steargé pomenirea de pe pamint. Insa, cind strig, Cel fara prihand ii aude si-i scapa din tot necazul lor (Psalm 34, 16-17) Gindul cel rau naste totdeauna fapte rele. De aceea, el tre- buie curmat. ,Nu gindi cele rele impotriva aproapelui tau, cind st& linistit linga tine“, spune acelasi intelept (Pilde 3, 29). ,Cei ce gindesc raul nu merg pe calea cea dreapta, ci cei ce gindesc binele, cei care lucreaza cu bunatate si cu credinciosie* (Pilde 14, 22) Se interzice razbunarea, ca o atitudine care nu curma, ci mai degraba insufleteste raul. Numai Dumnezeu este autorizat s& rasplateascé faptele oamenilor : yA mea este razbunarea si Eu voi raspliti*, zice Domnul. De aceea si nu spui: ,Cum mi-a facut el mie, asa fi voi face si cu lui. fi voi rasplati dupa faptele sale“ (Pilde 24, 29). Cu atit mai mult, ca o fapté degradant& care nu poate ramine nepedepsita este fapta celui care raspliteste binele cu rau. ,Cel ce intoarce rau pentru bine, raul nu-i va parasi casa‘ (Pilde 17, 11) Sentimentul care trebuie si inspire faptele oamenilor nu tre- buie s& fie altul decit cel al compasiunii si solidaritatii _umane. Acest sentiment trebuie si cuprind pe toti oamenii, inclusiv pe vrajmasi. ,Nu te bucura, zice inteleptul Solomon, de c&derea vrajmasului tau si sA nu fi se veseleasca inima cind se poticneste* (Pilde 24, 17). ,Dac& este flamind vrajmasul tau, da-i pine s& bunuri pe care ochiul nu le-a vizut, pe care urechea nu le-a auzit si la inima omului ‘nu s-au suit* (I Corinteni 2, 9). Nu este un Iucru potrivnic rafiunii ca fiinfe unite prin natura si har, prin aceleasi promisiuni si prin aceleasi legi si-si dispute cu atita_ putere lucruri pimintesti..., lucruri pe care le vor pirdsi peste putin timp, care fi expun_peri- colului dea fi pierduti* (Omilia IT despre omul ajuns bogat, vol. V, p. 88).tul nai, od ro~ ba lor igi rea pa re sta ce le, STUDIT 65, mir nee, daci-i este sete, di-i apa sé bea‘ (Pilde 25, 21). El averti- 78 ca, in caz contrar, ycine sap& groapa altuia, cade el insusi in ea (Pilde 26, 27; Psalm 7, 15-16; 9, 15; 10, 2 si 57, 6) b) Daca atitudinea dusmanoasa fata de aproapele este condam- nat de Vechiul Testament, cu atit mai mult este condamnata supri- marea vietii acestuia, omuciderea Viata este, asa cum am spus, creatia lui Dumnezeu incredintata in dar omului. In virtutea acestui fapt, stapinul suprem al vietii este Dumnezeu, iar nu omul. In puterea omului sta numai intre- buintarea vietii in bine sau in rau, ins& inceputul si sfirsitul nu-i apartin. ,Dreptul asupra vietii este asemanator aceluia pe care-1 are cineva asupra unui lucru strain, care este un drept de adminis- ». Numai Dumnezeu poseda dreptul absolut asupra vietii fiecdrui om 8, Acest adevar este subliniat de c&tre Insusi Dumnezeu cind spune: Eu sint Dumnezeu si nu este alt dumnezeu in afara de Mine. Eu dau viata si Eu o iau, Eu ranese si Eu taméduiese si nimeni nu poate sepa pe cineva din mina Mea* (Deuteronom 32, 39; Psalm 103, 4; Intelepciunea 16, 13; Eclesiast 11, 14 si 23, 1; Il Macabei 14, 46) ¥ Acela care atenteazi la viata altuia, sau chiar la viata lui proprie, inealed un drept strain, comite 0 nedreptate, o crima im- potriva unei legi divine, insusindu-si pe nedrept 0 putere si 0 auto- ritate mai presus de Dumnezeu. Acela care atenteaza impotriva vietii aproapelui siu, atenteaza impotriva chipului Iui Dumnezeu din om (Geneza 9, 6) si indirect impotriva lui Dumnezeu. Legea care prescrie omuciderea face parte din Legea naturala si este inscrisd in insdsi inima omului. Astfel, primul ucigas, Cain, "e constiinta crimei sale si spaima mortii il insoteste tot timpul vietii sale (Geneza 4, 13-14 si 9, 6) ®. ©) Vechiul Testament prevede actiuni foarte aspre impotriva celor care, in chip premeditat, direct sau prin viclesug, se faceau vinovati de omucidere Cel vinovat de acest picat cidea din cinstea de a mai face parte din rindul poporului Israel si trebuia, la rindu-i, sa piara Din orice neam sau categorie social ar fi fost victimele: bar- pati sau femei, liberi sau sclavi, pedeapsa pentru omucidere era totdeauna cea maxima (Exod 21, 12 si 14). Cel vinovat de omucidere din neglijenté nu primea pedeapsa 13. P. Legrand, Satné Jean Chrysostome, Paris, 1924, p. 187. 14, H, J. Crelier, L'Exode, in col. ,La Sainte Ecriture avec commentaire’, vol, Ill, Paris, 1912, p. 171 15. [bidem si Il. Lesttre, Homicide, in Dictionnaire de ta Bible, vol. III, 1, col. 740. 566 MITROPOLIA MOLDOVEI $I SUCEVET maxima, ins era obligat sé pardseasc’ comunitatea pentru un anu- mit timp, sa se refugieze in cetatile de scdpare, rinduite in acest scop (Exod 21, 13; Numeri 35, 26-28; Deuteronom 19, 7) Pedepsirea omuciderii cu moartea se incadra in legea, cu sfera mai larga, a talionului care prevedea ca pentru orice fapti si se aplice 0 pedeapsi de aceeasi gravitate. Legea talionului era foarte veche, cunoscut& de majoritatea popoarelor orientale 7. O gasim de mai multe ori, in forme diferite, dar cu acelasi sens, si in Vechiul Testament. ,Dac& se va intimpla © nenorocire, spune aghiograful, vei da viaté pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, min& pentru mina, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rand, vinataie pentru vind- taie* (Exod 21, 23-25; Levitic 24, 17-20; Deuteronom 19, 21). Desi formulata in termeni atit de categorici, legea talionului a reprezentat, totusi, un progres in legislatia penalé a lumii antice Pe linga faptul ca simplifica legislatia penala, dind satisfactie celui ce suferise paguba, il impiedica pe acesta s& exagereze pretentiile si prevenea violenta, amenintind cu o pedeapsa bine determinata pe acela care fusese tentat si savirseasci nedreptatea Rostul legii talionului nu era de a incita pe cei vatamati la rézbunare, ci de a impiedica abuzurile in aplicarea pedepselor si pentru a-i avertiza pe cei tentati s sdvirseascd nedreptati de pedep- sele care ii asteapta ¥. Aceste aspecte le scoate in evidenta si Sfintul Ioan Gura de Aur, intr-una din Omiliile sale, eind zice: ,Dac& examinam cu aten- tie pe oamenii pentru care a fost facut aceasta lege, inclinatiile lor si vremea in care au trait, veti slavi intelepciunea Legiuitorului si Veti recunoaste in aceasta pe autorul Legii celei Noi..., faptul ci Le- giuitorul si-a atins perfect scopul Sau, in ambele cazuri, care nu este altul, decit binele oamenilor (...). Legea de care vorbim nu a fost data cu scopul de a pedepsi pur si simplu pe cineva, ci cu scopul de a impiedica violenta. Amenintarea cu pedeapsa asprd a talionului era o bariera impotriva miniei (...) 16. H. Lesétre, op. cit., col. 741; J. A. Petit, La Sainte Ecriture avec commientatre, vol. 1, Paris, 1889, p. 577-578. 17, J. A. Petit, La Sainte Bible avec commentaire, vol. 1, p. 596. 18. H. Lesétre, Talton, in Dictionnaire de ta Bible, Paris, 1912, vol. V, col. 1995. 19, Fericitul Augustin, Contra Faust, XIX, c. 25: .Non fomes, sed limes furoris est". .Non ut id quod sopitum erat, hin accendetur ; sed ne id quod ardebat, ultra extenderetur* ; Tertulian, Contra Marclonem, c. 18: ,lterim commisio injuriae metu vicis statim occursurae repastinaretur; et licentia retri- botionis, prohibitio esset provocationis", apud J. A. Petit, op. cit., p. 595. Vezi si H. J. Crelier, op, cit., vol. II, p. 182.EVEL nu scop fera i se atea rite, apla ochi itr ind ului ice elui e si pe en- lor isi este fost | de era vec IV, mes od erim etri- Vezi STUDII 67, In aceasta atitudine aflim germenele unei inalte filosof ul se multumeste si impuna o pedeaps& pe masura nedr site, atunci cind cel vatémat se gindea la una mult mai mare“, giuit Concluzii. Viata omeneaseé este prezentata in Sfinta Scriptura drept cel mai mare bun pe care Dumnezeu, in marea Sa iubire, I-a d8ruit oamenilor. St4pinul absolut al vietii este Dumnezeu ; El este singurul indreptatit s-o dea si s-o ia inapoi. Prin porunca a cincea din Decalog se opreste in formulare simpla si fara echivoc omuciderea. Acela care atenteaz impotriva vietii, atenteazé impotriva chipului lui Dumnezeu din om si impo- triva lui Dumnezeu — izvorul vietii Prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care a venit in lume ,ca lumea viat& s4 aib’“, porunca a cincea si-a primit adevirata ei interpretare. Vrind sé demonstreze ascultatorilor Sai cé yn-a venit sa strice Legea, ci s-o plineasc&“ (Matei 5, 17) Mintuitorul se refera la citeva porunci din Decalog, intre care si porunca a cincea: ,Ati auzit ca s-a zis celor de demult: S& nu ucizi; iar cine va ucide, vrednic va fi de osinda. Bu ins va zic voua: c4 oricine se minie pe fratele siu vrednic va fi de osinda, si oricine va zice fratelui su, netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice, nebunule, vrednic va fi de gheena focului* (Matei 5, 21-22). Mintuitorul Tisus Hristos aprob porunca in vechea ei formu- Jare, condamna omuciderea si, mai mult decit atit, plineste porunca interzicind din viaja umand si gindul cel rau, pe care-1 zimisleste inima fngreunati de pacat impotriva semenului siu. Pune in locul acesteia iubirea, a carei sfera trebuie si cuprinda pe toti oamenii; pe cei apropiati_ si pe cei departati, pe prieteni si pe dusmani @latei 5, 44-48). Drd, Macedon PETRESCU 20. Sfintul Ioan Guri de Aur, Omilla 15 la Matet (trad. de J. Bareille), vol. 11, Paris, 1868, p. 551