COLEGIUL TEHNOLOGIC

“V.HARNAJ”

PRODUCTIA DE LȂNĂ

ELEV: Mihai Gabriela

PROFESOR: Casian Aniela
CLASA: a X – a A
Lâna este un produs textil foarte popular, realizat din părul unor
animale și folosit la tricouri și alte haine exterioare menite să fie
cât mai călduroase. Cea mai frecventă este lâna de oaie, dar se
poate obține lână și de la capre, lame sau iepure. Lâna este din
ce în ce mai mult înlocuită de alte materiale (bumbac, fâș,
artificiale) datorită unor dezavantaje ale ei cum ar fi faptul că se
strânge la apă, provoacă mâncărimi unora dintre purtători sau
chiar provoacă reacții alergice.

Calitatea si clasificarea lânii

Calitatea lânii este determinată de mai mulți factori: culoarea lânii,

grosimea fibrelor, ușurința de prelucrare și rezistența la rupere.
Lâna se clasifică, printre altele, și prin diametrul în microni al fibrei.

 < 17.5 - Ultrafin

 17.6-18.5 - Superfin
 < 19.5 - Fin
 19.6-20.5 - Fin mediu
 20.6-22.5 - Mediu
 22.6 < - Gras

Din punct de vedere al lungimii, lâna se clasifică astfel:

 lână lungă - cu lungimea medie peste 100 mm

 lână medie - cu lungimea medie între 60 – 100 mm
 lână scurtă - cu lungimea medie între 30 – 60 mm
Fibra de lână | Proprietățile și caracteristicile lânii

Lâna este fibra de origine animală cea mai utilizată, care din punct de
vedere chimic este cea mai complexă, având în structură mai mult de 21
aminoacizi, ei însăşi complecşi, dispuşi într-o ordine formând lanţuri
lungi; între lanţuri vecine sunt legături transversale de hidrogen, sare,
cistin-disulfidice. Ea conţine cinci elemente chimice de bază dintre care
carbonul între 49,4 - 54,5 %, oxigenul 22 - 25%, azotul 15,4 -17%
hidrogenul 6,8 - 7,5 % şi sulful 3 - 4% , în funcţie de diferiţi autori 141.
Această organizare chimică explică o parte din proprietăţile lânii, cum ar
fi recuperarea elasticităţii instantanee şi întârziate.

Principalele proprietăţi apreciate de proiectant sunt:

 Fineţea fibrelor

Fineţea este o caracteristică importantă a lânii care îi determină

filabilitatea, adică posibilitatea de a se obţine fire foarte fine.
Nu există omogenitate, în cadrul aceluiaşi cojoc, din punct de vedere al
fineţii, apreciată cel mai frecvent prin diametru exprimat în micrometrii.

Fibrele pot fi clasificate în:

o fibre foarte fine (17 - 19 μm, merinosul extrafin) şi fine (19-23

nm), care sunt cele mai apreciate, cele mai ondulate şi cu tuşeul cel
mai plăcut;
o fibre medii(19-32 μm);
o fibre groase (peste 32 μm).
Fineţea este factorul care se ia în considerare la clasificare.
Lungimea fibrelor

Lungimea fibrelor constituie principalul factor care îi determină

tehnologia de prelucrare. În filatura de lână pieptănată se folosesc fibrele
foarte fine şi fine cu lungimea medie peste 60 mm, iar sub această
valoare în filatura de lână cardată. Fibrele semigroase şi groase, cu
pondere mare, în filatura de lână semipieptănată.

Lungimea influenţează, gradul de netezime, comportarea la frecare,

pilozitatea, rezistenţa firelor.

Din punct de vedere al lungimii se poate distinge o valoare naturală şi

alta reală. Valoarea naturală fiind determinată de distanţa dintre capete
pe direcţia axei fibrei, iar cea reală, distanţa dintre capete ia întinderea
fibrei. Raportul dintre cele două lungimi este gradul de ondulare.

Din punct de vedere al lungimii, fibrele se clasifică astfel:

lungă cu lungimea medie peste 100

mm;
medie cu lungimea medie între 60 -
100 mm;
scurtă cu lungimea medie între 30 -
60 mm.

Lâna românească, în funcţie de rasă, are lungimea medie:

o merinos 50 - 80 mm;
o spancă 50- 100 mm;
o ţigaia 60-120 mm.

Culoarea

Culoarea lânii este determinată de pigmenţii cuprinşi în celulele din coaja

fibrei. Aceasta poate fi:
o albă;
o alb-gălbuie;
o neagră (diferite nuanţe de negru, inclusiv cafeniu-închis);
o cenuşie (albă şi neagră);
o multicoloră (seină, care nu este nici neagră, nici roşcată).
o cea merinos şi spancă este aproape exclusiv albă.

Luciul

Luciul depinde de uniformitatea şi de gradul de netezime al fibrei, de

forma şi poziţia solzilor, de proprietăţile stratului cortical, de structura şi
gradul de dezvoltare al stratului medular şi de pigmentare.
Luciul lânii spălate depinde în mare măsură şi de conţinutul de apă al
lânii şi constituie criteriu de clasificare. După felul luciului, poate fi: cu
luciu mătăsos, argintiu (cea fină şi semifină) sau mată(fibra groasă).
Ondulaţia

Gradul de ondulare al lânii influenţează prelucrabilitatea ei, cu efecte

asupra caracteristicilor firelor şi a capacităţii de împâslire a ţesăturilor
(postavurilor). Ondulaţiile pot fi în plan, cât şi în spaţiu. Ex. lâna mieilor
de caracul au forma elicoidală, iar cea provenită de la oile merinos au
forma plană.
Gradul de ondulare depinde de fineţea fibrei, astfel: cea fină are 12...13
ondulaţii/cm; medie are 7...8 ondulaţii/cm şi lâna groasă are 1...4
ondulaţii/cm.

Elasticitatea

Elasticitatea conferă produselor de lână moliciune, voluminozitate,

tuşeu, neşifonabilitate şi rezistenţă la uzură. Ea poate fi privită sub trei
aspecte:
o elasticitatea ondulaţiilor, care depinde de rasă şi de conţinutul de
usuc;
o  elasticitatea de volum, care face ca o cantitate de lână comprimată
să-şi reia volumul iniţial;
o elasticitatea la întindere, care se manifestă prin revenirea la
lungimea iniţială după îndepărtarea forţei de întindere.
Prin umezire, lâna devine plastică, mai ales în prezenţa temperaturii de
100°C. Pe această proprietate de termoplasticitate se bazează călcarea,
calandrarea, presarea şi eliminarea încreţiturilor fibrelor din palele de
lână pieptănată.
  
Utilizarea fibrelor

Datorită bunei izolări termice se foloseşte pentru îmbrăcăminte

călduroasă, pardesiuri, articole de tricotaje şi cuverturilor.
Aspectul, neşifonabilitatea naturală, rezistenţa la uzură, o recomandă
pentru costume bărbaţi şi femei.
Capacitatea de împâslire o indică pentru obţinerea de pălării, pături etc.
Se foloseşte cu succes la stofe de mobilă, covoare, mochete.

Comportarea faţă de produşi chimici

La acţiunea soluţiilor alcaline fibrele nu rezista. Astfel îmbrăcămintea se

spală în anumite condiţii, cu detergenţi cu PH 7. La o concentraţie de
15%, soluţiile alcaline distrug fibrele. Acizii minerali diluaţi 5% nu
influenţează deloc proprietăţile fibrelor. Pe aceasta proprietate se
bazează carbonizarea lânii, adică curăţirea de resturi vegetale. La
acţiunea apei oxigenate pigmenţii sunt distruşi, dacă este concentrată
rezultă degradare. Solvenţii nu au nici o acţiune asupra fibrelor, este
curăţată chimic.

Lână se întâlneşte sub următoarele forme:

o tunsă sau fibră virgină - obţinută prin tundere de pe oi vii;

o tăbăcărească - obţinută de pe oi sacrificate;
o regenerată - obţinută prin destrămarea ţesăturilor şi tricoturilor.