Sunteți pe pagina 1din 177

Istoricul anesteziei nu poate fi separat

de istoricul medicinii dentare, iar evoluţia şi


progresul stomatologiei nu pot fi concepute
fără dezvoltarea şi perfecţionarea
anesteziei.
Terapii antimicrobiene

◼ Chimioterapia

◼ Antibioterapia

◼ Imunoterapia
Riscul infecţiei în stomatologie

TBC

Gripă

Herpes
Varicelă

Lues

HIV
endogene
Medicul stomatolog
este supus infecţiilor
exogene
Hepatită epidemică
Gripă
Lues
Parotidită epidemică
Transmiterea bolilor infecţioase
este influenţată de:

◼ Virulenţa agentului infecţios

◼ Doza agentului transmis

◼ Rezistenţa naturală a gazdei la microbi


Controlul infecţiei implică

Eliminarea
dozei agenţilor
infecţioşi Creşterea
rezistenţei gazdei
la agenţii infecţioşi
Direcţiile principale de transmitere a
bolilor infecţioase în stomatologie

Transmiterea
infecţiei de la
pacient la medic şi
personal
Transmiterea
infecţiei de la
pacient la pacient
În prezent

◼ Respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie


◼ Norme elementare de igienă
◼ Norme elementare de dietă
◼ Norme de medicină naturistă
Epidemii care au speriat lumea
Pesta
Holera
Variola
Sifilisul
Tuberculoza
SIDA
ISTORIC
Antisepsia - Joseph Lister 1867
Ignac Fulop Semmelweis - 1847

Comunicarea epocală a lui I. F. Semmelweis:


“Acţiunea fiinţelor animate drept cauză a infecţiei”
“Etiologia, conceptul şi profilaxia febrei puerperale”
Budapesta, Leipzig şi Viena
Descoperirea germenilor microbieni
a fost făcută de Louis Pasteur - 1878
Asepsia şi antisepsia

Metode profilactice şi curative


Se completează reciproc
Asepsia (Pasteur, 1878)

◼ Ansamblul de măsuri şi metode care previne


contaminarea unui obiect, organism,
substanţă.
◼ Se obţine prin sterilizare şi dezinfecţie.
Sterilizarea

Este metoda prin care se distrug formele


vegetative şi sporulate ale microbilor de pe
suprafaţa sau interiorul unui corp (obiect,
substanţă, preparat, instrument), folosind
mijloace fizice diverse.
Dezinfecţia

Inhibă sau omoară microbii


şi/sau inactivează virusurile de
pe mediile inerte (instrumentar,
aparatură, veselă, duşumele),
utilizând procedee chimice.
Antisepsia
(Semmelweis 1846, Lister 1867)

Ca şi dezinfecţia foloseşte
mijloace chimice care inhibă
sau omoară microbii patogeni
şi virusurile, dar substanţele
acţionează pe materie vie
(tegument, mucoase, plăgi)
Particularităţi de lucru în
stomatologie

Cabinetul stomatologic
Câmpul operator
Ergonomia stomatologică
◼ Schöm şi Kimell: ştiinţa muncii
◼ Drum: raţionalizarea muncii
◼ Schöbel: proces biologic dependent de
factori externi şi interni
Capacitatea de muncă include

◼ Dorinţa interioară de a munci


◼ Oboseala
◼ Condiţia fizică
%
40
30
20
10
0
-10
-20
-30
-40
-50
-60
6 9 12 15 18 21 24 3 6 ora
Curba muncii, după GRAF
Cabinetul stomatologic
Unitul dentar
Piesele de mână, turbina
Utilizarea turaţiilor mari, a turbinei
Spray-ul de răcire
Aparatele ultrasonice
Aerul din cabinet cu:
◼ Microbi
◼ Resturi de dentină
◼ Tartru
◼ Fragmente de obturaţii
◼ Particule de os
◼ Sânge
◼ Salivă
◼ Folosirea anesteziei
◼ Paharul cu apă
◼ Prosopul textil
◼ Manipularea şalterelor de la unitul dentar
Câmpul operator
◼ Cavitatea orală este un bogat
rezervor microbian în relaţie cu
fosele nazale, sinusurile
maxilare şi faringele
◼ Tratamentul unor afecţiuni
inflamatorii acute sau cronice
Prezentarea la tratament a unor
pacienţi cu:

◼ TBC, lues, infecţii stafilococice,


streptococice
◼ Afecţiuni virale (gripă, herpes, varicelă)
◼ Purtători asimptomatici de virus B
(hepatită virală tip B) sau HIV.
Folosirea degetelor medicului, deci
contaminarea cu salivă, sânge,
secreţii din pungile parodontale.
Noi suntem adepţii concepţiei că
orice tratament stomatologic
trebuie să menţină un standard
ridicat de sterilizare şi dezinfecţie.
Principalele virusuri cu risc infecţios
pentru profesia de medic stomatolog
(după Comitetul Internaţional de Taxonomie a
Virusurilor)

◼ Virusuri transmise prin sânge şi “derivate”


◼ Virusuri transmise pe cale cutaneo-mucoasă

◼ Virusuri transmise pe cale rinofaringiană


Virusuri transmise prin
sânge şi “derivate”
Instrumentarul contaminat cu sânge:
◼ Seringi
◼ Ace

◼ Freze

◼ Turbină

◼ Micromotor etc.
Epidemiologie -HBV-
◼ Transmiterea se face pe cale parenterală:
◼ În timpul transfuziilor cu sânge infectat HBV.
◼ Ace de injecţie.

◼ Leziuni cutanate minime la degete.

◼ Transmiterea prin mucoasă:


◼ Secreţii nazofaringiene.
◼ Salivă.

◼ Secreţii vaginale, spermă.


Clinica bolii

Triada Caroli
◼ Artralgii
◼ Cefalee

◼ Rash

(2 săptămâni – 6 luni incubaţia)


În anul 1989

◼ În Europa, 1/5 din practicieni erau infectaţi


cu HBV.
◼ Peste 60 de ani, seropozitivi 55%, din care
45% forme inaparente.
Virusul hepatitei B
◼ Se transmite prin sânge, mucoasă
genitală şi secreţii naturale:
-salivă, lacrimi, nazofaringe, sudorală, lichid
seminal.
◼ Evoluţia hepatitei B:
-Hepatită cronică (1-10%)
-Ciroză hepatică.
-Cancer hepatic.
Virusul hepatitei B este foarte rezistent la
agenţii distructivi:
◼ La eter 10%
◼ La căldură 12 ore la 56°C

◼ La fierbere

◼ La clorurarea obişnuită a apei

Rămâne stabil la -20°C timp de 20 de ani.


Risc major la medicii care
lucrează fără protecţie:
mască, ochelari, mănuşi !
HIV - SIDA

◼ HIV1 – SUA, Europa, Africa centrală şi de est


◼ HIV2 – Africa de vest

Latenţă şi variabilitate
El transformă ARN în ADN iar ţinta lui este
limfocitul T4
Epidemiologie
◼ HIV trebuie să pătrundă în sânge
◼ Contaminare masivă cu virus

◼ Calea sexuală – 75%.


◼ Calea sangvină – 0,76% (risc mult inferior
riscului de contaminare cu HBV).
◼ Calea transplacentară – 25%.
◼ Nu s-a demonstrat altă cale de transmitere
(salivă, secreţii)
◼ Este termosensibil, la 56°C – 30 minute.
◼ Este inactivat de Apa Javel,
glutaraldehidă şi alcool etilic 70°.
Diagnostic serologic
◼ Testul E.L.I.S.A.: Subiectul + a avut contact cu HIV.
◼ Testul Western Blot este o certitudine
Virusuri transmise pe cale
cutaneo-mucoasă

◼ Herpes virusuri (HSV)


◼ HSV1 – pielea şi mucoasa orală
◼ HSV2 – pielea şi mucoasa genitală

Vezicule – ulceraţii – eroziuni cu halou.


Virusuri transmise pe cale
rino-faringiană

◼ Rujeolă
◼ Rubeolă
◼ Oreion – glandele salivare.
Modalităţi de transmitere a infecţiei în
practica stomatologică

◼ Calea indirectă sau aeriană


(aerocontaminarea)
◼ Calea directă (prin contact
cutanat sau mucos)
Contaminarea se poate face

◼ Pacient – medic şi personal ajutător


◼ Pacient – pacient
◼ Medic - pacient
Agenţii fizici în practica
decontaminării

Căldura uscată
◼ Flambarea (1sec/cm2)
◼ Sterilizarea prin aer cald
(Poupinel, 180°C, timp de o oră)
Căldura umedă
◼ Fierberea simplă
◼ Fierberea prin vapori sub presiune
(autoclavare)
◼ Radiaţii
- Ionizante
- Laserul cu CO2
- Razele ultvaiolete
◼ Gaze
- Aldehida formică (formaldehida)
Agenţi chimici în practica
decontaminării
1. Alcoolii: Alcoolul etilic 70%
2. Halogenii
- Iodul: betadine, polividone iodat, septosal
- Clorul: soluţie Dakin, apa Javel, cloramină
3. Fenoli: hexaclorofenul, clorhexidina
4. Sărurile metalelor grele: Mercasept, Merfen.
5. Oxidanţii: H2O2, perhidrolul, permanganatul de potasiu.
6. Detergenţi
- Anionici: Dero, Perlan
- Cationici (săruri cuaternare de amoniu): Zephirol, Cetavlon,
Bromocet.
7. Aldehide
8. Acizi
Reguli generale de asepsie şi
antisepsie

1. Medicul şi colaboratorii
2. Pacientul şi câmpul operator
3. Cabinetul stomatologic şi circuitul
instrumentelor
Medicul şi colaboratorii
Uniforma
Halatul steril
(sala de operaţie)
Masca buco-nazală

◼ Ataşată la bluză
◼ Independentă
◼ Măşti sală de operaţie
Mănuşile

◼ Din latex
◼ Din vinil
Ochelarii

◼ Obişnuiţi
◼ Mască sau scut
Papucii pentru sala de operaţii
Spălarea mâinilor în scopul
chirurgiei dento-alveolare

◼ Spălare 5 minute cu perie +


apă + săpun steril
◼ Antiseptizare 2 minute cu
alcool 70% sau
Hexaclorofen, Zephirol etc.
Pacientul şi câmpul operator
Cabinetul stomatologic şi circuitul
instrumentelor
Elemente de anatomie
clinica
Regiuni topografice
Osul maxilar
Sinusurile maxilare
Mandibula
Articulaţia temporo-mandibulară
Nervul trigemen
Nervul maxilar
Nervul mandibular
Nervul facial
Sir Charles Bell
Vă mulţumesc pentru atenţie!

S-ar putea să vă placă și