Sunteți pe pagina 1din 1

REFERAT BIOETICĂ

TEMA: MALPRAXISUL MEDICAL

Pacient in varsta de 53 ani este trimis de medicul de familie la laboratorul de polisomnografie din cadrul
Spitalului de Pneumologie pentru diagnosticul si tratarea apneei de somn. Dupa investigatiile uzuale, pacientul este
programat conform listei de asteptare peste 5 zile pentru inregistrarea polisomnigrafica si titrare. Datele clinice si
paraclinice nu sugerau o forma extrem de severa de apnee. Suspiciunea de apnee fusese ridicata de catre mediucl de
familie in urma cu 3 luni, dar paciemtul a refuzat sa mearga la spacialist in tot acest timp. In data in care pacientul
trebuia sa se prezinte la laborator, medicul este anuntat ca acesta decedase cu o seara inainte in somn, in urma unui
stop respirator care nu a putut fi resuscitat.
Avand in vedere faptul ca medicul cunoaste posibilitatea aparitiei unui stop respirator la pacientuu cu apnee a fost etic
sa programeze acest pacient abia peste 4 zile, ocolind astfeș sansa pacientului de a evita stopul respirator?
Cand ne intalnim cu o patologie care poate determina decesul, dar in momentul consultului acel pacient nu reprezinta
o urgenta medicala, ne asumam morla riscul ca acel pacient sa sufere un deces subit? Cunoscand riscurile apneei in
somn, este etic sa programam la distanta pacientii?

1. Părți implicate în rezolvarea cazului: medicul, pacientul

2. Informații relevante pentru rezolvarea cazului:


- Pacient suspect de apnee
- Pacientul a amânat prezentarea la un specialist pentru 3 luni
- El nu prezenta o forma grava a bolii la momentul vizitei medicale
- Acesta moare in somn inaintea realizarii analizelor

3. Aspectele eticii:
Din punct de vedere legal, daca un pacient nu reprezinta o urgenrta medicala, consultul se poate mana. In cazul de
fata, pacientul suferea de aceasta patologie de mai mult timp dar nu a mers la medic. Decizia medicului de a programa
polisomnografia conform listei de asteptare a fost facuta oe baza unor investigatii minime. Bineinteles ca exista o
sansa ca acest pacient sa nu fi decedat daca polisomnografia era efectuata chiar in acea seara, iar acest lucru da curs
multiplelor speculatii. Astfel putem afirma ca in momentul in care o patologie care poate imprima o evolutie severa
este amanata pentru investigatii si tratament nu reprezinta o atitudine etica. Cu toate ca, personal, consider ca acesti
bolnavi trebuie investigati cat mai rapid, trrebuie sa tinem cont de faptul ca ei nu se prezinta in ugenta, iar datele pe
care le furnizeaza despre simptomele apneii de multe ori sun sub- sau supra-estimate. Rezolvarea acestei situatii tine,
inca odata, de dotarea laboratorului pentru a putea investiga mai multe cazuri. In situatia aceasta consider ca medicul a
luat o decizie pe care ar fi luat-o pentru oricare alt pacient care ar fi venit si ar fi avut aceleasi antecedente si aceeasi
parametri ca si pacientul nostru.

S-ar putea să vă placă și