MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 1

Melhisedec, Marele Prin¾ ¦i Împ¼rat

` Diminea¸a, prieteni. Fericit desigur s° fim aici în aceast°
diminea¸°, în aceast° diminea¸° frumoas° de iarn°;
soarele str°luce²te luminos; inimile noastre sînt fericite. A²a
cum ²edeam acolo cu Rev. Dl. Beeler, în timp ce el f°cea
înregistr°rile, Duhului Sfînt care c°dea peste cl°dire, ²i
oamenii se bucurau, copiii ferici¸i. Noi sîntem mul¸umitori s°
fim în via¸° ²i printre aceia care pot veni afar° ast°zi la
servicii. Acum, noi sîntem recunosc°tori pentru fiecare dintre
voi în parte.
„ ³i a²a cum u²ierii acolo în spate, cînd cineva intr°, ei au
cîteva scaune pe aici, ei pot ²edea în spatele altarului, ²i de
cealalt° parte a b°ncii de aici, în fa¸°, de asemeni, dac°_dac°
oamenii vin în°untru pu¸in mai tîrziu.
… Acum, aceast° s°pt°mîn° viitoare noi începem turul anului
acum, un alt tur mondial. Începînd urm°torul, pe_pe 12, aceea
este aceast° Miercure care vine, în Chicago, la biserica
Filadelfian° ²i în campanie. ³i apoi eu presupun, de acolo, noi,
în aceast° diminea¸°, începînd cu 3 Februarie, noi începem
atunci la Lubbock, Texas, în_Cotton Bowl Auditorium acolo
în Lubbock, Texas. Apoi, de acolo, la Phoenix. Apoi la
expozi¸ia de vite între Los Angeles ²i South Gate, în California.
³i apoi, dac° va voi Domnul, noi vrem s° mergem la Honolulu,
de acolo.
† Acum, eu desigur apreciez pe to¸i oamenii care se roag°.
Dac° ei doar vor cere Domnului, în fiecare zi, pu¸in° rug°ciune
pentru s°n°tatea mea_mea. Eu^Voi de abea ve¸i cunoa²te
vreodat°, pe aceast° parte a Eternit°¸ii, cît de mult depind de
voi s° v° ruga¸i pentru mine cînd eu sînt plecat.
‡ Eu am fost mul¸umitor s°-l aud pe Fratele Tommy, în
aceast° diminea¸°, în m°rturisirea lui, despre cum c°
Dumnezeu, avîndu-³i bra¸ele deschise, întotdeauna voind s°
v° primeasc°. Nu conteaz° ce ai f°cut, El este înc° cu bra¸ele
Lui întinse s° primeasc° pe fiecare suflet poc°it care va veni la
El, indiferent de ce a¸i f°cut sau cît de mare este p°catul. El
întotdeauna vrea s° ierte. Dumnezeu s° te binecuvînteze,
fratele meu tîn°r.
ˆ Acum, eu am observat rezultatele de la adunarea din
ultima Duminic°, oamenii pentru care s-au f°cut rug°ciuni.
Noi avem mici interviuri, în particular, s° aducem oamenii^
‰ Eu v° spun, vede¸i voi, prieteni, motivul c° noi nu avem
servicii de vindecare aici, voi în¸elege¸i, noi nu avem spa¸iu
adecvat s° avem grij° de oameni. Acesta-i felul cum este.
2 CUVÎNTUL VORBIT

Acesta niciodat° nu este anun¸at, servicii de vindec°ri la

tabernacol aici, de²i ne rug°m pentru bolnavi de fiecare dat°
cînd sînt eu aici.
Š ³i auditorii sînt greu de g°sit, ²i a²a mai departe. ³i voi
str°inii care sînte¸i din diferite p°r¸i ale ¸°rii, venind în°untru,
nu sînt prea mul¸i oameni la Evanghelia deplin° chiar în
comunitate sau, oricum, sau în vecin°t°¸i aici. Dar ei^Nu
to¸i care sponsoreaz° adun°rile, sau coopereaz° în adun°ri,
mai degrab°, sînt oameni ai Evangheliei depline, deoarece sînt
mul¸i dintre ei care sînt din diferite biserici. Noi nu încerc°m
s° reprezent°m vreo anumit° organiza¸ie de biseric°. Numai,
noi încerc°m, cu ajutorul lui Dumnezeu, s° reprezent°m pe
Domnul Isus Cristos, ²i_²i f°r° plat° la to¸i, fiecare.
‹ Eu doar, pentru unul, am observat, ultima Duminic° în
camer°, acolo era un_un frate de culoare care a fost salvat
doar recent, cu cîteva luni în urm°, ²i so¸ia lui preaiubit°. ³i ea
era o oloag°, pe un suport. ³i el era cu hernie hidoas°. ³i în
timp ce vorbeam cu el în termeni particulari, în biroul
diaconilor, cu un interviu particular, a²a cum el a sunat înainte
²i a f°cut aranjamentele. Fiecare Duminic°, noi avem un
anumit num°r pe care-i putem lua în fiecare Duminic°. Eu
sim¸eam, în timp ce ²edeam acolo, ²i inspira¸ia Duhului Sfînt,
p°i,^
ƒ‚ O doamn° tocmai a plecat acolo afar°, ea era pe cîrje, care
a l°sat^a plecat afar°, umblînd f°r° ele.
ƒƒ ³i acest om, foarte hot°rît a crezut pe Domnul Isus, p°i, s-a
f°cut rug°ciune pentru el, cu o hernie mare hidoas°. ³i i-am
spus, am zis, “Acum, hernia aceea va începe, chiar din acest
moment, s° mearg° înapoi la locul ei.” Am zis, “Acum a²a cum
ea_a²a cum ea merge înapoi, atunci tu s° o urm°re²ti a²a cum
merge înapoi, care î¸i va da mai mult° credin¸°.”
ƒ„ Vede¸i, credin¸a trebuie s° fie bazat° pe ceva, nu doar un
gînd mitic. Ea trebuie s° aibe ceva, de baz°, pe care s° stea;
credin¸a. ³i acela este motivul c° noi credem c°ci Cuvîntul lui
Dumnezeu înva¸° vindecarea Divin°, eliberarea sufletului,
eliberarea trupului. ³i noi o baz°m pe Cuvîntul Etern al lui
Dumnezeu.
ƒ… Am spus fratelui, “Acum, ca tu s° po¸i ²ti c° eu ¸i-am spus
Adev°rul.” C°ci, v°zîndu-l în fa¸a mea în viziune, am zis, “S°
iei, cînd tu mergi acas°, ²i s° strîngi în jurul acelei hernii, o
sfoar°, ²i s° o m°sori. ³i apoi s° tai sfoara aceea jos, ²i s° nu o
mai atingi pîn° Duminica viitoare. ³i înainte de a veni sus, s°
iei aceea, s° iei o alt° sfoar° ²i înf°²oar°-o în jurul ei, ²i s°-mi
aduci diferen¸a care s-a contractat între sfori.”
El a zis, “Eu o voi face.”
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 3

ƒ† P°i, aici este sfoara, cam un ¸ol ²i jum°tate t°iat° din ea,
uite a²a. Aici ²ade omul, omul, doar a²a ca voi s° pute¸i vedea
ceea ce s-a întîmplat.
ƒ‡ Acum, ceva a avut loc. Eu niciodat°, în via¸a mea, nu am
v°zut în orice timp cînd Dumnezeu a spus vreodat° ceva, sau a
spus-o printr-o viziune sau o descoperire, decît ceea ce a fost
exact felul cum Dumnezeu a zis c° va fi, vede¸i, doar exact.
ƒˆ So¸ia lui, Duminica trecut°, venind, umbla pe sprijinul
unei cîrje, sau b°¸, baston. ³i am observat-o ast°zi. Ea,
în°untru acolo, ea nu putea umbla, cu greu. Ea, eu i-am spus
c° Domnul o va face bine. Ea avea un_un m°dular care era
în¸epenit. ³i am v°zut-o p°²ind în sus, ea ²i-a luat bastonul pe
um°rul ei în°untru acolo. ³i aici este ea ast°zi.
ƒ‰ [O sor° zice, “Slav° Domnului. Eu sînt doamna.”_Ed.]
Acolo, acolo este o alt° doamn°, o alta dintre ele de jos^
Cine? Aceea era^Ea era într-un astfel de impas, cu a²a de
multe boli, Duminica trecut°, ²i oloag°. ³i ea locuie²te jos de
tot pe undeva prin jurul Georgetown, nu-i a²a, doamn°, sau pe
undeva jos acolo? [“Georgetown, Indiana.”] Georgetown,
Indiana.
Ea a zis, “Dar, Frate Branham, eu sînt b°trîn°.”
ƒŠ Am zis, “Dar Abraham a fost, la fel, mult mai b°trîn decît
tine, cînd lui i s-a cerut s° cread° ceva care era imposibil.” ³i
ea a acceptat-o, ²i acolo este ea.
ƒ‹ ³i aici este cealalt° doamn° ²ezînd chiar în spatele
doamnei despre care am vorbit, chiar în spatele so¸ului ei aici.
Doamna de culoare, ²ezînd chiar aici; ²i cealalt° doamn°, acolo
în spate.
„‚ Sforile, pentru dovezi. Cîrja este dus°, pentru dovezi. Isus
Cristos tr°ie²te ²i domne²te, pentru dovada suprem° c° El a
înviat din mor¸i ²i este cu noi în aceast° zi. Cum îi mul¸umim
noi Lui din adîncurile inimii noastre, c° El înc° tr°ie²te. El nu
este mort. El a înviat din mor¸i, ²i tr°ie²te printre muritori
ast°zi, întotdeauna voitor, în stare s° fac° nespus de mult, din
abunden¸° deasupra a tot ceea ce putem face sau gîndi. Noi Îl
l°ud°m cu toat° inima noastr°, pentru bun°tatea Lui loial°
fa¸° de noi.
„ƒ Acum vede¸i dac° acolo^Exist° mai multe b°nci acolo
în°untru? [Fratele Neville zice, “Acolo sînt cîteva mai mari
acolo în spate.”] Bine. Ei mai au cîteva, pe care le-am putea
aduce aici afar° ²i s° le a²ez°m pe platform°, dac° voi dori¸i.
„„ Acum, pentru lec¸ia de ²coal° Duminical°, noi vom^A
fost partea mea, înv°¸°tura, doar pu¸in în lec¸iile de ²coal°
Duminical°. ³i noi urmeaz° s°, dac° va voi Dumnezeu, s°
termin°m un subiect pe care l-am început cu cîteva zile în
urm°, aici în_biseric°, cu cîteva Duminici în urm°.
4 CUVÎNTUL VORBIT

„… ³i acum, Fratele Junior, poate, poate ei vor aduce^M°

întreb dac° tu mai bine ai sta aici pe platform°, ²i doar s° la²i
pe unele dintre doamne^Tu po¸i s°-l aduci chiar aici în
spate, poate, ²i îl faci un_un mai bun decît cum ar fi, s°-l
aduci sus în fa¸°. ³i îndat° ce clasa de ²coal° Duminical° este
eliberat° în camera aceea, vor exista mai multe locuri, mai
multe locuri preg°tite.
„† Acum, dac° cineva care este^poate cineva afiliat cu
biserica de aici. Aceasta este pu¸in, poate, jenant sau ceva
pentru str°ini s° vin° sus. Dar dac° cineva este afiliat cu
biserica, s° vin° ²i s° ia scaunele acelea, care probabil va da la
altcineva un loc a²a cum ei vin în°untru.
„‡ Acum, ast°zi, noi studiem în Cuvîntul binecuvîntat al lui
Dumnezeu. Dac° v° aminti¸i ultimul Mesaj, era în Cartea
Evreilor.
„ˆ Minunat, s° studiezi Cuvîntul lui Dumnezeu! El ne d°
Via¸° Etern°. Isus a zis, “Cerceta¸i Scripturile, c°ci în Ele voi
crede¸i c° ave¸i Via¸° Etern°. ³i Ele sînt Acelea care
m°rturisesc despre Mine.” ³i cît de pl°cut este s° ²tii c° El ne-
a binecuvîntat, s° ne dea Cuvîntul viu. Dumnezeu este în
Cuvîntul S°u.
„‰ Acum, voi to¸i deschide¸i în Bibliile voastre, la Evrei
capitolul al 7-lea.
„Š ³i noi vom încerca s° nu lu°m prea mult timp în aceast°
diminea¸°, ci doar pu¸in° în°l¸are a lui Cristos, prin Cuvînt, ca
noi s° v° putem l°sa s° vede¸i ce este El ²i de ce sîntem noi aici
ast°zi, de ce este Cre²tinismul ceea ce este, prin vorbirea
Cuvîntului. “³i credin¸a vine prin auzire, auzind prin Cuvîntul
lui Dumnezeu.” Cuvîntul!
„‹ Acum, noi sîntem în stare s° lu°m paginile ²i s° le
întoarcem înapoi în felul acesta. Dar exist° numai Unul care
este în stare s° deschid° Cuvîntul, acela-i Cristos. C°ci, ei L-au
v°zut în viziune, ca, “Mielul ucis de la întemeierea lumii,” cînd
Ioan a privit. ³i nu exista nimeni în Cer vrednic s° deschid°
Cartea, sau s° poat°, sau s° rup° Pece¸ile de acolo. ³i el a
v°zut un Miel, de parc° El era ucis de la întemeierea lumii,
Care a venit ²i a luat Cartea din mîna dreapt° a Aceluia care
²edea pe Tron, ²i a deschis Cartea ²i i-a dezlegat Pece¸ile.
…‚ Acum, El este Autorul C°r¸ii. S° vorbim cu El doar un
moment înainte s° ne întoarcem în Carte.
…ƒ Bunul nostru Tat° Ceresc, cu inimi mari de dragoste adînc°
noi venim ast°zi s° ne oferim tributul nostru de laud° ²i
mul¸umire Numelui T°u glorios. Fiind a²a de grijuliu fa¸° de
noi, “Pe cînd noi înc° eram doar p°c°to²i, Cristos a murit în
locul nostru, cel nevinovat pentru cei vinova¸i. Purtînd asupra
Lui p°catele noastre ale tuturor, luîndu-le la o parte,” ²i a
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 5

pl°tit pre¸ul suprem; la satisf°cut pe Dumnezeu. “³i a înviat

din nou pentru justificarea noastr°, ²ezînd la dreapta Lui
ast°zi, ve²nic viu s° fac° mijlociri pe m°rturisirea noastr°.” O
cum θi mul¸umim pentru aceast° speran¸° solid° pe care o
avem! Cînd totul în jurul nostru tr°deaz°, chiar ²i via¸a
muritoare îns°²i, inimile noastre sînt a²ezate pe acea Etern°,
speran¸° binecuvîntat°.
…„ Mul¸i de aici sînt în nevoie, în aceast° diminea¸°, Tat°, din
cauza duhului lor, pentru sufletul lor. Noi Te rug°m s° salvezi
pe cei nemîntui¸i. Admite aceasta, Doamne. D° o umblare mai
apropiat° pentru acei care sînt indiferen¸i fa¸° de Tine. ³i ne
rug°m ca Tu s° vindeci pe to¸i care sînt bolnavi, ca s° poat° s°
fie împlinit ceea ce a fost vorbit de c°tre Domnul nostru Însu²i,
“Aceste lucruri pe care le fac Eu le ve¸i face ²i voi.” ³i c° El a
zis c° noi trebuie s° “Mergem în toat° lumea ²i s° predic°m
Evanghelia; s° punem mîinile peste bolnavi, ²i ei se vor
îns°n°to²i.”
…… ³i s° vedem aici în aceast° mic° cl°dire, în aceast°
diminea¸°, mul¸i oameni care erau în cîrje cu cîteva zile în
urm°, umblînd ast°zi f°r° ele, normal. Ridica¸i sus ²i ¸inu¸i
prin înt°rirea bra¸elor ve²nice ale Domnului nostru Isus
Cristos, umblînd!Acei care erau pe moarte cu cancer, sînt aici,
s°n°to²i. Slujitorii T°i, doctorii, dînd declara¸ie, c° ei nu-l mai
pot afla. Acesta s-a dus. Noi θi mul¸umim pentru aceste
lucruri.
…† Iart°-ne pentru lipsurile noastre, ²i umple-ne inimile cu
dragoste. Vorbe²te-ne prin Cuvîntul T°u acum, c°ci noi o
cerem în Numele Lui. Amin.
…‡ Doar o mic° privire, s° lu°m sentimentele lec¸iei Scripturii
noastre din aceast° diminea¸°. Ea este, noi am vorbit despre
asigurarea speran¸ei care este în noi, foarte frumos dat° aici în
scrisoarea Evreilor. Dup° ce am citit cum Dumnezeu a lucrat
cu poporul S°u, Israel, în zilele care au trecut, apoi noi vedem
c° promisiunea a fost extins° la noi, ea ne d° o mare asigurare
a²a cum vedem c° toate lucrurile acelea care s-au întîmplat în
urm° în zilele acelea au fost exemple despre ceea ce face
Dumnezeu ast°zi pentru noi, pentru copiii Lui credincio²i.
…ˆ ³i acum doar o mic° revedere a lec¸iilor Duminicale
anterioare, din capitolul al 6-lea din Evrei. Noi vom începe
cam la al 12-lea sau al 13-lea verset aici.
C°ci cînd Dumnezeu i-a f°cut promisiunea lui
Abraham, deoarece el nu putea s° jure pe cineva mai
mare, el a jurat pe el însu²i,
…‰ Eu sînt sigur c°ci clasa î²i poate aminti despre cum c° noi
am luat aceea în°untru, s° vedem ce a f°cut Dumnezeu, cum i-
a promis El lui Abraham c° El îi va da acest leg°mînt, ²i-l va
face cu el ²i S°mîn¸a lui, ve²nic dup° aceea.
6 CUVÎNTUL VORBIT

…Š ³i Dumnezeu a jurat printr-un jur°mînt. ³i oricine care

jur° printr-un jur°mînt, jur° prin cineva mai mare decît sînt
ei. Astfel, Dumnezeu nu a avut pe nimeni mai mare decît El,
Însu²i, prin care s° jure, astfel El a jurat prin El însu²i, c° El
î²i va ¸ine leg°mîntul acesta cu Abraham. Atunci, ce temelie
ferm°, voi sfin¸i ai Domnului!
…‹ Dac° ne vom apropia de acest subiect ast°zi, foarte
sensibil, calmi, s° nu fim agita¸i. Credin¸a niciodat° nu se
agit°. Credin¸a niciodat° nu se pripe²te. Credin¸a ²tie despre
ceea ce vorbe²te.
†‚ Voi nu l-a¸i v°zut niciodat° pe St°pînul nostru agitat
despre ceva. Stînd lîng° mormîntul unui om mort, El a fost tot
a²a de calm cum era El cînd El a ²ezut pe munte ²i a privit
peste Ierusalim.
†ƒ Stînd asupra necazului, pe o corabie în marea zbuciumat°,
²i valurile se izbeau pe acolo, El era a²a de complet odihnit în
Dumnezeu, încît nici m°car nu i-a acordat suficient° aten¸ie s°
se trezeasc°. Întotdeauna neconturbat°, este credin¸a.
†„ Acum, noi afl°m aici c° motivul c° noi putem fi
neconturba¸i, este pentru c° aceasta i-a fost dat° p°rintelui
nostru Abraham ²i copiilor lui. ³i Dumnezeu, Care a dat
promisiunea, a jurat printr-un jur°mînt c° El o va confirma ²i
o va ¸ine. ³i aceea a f°cut El.
†… ³i noi afl°m, c°ci copiii lui Abraham nu sînt Iudei pe din
afar°, care era semin¸ia lui^din linia lui Abraham. Dar, prin
Abraham a venit Isaac; prin Isaac a venit Cristos; prin Cristos,
a binecuvîntat lumea. C°ci el a zis, “Lui Abraham ²i Semin¸ei
Lui, care era Cristos.” ³i pe acolo, aceea, toate semin¸iile
p°mîntului trebuiau s° fie aduse în acest leg°mînt.
†† ³i leg°mîntul i-a fost dat lui Abraham necondi¸ionat. Nu,
“Abraham, dac° tu vei face ceva, Eu voi face aceasta.” Dar,
“Eu deja am f°cut-o.” Vede¸i?
†‡ Aceasta nu este ceea ce facem noi; aceasta este ceea ce El a
f°cut pentru noi. Nimic ce noi puteam face s° merit°m ceva.
Cum am putea noi, cei nedrep¸i, s° facem vreodat° ceva s°
merit°m ceva înaintea marelui Dumnezeu Iehova, ²i marea Lui
sfin¸enie suprem°? Vede¸i? Noi, singurul lucru pe care noi îl
putem face este s° accept°m ²i s° fim recunosc°tori pentru
ceea ce El a f°cut deja pentru noi. Oh, aceasta este a²a de
simplu. Nu-i a²a?
†ˆ ³i eu sînt sigur c° de multe ori, în gîndirea oamenilor, c° ei
încearc° s° fac° vindecarea Divin°, ²i a²a mai departe, ceva
mare extins, ceva foarte departe, “Dac° eu a² putea numai s° o
ajung!”
†‰ V-a¸i putea imagina Isus s° zic°, “Acum s°-Mi verific
credin¸a Mea ²i s° v°d dac° Eu am suficient° credin¸° s° fac
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 7

aceasta. S° v°d dac° Eu trebuie s° postesc un timp, s° v°d

dac° Eu voi avea suficient° credin¸° s° fac aceasta”? El era
perfect incon²tient de credin¸a pe care El o avea. El doar a
vorbit-o, ²i ²tia c° va fi a²a.
†Š Întocmai cum voi sînte¸i veni¸i de la casele voastre ast°zi.
Voi probabil c° vre¸i s° v° întoarce¸i la casele voastre. A¸i spus
so¸iei voastre, sau celor dragi ai vo²tri, “Eu voi veni înapoi,
cîndva chiar dup°-mas°.” Cum ²ti¸i voi c° veni¸i? Voi nu
încerca¸i s° v° întreba¸i, “Am eu suficient° credin¸° s° merg
acas°? Am eu suficient° credin¸° s° conduc ma²ina mea?” Voi
doar incon²tien¸i v° învîrti¸i cheia, ²i conduce¸i înainte, ²i
merge¸i acas°. Vede¸i? Aceasta este credin¸a incon²tient° care o
face.
†‹ Acesta este felul cum este în Cristos. Noi doar incon²tien¸i
doar zicem, “Acela-i Cuvîntul Lui. Acela doar o stabile²te. Nu
mai este nimic de spus,” ²i mergi înainte. În acest fel primesc ei
ajutor.
Acum, “Dumnezeu jurînd pe El însu²i, nu mai mare.”
‡‚ Noi ne vom gr°bi ²i ajungem jos, pentru c° subiectul nostru
de ast°zi este despre Melhisedec: Melhisedec, Marele Prin¸ ³i
Împ°rat.
‡ƒ Acum al 14-lea verset zice:
Zicînd, Cu siguran¸° cu binecuvînt°ri Eu te voi
binecuvînta, ²i înmul¸ind Eu te voi înmul¸i.
‡„ Deoarece, El trebuia s° fie înmul¸it la fiecare na¸iune. ³i
Evanghelia, prin Cristos^Acum, aceasta nu o putea face sub
vremea legii, deoarece ea nu ajungea afar° a²a departe; numai
la cei t°ia¸i împrejur, ²i aceia erau Iudeii. Dar în t°rîmul
Duhului Sfînt, El a t°iat împrejur fiecare inim°, vede¸i, toate
na¸iunile. El îl va înmul¸i pe Abraham la toate na¸iunile.
³i astfel, dup° ce el a îndurat cu r°bdare, el a ob¸inut
promisiunea.
‡… Cum am z°bovit noi pe aceea, cum, “Abraham, cu r°bdare
a îndurat.” Îndurînd, este s° vad° (ce?) pe Dumnezeul invizibil
de parc° El era vizibil, stînd înaintea lui. “³i dup° r°bdarea
lui, dup° ce el a îndurat lupta cea grea, el a mo²tenit
promisiunea.”
‡† Acum nu este aceasta ciudat? Se pare c° Dumnezeu ar fi
putut doar s° se întind° în jos ²i s°-i dea promisiunea chiar
atunci, ²i s° fac° lucrarea chiar atunci. El ar fi putut s° o fac°.
‡‡ Ana, cînd ea era la templu, ²i ea se ruga. ³i Eli a ie²it, ²i se
gîndea c° ea era beat°. ³i ea a zis, “Eu nu sînt beat°, dar eu m°
rog ca Dumnezeu s°-mi îndep°rteze ocara mea.”
El a zis, “Domnul Dumnezeu s°-¸i acorde a ta_a ta cerere.”
8 CUVÎNTUL VORBIT

‡ˆ Acum, Dumnezeu ar fi putut s°-l pun° pe micu¸ul Samuel

chiar în bra¸ele Anei. Noi to¸i ²tim aceasta. El este un Creator
al tuturor lucrurilor, doar le vorbe²te în existen¸°. El ar fi
putut s°-l pun° chiar în bra¸ul Anei. Dar, în loc s° fac° a²a, a
fost procedura obi²nuit° de nou° luni înainte de a veni micu¸ul
bebelu². El ar fi putut s° o fac° instantaneu, dar El nu a f°cut-
o instantaneu. El doar i-a dat promisiunea. ³i ea a mo²tenit
promisiunea.
‡‰ Cînd Dumnezeu i-a spus lui Moise, cînd el a pornit afar°,
s° mearg° în ¸ara promis°, “Toat° promisiunea aceea,” a zis
El, “Eu i-am dat-o lui Abraham cu ani în urm°, este toat°
înt°rit° cu Filisteni ²i tot felul de oameni mari acolo,
r°zboinici.” El a zis, “Acum este toat° a voastr°.” Acolo erau
Amori¸ii, Hevi¸ii, ²i Ferezi¸ii, ²i to¸i aceia acolo, ²i Hevi¸ii,
Jubini¸ii, Filistenii, fiecare lucru în Palestina. Acum Dumnezeu
a zis, “Eu v-am dat-o vou°. Ea este a voastr°. Acum merge¸i ²i
st°pîni¸i-o.”
‡Š Oh, eu sper c° o vede¸i, oamenilor. Aceasta este ceva care
vreau s° o aduc la voi, s° v° pune¸i credin¸a unde apar¸ine ea.
Mul¸i oameni, a²a cum aflu, pot^Ei au credin¸°, dac° ei ar fi
²tiut numai cum s° o pun° la lucru.
‡‹ Cînd Benjamin Franklin mai întîi a descoperit
electricitatea, el a zis, “Eu o am. Eu o am.” Dar el nu ²tia ce
avea el.
ˆ‚ Apoi a venit Thomas Edison, ²i a zis, “Aceasta va lucra
pentru noi.” ³i lui nu i-a p°sat cît de mult a durat; el a încercat
zece mii de sîrme. Dar, totu²i, el a g°sit în sfîr²it o sîrm° care
va duce electronica, sau electricitatea, în sîrm°. El ²tia c°
aceasta era o putere, ²i puterea aceea va lucra pentru
beneficiul nostru.
ˆƒ ³i acum noi am aflat mîntuirea, care ne va salva din p°cat;
care va lua pe cea mai josnic° femeie sau b°rbat, be¸ivan,
prostituat°, ²i-i va face un copil al lui Dumnezeu. P°i, aceea²i
credin¸°^Aceea²i putere care va ridica un om c°zut sau o
femeie din aceea, va lucra pentru noi în multe c°i felurite. Ea
va vindeca trupurile noastre, dac° voi pute¸i doar s° afla¸i
apropierea corect°. Voi trebuie s° afla¸i cum s° o face¸i.
ˆ„ Cum, dac° eu a² avea o_o ferm° acolo pe acest deal, plin°
cu porumb bun, ²i este cam aproape mort din cauza apei. ³i eu
am o fîntîn° artezian° pe partea aceasta a dealului. P°i, eu nu
pot s° fac fîntîna aceea artezian° s° arunce apa jos aici, ²i sus
pe partea aceasta a dealului, s°-l ude. Dar eu trebuie s° m°sor
p°mîntul acela ²i s° aflu cum î²i va lua apa aceea propriul ei
curent ²i curs, ²i s° vin° în jur ²i s° ude recolta aceea. Ea o va
face dac° eu o voi l°sa doar s° curg° în propriul ei canal.
ˆ… ³i acesta este acela²i lucru cum este Duhul Sfînt, ²i
promisiunea lui Dumnezeu. Dac° noi Îl vom l°sa doar s°
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 9

mearg° în felul Lui; ²i s° nu ne punem în cale, s° nu ne

arunc°m îndoielile noastre acolo, deoarece acesta nu a f°cut ²i
acela nu a f°cut. Doar s° l°sa¸i Duhul Sfînt al lui Dumnezeu s°
lucreze, ²i voi s° v° odihni¸i pe promisiune, El va face întocmai
exact ceea ce Dumnezeu a spus c° El va face.
ˆ† Abraham era un om b°trîn, în vîrst° de o sut° de ani, cînd
Dumnezeu i s-a ar°tat în numele Dumnezeului Atotputernic.
Cel “Atotputernic,” acolo, vine din cuvîntul Ebraic de El
Shaddai, care înseamn° “sînul, sau pieptul unei femei.” Acum
el era b°trîn. T°ria lui era dus°. Dar El Shaddai este cel
Atotputernic, “d°t°torul de t°rie.” ³i tot ceea ce avea
Abraham de f°cut s° ob¸in° aceast° promisiune, era s° se pun°
chiar pe promisiunea aceea. Cu alte cuvinte, ca ²i pruncul la
mama lui; ²i s° sug° de la mama, t°rie pentru prunc.
ˆ‡ ³i noi facem acela²i lucru cînd noi venim la Dumnezeu ²i
vedem promisiunea Lui. Noi doar ne punem chiar la El ²i
tragem din Cuvîntul Lui, t°ria lui Dumnezeu, dat° în cursul Ei,
nu luînd propria noastr° gîndire; doar s° O credem.
ˆˆ “Dup° ce a îndurat, el a ob¸inut promisiunea.” Oh, eu doar
iubesc aceea! Acum, acela²i lucru care lucreaz° pentru
mîntuire, acela²i lucreaz° pentru vindecare Divin°. Cum
Dumnezeu, în marea Lui iubire ²i mil° infinit°, ne-a dat-o
nou°! Acum:
Zicînd, Cu sigurant°^Eu te voi binecuvînta, ²i^
te voi înmul¸i.
³i astfel, dup° ce el a îndurat cu r°bdare, el a
îndurat promisiunea.
ˆ‰ Al 16-lea verset:
C°ci oamenii într-adev°r jur° pe unul mai mare: ²i
jur°mîntul este confirmarea, confirmat, este pentru ei
un sfîr²it al tuturor neîn¸elegerilor.
ˆŠ Cu alte cuvinte, dac° jur°mîntul este jurat, atunci acela
este sfîr²itul tuturor lucrurilor. Dac° voi veni¸i ²i spune¸i,
“Frate Branham, eu, ca un Cre²tin, îmi pun mîna pe Biblie ²i
jur solemn c° voi face un lucru anumit. Dac° Dumnezeu m°
las° s° tr°iesc s° o fac, eu o voi face.” În regul°. Atunci, pentru
mine, acela este sfîr²itul tuturor îndoielilor. Vede¸i? Voi mi-a¸i
jurat c° o ve¸i face.
ˆ‹ ³i Dumnezeu i-a jurat lui Abraham c° El î²i va ¸ine
leg°mîntul acesta cu el ²i cu S°mîn¸a lui pentru vecie.
Dumnezeu a jurat pe Sine, c° El o va face. ³i f°cînd astfel^
‰‚ Sub legea veche, cînd voi a¸i f°cut un jur°mînt sub legea
veche, voi junghia¸i un animal, l-a¸i t°iat în dou°. ³i atunci cei
doi oameni prin care a fost luat jur°mîntul, au stat între
animal, ²i ei au scris pe o bucat° de hîrtie un anumit contract.
³i bucata aceea de hîrtie era rupt° în dou°, ²i dat° la unul ²i la
10 CUVÎNTUL VORBIT

cel°lalt om. ³i ei au luat un jur°mînt peste acest animal mort,

c°, dac° ei au rupt acel leg°mînt între ei, ei s° fie ca acest
animal mort.
‰ƒ Astfel, Dumnezeu, ne avînd pe altul prin care s° jure, El a
jurat prin Sine, ²i El a luat jur°mîntul peste trupul Domnului
Isus Cristos, prev°zînd aceasta într-o umbr°. ³i în leg°mînt,
cînd El l-a dus pe Cristos la Calvar, El I-a sfî²iat trupul ²i
sufletul aparte. ³i El I-a în°l¸at trupul, s° ²ad° la dreapta Lui;
²i a trimis înapoi pe Duhul Sfînt, s° fie în Cre²tin, s° fac°
acela²i lucru aici în Biseric° pe care El l-a f°cut în Cristos cînd
El era aici pe p°mînt. ³i dovedind, prin aceea, c° El ne va învia
în zilele din urm°, s° ²edem cu El ²i s° fim cu El în Împ°r°¸ia
Lui.
‰„ ³i, ast°zi, s° vedem acela²i Duh Sfînt, care era peste Isus
Cristos, lucrînd în Biseric°, confirmînd tot ce a spus
Dumnezeu! Ce speran¸° minunat° zide²te aceasta în noi, s° ne
gîndim c° noi sîntem copiii Lui, ²i binecuvînta¸i de Prezen¸a
Lui! ³i acum El este aici cu noi, ca dovad° infailibil° c° El este
Domnul Dumnezeu Care a f°cut promisiunea lui Abraham.
‰… Acum asculta¸i, al 17-lea verset.
În care Dumnezeu, fiindc° vroia s° arate mai din
abunden¸° la mo²tenitorii promisiunii nestr°mutarea
hot°rîrii lui, l-a confirmat printr-un jur°mînt:
Ca prin lucrurile nestr°mutate,^care este imposibil
ca Dumnezeu s° mint°, noi putem avea o consolare
puternic°, care am fugit pentru ad°post s° apuc°m
n°dejdea pus° înaintea noastr°:
‰† Ce promisiune minunat°, “Dou° lucruri nestr°mutate!”
Dumnezeu nu poate s° mint°, ²i s° fie Dumnezeu. Acum, dac°
Dumnezeu a f°cut o promisiune în Biblia Lui aici, noi credem
Biblia de a fi Cuvîntul infailibil al lui Dumnezeu. ³i dac°
Dumnezeu a f°cut o promisiune în aceast° Biblie, noi avem
aceast° consolare ²i ²tim c° este imposibil ca Dumnezeu s°
mint°. De aceea, cînd noi vedem c° El a promis-o în Biblie, noi
o credem, suflet, trup, ²i duh. Este imposibil ca El s° mint°.
Acum dac° exist° vreo gre²eal°, ea este în noi, nu în
Dumnezeu. C°ci, Dumnezeu este obligat fa¸° de Cuvîntul S°u,
c°ci El a jurat prin Cuvîntul Lui. Oh, doamne!
‰‡ Eu sînt sigur, cînd noi ajungem s° o vedem în lumina
aceea, lucrurile încep s° se contureze ²i se acumuleaz° deosebit
decît cum obi²nuiau s° fie. Vindecarea trupului nu devine o
fic¸iune. Ea devine o realitate. Botezul Duhului Sfînt nu devine
o emo¸ie, o substan¸° prelucrat°. El devine o realitate, a
locuirii l°untrice a Prezen¸ei Domnului Isus Cristos, s°
schimbe via¸a.
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 11

‰ˆ Cu cîteva seri în urm°, într-o adunare de rug°ciune, un om

mi-a zis, “Duhul Sfînt nu a fost dat^Numai la cei zece, sau
cei doisprezece, în Ziua Cincizecimii.”
‰‰ Am zis, “P°i, atunci, cum este cu cei o sut° ²i dou°zeci care
au fost acolo în acela²i timp, care L-au primit? Cum este cu cei
de jos la casa lui Corneliu, cînd Neamurile L-au primit? Cu
treizeci ²i trei de ani mai tîrziu, cînd Pavel a întrebat pe_pe
Bapti²ti dac° ei au primit Duhul Sfînt de cînd ei au crezut; ²i el
²i-a pus mîinile peste ei, ²i ei au primit Duhul Sfînt. A²ezînd
biserica din Corint în ordine, ‘El de asemenea a pus în Biseric°,
apostoli, profe¸i, înv°¸°tori, evangheli²ti, daruri de vindecare,’
²i toate darurile acelea minunate, ani ²i ani dup° Cincizecime.”
‰Š Apoi, El este ast°zi, la fiecare credincios. “Merge¸i în toat°
lumea, ²i predica¸i Evanghelia la fiecare f°ptur°.” Pîn° unde?
“În toat° lumea.” Cît de mul¸i? “To¸i oamenii.” “Cel ce crede ²i
este botezat va fi mîntuit. Cel ce nu crede va fi condamnat. ³i
aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: în Numele Meu ei
vor scoate draci, ²i vor vindeca bolnavii, ²i a²a mai departe.”
‰‹ Ia te uit°. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu, c° El a
jurat c° El o va face. Nu conteaz° cî¸i se ridic° s° încerce s°
falsifice sau s° O imite, cîte lucruri se ridic° s° încerce s° O
contrazic° sau s° O ia jos, Aceasta va merge înainte ²i înainte
²i înainte, în veci, pentru c° Dumnezeu a jurat pe El însu²i c°
El o va ¸ine. Dac° eu omit s° O predic, ²i sînt del°s°tor,
Dumnezeu va ridica pe cineva în locul meu s° mearg° înainte
cu Ea. Dac° voi omite¸i s° O crede¸i, acolo va fi cineva care va
p°²i în locul vostru, s° O cread°, în locul vostru, c°ci
Dumnezeu a jurat c° El o va face. Oh, ce consolare ne d°
aceasta!
Š‚ ³i partea frumoas° despre aceasta, prietenul meu Cre²tin,
este s° gîndim, c° acum noi avem dovada despre Aceasta. Noi
O avem aici în binecuvîntare. Noi O avem în putere. Noi O
avem în minuni. Noi O avem în semne. Noi O avem într-o
fotografie. Noi O avem în fiecare fel pe care Dumnezeu a
promis-o, chiar mai mult decît a promis El c° ne-o va da. ³i
acesta este infailibil, Adev°rul. Adev°rul, nu de la om, nu
adev°rul vreunui înv°¸°tor sau filozof, ci acesta este Adev°rul
Atotputernicului Dumnezeu. ³i ce speran¸° ne d° El nou°! Nu-
i de mirare c° putem cînta:
Speran¸a mea nu-i zidit° pe nimic mai pu¸in
Decît Sîngele lui Isus, cu neprih°nire;
Cînd tot în jurul sufletului meu cedeaz°,
Atunci El este toat° speran¸a mea ²i r°mîne.
C°ci, pe Cristos, Stînca solid°, noi st°m;
Toate celelalte terenuri sînt nisipuri
mi²c°toare.
12 CUVÎNTUL VORBIT

Šƒ Dac° aceasta este popularitate, dac° ea este biserica

noastr°, dac° sînt prietenii no²tri, asocia¸ii no²tri, oricine ar
putea fi; dac° este doctorul nostru, dac° este preotul nostru,
dac° este predicatorul nostru; toate celelalte terenuri sînt
nisipuri mi²c°toare. Cristos, singur! ³i fiecare om care
vreodat° a ajuns la ceva în acest mare cîmp de b°t°lie al
str°duin¸ei, au fost oameni ²i femei care au stat singuri pe
convingerile acelea. Cînd toate celelalte au e²uat ²i c°zut în
jurul lor, ei înc° au stat.
Š„ Abraham Lincoln, din vechime, era convins c° el avea
dreptate. El a stat singur, pe convingerile lui, dar el a dovedit-
o ²i a pecetluit m°rturia lui cu propriul lui sînge.
Š… Isus Cristos a stat singur, în ziua Lui, ca un exemplu ca
fiecare om, pe convingerile lui a Adev°rului Etern al lui
Dumnezeu, care va lua starea lui pozi¸ional, ²i st°, va sta
singur. Dar, nu singur; cu Dumnezeu! Înso¸itorul invizibil Care
ne urmeaz° prin c°l°toria vie¸ii, jos prin umbrele, v°ilor
umbrei mor¸ii, ²i în Eternitate. El înc° va merge cu noi, ²i s° fie
Dumnezeu.
Š† Atunci pe ce sînt zidite speran¸ele noastre în aceast°
diminea¸°? Deoarece, Dumnezeu a jurat c° El o va face pentru
Abraham. A jurat nu numai lui Abraham, ci la fiecare din
S°mîn¸a lui. Cine este S°mîn¸a? Este^Voi care a¸i avut
invita¸ia s° veni¸i la Domnul Isus Cristos, S°mîn¸a lui
Abraham. Desigur, exist° oameni care nu sînt chema¸i. Dar, la
fiecare din voi de aici în aceast° diminea¸°, care a¸i avut
chemarea.
Š‡ De ce sînte¸i voi aici la biseric° în aceast° diminea¸°?
[Fratele Branham bate pe amvon de trei ori_Ed.] Ceva v-a
spus s° veni¸i. Voi ²ti¸i c° acela nu era du²manul, s° încerce s°
v° fac° s° face¸i r°u; s° încerce s° v° fac° s° face¸i r°u, s°
veni¸i la biseric°. Voi nu a¸i putea face aceea. Cînd voi veni¸i la
biseric°, voi face¸i bine.
Šˆ ³i Isus a zis, în Propriile Lui Cuvinte, c°, “Nimeni nu poate
veni la Mine, numai dac° îl atrage Tat°l Meu. ³i to¸i care vin,
Eu le voi da Via¸° ve²nic°, ²i-l voi învia în ziua de apoi.”
Gîndi¸i-v° la aceasta, c° fiecare persoan° care vine la invita¸ia
Domnului Isus Cristos, îi este promis° Via¸a Etern° ²i învierea
în ultimele zile; de c°tre Dumnezeu Iehova Care a jurat printr-
un jur°mînt c° El o va face, ²i a trimis pe Fiul S°u ²i a
confirmat Cuvîntul. ³i El a jurat c° El o va face; a dat-o într-
un model, lui Abraham; a împlinit aceasta în Isus Cristos, c° L-
a înviat!
Tr°ind, El m-a iubit; murind, El m-a salvat;
Îngropat, El mi-a dus p°catele departe;
Înviind, El m-a justificat f°r° plat° în veci;
Într-o zi El va veni, O zi glorioas°!
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 13

Š‰ Ia te uit°. Justificarea noastr°! De fiecare dat° cînd auzi¸i

cum bulg°rii cad peste sicriu; zicînd, “Cenu²° la cenu²°, ²i
pulbere la pulbere, ¸°rîn° la ¸°rîn°,” credin¸a noastr° prive²te
departe într-o alt° ¸ar° dincolo, unde exist° un mormînt gol;
c°, într-o zi glorioas°, Acela Care a promis s° vin°, va veni. ³i
tot atît de sigur cum a înviat Isus dintre cei mor¸i, noi vom
învia cu El în înviere. Ce speran¸° frumoas° avem noi!
ŠŠ Acum, drept înainte în jos, repede. Timpul nostru se va
duce de la noi înainte s° o ²tim. Acum, eu cred c° acesta este al
19-lea verset.
Care sper°m c° noi avem ca o ancor° a sufletului, ²i
sigur° ²i neclintit°,^a intrat în aceea care este în
perdea;
Š‹ Ancora sufletului nostru, care a mers în perdea, dincolo de
perdea, ²i s-a ancorat!
‹‚ Voi ²ti¸i, un vapor, uneori^Militarii ²i a²a mai departe, o
²tiu, ²i voi care a¸i fost pe mare. Cînd, într-adev°r, valurile
ajung s° n°v°leasc° prea tare spre vas, ei îl ancoreaz°. ³i are o
funie care se las° în jos, care îl ¸ine. ³i aceasta îl poate întoarce
în jur pe aici, ²i în jur pe acolo, dar ancora aceea îl ¸ine.
Ancora! Ei nu pot vedea p°mînt, nic°ieri. Dar ei coboar°
ancora dincolo de perdea, care este apa, ²i ancora aceea merge
jos în fundul m°rii, pe vîrful_vîrful unor mun¸i mari pe
undeva. ³i se tîr°²te pîn° cînd se prinde de acel munte, se ¸ine
de cr°p°tura aceea acolo, ²i toat° marea nu-l mai poate mi²ca.
El este ancorat, afar° din vedere.
‹ƒ ³i fiecare persoan° care a primit pe Isus Cristos ca
Mîntuitor personal, a fost n°scut din nou din Duhul Sfînt, voi
a¸i coborît ancora. Dac° voi sînte¸i bolnavi, ²i speran¸a voastr°
este zidit° pe Cristos, voi a¸i coborît ancora voastr°. Doctorul
poate s° spun° aceasta, aceea, sau cealalt°; dar, tot a²a de
sigur cum credin¸a voastr° prive²te acolo! Valurile, perioade
de boal°, febra poate s° creasc°, ²i fiecare lucru ca acela, dar
ancora voastr° ¸ine în l°untrul perdelei.
‹„ Pe undeva acolo afar° departe în ¸ara tainic°, zice, “Pe ce
ave¸i voi zidite speran¸ele voastre? Doctorul a zis c° s-a dus.
Medicina zice c° nu poate face nimic. Chirurgia a e²uat.” Dar
speran¸ele mele nu sînt zidite pe aceea.
‹… Noi avem speran¸a noastr° în l°untrul perdelei. Ce perdea?
Prin v°rsarea Sîngelui S°u, care i-a sfî²iat Duhul Lui din
trupul Lui. ³i, între perdeaua aceea acolo, ancora a apucat s°
se ¸in° de Ceva.
‹† Am v°zut un vapor, odat°, cînd a fost aruncat afar° acolo.
³i m-am gîndit, “Ce ¸ine vaporul acela în acela²i punct?” Eu
nu puteam în¸elege. “³ezînd acolo afar° în mare?” ³i am
observat c° valurile îl purtau pe aici, ²i înapoi în jur pe aici,
14 CUVÎNTUL VORBIT

dar el nu s-a mi²cat din locul acela. Eu nu puteam vedea nimic.

Dar acolo era un cablu mic, o frînghie, care mergea în jos de la
prova vaporului, la o ancor° care s-a prins de ceva dedesupt
eu^unde eu nu puteam s° v°d, dincolo de ape. ³i el se ¸inea
de acolo. ³i am zis, “Laud° s°-i fie lui Dumnezeu!”
‹‡ Da, într-o zi, eu am aflat o ancor°. Am citit aici jos, El zice,
“Oricine vrea, el s° vin°.” Eu am aruncat ancora aceea dincolo
de ceva ce nu puteam s° v°d. Ceva a prins s° apuce. ³i cînd
b°t°lia muge²te, Ancora ¸ine în l°untrul perdelei. Cînd infidelii
se ridic°, ²i necazurile r°sar, ²i totul în jurul meu cedeaz°,
ancora noastr° ¸ine în l°untrul perdelei. Unde este ea? Eu nu
²tiu. Dar aceasta este dincolo de perdea, pe undeva acolo,
ancorat° în Stînca de Veacuri. “Ancora noastr° este statornic°,
de neclintit. Ea ¸ine în°untru, în l°untrul perdelei.”
Care speran¸° noi o avem ca o ancor° a sufletului, ²i
sigur° ²i statornic°,^
‹ˆ “Sigur° ²i statornic°.” Oh, dac° am avea numai înc° pu¸in
timp, s° lu°m ce înseamn° asigurarea. “Sigur-an¸°,” ceva ce
voi ²ti¸i, ²i asigurarea voastr°. Ce este asigurarea? “Dumnezeu
a jurat printr-un jur°mînt c° El o va face.” Aceea este
asigurarea.
‹‰ Aici cu un timp în urm°, un om a venit la mine, ²i a zis,
“Billy, eu vreau s°-¸i vînd o poli¸° de asigurare.”
‹Š Acum, asigurarea este în ordine. Eu nu am nici una, eu
însumi. Eu presupun c° am mers la extreme cu aceasta. O_o
companie l-a p°c°lit pe s°rmanul meu tat°, odat°, cu foarte
mult, pentru c° el a fost prea analfabet s° citeasc° poli¸a. ³i un
avocat din Philadelphia nu a putut citi una drept, oricum.
Astfel el a zis^El i-a vîndut aceast° poli¸°. ³i el a pl°tit
pentru ea, pentru fratele meu ²i pentru mine, pentru dou°zeci
de ani. A venit, ²i a zis, “Ea va valora cinci sute de dolari la
sfîr²itul timpului.” ³i prin depresiune ²i lucruri, s°rmanul
b°trînel a lucrat! La sfîr²itul ei, ei ne-au zis c° ei au citit poli¸a
gre²it. “Ea a valorat ²apte dolari ²i cincizeci de cen¸i.” Astfel,
aceasta cumva m-a am°rît. Acum, ei nu sînt to¸i în felul acela.
Exist° agen¸i de asigurare care ²ed chiar aici acum.
‹‹ De multe ori, oamenii au venit ²i au zis, “Billy, eu vreau s°-
¸i vînd asigurare.” Acum, eu presupun c° aceasta este perfect
în ordine.
Am zis, “Uite, eu am asigurare.”
ƒ‚‚ ³i el a zis, “Ce fel de asigurare ai tu?” A zis, “Ce poli¸° ¸ii
tu?”
Am zis, “Via¸° Etern°.”
El a zis, “Via¸° Etern°?”
Eu am zis, “Da, domnule.”
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 15

A zis, “Cine vinde poli¸ele acelea?”

Am zis, “Domnul Isus.”
El a zis, “³i tu ai asigurare?”
Eu am zis, “Da, domnule.”
A zis, “Ce fel este ea, de fapt? Ce este ea, Billy?”
Am zis, “Ea este asigurare.”
El a zis, “Ce?”
ƒ‚ƒ Eu am zis, “Asigurare binecuvîntat°, Isus este al meu! O ce
gust anticipat al gloriei Divine!”
ƒ‚„ El ²i-a pus bra¸ele în jurul meu; un ortac din copil°rie. Noi
st°team chiar vizavi de strad° aici. El a zis, “Billy, aceea nu te
va pune în cimitir aici sus.”
ƒ‚… Am zis, “Eu ²tiu. Dar Aceasta m° va scoate afar°. Eu nu
m° îngrijorez cum s° ajung acolo. Dar Ea m° va scoate afar°.”
Asta-i adev°rat.
ƒ‚† Eu m-am putut gîndi la poli¸a mea de asigurare cînd am
fost bolnav, dar nu mi-a f°cut nici un bine. Dar, asigurarea
mea, din Isus, eu am avut o ancor°, statornic°,” asigurarea c°,
“Dumnezeu a jurat prin El însu²i,” c° El va ¸ine fiecare Cuvînt
pe care L-a promis.
ƒ‚‡ Cînd Mayo a zis, “Nu exist° nici o speran¸° pentru tine,”
nici o speran¸° ca eu s° tr°iesc; eu aveam o clocotire care în
final m° va omorî. Dar ancora mea ¸inea înl°untrul perdelei.
“P°i, ce vezi tu?” Eu nu ²tiu ce v°d. Exist° ceva ce eu ²tiu.
ƒ‚ˆ Aceea este ceea ce este. Voi o ²ti¸i. Aceasta nu este prin
fapte. Aceasta este prin credin¸°. Noi o credem.
ƒ‚‰ Ce fel de asigurare a avut Abraham de la doctor, de la
asocia¸ia medical° din Ur-i, sau de altundeva? Cînd el era în
vîrst° de o sut° de ani, ²i Sara nou°zeci, ei urmau s° aibe un
copil. Dar ancora lui ¸inea în l°untrul perdelei, c°ci Dumnezeu
i-a dat promisiunea ²i el s-a odihnit pe ea. “³i a numit
lucrurile care nu erau de parc° ele erau,” deoarece ²tia c°
Dumnezeu era în stare; iat-o aici, Dumnezeu era în stare s°
înf°ptuiasc° ceea ce El a promis.
ƒ‚Š El a f°cut lumea. El m-a f°cut pe mine. El a f°cut fiecare
lucru. El v-a f°cut pe voi. El a f°cut totul, fiecare lucru, prin
Cuvîntul Lui. ³i Cuvîntul Lui va face întocmai ce Acesta zice
El, El va face.
ƒ‚‹ Acum, oh, cum, ce speran¸°! “Speran¸a care noi o avem,
asigurarea speran¸ei, în l°untrul perdelei.”
ƒƒ‚ Noi va trebui s° ne gr°bim acum deoarece noi avem un
mare rînd de rug°ciune care urmeaz°.
ƒƒƒ Observa¸i, “Unde^” Oh, doamne! În regul°, privi¸i,
fiecare acum. Al 20-lea verset, doar privi¸i la acesta.
16 CUVÎNTUL VORBIT

Unde premerg°torul a intrat pentru noi în°untru, a

intrat, chiar Isus,^
ƒƒ„ Premerg°torul la ce? Premerg°torul salv°rii noastre, fizice
²i spirituale. “C°ci El a fost r°nit pentru f°r°delegile noastre,
învine¸it pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa care ne d° pacea
era peste El, ²i cu r°nile Lui noi sîntem vindeca¸i.”
Premerg°torul salv°rii noastre a intrat deja în°untru.
“Asigurarea, deja a intrat, chiar Isus.”
^a f°cut un mare preot în veac dup° rînduiala lui
Melhisedec.
ƒƒ… Acum noi venim unde noi vrem s° lu°m acest text foarte
repede acum ²i s° intr°m în el.
ƒƒ† Toate aceste mari promisiuni, noi le îngust°m în jos spre un
lucru, c°, “Isus premerg°torul nostru, Care era S°mîn¸a lui
Abraham,” prin Duhul Sfînt ne-a chemat la aceast° speran¸°
binecuvîntat° pe care o avem acum, “o ancor° a sufletului,
statornic° ²i sigur°, ancorat° în l°untrul perdelei.” Acest Isus,
fiind f°cut un premerg°tor, care era în rînduiala lui
Melhisedec.
ƒƒ‡ Acum, acest Om mare, Melhisedec, noi vrem s° vorbim
despre El pentru urm°toarele cîteva minute. Gr°bindu-ne,
urm°toarele zece sau cincisprezece minute.
ƒƒˆ ³i atunci, pentru rîndul de rug°ciune, zidi¸i-v° credin¸a
acum. Nu l°sa¸i ca diavolul s° v° fure ceva. Voi sînte¸i aici în
aceast° diminea¸°, în aceast° mic° cl°dire, unde Dumnezeul
Atotputernic va veni în aceast° locuin¸° smerit° de aici. Voi
zice¸i, “Aceasta arat° destul de r°u.” Dar El a venit la o iesle.
ƒƒ‰ El va veni la orice inim° smerit° care se va deschide ²i va
zice, “Da, Doamne Isuse, eu O cred. Eu a² putea ca nici m°car
s° nu O în¸eleg, dar eu O cred, oricum.”
ƒƒŠ Aceast° binecuvîntat° speran¸° pe care o avem, “Cristos,
premerg°torul, a venit deja.” Voi ²ti¸i ce este un premerg°tor?
Ceva ce alearg° înainte, sau merge dinainte. Cristos, fiind
premerg°torul, atunci, al mîntuirii noastre, a venit pe p°mînt;
²i s° fie un exemplu al Bisericii, c° Biserica trebuia s°
sfîr²easc° lucr°rile Lui, sau s° continue lucr°rile Lui, dup° ce
El ²i-a completat jertfa Lui pe Calvar. Voi o vede¸i? Observa¸i.
ƒƒ‹ Atunci, El a fost n°scut în umilin¸°, chiar într-o iesle. El a
fost batjocorit; a²a cum ve¸i fi voi, sau oricare altul care Îl
sluje²te. Dar în timp ce era pe p°mînt, El “Care nu f°cea
deosebire între persoane,” El i-a iubit pe to¸i. El, El i-a
vindecat pe to¸i. El i-a binecuvîntat pe to¸i. El a f°cut bine
oriunde a mers El. El ²i-a dat via¸a Lui ca o jertf°; a murit, a
fost îngropat. A înviat, s-a în°l¸at, ca premerg°tor pentru noi.
ƒ„‚ ³i tocmai Duhul care era peste El a venit înapoi s° fie cu
Biserica, s° c°l°uzeasc° ²i s° O conduc°. Vorbind, “Înc° pu¸in
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 17

²i lumea nu M° va mai vedea. Totu²i, voi M° ve¸i vedea, pentru

c° Eu^” “Eu” este un pronume personal. “Eu voi fi cu voi,
chiar în voi, pîn° la sfîr²itul lumii.” Ca, îndreptînd gîndurile
noastre spre marea Lui jertf° suprem°, ca premerg°tor al
speran¸ei noastre binecuvîntate pe care o avem în l°untrul
perdelei acum.
ƒ„ƒ Apoi, prin credin¸° noi O credem. Ancora noastr° merge
acolo afar°, ²i vîrfurile Ei, în Cuvîntul lui Dumnezeu, se înfig
înl°untrul perdelei. ³i, un rînd de rug°ciune pe aici, ne ¸ine
statornici la promisiune. “Nu ²ov°ind în jur, aruncat în jur, cu
orice vînt de înv°¸°tur°. Ci statornici, nemi²ca¸i, întotdeauna
prisosind în harul Domnului, c°ci atît de mult cît voi ²ti¸i
lucr°rile voastre nu sînt în zadar în Domnul.” Ce speran¸°!
ƒ„„ Acum, acest Melhisedec, doar vorbim despre El aici, chiar
din^Pavel vorbind c°tre Evrei, din Vechiul Testament, într-
un simbol.
ƒ„… S° ne întoarcem înapoi la Genesa, al 14-lea capitol, ²i s°
citim doar un pic înainte de a merge înainte, Cine era acest
Melhisedec. Noi citim în capitolul al 14-lea din Genesa, ²i cu
versetul al 14-lea, începînd.
ƒ„† Abraham, voi ²ti¸i, a fost chemat din Haldea, ¸ara lui_lui
Ur^cetatea Ur, mai degrab°, ¸ara Haldea. ³i Dumnezeu i-a
spus, “Separ°-te de poporul t°u, ²i vino aparte.” L°sa¸i-m° s°
accentuez aceasta.
Oh, dac° noi aveam mai mult timp la aceasta, ast°zi!
Acesta este a²a de limitat.
ƒ„‡ “Separ°-te de poporul t°u, ²i vino aparte, ²i Eu te voi
binecuvînta.” Vede¸i?
ƒ„ˆ ³i pentru ca s° ob¸ine¸i aceea²i promisiune pe care Abraham
a avut-o, voi trebuie s° v° separa¸i de toate contactele lume²ti,
toate lucrurile lumii. Dorin¸ele voastre p°c°toase, poftele
voastre, pasiunile lumii, ²i toate lucrurile acestea, separeaz°-te
de acel lucru. Vino aparte, într-o ¸ar° str°in°, o ¸ar° în care tu
nu ai fost niciodat° înainte, s° umbli nu prin vedere, ci prin
credin¸°.
ƒ„‰ C°ci, Abraham nu avea nimic. ³i, privi¸i, el^Nimeni nu a
trecut acest rîu Eufrat ²i s° c°l°toreasc° în ¸ara aceasta. “Dar
Abraham, prin credin¸°, i-a p°r°sit pe ai lui, ²i a mers înainte,
separîndu-se.”
ƒ„Š A²a cum Sîngele lui Isus Cristos, ast°zi, prin Duhul Sfînt,
ne separ° de lucrurile lumii, s° umbl°m într-o via¸° nou°;
critica¸i, batjocori¸i, numi¸i “holy-rollers,” în¸ele²i gre²it, dar o
ancor° ¸ine.
ƒ„‹ Evrei 11 zice, “Ei au pribegit în jur în piei de oi ²i piei de
capre, erau nevoia²i, ²i în diferite locuri, c°ci ei au crezut c° ei
c°utau dup° o Cetate a C°rui Ziditor ²i F°c°tor era
18 CUVÎNTUL VORBIT

Dumnezeu.” Ceva în l°untrul lor, le-a spus, “Exist° o ¹ar°, o

Cetate, al C°rui Ziditor ²i F°c°tor era Dumnezeu. ³i ei o
c°utau pe aceea, f°r° s° ²tie unde mergeau.”
ƒ…‚ Acela este felul cu fiecare pelerin de ast°zi. El caut° ceva
pe care el nu poate s°-²i pun° mîinile, dar el vede dovada
Acesteia venind peste tot în jurul lui.” Ce m-a f°cut s° fac
aceasta? Ce a f°cut-o pe aceast° femeie oloag° s° umble? Ce a
f°cut-o pe femeia aceea oloag° s° umble? Ce face ca aceast°
hernie s° se duc° de pe omul acela? Ce l-a f°cut pe cancerul
acela s° o p°r°seasc° pe femeia aceea? Ce a f°cut ca urechile
acelea surde s° se deschid° seara trecut°, aici, la vîrsta de
optzeci ²i doi de ani? Ce a f°cut aceasta?” Acestea sînt atribute
supranaturale, c° ancora^Acea Cetate al C°rei Ziditor ²i
F°c°tor este Dumnezeu, pe care noi o c°ut°m, de²i nu o putem
vedea unde este Ea, dar exist° ceva care ancoreaz° sus acolo.
“Ancora în l°untrul perdelei. Speran¸ele noastre sînt
statornice, neclintite.”
ƒ…ƒ ³i Abraham a p°r°sit ¸ara, c°l°torind, numindu-se un
str°in ²i pelerin.
ƒ…„ ³i, privi¸i, Abraham, ca to¸i muritorii; nu un om nemuritor,
nu un om care nu poate face o gre²eal°, ci a f°cut încontinuu
gre²eli. Dar nu conteaz° cît de multe gre²eli a f°cut el, ancora
lui înc° ¸inea, c°ci el avea promisiunea.
ƒ…… Astfel, el a luat-o cu el, pe Sara. El l-a luat pe Lot. El l-a
luat pe tat°l lui. ³i atît timp cît ei au fost cu el, Dumnezeu nu a
putut s°-l binecuvînteze. B°trînul în sfîr²it a murit, ²i ei l-au
îngropat. El a mers înainte în sus pu¸in mai departe, iar Lot a
dat înapoi. ³i voi ²ti¸i ce s-a întîmplat acolo. ³i atunci el s-a
desp°r¸it de el. Atunci Dumnezeu i s-a ar°tat din nou, zicînd,
“Acum, Abraham, prive²te peste tot p°mîntul. El este tot al
t°u.” Cînd el a f°cut alegerea corect°. Aceasta este. Separ°-te
de fiecare lucru.
ƒ…† Eu va trebui s° spun aceasta. Privi¸i. Eu sper c° Aceasta î²i
g°se²te locul de odihn°, deoarece eu niciodat° nu m-am gîndit
la aceasta, premeditat.
ƒ…‡ Poate c° acela-i motivul c° unii dintre noi nu se în¸eleg a²a
de bine. Noi ne ¸inem de lucruri care ar trebui s° le l°s°m s°
treac°, în separare. Pu¸in° îndoial°, o mic° întrebare, pu¸in
sceptic: “M° întreb dac° Aceasta este corect. Poate Aceasta s°
fie? Poate Aceea s° fie? Cum poate fi Aceasta?” Dezlega¸i-v°, în
aceast° diminea¸°!
ƒ…ˆ Evrei 12:1, zice, “S° l°s°m la o parte fiecare greutate, ²i
p°catul care ne împresoar° a²a de lesne. “P°catul,” ce este
acela? “Necredin¸a” care ne împresoar° a²a de lesne. “³i s°
alerg°m cu r°bdare întrecerea care este a²ezat° înaintea
noastr°, privind la Cristos, autorul ²i încheietorul credin¸ei
noastre.”
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 19

ƒ…‰ Observa¸i pe Abraham aici. Apoi, el a ajuns în necaz, Lot a

mers jos la Sodoma ²i Gomora. Voi ²ti¸i povestea.
ƒ…Š Noi va trebui s° ne gr°bim, presa¸i. Noi nu o putem lua.
Versetul al 14-lea.
ƒ…‹ ³i primul lucru care-l ²ti¸i, to¸i împ°ra¸ii Neamurilor au
coborît acolo, au venit în Sodoma ²i au declarat r°zboi, ²i l-au
luat pe Lot, ²i nepotul lui Abraham, ²i l-au luat înainte,
nevasta lui Lot, ²i copiii, ²i pe to¸i ceilal¸i, ²i au p°r°sit ¸ara.
ƒ†‚ Iar unul din împ°ra¸ii Sodomei, cînd el a început s° fug° el
a plecat în terenurile n°moloase acolo afar°, ²i a c°zut mort.
N°molul este din ce au f°cut ei c°r°mizile ²i mortarul lor, ²i
din care ²i-au zidit cet°¸ile.
ƒ†ƒ Doar pentru o mic° pre-citire a acestuia. Voi o pute¸i citi
cînd ajunge¸i acas°. Dar din cauz° c° timpul este limitat, noi
va trebui s° ne gr°bim. ³i versetul al 14-lea:
³i cînd Abram a auzit c° fratele lui a fost luat
captiv,^
ƒ†„ Frate, mie îmi place aceasta, “fratele lui,” ²i privi¸i ce i-a
f°cut Lot! Dar, totu²i, acolo era un fel de leg°tur° care leag°,
dac° fratele a dat înapoi. Cum a zis tîn°rul acela cu un timp în
urm°, tîn°rul predicator de aici, c° el a dat înapoi ²i s-a
îndep°rtat. Totu²i, cumva, Duhul Sfînt înc° cheam° dup°
persoana aceea. Cînd el este în necaz, El este chiar acolo cu el.
^Fratele lui Abraham a fost luat captiv, ²i el ²i-a
înarmat slujitorii lui antrena¸i, ²i i-a purtat pe ai
lui^n°scu¸i în casa lui proprie, trei sute ²i
optsprezece, ²i i-a urm°rit pîn° la Dan.
³i el s-a împ°r¸it împotriva lor, ²i el ²i slujitorii lui,
prin noapte,^i-a lovit, ²i i-au urm°rit pîn° la Hoba,
²i acolo la stînga^spre Damasc.
ƒ†… Abraham a luat pe to¸i slujitorii lui ²i oamenii înarma¸i.
Doar gîndi¸i-v° la omul care era un s°rac cînd el a p°r°sit ¸ara
jos acolo în Haldea, din Ur, avea trei sute ²i optsprezece
b°rba¸i înarma¸i ca slujitori. Zice¸i c° Dumnezeu nu v°
binecuvînteaz°? “Trei sute ²i optsprezece.”
Voi zice¸i, “P°i, este asta adev°rat?”
ƒ†† Aceea este ce a spus Scriptura. El avea suficien¸i slujitori
s° se lupte cu o armat°. ³i el a biruit! Observa¸i, “³i el a
adus^” El i-a urm°rit; le-a luat tot ce au avut.
³i^au adus înapoi toate bunurile, ²i de asemenea a
adus iar°²i pe fratele s°u Lot, ²i bunurile lui, ²i femeile
de asemeni, ²i pe oameni.
³i împ°ratul Sodomei a mers afar° s°-l întîmpine
dup° ce el s-a întors de la m°cel^²i împ°ra¸ii^
din_din vale^²i valea împ°ratului.
20 CUVÎNTUL VORBIT

³i Melhisedec împ°rat al Salemului i-a adus pîine ²i

vin, ²i i-a dat: ²i el era preotul Dumnezeului cel prea
înalt.
ƒ†‡ Dup° ce to¸i ace²ti împ°ra¸i ai Neamurilor au venit
în°untru ²i l-au luat pe fratele lui, Abraham ²i-a luat slujitorii
lui, i-au urm°rit ²i a mers jos ²i i-a prins; ²i s-a întors cu ei (²i a
m°cel°rit pe împ°ra¸i), ²i i-a adus înapoi.
ƒ†ˆ ³i, observa¸i, împ°ratul Sodomei a venit afar°. Împ°ratul
Gomorei a fost ucis. Dar împ°ratul Sodomei a venit afar°, ²i l-
au adus înainte, ²i a zis aici, “Toate bunurile pe care_pe care tu
le-ai luat, pe care ace²ti oameni le-au luat, eu ¸i le voi da ¸ie.”
ƒ†‰ Mai tîrziu, în acest capitol, noi îl afl°m c° Abraham a zis,
“Eu nu voi lua nici o a¸°, pentru o curea la înc°l¸°minte; ca tu
s° po¸i spune c° eu l-am f°cut pe Abraham bogat.”
ƒ†Š Dar gîndul la care noi vrem s° ajungem, este chiar aici.
³i Melhisedec împ°rat al Salemului i-a adus pîine ²i
vin: ²i el era preotul Dumnezeului celui prea înalt.
³i el l-a binecuvîntat, ²i i-a zis, Binecuvîntat s° fie
Abraham de Dumnezeul cel prea înalt, posesorul
cerurilor ²i p°mîntului:
³i el l-a binecuvîntat, iar el^
³i binecuvîntat s° fie Dumnezeul cel prea înalt, care
¸i-a dat pe vr°jma²ii t°i în mîna ta. Iar el i-a dat o
zeciuial° din toate.
ƒ†‹ Mie îmi place aceasta. Acum observa¸i, dup° ce Abraham,
tabloul spiritual de aici, Abraham; “fratele lui” care s-a dus în
r°t°cire. Un tablou al Bisericii adev°rate, sau al credinciosului
adev°rat al lui Dumnezeu, care este binecuvîntat de
Dumnezeu, ²i are promisiunea lui Dumnezeu, are leg°mîntul
lui Dumnezeu, ²i are credin¸° în leg°mînt.
ƒ‡‚ Acum gîndi¸i. Dac° voi ve¸i socoti aici, acolo erau în jur de
zece sau cincisprezece împ°ra¸i care au ie²it acolo afar°, ²i,
probabil, cî¸i slujitori au avut ei?
ƒ‡ƒ Dar Abraham a socotit c° ce avea el aceia erau credincio²i,
“n°scu¸i în propria lui cas°.” Oh, doamne! Cei credincio²i,
“n°scu¸i în propria lui cas°.” Ace²tia erau slujitorii lui pe care
el i-a t°iat împrejur, care au fost inclu²i în aceea²i promisiune
în care era el. ³i el s-a dus dup° fratele lui alunecat, ²i i-a
urm°rit cu o mîn° mic° de oameni, de trei sute ²i optsprezece
oameni; dup° împ°ra¸i, ²i i-a biruit, ²i i-a luat ²i i-a ucis. ³i i-a
adus înapoi pe to¸i ce au fost pierdu¸i.
ƒ‡„ Tablou perfect al lui Cristos! ³i Biserica, Duhul Sfînt
conduce pe cei credincio²i care sînt n°scu¸i în aceea²i cas° a
Duhului Sfînt unde a fost n°scut Cristos, urm°rind dup° cei
înd°r°tnici ²i aluneca¸i înapoi. ³i ucigînd fiecare lucru r°u
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 21

care i-a biruit. Amin! Biruind p°catul, a²ezînd deoparte toate

greut°¸ile. Vorbind c°tre oameni despre poftele lor ²i lucrurile
pe care ei le fac; t°indu-le! Bolile lor ²i toate; predicîndu-le
Evanghelia, ²i aducîndu-i înapoi în p°rt°²ie deplin° cu
Dumnezeu.
ƒ‡… Observa¸i. ³i cînd el s-a întors, Melhisedec l-a întîmpinat.
Cine a fost acest Melhisedec? ³i observa¸i, primul lucru, acum.
Melhisedec nu i-a oferit ceva bani. Melhisedec i-a oferit numai
“pîine ²i vin.” Melhisedec era un Preot al celui Prea Înalt;
Împ°ratul Ierusalimului.
ƒ‡† Acesta era numit atunci Salem. Aici este a lui Cruden.
[Concordan¸a lui Cruden_Trans.] M-am gîndit, dac° aceasta s-
ar pune la îndoial° dup° aceea, eu o pot dovedi, c° Ierusalimul
a fost întîi Salem. J-e-r-u-s--l-e-m, vede¸i, Salem, Jeru-salem.
Vede¸i? Acesta a fost mai întîi numit H-i -r-u- -a- -m, Hieru-
salem, aceasta-i adev°rat, care, cînd acesta a fost în posesia
Neamurilor. Oh, eu sper c° voi prinde¸i aceasta acum.
Ierusalimul a fost mai întîi în posesia Neamurilor.
ƒ‡‡ “³i Împ°ratul Ierusalimului, sau Salemului, care avea
în¸elesul de Împ°rat al p°cii, Împ°rat al neprih°nirii, l-a
întîmpinat pe Abraham a²a cum el s-a întors. ³i i-a dat,”
împ°rt°²irea, “pîine ²i vin,” cu mii de ani, sau sute de ani,
înainte ca pîinea ²i vinul s° fi fost vreodat° o porunc° în
Biseric°. ³i El era Împ°ratul Ierusalimului. Amin.
ƒ‡ˆ Cine a fost acest Om mare? Înapoi la textul nostru acum, al
7-lea verset^ sau, al 7-lea capitol.
C°ci acest Melhisedec, împ°ratul Salemului, preot al
Dumnezeului cel prea înalt,^
ƒ‡‰ El nu era numai un Împ°rat, ci el era un Preot.
^care l-a întîmpinat pe Abraham întorcîndu-se de
la m°celul împ°ra¸ilor, ²i l-a binecuvîntat;
ƒ‡Š Binecuvînt°rile vin numai de la cineva mai mare. Privi¸i.
“La care de-^”
La care de asemeni Abraham i-a dat a zecea parte
din toate; fiind întîi prin interpretare Împ°rat al
neprih°nirii,^dup° aceea^Împ°ratul Salemului,
care este, Împ°ratul p°cii;
ƒ‡‹ Cine era acest Om mare, departe, cu mul¸i ani în urm°?
Cine era El? Asculta¸i. S° citim pu¸in mai mult despre El.
F°r° tat°, f°r° mam°,^f°r° început de zile, sau
f°r° sfîr²it al vie¸ii;^
ƒˆ‚ Dac° El nu avea tat°, El nu avea mam°, El nu avea început
de zile sau sfîr²it de via¸°, Melhisedec înc° exist°. Este asta
adev°rat? [Adunarea zice, “Amin.”_Ed.] “F°cut în rînduiala
^Ne avînd tat°, nici mam°.”
22 CUVÎNTUL VORBIT

^dar a fost f°cut asem°n°tor cu Fiul lui

Dumnezeu; r°mîne un preot încontinuu.
ƒˆƒ El nu poate^El nu avea început. El nu are sfîr²it. El nu
avea tat°. El nu avea mam°. Totu²i, El era un Om, ²i El a venit
din Salem. Pace, El era Împ°ratul p°cii. El era Împ°ratul
neprih°nirii.
ƒˆ„ El nu era numai un Împ°rat, ci El era un Prin¸. ³i El este
Prin¸ul P°cii. El este Trandafirul din Saron. El este Crinul din
vale; Steaua Dimine¸ii; Alfa, Omega; Cel ce Era, Care Este, ²i
Va Veni; ²i R°d°cina ²i Vl°starul lui David. El era înainte de
David, în David, ²i dup° David.
ƒˆ… Cine era acest Preot? Nimeni altul decît Domnul Isus
Cristos cel încarnat, în Puterea Lui m°rea¸°. El era acela²i
Unul, pu¸in mai tîrziu, dup° ce El l-a întîmpinat pe Abraham.
³i i-a dat, ca fiind un popor al leg°mîntului, împ°rt°²irea.
Apoi, acum, prin acela²i leg°mînt, noi lu°m^³i El era într-o
umbr°. Acel Melhisedec, cînd El a devenit un Om de carne, s°
fie t°iat în buc°¸i. ³i împ°rt°²irea va fi dat°, mireasma
trupului S°u frînt, a²a cum noi lu°m ast°zi.
ƒˆ† Acolo acel Melhisedec l-a întîmpinat pe Abraham, ²i
Abraham I-a pl°tit zeciuieli. Amin. Abraham, cel mai mare om
de pe fa¸a p°mîntului, i-a pl°tit zeciuieli lui Melhisedec:
Împ°ratul p°cii, Împ°ratul Salemului, Împ°ratul neprih°nirii.
ƒˆ‡ ³i el era un Prin¸. ³i el era_El era un Prin¸. El era un
Împ°rat. ³i El era Slujitorul celui Prea Înalt, care era Isus.
ƒˆˆ ³i cînd Abraham, cu cî¸iva ani mai tîrziu, sau nu mult
dup° aceea, cînd Lot a alunecat, ²i Sodoma a fost ars°. ³i
Abraham a fost l°sat singur, cu Sara, afar° pe terenuri sterpe.
Cînd acolo era^Animalele lor erau toate pe moarte, din
cauza foametei. ³i se p°rea c° Dumnezeu l-a p°r°sit. Dar el
avea credin¸° puternic°, s° cread°.
ƒˆ‰ ³i într-o zi el ²edea în u²a cortului s°u, sub marele stejar.
El înc° mai st° ca memorial ast°zi, a²a cum este carbonizat ²i
p°strat. ³i acolo, Abraham, ²ezînd în u²a cortului s°u, l-a
v°zut pe Melhisedec venind la el; trei Oameni umblînd.
ƒˆŠ ³i eu doar mi-l imaginez pe Abraham zicînd, “Eu L-am
v°zut mai înainte.” ³i El a venit sus. ³i el a zis, “Las°-m°
doar^Vino pe aici, Domnul meu, ²i las°-m° s° aduc pu¸in°
ap° pentru picioarele Tale.” Cumva, jos de tot, acel om de
leg°mînt, jos în inima lui, ²tia c° Acela era Cineva mai mult
decît un om.
ƒˆ‹ El a zis, “Noi sîntem str°ini.” A zis, “Noi am venit dintr-o
¸ar° str°in°.” Hainele lor erau pr°fuite. Da, Ei erau, de departe
de tot din Glorie. ³i astfel Ei au mers acolo sus, ²i i-a zis lui
Abraham^Ei i-au adus un vas mic, ²i i-a sp°lat. ³i Abraham
a început s° se uite la ei.
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 23

ƒ‰‚ El s-a strecurat înapoi în cort, ²i a zis, “Sara, stai aici doar
un minut.” El a plecat afar° prin turm°, ²i a adus cel mai gras
vi¸el pe care l-a putut afla. ³i el l-a ucis, ²i l-a adus înapoi.
ƒ‰ƒ ³i i-a dat Omului acesta ceva carne, ²i pîine, ²i lapte, ²i
unt. [Por¸iune goal° pe band°_Ed.]^s° m°nînce.
ƒ‰„ Acum, cînd Melhisedec, Împ°ratul Salemului, Preotul celui
Prea Înalt, Împ°ratul p°cii, care nu era nimeni altul decît
partea anterioar° a Domnului Isus Cristos. ³i cînd El l-a
întîmpinat pe Abraham, El i-a dat lui Abraham s° m°nînce
împ°rt°²irea, ²i l-a binecuvîntat. ³i aici el, Abraham, Îl
întîmpin° în c°l°toria Lui spre Sodoma, ²i-I d° s° m°nînce
carne ²i pîine.
ƒ‰… Oh, nu vede¸i voi leg°tura dintre oameni? El a promis.
Pîinea ²i apa noastr° este asigurat°. ³i Dumnezeu o va face, tot
atît de sigur cum ²edem noi aici. ³i fiecare promisiune Divin°
pe care a f°cut-o El, El este obligat s° o fac°.
ƒ‰† ³i cînd cei doi Îngeri au mers înainte spre Sodoma,
Abraham a stat acolo. ³i el a privit în jur, cu acel Om. El a zis,
“Dac° eu g°sesc a²a de mul¸i, ²i a²a de mul¸i,” a²a cum a
continuat s° zic°, jos pîn° la zece. ³i cînd El a plecat; atunci
Îngerul, sau Omul care st°tea lîng° el, a disp°rut ²i s-a f°cut
nev°zut, prin jertf°. ³i Abraham a zis, “Eu am vorbit fa¸°-n
fa¸° cu Dumnezeul Atotputernic.” Melhisedec, ²i, Cristos pe
prim plan.
ƒ‰‡ Cum, prieteni, în aceast° diminea¸°, dac° noi am putea lua
acest v°l de aici, care este în fa¸a ochilor no²tri, a²a cum
carnea ne-a orbit, ²i am despica v°lul acela înapoi în acest fel
²i doar s° ne uit°m dincolo de perdeaua timpului, s° ne
întreb°m ce va fi aceasta. Eu obi²nuiam s° cînt o cîntare mic°:
Eu sînt îndurerat ²i ab°tut, ²i eu vreau s°-l v°d pe
Isus.
Eu vreau s° aud sunetul dulce al clopotelor
portului.
Da, dac° eu a² putea numai s°-L v°d, ²i doar s°
privesc dincolo de perdeaua timpului,
Aceasta îmi va da^mie mai mult° credin¸°, ²i va
face totul, ²i va face toat° t°ria mea,
Dac° eu a² putea numai s° privesc dincolo de
perdeaua timpului.
ƒ‰ˆ Cine a fost acela acolo, în acest Ierusalim pe p°mînt chiar
atunci, “Care nu avea nici început de zile, sau nici sfîr²it de
ani,” ²i a venit afar° ²i a dat împ°rt°²irea lui Abraham care
avea promisiunea? ³i promisiunea este extins° la noi, în
aceast° diminea¸°. Ea este pentru fiecare din voi.
ƒ‰‰ Noi puteam s° avem mai mult timp, eu doream s° fi avut,
asupra acestui mare subiect; poate într-o zi, dup° ce aceast°
c°l°torie se sfîr²e²te.
24 CUVÎNTUL VORBIT

ƒ‰Š A²a cum eu merg prin na¸iuni acum, în ¸°rile str°ine ²i în

jur, predicînd Evanghelia, l°sa¸i-m° s° las acest gînd cu voi,
copiii mei preaiubi¸i, fra¸ii mei ²i împreun° lucr°tori în
Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Nu fi¸i istovi¸i. Lua¸i
curaj nou în aceast° diminea¸°. Ridica¸i-v° capetele. Ridica¸i-
v° genunchii sl°bi¸i ²i mîinile care odat° atîrnau în jos. Privi¸i
la autorul ²i încheietorul credin¸ei noastre, Domnul Isus
Cristos, Care ne-a dat aceste promisiuni. Acest lucru pe care
am încercat s° vi-l predic, prin descoperirea care mi-a fost
dat° de Domnul Isus Cristos, în timp ce eu înc° sînt ignorant ²i
needucat, analfabet, totu²i Dumnezeul Atotputernic a a²ezat
Aceasta înaintea lumii, pentru c° El este infailibil.
ƒ‰‹ ³ezînd aici, în aceast° diminea¸°, sînt acei care erau ologi
²i împov°ra¸i, s°pt°mîna trecut°, iar s°pt°mîna aceasta sînt
normal ²i bine. Acolo sînt acei care au fost surzi, stînd aici cu
cîteva seri în urm°; stau aici acum, auzind tot a²a de bine ca
restul din ei. Ce este aceasta? Acesta este leg°mîntul
necondi¸ionat al lui Dumnezeu pe care El l-a f°cut cu
Abraham ²i S°mîn¸a lui. El a promis c° El o va face, astfel de
aceea s°-l credem în aceast° diminea¸° cu toat° inima noastr°.
ƒŠ‚ Ca un popor, unii din noi ²ezînd aici, b°trîni, unii din noi
devenind c°run¸i. Unii din noi, înainte de a ne întîlni din nou,
acolo ar putea fi unii dintre noi s° treac° dincolo de perdea.
Dar orice face¸i voi, orice produce via¸a, dac° ea produce
boal°, dac° ea produce ceva în lume, ¸ine¸i-v° ancora în
l°untrul perdelei. Continua¸i s° privi¸i la autorul ²i
încheietorul de acolo, Domnul Isus Cristos. Numi¸i lucrurile
acelea, care par s° fie, de parc° ele erau.
ƒŠƒ Exist° trei elemente pe care le urmeaz° un om. Primul, este
omenesc; al doilea, este descoperirea Divin°; al treilea, este o
viziune, aceasta este A³A VORBE³TE DOMNUL. De multe
ori, noi sîntem aici jos, ²i niciodat° nu urc°m în acesta. Dac°
voi nu sînte¸i acolo jos, arunca¸i speran¸ele voastre prin
perdeaua aceea, sus aici la A³A VORBE³TE DOMNUL. De²i
voi nu vede¸i viziunea; de²i revela¸ia nu vine; de²i, cînd se face
rug°ciune pentru voi, voi spune¸i, “Eu doar doresc s° fi putut
crede.” Aceea nu conteaz°. Arunca¸i-v° ancora acolo jos, ²i
numi¸i-o a²a, oricum.
Abraham nu putea s° vad°. El a zis, “Cum poate s° fie?”
ƒŠ„ Maria nu a putut în¸elege. Cum putea ea s° aib° un
bebelu², “f°r° s° cunoasc° b°rbat”?
ƒŠ… El a zis, “Dar Duhul Sfînt te va preaumbri. El o va aduce
la îndeplinire.”
ƒŠ† Ea a zis, “Iat° roaba Domnului. Fac°-mi-se a²a.” Cum
urma s° se fac° aceasta? Ea nu ²tia. Dar ea ²i-a aruncat ancora
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 25

ei dincolo de perdea, ²i a mers înainte m°rturisind c° ea urma

s° aib° un bebelu², înainte ca ea s° simt° via¸° sau ceva. Ea a
numit lucrurile acelea care nu erau, ca ²i cum erau.
ƒŠ‡ Abraham, cînd el a fost în vîrst° de ²aptezeci ²i cinci de
ani, Dumnezeu i-a dat promisiunea. ³i Sara, în vîrst° de
²aizeci ²i cinci de ani, i-a dat promisiunea. ³i dou°zeci ²i cinci
de ani s-au scurs înainte ca s° se împlineasc° vreodat°. “Dar
Abraham nu s-a cl°tinat la promisiunea lui Dumnezeu prin
necredin¸°; ci a fost tare în credin¸°, dînd laud° lui Dumnezeu.
³i numind simptomele acelea, ²i lucrurile care erau, de parc°
ele nu erau.” ³i a m°rturisit numai ceea ce i-a spus Dumnezeu
c° era adev°rat, deoarece el avea promisiunea.
ƒŠˆ Dumnezeu s° fie milostiv. Oh, doamne! St° credin¸a
voastr° lini²tit° în aceast° diminea¸°? Cînd vînturile
învolburate sufl°, nop¸ile sînt întunecate, ²i vînturile ²i
fulgerele str°lucesc, ¸ine ancora voastr°? Zidi¸i-v° speran¸ele
în aceast° diminea¸° pe nimic mai pu¸in decît pe Sîngele lui
Isus cu neprih°nire. Eu ²tiu c° este greu. Se pare greu. Dar
lua¸i-l odat°, ²i lua¸i pe Dumnezeu pe Cuvîntul S°u, ²i vede¸i
ce speran¸° binecuvîntat° este doar s° m°r²°luie²ti înainte în
credin¸°.
ƒŠ‰ În aceast° mare b°t°lie a credin¸ei, a²a cum am încercat s°
o lupt, eu am ajuns la ni²te obstacole îngrozitoare, am fost pe
ni²te drumuri zgron¸uroase. Aceasta se vede pe mine. Eu am.
Dar acesta era cel mai binecuvîntat lucru. Eu nu a² schimba
aceasta pentru nimic în lume.
ƒŠŠ ³i aici sînt cele mai mari victorii ale mele, cele mai mari
pl°ceri pe care le am, este cînd eu vin împotriva la ceva. Eu nu
pot vedea peste ea, în jurul ei, sau sub ea. Eu doar continui s°
p°²esc spre ea, crezînd aceasta, c° Dumnezeu va face o cale
cînd eu ajung acolo. Eu nu am venit anul acesta, pîn° aici,
vreo^³i toat° distan¸a aceasta eu am venit, eu m-am încrezut
în El. El niciodat° nu m-a l°sat.
El este harul care mi-a înv°¸at inima s° se team°,
El era harul care mi-a alinat temerile;
Cît de pre¸ios a ap°rut acel har
În ceasul cînd am crezut mai întîi!
³i prin multe pericole, trudiri ²i curse,
Eu deja am venit;
El era harul care m-a adus în siguran¸° pîn° aici,
El este harul care m° va duce înainte.
³i cînd noi vom fi Acolo zece mii de ani,
Str°lucind luminos ca soarele;
Noi nu vom avea mai pu¸ine zile s° cînt°m
laudele Lui
Decît atunci cînd am început.
26 CUVÎNTUL VORBIT

ƒŠ‹ Cînd noi într-adev°r Acolo, cu Abraham, Isaac ²i Iacob,

acei care au fost mo²tenitori ai promisiunii, a²teptînd dup° noi
s° nu c°dem, “c°ci f°r° noi ei nu pot s° fie f°cu¸i des°vîr²i¸i.”
³i cum depind ei de noi, în aceast° diminea¸°! S° nu c°dem.
¹ine¸i-v° ancora în Cristos.
ƒ‹‚ Dac° tu e²ti un p°c°tos, tu nu trebuie s° vii la altar. Se
obi²nuie²te s° se fac° a²a. Dar dac° voi nu vre¸i s° veni¸i, ²i nu
este loc pentru voi s° veni¸i, zice¸i, “Doamne, eu arunc toate
lucrurile lume²ti la o parte, chiar acum. Eu m° a²ez înaintea
Ta, gol ²i dezbr°cat a²a cum sînt, ²i eu sînt o ru²ine ²i
dizgra¸ie. Dar eu îmi arunc ancora asupra Ta. ³i eu cred în
Tine. Nimic nu pot eu face decît ceea ce ai f°cut Tu pentru
mine.”
ƒ‹ƒ Dac° tu e²ti bolnav, doctorul zice c° nu este nici o cale de
loc ca tu s° te faci vreodat° bine, nu mai este nimic ce poate fi
f°cut. Doar privi¸i în acest taber-^ acest mic grup de oameni
în aceast° diminea¸°, cînd, aceasta este o_o mîn° mic°, nici
m°car un punct din miile care au fost vindeca¸i în ultimele
cîteva s°pt°mîni, în jurul lumii.
ƒ‹„ Campanii mari! Lumea este într-un muget, cu campanii de
vindec°ri Divine; oameni ai credin¸ei merg afar°, îndr°znind
s°-l ia pe Dumnezeu pe Cuvîntul Lui. Zilele Neamurilor se
sfîr²esc. Acesta este un semn. Privi¸i-l. Nu a²tepta¸i prea mult.
ƒ‹… Ei au a²teptat prea mult, s°-l recunoasc° pe Ilie. ³i chiar
ucenicii au zis, “De ce spun c°rturarii, ‘Ilie trebuie s° vin° mai
întîi’?”
El a zis, “El deja a venit, ²i voi nu l-a¸i cunoscut.”
A zis, “Cine era el?”
A zis, “Ioan Botez°torul.”
“Bine,” au zis ei, “sigur, acela a fost el.”
ƒ‹† Isus a venit, ²i ei nu au ²tiut aceasta. Dup° ce Romanii L-
au r°stignit, cînd a fost prea tîrziu atunci s° fac° ceva, El a zis,
“Într-adev°r acela a fost Fiul lui Dumnezeu.” De²i El a fost ca
un r°u f°c°tor, de²i El era_El era scuipat, de²i El a fost
batjocorit ²i persecutat, totu²i Dumnezeu L-a adeverit cu
semne ²i minuni.
ƒ‹‡ Ast°zi, s° nu a²tept°m prea mult. Acesta este sfîr²itul
perioadei Neamurilor. Noi o sfîr²im.
Na¸iunile se rup, Israel se treze²te,
Semnele pe care Biblia le-a prezis;
Zilele Neamurilor sînt num°rate, cu dureri
împov°rate;
“Întoarce¸i-v°, O risipi¸ilor la ai vo²tri.”
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 27

Ziua r°scump°r°rii este aproape,

Inimile oamenilor cedeaz° de fric°;
Fi¸i plini cu Duhul, l°mpile voastre cur°¸ite ²i
clare,
Privi¸i în sus, r°scump°rarea voastr° este aproape!
ƒ‹ˆ Tat°l nostru, noi θi mul¸umim în aceast° diminea¸° pentru
aceast° speran¸° binecuvîntat°. Oh, într-o zi glorioas°, cînd Tu
stai pe p°mînt din nou, se va zice, “Nu a fost scris în cînt°ri,
‘R°scump°rarea voastr° se apropie’?” Cînd Tu ai fost aici de
prima dat°, Tu ai zis, “Nu au fost scrise de David, în cînt°ri,
aceste anumite lucruri?”
ƒ‹‰ ³i cînd ne gîndim la cîntarea aceea, “Acolo va fi o întîlnire
în v°zduh,” c°ci to¸i profe¸ii, ²i cei r°scump°ra¸i, ²i micu¸ul
David, ²i Moise, ²i to¸i patriarhii, vor fi prezen¸i Acolo. Atunci
noi vom zice, “Nu a fost scris în cîntare, c° noi vom vedea
aceasta?” ³i cei r°scump°ra¸i din epoci se vor bucura
împreun°.
ƒ‹Š Tat°, iart° pe fiecare b°rbat sau femeie înd°r°tnici, b°iat
sau fat° în aceast° diminea¸°. Fie ca aceasta s° fie o zi nou° în
via¸a lor, timpul care, prin credin¸°, ei s° accepte pe Domnul
Isus ca Mîntuitor personal ²i s° fie pecetlui¸i în Împ°r°¸ia lui
Dumnezeu, prin Duhul Sfînt.
ƒ‹‹ Ia aceste cîteva, cuvinte gr°bite, Tat°, ²i adînce²te-le jos în
inimile oamenilor, doar a²a cum au ei nevoie.
„‚‚ Doar în cîteva momente acum, oamenii vor veni pe aici, s°
fie vindeca¸i. Acolo vor fi din aceia aici, Doamne, care sînt
orbi, suferinzi, ²i ologi, ²i bolnavi, ²i tot felul de boli peste ei.
Satan a f°cut acest lucru r°u, Tat°. Oamenii aceia s°rmani,
Doamne, ei nu ar veni aici dac° ei nu ar crede c° ei ar putea fi
vindeca¸i.
„‚ƒ Tu ai zis, “Noi biruim prin Sîngele Mielului ²i m°rturia
noastr°.” ³i aici stau sfori pe platform°. Cîrje ²i lucruri au fost
îngr°m°dite, ²i transportate de aici; ²i c°rucioare, ²i, oh, ²i
t°rgi c°rate afar°, ²i paturi. ³i b°rba¸i ²i femei au plecat de
aici, Doamne, din toate felurile de boli ²i nenorociri pe care
Satan le-a pus peste ei. Nu din cauz° c° acesta este locul, ci
aceasta este din cauz° c° credin¸a lor a îndeplinit cerin¸a Ta
chiar aici.
„‚„ M° rog, Dumnezeule, ca fiecare persoan° bolnav° de aici,
ca credin¸a lor s° fie suficient°, în aceast° diminea¸°, acum,
s°-²i aminteasc° de acel mare Melhisedec acolo în urm°, Care
nu avea început de zile. El nu a avut tat°, nici mam°. El nu a
avut niciodat° sfîr²it de via¸°; c° înc° tr°ie²te ast°zi. Apoi, a
fost încarnat, numit Isus Cristos, a devenit trup; a murit, a
plecat înapoi la acesta din nou. El înc° este Împ°ratul p°cii,
28 CUVÎNTUL VORBIT

Împ°ratul neprih°nirii, promi¸îndu-ne aceste lucruri mari

Eterne. Care El^Aceasta i-a fost jurat de Dumnezeu, lui
Abraham, c° El va ¸ine leg°mîntul, promisiunea, prin El ²i
S°mîn¸a Lui, pentru totdeauna. Ajut°-ne, ast°zi, s° p°²im
înainte la aceast° platform° acum, cu credin¸° nemuritoare.
„‚… Unii din ei aici, Doamne, sînt lega¸i cu obiceiuri necurate,
obiceiuri murdare vechi ale firii. Dumnezeule, a²a cum a
zis Biblia, “S° l°s°m la o parte fiecare greutate, ²i p°catul
care ne înconjoar° a²a de lesne.” Dumnezeule, fie ca ei s° le
arunce la o parte, în aceast° diminea¸°, ²i s° priveasc° la
Isus Care ne cur°¸e²te de toat° nelegiuirea. Admite aceasta,
Tat°.
„‚† ³i cînd noi plec°m ast°zi, fie ca noi s° mergem cu o inim°
plin° de iubire, ²i bucurîndu-ne. Binecuvînteaz° aceast°
bisericu¸°. Binecuvînteaz° pe scumpul nostru Frate Neville,
Doamne, a²a cum el p°store²te, ²i munce²te zilnic ²i în fiecare
sear° aici, încercînd s° fac° un_un loc pentru oameni s° vin°
²i s° se închine, s° vad° pe Domnul Isus în manifestarea Lui
de dragoste ²i putere.
„‚‡ Binecuvînteaz° serviciul din seara aceasta, Doamne. Adu-
ne o mare binecuvîntare. ³i, Tat°, ne rug°m acum ca Tu s°
prime²ti slav° din toate lucrurile.
„‚ˆ ³i într-o zi, cînd toat° via¸a se sfîr²e²te, ultima predic° s-
a predicat, Biblia s-a închis; semnalele au fost sunate, armele
au fost stivuite, fumul b°t°liei se împr°²tie, soarele a apus;
atunci, Tat°, prime²te-ne în Împ°r°¸ia Ta. Fie ca noi s° venim
ca vechi veterani b°trîni r°ni¸i de b°t°lie. Admite aceasta,
Doamne, ca noi s° putem primi un trup nou, unde noi nu vom
mai fi niciodat° bolnavi, nici nu vom avea o durere de inim°
sau întristare.
„‚‰ Dar s° fim credincio²i în toate lucrurile acestea, în timp
ce sîntem aici pe p°mînt acum, s° credem, ²i s° numim
lucrurile acelea care nu sînt, care sînt contrare la Cuvîntul lui
Dumnezeu, de parc° ele erau. C°ci noi cerem în Numele lui
Isus Cristos. Amin.
„‚Š Cineva de aici ar sim¸i de parc°, s° zic°, “Mi-ar place
doar s° accept pe Domnul Isus Cristos. Eu niciodat° nu am
f°cut-o mai înainte. Eu doar vreau s°-mi ridic mîna.” Zice¸i,
“Eu, prin ridicarea mîinii mele, eu Îl accept.” Dumnezeu s° te
binecuvînteze, sor°. Dumnezeu s° te binecuvînteze, frate.
Dumnezeu s° te bînecuvînteze. Dumnezeu s° te binecuvînteze.
Aceea este^Dumnezeu s° te binecuvînteze, frate. “Eu vreau
s° accept pe Domnul Isus Cristos.” Dumnezeu s° te
binecuvînteze, sor°. Dumnezeu s° te binecuvînteze. ³i
Dumnezeu s° binecuvînteze. Dumnezeu s° te binecuvînteze.
Aceasta-i adev°rat.
MELHISEDEC, MARELE PRIN¹ ³I ÎMP±RAT 29

„‚‹ Voi crede¸i c° El nu aude asta? El v° cunoa²te inima. El

este Acela Care v-a spus s° o face¸i. Altcineva zice, “Eu_eu
acum vreau s° cred. Eu_eu acum zic, ‘Doamne, eu vreau s° Te
accept chiar acum. Eu îmi vreau ancora strîns°, acolo în
perdea, astfel ca ea s° nu se mi²te niciodat°. Eu Te accept ca
Mîntuitorul meu.’” Vrei s°-¸i ridici mîna, altcineva? Dumnezeu
s° te binecuvînteze.
[Por¸iune goal° pe band°_Ed.] Ce atunci?
Cînd marea Carte este deschis°, ce atunci?
Cînd acei care resping acest Mesaj ast°zi,
Li se vor cere s° dea un motiv_Ce Atunci?
„ƒ‚ Fie ca Domnul s° v° binecuvînteze acum. A²a cum urmeaz°
s° ave¸i^Cî¸i de aici sînt pentru rug°ciune, cu boli? S° v° v°d
mîinile, oriunde în cl°dire, care sînt bolnavi. `
 Melhisedec, Marele Prin¸ ³i Împ°rat, Vol. 4 No. 14
(Melchisedec, The Great Prince and King, Vol. 26 No. 13)
Acest Mesaj prin Fratele William Marrion Branham, original dat în Englez°
Duminic° diminea¸a la 9 Ianuarie, 1955, la Tabernacolul Branham în
Jeffersonville, Indiana, U.S.A., a fost luat de pe o band° de înregistrare
magnetic° ²i tip°rit neprescurtat în Englez°. Aceast° traducere Româneasc°
a fost publicat° în 1994 de c°tre:

VOICE OF GOD RECORDINGS

P.O. Box 950, Jeffersonville, Indiana 47131 U.S.A.
 anunţ pentru Dreptul de autor
Toate drepturile rezervate. Această carte se poate tipări pe
un imprimator într-o casă pentru folosire personală sau să fie
distribuit, gratuit, ca un mijloc de răspândire a Evangheliei
lui Isus Cristos. Această carte nu poate să fie vândută pe
scară largă, afişată pe un website, păstrată într-un sistem
de recuperare, tradusă în alte limbi, sau folosită pentru
solicitarea de fonduri fără permisiunea clară în scris de la
Voice Of God Recordings®.
Pentru mai multe informaţii sau pentru alte materiale
disponibile, vă rog să contactaţi:
VOICE OF GOD R ECORDI NGS
P.O. BOX 950, JEFFERSONVILLE, I NDIANA 47131 U.S.A.
www.branham.org