Sunteți pe pagina 1din 2

Prelegerea nr.

2
Perspectiva istorică: Yuval Noah Harari „21 de lecții pentru secolul XXI”

Pentru a înțelege literatura unei perioade istorice, e nevoie să înțelegem contextul în care
aceasta este produsă. Cartea lui Yuval Noah Harari, „21 de lecții pentru secolul XXI” (2018),
este cea mai relevantă pentru natura întrebărilor la care își propune să răspundă acest curs. Pe
lângă calitățile pe care i le recunosc lui Yuval Harari reprezentanții celor mai prestigioase
media internaționale – capacitatea vizionară, geniul, pasiunea cunoașterii, claritatea și
intelectualismul polimorf –, autorul acestei cărți, cu adevărat uimitoare, prin exactitatea
diagnosticului vremurilor noaste, este, per se, o figură emblematică a secolului XXI:
intelectualul, profesorul de istorie, devine o celebritate mondială, demonstrând că puterea
cunoașterii te poate propulsa în vârful piramidei sociale, oferindu-ți privilegii, capital și
mediatizare comparabile cu cele rezervate starurilor politice și economice.
Născut la 24 februarie 1976 la Kiryat Ata, Israel, în familia unor evrei originari din Europa de
Est, Yuval Harari a studiat istoria la Universitatea Ebraică din Ierusalim, apoi și-a luat
doctoratul la Oxford, în cadrul Colegiului Iezuit (2002). Studiile postdoctorale i-au asigurat
postul de conferențiar, apoi de profesor la Universitatea Ebraică, unde a coordonat, între 2003-
2011, programul de istorie universală, soldat cu publicarea celor două bestseller-uri
internaționale: „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” (2011) și „Homo Deus. Scurtă istorie a
viitorului” (2015). Homosexual declarat, căsătorit cu Itzik Yahav, care devine managerul său
personal, practicant al meditațiilor Vipassana și al sistemului vegan de viață, repudiant al
smartphon-ului, filantrop și promotor al diverselor campanii publice, Yuval Harari este, cu
certitudine, una dintre personalitățile cele mai neordinare ale secolului XXI.
În „Introducere” la „21 de lecții pentru secolul XXI”, Harari își definește principiul de lucru:
„Într-o lume inundată de informații irelevante, claritatea înseamnă putere”. Claritatea
expunerii, varietatea argumentelor și accesibilitatea informațiilor investigate, reprezintă, într-
adevăr, elementul distinctiv și extraordinara forță de convingere a cărților lui Harari. Care sunt,
așadar, provocările și problemele globale ale prezentului? Harari le grupează în 5 părți,
detaliate, fiecare, în mai multe capitole: Provocarea tehnologică; Provocarea politică;
Disperarea și speranța; Adevărul; Flexibilitatea. În ordinea apariției în carte, provocarea
tehnologică este susceptibilă de a avea cele mai grave și mai imprevizibile consecințe pentru
viitorul omenirii.
După criza economică din 2008, afirmă Harari, povestea liberală a intrat într-o fază de declin
profund, resimțit pretutindeni sub forma unei dezamăgiri generalizate în virtuțile globalizării
și ale libertății economice. Ceea ce caracterizează însă această perioadă, nu este sistemul politic
în sine, ci incapacitatea lui de a ține sub control dezvoltarea tehnologiei informației și a
biotehnologiei. Aceste două revoluții ale secolului XXI – tehnologia informațională și
biotehnologia – „ar putea restructura nu numai economii și societăți, ci și corpul și mintea
noastră. (...) revoluțiile din biotehnologie și tehnologia informației sunt înfăptuite de ingineri,
antreprenori și oameni de știință care nu prea conștientizează implicațiile politice ale deciziilor
lor și care cu siguranță nu reprezintă pe nimeni” (Harari, 2018). Una dintre principalele
consecințe ale acestor două revoluții este înlocuirea treptată, într-un șir foarte vast de profesii
existențe la momentul de față (sistemul bancar, sistemul medical, jurisprudența, sistemul
transporturilor, sistemul apărării, agricultura etc. ) a factorului uman cu factorul biotehnologic.
Revoluția tehnologică, afirmă Harari, „ar putea să scoată în curând miliarde de oameni de pe
piața muncii și să creeze o nouă și uriașă clasă inutilă” – clasa oamenilor irelevanți. Spre
deosebire de etapele anterioare ale industrializării și automatizării, care au generat valuri de
disponibilizări și necesitatea recalificării șomerilor, înlocuirea oamenilor de inteligența
artificială va pune problema creării unor noi slujbe care vor solicita un nivel foarte înalt de
competență. Șomerii necalificați nu vor putea accede la aceste locuri de muncă și vor completa
numărul, tot mai mare, al „oamenilor irelevanți”. Revoluția tehnologică ridică, prin urmare, și
o problemă de educație: oamenii trebuie să fie pregătiți pentru situația în care „vor trebui să-și
însușească în repetate rânduri abilități noi și să-și schimbe profesia”.
Un alt pericol major pe care îl prezintă îmbinarea acestor două revoluții este legat de valoarea
supremă a doctrinei liberale – libertatea omului. Harari ne atenționează despre posibilitatea
apariției unui nou tip de dictatură – dictatura digitală: „atunci când revoluția biotehnologică va
fuziona cu revoluția tehnologiei informației, va produce algoritmi Big Data capabili să-mi
monitorizeze și să-mi înțeleagă sentimentele mult mai bine decât mine, iar autoritatea va trece
probabil de la oameni la computere. Cel mai probabil, iluzia mea de liber-arbitru se va
dezintegra, dat fiind că zi de zi am de-a face cu instituții, corporații și agenții guvernamentale
care înțeleg și manipulează ceea ce până acum fusese lumea mea interioară inaccesibilă”
(Harari, 2018). Dictatura digitală este comparată cu distopia lui George Orwell „1984”, al cărei
Big Brother e înlocuit de Big Data, care monitorizează deja societatea contemporană prin
algoritmii TV, prin Amazon, Google sau Facebook, la fel cum în totalitarismul orwellian
televizorul îi urmărea pe oameni în timp ce îl priveau. Pericolul unui nou tip de dictatură pare
iminent: „pe măsură ce algoritmii vor ajunge să ne cunoască atât de bine, guvernele autoritare
ar putea dobândi controlul absolut asupra cetățenilor lor, chiar mai mult decât în Germania
nazistă, iar opoziția față de asemenea regimuri s-ar putea dovedi a fi absolut imposibilă. Pe
lângă faptul că regimul va ști exact ce simți, te-ar putea face să simți orice vrea el. Poate că
dictatorul nu ar fi în stare să le asigure cetățenilor servicii medicale sau egalitate, însă i-ar putea
face să-l iubească și să-i urască adversarii. În forma sa actuală, democrația nu poate supraviețui
fuziunii biotehnologiei cu tehnologia informației. Fie democrația se va reinventa cu succes într-
o formă cu totul nouă, fie oamenii vor ajunge să trăiască în „dictaturi digitale” (Harari, 2018).
Regimurile de supraveghere totală, instaurate deja în multe țări ca o „necesitate firească” de
combatere a pandemiei din 2020, apropie considerabil profeția lui Harari de realizarea ei, care,
la momentul scrierii cărții, părea o realitate îndepărtată și improbabilă.
În sfârșit, cel de a treilea pericol major pe care îl comportă dezvoltarea necontrolată a
biotehnologiei și a tehnologiei informației este crearea „celei mai inegale societăți care a existat
vreodată”. Globalizarea, afirmă Harari, în pofida beneficiilor pe care le aduce, amenință să
mărească decalajul dintre clase și să împartă omenirea în diferite caste biologice: „dezvoltarea
inteligenței artificiale ar putea elimina valoarea economică și puterea politică a majorității
oamenilor. În același timp, progresele din biotehnologie ar putea face posibilă transpunerea
inegalității economice în inegalitate biologică. Superbogații vor avea în sfârșit ceva util de
făcut cu averea lor colosală. Dacă până acum își putea cumpăra mai mult sau mai puțin doar
simboluri ale statutului lor, în curând ar putea fi capabili să cumpere însăși viață. Dacă noile
tratamente de prelungire a vieții și upgradare a abilităților fizice și cognitive se vor dovedi a fi
costisitoare, omenirea s-ar putea scinda în clase biologice. (...) cele două procese laolaltă –
bioingineria împreună cu dezvoltarea inteligenței artificiale – ar putea duce prin urmare la
separarea omenirii într-o clasă restrânsă de supraoameni și o clasă inferioară și numeroasă de
Homo sapiens inutil” (Harari, 2018).

Referințe bibliografice
1. Harari, Y. N., 21 de lecții pentru secolul XXI, Iași: Polirom, 2018.