ELABORAREA METODICĂ Nr 1.

Tema: Morfologia funcţională a Sistemului Stomatognat (SS).

Elementele componente. Dezvoltarea filogenetică și ontogenetică a
SS.

1.Sistemul Stomatognat “Definitie”

Sistemul stomatognat-include un ansamblu de organe si țesuturi situate in regiunea maxilo-

facială,care direct sau indirect participa la realizarea functiilor de bază ale
organismului:masticatie, respiratie, fonatie si fizionomie.

2. Elemente componente a Sistemului Stomatognat.

Componentele sistemului stomatognat: scheletul, dinti, muschi mobilizatori ai

mandibulei,buzelesi muschii oro-faciali, limba, palatul dur si palatul moale, fibromusoasa
cavitatii bucale, vase sangvine si limfatice, nervi aferenti, 3 perechi de glande salivare,
tegumentele regiunii si articulatia temporo-mandibulara.

3.Factorii ce influenţează şi dirijează dezvoltarea şi formarea Sistemului

Stomatognat.
Factorii ce influențează formarea este sistemului stomatognat:
-factorii biologici -factorii genetici
-factorii funcționali -factorii neuroendocrini

4.Rolul factorului funcţional la dezvoltarea şi formarea sistemului

stomatognat.
Factor important al desăvârșirii morfologice ce a suferit un șir de schimbări și influențe.Factorul
funcționa sa aflat în permanență sub influența modului de alimentație, schimbările de funcție,
au dus la modificări de structură a dinților.

5.Dezvoltarea filogenetică a SS
S-a dezvoltat și se formează sub influența de derijare a factorilor biologici genetici
neuroendocrin și functional.

6.Dezvoltarea ontogenetică a SS
 Cuprinde perioada de viața intrauterină și extrauterină. Ontogenia acestui sistem parcurge o
perioadă complexă de rezolvare și diferențiere. In perioada postnatală deosebim două
etape :
1) de morfogeneza- până la 16 ani
2) de modelare- de la 16 până la sfârșitul vieții.

7. Elementele componente a cavitatii bucale: orificiul bucal, istmul buco-

faringian, buzele, orajii, palatul dur, planseul bucal, valul palatin, linia A, arcadele dento-
alveolare, vestibulu oral, cavitatea orala propiu-zisa

8.Mucoasa cavitatii bucale.Caracteristica- Cavitatea bucala este acoperita de

membrana mucoasa. Mucoasa bucala este o formatiune conjuctivo-epiteliala. Dupa zonele pe
care le acopera mucoasa bucala poarta diferite denumiri: mucoasa labiala, mucoasa jugala,
mucoasa gingivala, mucoasa palatina, mucoasa linguala,mucoasa valului palatin, mucoasa
planseului bucal. In mod normal are o culoare roz, iar in zonele gingiei, palatului dur si limbii o
culoare roz-pala. Mucoasa este neteda, umeda si stralucitoare datorita secretiei glandelor
salivare
In membrana mucoasa bucala se deosebesc 3straturi: epitelial, corionul si submucos.
Mucoasa bucala executa urmatoarele functii: Functia de protectie –este cea mai principala si
fundamentala, prin mucoasa sanatoasa pot patrunde numai virusurile tularemiei si febrei
aftoase. Agentii termici,mecanici,chimici sunt anihilati in conditii normale de insasi structura
adaptata in acest sens a mucoasei bucale: capacitate de refacere, descuamarea epiteliului,
Keratinizarea epiteliului
Functia plastica a mucoasei se datoreaza inaltei activitati mitotice a epiteliului, timpul reinoirii
mucoasei bucale constituie 6-7zile
Functia senzitiva- in mucoasa se afla 6 specii de receptori senzitivi, dolori, tactli, hiper-si
hipotermici, musculari
Functia de absorbtie- epiteliul mucoasei in conditii fiziologice este permeabil pentru substante
hidrosolubile si intr-o oarecare masura si pentru cele hiposolubile

9.Limba. Structura.Functiile—

Limba este un organ musculomembranos acoperit cu

o mucoasa groasa, constituie un organ al aparatului digestiv, prin papilele sale gutative care
permit, prin perceptia gustului fundamental, aprecierea calitativa a alimentelor.Are rol in
moasticatie, deglutitie, este un organ al vorbirii si al perfectarii sunetelor emise de laringe.
Configuratia externa— Limba are forma unui ovoid alungit antero-posterior, turtit de sus in
jos,cu virful indreptat inainte. Ea prezinta doua fete , doua margini,un virf si o radacina.
Fata superioara--- este turtita transversal si convexa in plan sagital. La unirea celor doua treimi
anterioare cu treimea posterioara se gaseste un sant numit V-ul lingual. Pe partea anterioara a
V-ului lingual, este orizontala si marginita de un sant lingual longitudinal antero-posterior. Pe o
parte si de alta a acestuia,mucoasa linguala este prevazuta cu mici proeminente numite papile.
Acestea in ordinea lor crescind si a numarului descrescind sunt:filiforme, care ocupa fata
dorsala a portiunii anterioare, foliate:situate pe marginea limbii, fungiforme:situate in special
pe virful si pe marginile limbii, calciforme sau circumvolate in numar de 9-11 formeaza V-ul
lingual
Partea posterioara a limbii dindărătul V-ului lingual, sau faringiană,verticala se caracterizeaza
prin prezenta ingramadirilor de foliculi limfoizi neregulat dispusi,constituind amigdala sau
tonsila linguala
Fata inferioara a limbii - este mai putin intinsa decit cea posterioara,prezinta insa pe linia
mediana o plica- frenul limbii, care uneste limba cu santul gingivoalveolar si limiteaza miscarile
virfului ei. La baza frenului de o parte si de alta a reliefului sau se afla cite o mica ridicatura-
carunculele sublinguale salivare
Virful limbii---este turit de sus in jos si subtiat fiind partea cea mai mobila a organului
Radacina limbii—este portiunea de insertie a ei pe schelet si zona de reuniune a muschilor care
intra in strusctura sa.
Limba prezintă mai multe tipuri de inervație:
-senzitivă: de la perechea V de nervi cranieni(trigemeni), prin acești nervi putem simți
temperatura alimentelor;
- motorie: de la nervul cranian XII (nerv hipoglos), acest nerv intervine în mișcările limbii în
deglutiție, în masticație.
- senzorială: această inervație constituie calea de conducere a analizatorului gustativ:
Protoneuronul (primul neuron) căii gustative se află în ganglionii anexați nervilor VII (ggl
geniculat), IX și X (ggl inferior pentru ambii nervi), dendritele lor vin la baza rădăcinii limbii, de
unde vor culege informații gustative. Axonii lor se îndreaptă către bulbul rahidian (nucleul
solitar), unde se află deutoneuronul (al II-lea neuron) căii gustative. Axonii din nucleul solitar se
încrucișează, străbat în direcție ascendentă toate cele 3 etaje ale trunchiului cerebral și se
îndreaptă spre talamus. În talamus se află cel de-al III-lea neuron al căii gustative, axonii din
talamus vor proiecta în partea inferioară a girului postcentral. Aici se analizează și se elaborează
senzația de gust.

10.Glandele salivare caracteristica---

Glandele salivare sunt formate dintr-o stroma in

care se includ parenchimul alcatuit din acini secretori-grupari de celule ce reprezinta unitatea
functionala a tesutului glandular salivar. In cursul masticatiei alimentele in cavitatea bucala
sunt impregnate cu saliva. Saliva permite alunecarea bolului alimentar contine enzima numita
amilaza care dezintegreaza amidonul si este bacrericida. Glandele secreta o saliva bogata in
saruri si proteine.Numeroase glande salivare isi varsa seretia in cavitatea bucala ,ele se impart
in glande salivare mari si mici.
Glandele salivare mari sunt perechi: glanda parotid, glanda submandibulara,glanda sublinguala.
Glandele mici ele sunt distribuite topografic in 3 grupe:
1.Glandele labiojugale- situate intr-o patura fina conjunctiva premusculara sau imediat sub
mucoasa ele sunt mai numeroase in jurul orificiului bucal si in portiunea mijlocie a vestibulului
2.Glandele palatine—sunt situate in patura fina a submucoasei si a mucoasei valului, ambele
zone paramediale.La nivelul boltii palatine osoase patura glandular adera intim de mucoasa si
de periost fiind mai densa din partea mijlocie: de o parte si de alta a rafeului median. La nivelul
valului palatin aceasta patura glandular descreste in grosime, raminind subtire la nivelul
aponevrozei
3.Glandele linguale---sunt situate in partea profunda, sub mucoasa, a regiunii limbii. Un grup
de glande in submucoasa marginii linguale exista de la V-ul lingual pina la virf , iar in partea
inferioara a virfului sunt glandele lui Blandin-Nuhn
Trei perechi de glande salivare mari avind dimensiuni considerabile depasesc limitele tunicii
mucoase si pastreaza comunitatea lor la cavitatea bucala prin canalele lor excretoare
1.Glanda Parotida—este stuata inferior de conductul auditiv extern pe ramura ascendenta a
mandibulei si pe muschiul maseter. O prelungire a ei inconjoara marginea posterioara a
mandibulei si patrunde in profunzime. Inferior nu depaseste decit putin unghiul mandibulei iar
in sus atinge nivelul arcadei zigomatice. Glanda parotid este cuprinsa in fascia parotidiana ce se
continua cu fasciile muschilor maseter si pterigoidian intern.
2.Glanda submandibulara- este situata in trigonul submandibular delimitat de ramurile
mandibulei si cele doua ventere ale muschiului digastric Glanda este invelita de o capsula fina
fibro-elestica. Fata inferioara a glandei apare de sub marginea inferioara a mandibulei fiind
acoperita de piele, muschiul platisima si de fascia proprie a gitului.canalul excretor porneste de
la partea anterioara a glandei sublinguale si se deschide in cavitatea bucala la baza friului limbii,
Glanda submandibulara are raporturi cu artera si vena facial cu nervul hipoglos si vena lingual
3.Glanda Sblinguala - dupa secretie este de tip mixt insa predomina componenta mucoasa, ea
este situate pe planseul bucal format de muschiul milohioidian, sub mucoasa bucala, de o parte
si de alta a friului limbii. Glanda sublinguala are o forma ovoida are raporturi cu fosa sublinguala
a corpului mandibulei cu muschii genio-si hioglos cu nervul lingual ramuri ale nervului hipoglos

11.Functiile sistemului stomatognat--- sunt:masticatia fonatia si fizionomia

Masticatia-este cea mai importanta functie ce influenteaza formarea intregului sistem

stomatognat. La om functia masticatorie incepe sa se desfasoare o data cu formarea arcadelor
dentare temporare, pina la 6ani la copil predomina miscarile de propulsive-retipulsie ale
mandibulei. Masticatia se desfasoara ca un act de reflex cu control voluntar Durata masticatiei
este de aproximativ de 2ore zilnic
Fonatia-fiind cea mai recenta functie, totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a
omului. Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic
Fizionomia-este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturile sale ii da posibilitatea
omului sa-si exprime dispozitia dorinta starea de indiferenta si este un mijloc de comunicare
intre oameni.
 ELABORAREA METODICĂ Nr 2.
Tema: Componentele osoase a Sistemului Stomatognat (SS).

1.Oasele craniului. Generalități.

Craniul sau cutia craniană este o structură osoasă care conține și protejează encefalul. Aceasta
se află în partea superioară a endoscheletului mamiferelor. Craniul uman este compus din opt
oase care împreună formează o cavitate ovoidă cu duritate variabilă și cu o capacitate de circa
1.450 ml 
Structura:
este de obicei alcătuit dintr-un:

 neurocraniu 
 viscerocraniu.

2. Morfologia functionala a mandibulei—

Mandibula este unicul os mobil al craniului fiind constituit din corp dispus orizontal pe care sunt
fixate dintii si doua ramuri orientate vertical, care servesc la formarea articulatiei
temporomandibulare si insertia muschilor masticatori. Aceste doua portiuni se unesc sub un
unghi formind unghiul mandibulei.
Corpul mandibulei are forma de potcoava si se descriu doua fete una externa si alta interna o
margine inferioara si una superioara
Pe partea anterioara a corpului mandibulei, pe linia medie,se afla protuberanta mental,
marginita lateral de o proeminenta numita tubercul mental
Pe fata interna a corpului mandibulei proemina spinul mental, lateral de care se afla fosa gastric
locul de insertie a muschiului omonim. Sub spina mentala incepe linia milohioidiana, imparte
fata interna a corpului mandibulei in doua fosete, una superioara-fosa sublinguala, si una
inferioara-foseta submandibulara

3. Traiectoriile de forta la mandibulara si importanta lor practica.

 Mandibula este formata din tesut osos dens.Aceste directii de aranjament al trabeculilor au
capatat denumirea de linii sau travee de forta si sant destinate pentru suportarea si
neutralizarea fortei musculare.
Liniile de frota nu sunt altceva decat salpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase
compacte ii atribuie mandibulei rezistenta cuvenita.
Localizarea,densitatea si directiile acestor linii sant in raport cu tensiunile din tesut osos
provocate de forta musculara si directia ei .
Deosebim urmatoarele linii de forta:
1.marginale-care se impart in 2 grupe indreptandu-se antero-posterior spre condilii articulari
unde se incruciseaza
2.bazilare
3.transversale
4.anterioare
5.poserioare
6.capulans
7.radiale

4. Morfologia functionala a maxilei.

Maxila este un os pereche compus din corp si 4 apofize: frontal,zigomatica, alveolara,

palatinala.
Baza maxilei o constituie substanta spongioasa inclusa in placile subtiri ale tesutului osos
compact.
Pe suprafata maxilei se insera muschii mimici.
In sectoarele unde presiunea fuctionala este mare, trabeculele se ingroasa si formeaza stalpi
de rezistenta: frontali, zigomatici, prerigopalatini si palatine.
Pe corpul maxilei deosebim 4 fete: anterioara,infratemporala,orbital si nazala.
Apofiza frontala este situata anterosuperior si se articuleaza cu osul frontal.
Apofiza zigomatica se indreapta spre lateral pentru a se articula cu osul zigomatic
Apofiza alveolara prezinta pe marginea inferioara arcul alveolar,alveolele dentare despartite
prin septuri interalveolare
Apofiza palatina este o lama osoasa cu directie orizontala ,care formeaza cele 2/3 anterioare ale
palatului dur.

5. Stalpii de rezistenta verticali la maxila si importanta lor practica.

1.Stalpul anterior sau frontal-pleaca din dreptul caninilor si incisivilor superiori ,urca prin
maxila,apofiza frontala a ei si la nivelul orbitei se rasfrange spre marginea supraorbitala si
infraorbitala.
2.Stalpul mijlociu sau zigomatic-porneste da la nivelul premolarilor si primilor doi molari
superiori,urca prin fata anterioara a corpului maxilei,ajunge la osul zigomatic unde se imparte in
doua curente secundare:
- unul anterior , care prin apofiza orbitala a zigomaticului ajunge pe marginea supraorbitala a
frontalului
- altul posterior , care trece prin orificiul zigomatic,apoi se continua prin creasta
supramastoidiana si se pierde in liniile temporale.
3.Stalpul posterior,pterigopalatin –preia presiunile de la nivelul ultimilor doi molari
superiori,urca prin tuberozitatea maxilei ,lama perpendiculara a palatului si procesul
pterigoidian,ajungand la nivelul corpului sfenoidului.
4.Stalpul palatin – este constituit de apofizele palatinale a maxilei si lamelele orizontale a
oaselor palatine.El asigura integrarea arcadelor dentare in plan transversal.

6. Stalpii de rezistenta orizontali la maxila si importanta lor practica.

Liniile de legatura orizontale leaga salpii verticali solidarizandui.

Stalpii anteriori sau nazo-frontali sant uniti in partea lor anterioara de travee de rezistenta ce trec
prin oasele proprii ale nasului.
Stalpii anteriori si mijlocii sant intariti prin cate 2 linii de forta in forma de arc,cu concavitate
inferioara ,care trec:una suborbitar si alta supraorbital.

7. Morfologia functionala a palatului dur.

Palatul dur este peretele superior al cavitatii bucale,in forma de bolta,alcatuit din apofizele
palatine ale celor doua maxilare superioare,precum si din oasele palatine,acoperite de o
mucoasa groasa.Este cuprins intre arcadele superioare ,iar la formarea lui participa 3
oase:incisivul,maxilarul si palatinul.
 8. Morfologia functionala a proceselor alveolare.

Existenta apofizelor alveolare depinde de dezvoltarea ,eruptia si functia dintilor.

Procesul alveolar este format din tesut spongios, delimitat la exterior de o corticala alveolara
externa, prevazuta cu numeroase orificii,fapt ce permite anestezicelor sa difuzeze cu usurinta
spre manunchiul vasculo-nervos apical.
Corticala alveolara interna este un strat subtire de tesut osos compact care acopera peretii
alveolelor dentare si pe care se insera fibrele periodontale.
Dimensiunile procesului alveolar variaza in functie de cele doua dentitii,temporara sau
permanenta.
Procesul alveolare prezinta o serie de cavitati de forma conica, alveolele dentare,in care sunt
implantati dintii arcadei maxilare.Gabaritul alveolelor variaza in functie de dinte.
Alveolele a doi dinti vecini sunt separate prin septuri ineralveolare,in timp ce alveolele dintilor
pluriradiculari sunt despartite de septuri interradiculare.

9. Vascularizatia scheletului facial.

Vascularizaţia scheletului facial este asigurată în cea mai mare parte de ramuri ale arterei
carotide externe.
Artera carotidă internă prin ramura sa oftalmică participă la vascularizaţia regiunii frontale, a
dosului nasului şi pleoapelor.
Ramurile arterei carotide externe cu rol în vascularizaţie sunt artera facială, artera temporală
superficială, artera occipitală şi artera auriculară posterioară.
Artera facială străbate loja submandibulară, se orientează spre lateral şi devine superficială,
ocolind marginea inferioară a corpului mandibulei, anterior muşchiului maseter. La nivelul feţei
are un traiect flexuos şi se îndreaptă spre unghiul intern al ochiului. Ramurile faciale sunt
reprezentate de arterele labiale superioară şi inferioară, ramura laterală a nasului şi artera
unghiulară.
Artera temporală superficială, ramură terminală a arterei carotide externe, se desprinde în
parenchimul glandei parotide, posterior de colul mandibulei. Urcă anterior de pavilionul urechii
în regiunea temporală, unde are un traiect superficial şi flexuos. Din ea pornesc numeroase
ramuri destinate tegumentului feţei şi scalpului: ramura frontală, ramura parietală, artera
zigomatico-orbitală, ramuri auriculare anterioare.
Artera occipitală are un traiect postero-superior profund, fiind acoperită de muşchii cefei.
Devine superficială în vecinătatea protuberanţei occipitale externe.
Artera auriculară posterioară are un traiect superior precedentei, anterioară mastoidei şi osului
temporal. Aceste artere irigă tegumentul regiunii occipitale şi pavilionul urechii.

10. Inervatia scheletului facial.

Inervatia este asigurata in mare parte de nervul trigemen si nervul facial. De la nervul trigemen
pornesc : nervul oftalmic ce da ramuri pentru pielea fruntii , pielea nasului ; nervul maxilar ce da
ramuri pentru dintii superiori , maxila si os zigomatic; nervul mandibular ce da ramuri pentru
mandibula , menton , dinti inferiori.
De la nervul facial si anume de la plexul parotid pornesc ramuri : temporala , zigomatica , bucala
, marginala a mandibulei , ce inerveaza zonele respective .
 ELABORAREA METODICĂ Nr 3.
Tema: Morfologia funcţională a muşchilor Sistemului Stomatognat.

1. Muschii SS . Clasificare .

Dupa functie , muschii SS se clasifica in mobilizatori si mimici. Cei mobilizatori se clasifica in

ridicatori (Temporal, Maseter, pterigoidian intern ) , coboratori (Miohioidian, Geniohioidian,
Digastric) si propulsori ( Pterigoidian extern si intern ) .

2. Trei grupe de muşchi mobilizatori ai mandibulei.

Muschii mobilizatori ai mandibulei:
- Ridicatori
- Coboritori
- Propulsori

3. Muschii ridicatori ai mandibulei .Insertia .Functia.

1.Temporal – se insera pe scuama temporalului si apofiza coronoida a mandibulei. Are functia

de deplasarea a mandibulei in sus si inapoi , lateral si in mica masura retropulsia mandibulei .
2.Maseter – se insera pe arcada zigomatica sau procesul coronoid si tuberozitatea maseterica.
Are rol in ridicare , propulsie si diductie.
3.Pterigoidian intern – se insera pe fetele mediale ale ramurilor mandibulei si tuberozitatea
pterigoidiana . Are rol in ridicare , propulsie si diductie.

4.Muschii coboratori ai mandibulei. Insertia . Functia.

A.muschii coboratori propriu-zisi ai mandibulei ce cuprind:
muschiul milohioidian care impreuna cu cel din partea opusa realizeaza o adevarata diafragma
ce formeaza planseul gurii, delimitand astfel un etaj supramilohioidian si unul submilohioidian;
muschiul geniohioidian se prezinta ca un muschi aplatizat de sus in jos; muschiul digastric,
pantecele anterior.
Acesti muschi coboara mandibula dupa ce osul hioid a fost fixat de muschii infrahioidieni
(subhioidieni).
B.muschii coboratori indirecti ai mandibulei cuprind muschii care stabilizeaza osul hioid si
astfel participa indirect la coborarea mandibulei. Ei sunt reprezentati de:
− muschiul digastric, pantecele posterior;
− muschiul stilohioidian, ridica osul hioid iar odata cu el si scheletul laringelui, miscare deosebit
de importanta pentru deglutitie;
− muschii subhioidieni: m. sternohioidian (conecteaza sternul, cartilajul tiroid si osul hioid),
m. omohioidian (se insera posterior pe omoplat),
m. sterno- tiroidian, m. tirohioidian.
− Contractia acestor muschi coboara si stabilizeaza osul hioid, favorizand actiunea de
deschidere a gurii, a muschilor suprahioidieni.

Muschii hioidieni in raport cu actiunea lor se pot clasifica in:

-muschii suprahioidieni: digastric, stilohioidian, milohioidian, geniohioidian, care sunt ridicatori
ai hioidului cand se contracta simultan si au o insertie fixa pe mandibula.
Contractia simultana a muschilor milohioidieni ridica planseul bucal si secundar ,aplica limba pe
bolta palatina, care apasa, ca un piston bolul alimentar spre faringe, deci acesti muschi
participa direct la timpul bucal al deglutitiei.
in cazul cand osul hioid este fixat de ceilalti muschi hioidieni, contractia simultana a muschilor
suprahioidieni (exceptie m. stilohioidian) determina coborarea mandibulei.
-muschii subhioidieni: sternocleidohioidian, sternotiroidian, tirohioidian, omohioidian. Toti
muschii subhioidieni sunt coboratori ai osului hioid, cand se contracta simultan si au insertie
fixa pe stern si clavicula.
M. tirohioidieni ridica laringele, cand capatul hioidian este fixat pe m. suprahioidieni, avand
astfel rol in timpul faringian al deglutitiei. Prin intermediul muschilor suprahioidieni, muschii
subhioidieni pot deveni coboratori ai mandibulei daca punctul fix al insertiilor lor il constituie
sternul si clavicula. Contractia bilaterala si simultana a muschilor omohioidieni deplaseaza
hioidul inapoi.

5.Muschii propulsori ai mandibulei. Insertia . Functia.

Muschiul pterigoidian extern cu 2 fascicule :

Superior – se insera pe aripa mare a osului sfenoid si pe meniscul articular din ATM.
Inferior – se insera pe apofiza pterigoidiana si condilul articular al mandibulei . Rol in propulsia
mandibulei.

6.Explicaţi rolul funcţiei muşchilor la dezvoltarea, formarea şi modelarea

individuală a componentelor sistemului stomatognat.
Are un rol important in indeplinirea functiilor aparatului dento-maxilar:
- muschii mimicii – mimica fetei;
- muschii mobilizatori acorda mandibulei diverse miscari de realizare a actului de mastecatie,
deglutitie, fonatie; - muschii coboritori participa la realizarea deschiderii gurii, pariticipa la
miscarile de retropulsie a mandibulei;
- muschii pterigoidieni participa la modelarea tuberculului articular.

7. Forţa musculară absolută. Caracteristica.

Forta absoluta – forta dezvoltata de muschi in timpul contractiei maximale. Weber a stabit ca
forta exercita o anumita presiune asupra dintilor care vor depinde de numerosi factori ca: tipul
mastecatiei, alimtentele folosite etc.

8. Dependenţa steriotipului actului de masticaţie de prevalare a funcţiei

muşchilor temporali
Daca functia muschiului temporal predomina asupra celorlalti, se formeaza stereotipul de
mastecatie tocata, ceea ce duce la absenta abraziei fiziologice a dintilor.
9. Dependenţa steriotipului actului de masticaţie de prevalare a funcţiei
muşchilor maseter-pterigoidian intern.
Predominarea functionarii muschiului maseter si pterigoidian duce la formarea stereotipului de
mastecatie mixt sau frecator (tip de mastecatie maseteric) in cazul caruia se formeaza o
abraziune fiziologica a dintilor.

10. Cum se referă steriotipul actului de masticaţie asupra morfologiei dinţilor.

Stereotipul actului de mastecatie influenteaza mult morfologia dintilor, deoarece in diferite
moduri actioneaza diferite forte asupra paradontiului, diferite presiuni.
Aceasta forta exercita o anumita presiune asupra dintilor care va depinde de numerosi factori,
in special de caracterul alimentelor.
Valoarea presiunii mastecatorii este de a dispune de un sistem stomatognat puternic, bine
antrenat in scopul dezvoltarii unui sistem stomatognat armonizat morfologic si functional.
 ELABORAREA METODICĂ Nr 4.
Tema: Morfologia funcţională a ATM.
1.Elemente componente ale ATM.

Componentele ATM tin de osul temporal , mandibula + ligamente. Acestea sunt: apofiza
condilara a mandibulei, meniscul articular, fosa mandibulara a temporalului, tuberculul articular
al temporalului, capsula articulara si ligamente articulare.

2.Condilii articulari. Caracteristica

Condilul articular are forma elipsoidala , tapetat cu cartilaj articular ce actioneaza ca un pivot
si care uzeaza discul articular pe parcursul vietii.In conditii normale la adulti cand sunt prezenti
cel putin dintii laterali pe ambele maxilare condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa
pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular datorita acestei
particularitati presiunile masticatorii nu se transmit asupra boltei fosei articulare prezentata de
o placuta osoasa subtire care separa articulatia de cavitatea craniului dar asupra oaselor
craniului.

3. Fosa articulara. Caracteristica

Fosa mandibulara are forma unei scobituri semiovoidale cu adancimea de 6-7 mm. Situata in
osul temporal , inaintea scizurii lui Glaser . Forma ei depinde de varsta , tinzand sa-si micsoreze
concavitatea spre batranete.

4. Tuberculul articular.caracteristica si forme

Prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de celelalte elemente ale

articulatiei prin diverse forme. Pe panta posterioara ,care are o inclinare jos si anterior egala in
medie cu 33grade, aluneca epifizele condiliene articulare ale mandibulei. Exista 3 forme de
tuberculi articulari :
1. Plata
2. Mijlociu pronuntata
3. Abrupta
Gradul de pronuntare este in dependent de factorul functional.Se considera ca la folosirea
alimentelor aspre predomina deplasarile mandibulei in plan transversal ceea ce nu permite
dezvoltarea pronuntata a acestei formatiuni pe cannd folosirea alimentelor care nu cer
aplicarea unei forte mari in timpul masticatiei duce la creearea unei forme abrupte a tubercului.

5. Discul articular.Caracteristica

Prezinta o formatiune fibroelastica, situata intre epifizele condiliene articulare ale mandibulei si
fosa articulara, capata forma de lentila biconcave. Are o grosime posterioara de 4-5mm, iar
anterioara de 2-3mm.Discul subimparte cav articulara in 2 etaje :anterior-superior si inferior-
poterior.De disc si capsula insera portiunea superioara a muschiului pterigoidean ext ceea ce ii
perimite sa se deplaseze impreuna cu epifizele condiliene ale mandibulei. Cea mai importanta
cerinta functionala este cea de a-si modifica pozitia si forma in asa fel ca sa se adapteze la
volumul dintre suprafetele articulare in orice faza a miscarilor mandibulare.Discul este oval sau
patrulater .
Functii : 1. Adapteaza morphologic si functional, reciproc, fosa mandibulara si condilul
mandibular
2. Imparte articulatia in 2 etaje : supra si infradiscala

6. Capsula articulara. Caracteristica

Membrana de natura conjunctiva , are forma conica, cu baza mare spre baza craniului si varful
la nivelul colului condilian. Este alcatuita din collagen alb si este subtire. In interior prezinta o
membrana sinoviala si adera circumferential de discul articular, astfel contribuind la
delimitarea celor 2 etaje. Functii : leaga componentele osoase ale articulatiei, delimiteaza
etajele articulare, mentine intraarticular lichidul synovial.

7. Ligamentele articulare. Caracteristica

Ligamente: intracapsulare ( disco-temporale(fixeaza discul de osul temporal), disco-

mandibulare(fixeaza discul de mandibula))
extracapsulare (sfenomandibular, stilomandibular, pterigomandibular)
Rolul functional al ligamentelor intracapsulare consta in limitarea miscarilor de lateralitate a
condililor articulari, in fosa articulara, iar cele extracapsulare – limitarea miscarilor mandibulei
in genere.

8.Adincimea fosei glenoidale. Importanta practica.

Adincimea fosei variaza individual si depinde de inaltimea tuberculului articular. Asigura o
amplitudine mare de miscari in diferite directii.

9. De ce depinde inaltimea tubercului articular

Depinde de ocluzie, prezenta dintilor ( ocluzia nu permite ca condilul sa intre totalmente in

fosa, este prezent tuberculul care articuleaza cu fata anterioara a condilului), lipsa dintilor( se
deniveleaza deoarece condilul se articuleaza mai mult cu fosa,provocand dureri, din cauza
prezentei canaelor nervoase, vaselor sangvine).

10.Formele tuberculului articular.

-plata
-mijlociu pronuntata
-abrupta

11. Rolul functiei la dezvoltarea si formarea ATM dupa datele anatomiei

comparative.
La nou-nascut suprafetele articulare sunt plane, meniscul este o membrana, ce permite miscari
in plan sagital, ce favorizeaza modul sugar de alimentare la copil.
-Aparitia incisivilor, intercuspidiana la nivelul molarilor temporari creeaza obstacole in miscari
de propulsie -> mandibula este obligata sa faca miscari de coborire si deplasare sagital ->
coborirea duce la dezvoltarea pantei.
-La abraziuni si edentatie se schimba morfologia tuberculului.
-Edentatia, cind nu sunt obstacole, permite miscari sagitale, laterale a mandibulei -> suprafete
articulare aplatizate. Nu sunt dimensiuni verticale, planul de ocluzie.

12.In cite camere imparte discul articular cavitatea articulara.

-2 cavitati cu sinoviala proprie:
*suprameniscala (menisco-temporala)
*inframeniscala(menisco-condiliara).
13.Miscarile in ATM. Ce miscari au loc in fiecare camera a ATM

Se realizeaza miscari in jurul axelor frontala si verticala, care se manifesta prin coborarea si
ridicarea mandibulei, propulsia si retropulsia ei si miscari de lateralitate sau diductie.
Etajul inferior : miscari de ridicare si coborare
Etajul superior: propulsia si retropulsia
In etajul superior au loc in special miscari de alunecare a discului impreuna cu condilul, iar in cel
inferior_ de rotatie a condilului fata de disc.
In miscarile de lateralitate (diductie) in etajul superior din partea contractiei musculare capul
mandibulei impreuna cu discul aluneca in jos si inainte pe tuberculul articular rotindu-se
totodata inauntru, in acelasi timp, in etajul inferior al articulatiei, din partea opusa capul
mandibulei se roteste inafara si se deplaseaza inapoi fata de fata inferioara a discului articular.