Viaţa publică şi viaţa privată Locuinţa – reprezintă spaţiul în care se desfăşoară viaţa

privată. Dacă în secolul trecut locuinţa reunea familia

Viaţa privată – înţelegem tot ceea ce ţine de
spaţiul intim, de locul rezervat familiei, dar şi
secretului.
Viaţa publică – se desfăşoară în văzul tuturor,
este supusă normelor şi legilor, respectiv
opiniei publice.
compusă din mai multe generaţii, astăzi, situaţia s-a schimbat
radical.
Locuinţa are mai multe încăperi, care asigură
membrilor familiei confortul şi accesul la o viaţă modernă. În
ultima jumătate de secol, viaţa familiei se concentrează în
bucătărie, în sufragerie, unde se servesc mesele de duminică,
unde membrii familiei se relaxează cu comentarii pe
marginea evenimentelor la zi sau privind la televizor.

Viaţă privată şi viaţă publică în democraţie şi în totalitarism:

□ În statele cu regim politic democratic dreptul la viață privată este respectat, iar autoritățile
statului nu pot interveni în locuința unei persoane decât dacă există indicii clare privitoare la încălcarea
legii și doar respectând anumite proceduri. În ultimul timp se conturează tipul de familie modernă în care
oamenii trăiesc în cuplu şi fără a se căsători, divorţurile sunt foarte frecvente, numărul copiilor unui cuplu
este scăzut și practicile religioase devin opţionale. Relaţiile dintre părinţi şi copii nu se mai bazează pe
autoritatea din trecut. Treptat se acceptă de către părinţi un rol de coordonare, mai degrabă decât de
autoritate.
Spaţiul public este reprezentat în primul rând de locul de muncă,  locuri de agrement, localuri unde
se pot servi mâncăruri şi băuturi, locaţii de unde se pot face cumpărături variate. În aceste spaţii oamenii
se reunesc în jurul unor valori sau interese comune, tendinţa fiind aceea de a se impune în societate
activităţile care adună cei mai mulţi adepţi.
Viaţa publică în statele democratice este determinată de un factor esenţial: libertatea, înţeleasă în
forme multiple, dar mai ales ca libertate de exprimare, libertate de asociere şi libertate de întrunire.
Oamenii sunt astfel încurajaţi prin legi să facă mitinguri pentru a susţine sau combate o cauză, să se
organizeze în asociaţii diverse (de la partide politice, la organizaţii pentru apărarea drepturilor sau pentru
promovarea unor idei. O formă de libertate în spațiul public a fost reprezentată de mișcările de
contestare a economiei capitaliste a fost reprezentată de ecologiști. Ecologiştii militează pentru
păstrarea unui mediu curat, pentru conservarea naturii şi împotriva exceselor industrializării. Această
mişcare, devenită foarte populară începând din anii ’70, a continuat până astăzi.
Obiceiul, moda sunt cele care dictează şi care, adesea, cenzurează libertatea de a alege. Televiziunea
este cea care are rolul cel mai important în petrecerea timpului liber cotidian. Emisiunile de ştiri, muzica
emisiunile de divertisment, filmele, transmisiunile sportive sunt cele care creează o adevărată cultură de
masă.
O altă problemă este în ce măsură persoanele publice au dreptul la protecția vieții private, în
condiţiile generalizării televiziunii, internetului şi a reţelelor de socializare. În această categorie pot fi
încadrate vedetele, care sunt hărțuite de către presa de scandal, deseori fiind întâlnite situații în care le
este încălcat dreptul la viață privată.

□ Regimul totalitar:
În statele cu regim politic dictatorial sau totalitar dreptul la viață privată este încălcat sistematic
pentru că statul își supraveghează proprii cetățeni. Familia era considerată celula de bază a societății
(familia tradițională), făcând obiectul propagandei oficiale, iar divorțul, deși oficial acceptat, nu era
agreat de regimul comunist. Ingerințele statului în sfera privată s-au materializat în România prin:
raționalizarea drastică a alimentelor (cartelele alimentare), familia fiind obligată, în anii 80, să-și asigure
supraviețuirea cu un număr limitat de alimente, în fiecare lună; invadarea spațiului personal în contextul
interceptării telefoanelor, a corespondenței, prin urmărirea persoanelor incomode pentru regim;
oficializarea decretului referitor la interzicerea avorturilor, statul intervenind abuziv în decizia personală a
familiei.
Viaţa publică era confiscată în totalitate de către stat, fiind supusă propagandei și cenzurii.
Regimurile comuniste nu permiteau manifestări de stradă, altele decât cele organizate sau controlate de
partid. Ziua naţională – 23 August, sau Ziua Internaţională a Muncii (1 mai) erau sărbătorite cu mult fast,
prin manifestări regizate în cele mai mici detalii de oamenii regimului, în care indivizii erau nişte
elemente de decor. Spaţiul public era invadat de statui, panouri şi afişe care glorificau regimul comunist.
Manifestările culturale de orice natură erau cenzurate, urmărindu-se ca acestea să respecte ideologia
partidului. Astfel teatrele, televiziunea, radioul, toate ansamblurile culturale trebuiau să îşi prezinte
producţiile culturale cenzorilor şi să le realizeze abia după ce primeau aprobare.
Contestarea regimului comunist s-a realizat prin manifestaţii ample în Ungaria (revoluţia din
1956), Cehoslovacia (revoluţia din 1968), Polonia (grevele şi acţiunile sindicatului Solidaritatea din anii
’80). În România aceste acţiuni au fost de mai mică amploare: greva minerilor din Valea Jiului, în 1977
şi o manifestaţie de protest a muncitorilor de la uzinele din Braşov, în 1987.

1. Pornind de la informaţiile de mai sus definiţi cele două concepte: public şi privat.
2. Precizați două caracteristici ale vieții publice în perioada postbelică.
3. Realizaţi o comparaţie între viaţa publică din comunism şi cea din zilele noastre.
4. Exprimaţi un punct de vedere referitor la evoluţia familiei – de la tradiţional la modern.
5. Exprimaţi o opinie referitoare la ingerinţele în viaţa privată pornind de la un caz din viaţa reală.