Sunteți pe pagina 1din 4

Lungu Antonia Maria ,FIM , anul I , gr 4.

Simfoniile în creația lui Ludwig van Beethoven


Clasicismul muzical se manifestă între cea de-a doua jumatate a secolului
al XVIII-lea si primele decenii ale secolului al XIX-lea, mai exact cuprinde
perioada delimitata de trecerea în neființă a lui J.S.Bach(1750) până la
disparitia lui Ludwic van Beethoven(1827), cand deja își fac aparitia
elementele romantice.

În decembrie 1770 , vede pentru prima dată lumina zilei băiatul căruia i s-
a dat numele de Ludwic. Talentul excepțional al copilului s-a manifestat foarte
de timpuriu , încă de la vârsta de 4 ani , moment în care tatăl acestuia s-a
hotărât să-l transforme într-un ,,copil-minune,, prin care să câștige bani .
Beethoven începe lecțiile de muzică cu profesorul Van den Eden , apoi devine
elevul oboistului Pfeiffer.Unul dintre profesorii acestuia a fost chiar bătrânul
Haidn .

SINFONIILE COMPUSE DE BEETHOVEN:


- Simfonia nr.1 în Do major, op.21 (1799/1800), premieră 2 aprilie 1800

- Simfonia nr.2 în Re major, op.36 (1802), premieră 5 aprilie 1803

- Simfonia nr.3 în Mi bemol major op.55 (“Eroica”), (1803/1804), premieră 7 aprilie 1805

- Simfonia nr.4 în Si bemol major, op.60 (1806), premieră 15 noiembrie 1807

- Simfonia nr.5 în Do minor (“Simfonia Destinului”), op.67 (1800-1808), premieră 22


decembrie 1808

- Simfonia nr.6 în Fa major, op.68 (“Pastorala”) (1807/1808), premieră 22 decembrie


1808

- Simfonia nr.7 în La major, op.92 (1811/1812), premieră 8 decembrie 1813

- Simfonia nr.8 în Fa major, op.93 (1811/1812), premieră 27 februarie 1814

- Simfonia nr.9 în Re minor, op.125 (1815–1824), premieră 7 mai 1824


SINFONIA A III-a ,, EROICA ,,

La insistențele lui Napoleon Bonaparte , acesta plănuia o sinfonie care


sa devină o sinfonie a revolutiei.Sinfonia a III-a ,supranumită și ,,Sinfonia
Bonaparte,, .Începând cu ultimele luni ale anului 1802 și până în primăvara lui
1804 , gândirea creatoare a creatorului a fost aproape complet absorbită de
acestă lucrare.Prima ei interpretare a avut loc în vara anului 1804 la domeniul
lui Lobkowitz.Ascultătorii au rămas , pe cât se știe , indiferenți fața de noua
creație a lui Beethoven.Sinfonia ,,Eroica ,, în mi bemol major , op. 55 ,
deschide o nouă eră în muzica sinfonică a secolului al XIX-lea.Această lucrare
se deosebește de celelalte lucrari de acest gen , în pri ul rând prin
dimensiunea acesteia , prin numărul temelor și prin bogăția ideilor si
sentimentelor care se împletesc cu fantasticele armonii.Conținutul ei
tumultuos este redat prin mijloace expresive care au evidențiat progresiv
genialitatea compozitorului .

Partea I – începe fără obisnuita introducere lentă.După două acorduri


puternice , violoncelele expun tema 1 , simplă , dar plină de bărbătie . Viorile
primele intervin după scurt timp u o zvâcnire ce pulsează o clipă , topindu-se
apoi în eroica linie melodică cu care continuă tema principală.Tema răsună
apoi la corn și este reluată și de celelalte instrumente.Intervin unele momente
mei potolite . Elanurile sunt întretăiate de clipe de liniște care nu curmă însă
mersul liniei melodice.

Partea a II-a – este binecunoscutul ,,Marș funebru,, . La țnceput se aude


motivul sumbru , trist , al viorilor.La oboi apare o melodie în major , mai
luminoasă , dar atmosfera de doliu revine cu apariția temei inițiale.Către
sfârșit , durerea devine copleșitoare;parcă auzim suspine adânci .

Partea a III-a – scherzo-constituie un contrast izbitor față de ,,Marșul


funebru,,;aici regăsim energie și ritmuri impetuase.

Partea a IV-a-este precedată de o introducere furtunoasă . Încheierea


sinfoniei se face într-o mișcare rapidă(presto)-o adevărată bucurie năvalnică.
SINFONIA IV- ÎN Sib M , ,,Sinfonia iubirii,, – opus 60 a fost terminată pe la
jumătatea lunii noiembrie 1806 .Istoricul apariției sale nu se
cunoaște,deoarece nu s-au păstrat schițe . Se știe numai că a fost scrisă în
timp ce compozitorul lucra la Sinfonia V , începută cu mult înainte . Ușurința și
spontaneitatea acestei sinfonii , au provocat entuziasmul contemporanilor . Ea
reflectă o stare de spirit fericită , lipsită de griji . Multe elemente din această
sinfonie au servit romanticilor ca izvor de noi procedee muzicale ,în special
introducerea părții I –Adagio.Sinfonia a IV-a a căpătat repede admiratori în
Franța :începând din anul 1830 ea a fost interpretată în fiecare an în cadrul
concertelor sinfonice pariziene

Partea I-începe cu o introducere lentă (un preludiu îngândurat). Tema 1 ,


cîntată de viorile prime pe acompaniamentul restului coardelor , are o
înfățișare tinerească . După o creștere puternică a sonorităților , apare o
melodie cântată de clarinet și reluată de fagot .

Partea a II-a-pune în valoare și de această dată latura lirică a sensibilității lui


Beethoven . Frazele melodice sunt cu mult mai largi decât în alte lucrari
beethoveniene . Tema 2 este cântată de clarinet .Cele două teme sunt supuse
dezvoltării.La un moment dat asistăm la o convorbire între corn , viori ,
clarinet și flaut . Mișcarea se încheie cu câteva acorduri precedate de
intervenția timpanelor .

Partea a III-a- tema de la început este formată dintr-un motiv ritmic cu


accente capricioase;intervine apoi o mișcare mai domoală .Melodia oboiului și
a fagotului prim , susținută de ceilalți suflători , creează efecte pline de farmec
. Melodia ia amploare și sonoritățile cresc .

Partea a IV-a-este construită ca și prima în forma de sonată ;ea continuă


printr=o melodie asemenea unui cântec câmpenesc;oboiul aduce din nou
tema 2 , ce este reluată si de alte instrumente

Sinfonia se termină printr-o codă de dimensiuni mici , dominată si ea de


acelașimers continuu al șaisprăzecimilor .
BIBLIOGRAFIE :

Ioana Ștefănescu -,,O istorie a muzicii universale,,

Eugen pricope -,,Beethoven,,

A.Alșvang -,,Beethoven,,