Motivarea participării la modulul de profesionalizare didactică

Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită importanță, aceea care asigură

formarea și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de
viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.
Aceștia au fost și unele dintre principalele motive pentru care am ales să particip la
modulul de profesionalizare didactică, dorindu-mă cu ardoare să ajung un bun cadru didactic,
să reprezint acea mică cărămidă, care zidită împreună cu celelalte au dus la pregătirea a ceea
ce se numește viața unui mic învățăcel, dar și pentru că de mică mi-a plăcut să lucrez într-un
colectiv cât mai mare, să ajut, să explic, să transmit cunoștințele mele și să capăt altele noi.
Îmi aduc aminte cum încă din clasele primare spuneam că vreau să devin profesor într-
o zi, să îi învăț și eu pe alții ce alții m-au învățat pe mine.
Una dintre cele mai mari calități ale unui cadru didactic este dragostea față de copii,
calitate ce mă regăsesc cu deplinătate în ea.
Atunci când te afli în fața unor ființe umane, adulte sau în devenire, se leagă automat o
strânsă legătură, începe să apară sensibilitatea, atașamentul și respectul față de ele, precum și
răbdarea și optimismul, care sunt importante în procesul instructiv educativ.
Conștința responsabilității și a misiunii sale sunt alți termeni care împliniți duc la
formarea unei ființe, responsabilitatea pe care ți-o asumi față de copii, fiind conștient că în
mâinile tale se află viitorul copilului.
Am ales să particip la acest modul deoarece simt că am puterea să influențez în mod
satisfăcător învățarea și rezultatele, aptitudinile și interesele precum și aspirațiile și orientările
profesionale ale celor care, cu pași grăbiți, pornesc de la liniuțe și bastonașe și ajung la ceea
ce numim succes.
Mi-am ales meseria de profesor în ideea de a da dovadă de iscusință, talent, răbdare și
multă dăruire, făcând o pasiune pentru munca cu copiii, dar și pentru munca în echipă alături
de alți profesori.
Unui elev îi râmâne întipărit în minte atât portretul fizic cât și cel moral al unui
profesor îndrăgit și stimat, ce știe să îi apropie cu căldură umană pe cei din jurul său.
Profesoratul nu e una din meseriile pe care le practici pentru bani sau pentru faimă,
chiar dacă un pedagog înnăscut nu se dă uitării de generații întregi datoriă respectului său față
de meserie.

1
 A fi profesor implică mai mult de cât simpla transmitere a unor informații, acest lucru
îl poate face orice computer mai performant. Ceea ce nu poate face un aparat, dispozitiv sau
suport de orice fel, este de a-și folosi spiritul cu tot ceea ce include el, inima și talentul în
nobilul scop de a educa noi și noi generații și pentru că linia care demarează un
educator/profesor de un frunizor de informații trebuie să poarte un nume, i s-a spus HAR.

2
 Obiective și așteptări proprii în formarea ca profesor

Când vorbim despre educație, vorbim despre cei șapte ani de acasă, ne gândim la
educația pe care copilul o primește de la părinți, la formarea personalității, comportamentul
copilului până merge la școală. Educația a fost și rămâne o prioritate pentru orice societate
care își planifică viitorul și de aceea profesorii sunt esențiali pentru a îndruma fiecare elev în
parte în vederea formării sale intelectuale și spirituale.
Sunt multe persoane care aleg să devină profesori în lipsa unei alte surse de venit, fără
a se descoperi în această meserie, făcând o mare greșeală atât pentru ei cât și pentru elevi.
Cariera didactică nu este o „manta de vreme rece”, ci trebuie urmată numai dacă ai
vocație, nu doar atunci cânt viața ne refuză în alte locuri.
Nimeni nu se naște învățat, nici măcar un profesor, însă ingredientul cel mai important
în a fi profesor este cunoașterea de sine, de a-ți ști limitele, de a-ți cunoaște posibilitatea de a
fi pus în situații limită, cum ar fi cele de a te modela după fiecare elev în parte.
În urma participării mele la modulul de profesionalizare didactică obiectivul principal
pe care consider că trebuie să-l atingem cu toții, este acela al relaționării cu elevii, deoarece
comunicarea este cheia succesului pe orice plan.
La sfârșitul cuclului de licență al acestui modul toți absolvenții trebuie să dețină
aptitudini excelente în ceea ce privește comunicarea, să se adapteze ușor într-o nouă echipă,
dar să își asume și responbilitatea atunci când vine vorba de sarcini pe baza proiectelor
individuale. Ceea ce mă face pe mine să îmi doresc să aparțin acesui mediu este plăcearea de
a fi cea care ține pumnii oricărui elev și de a-i învăța tot ceea știu si eu.
Predarea este o chemare specială deoarece această meserie nu se potrivește oricum.
La sfârșitul tuturor acestor ani de studii trebuie și un minim de iubire față de niște
ființe în devenire, să îți dorești să inițiezi pe cineva, așa cum au făcut-o și alții cu tine și să
oferi elevilor șansa de a te vedea ca pe un model.
De asemena, mai trebuie să știi că în meseria de profesor cea mai mare responsabilitate
este aceea de a le asigura elevilor bagaje de cunoștințe academice. Profesorul este solicitat să
predea dezvoltând, stimulând și încurajând astfel mințile tinere.
Ca profesor, ai în față suflete, minți, perechi de ochi și urechi, toate îndrepatate cu
încredere spre tine. Un bun profesor trebuie să le modeleze mintea celor cu care lucrează, să îi
formeze, să le aranjeze gândirea, să îi învețe cum să gândească, nu ce să gândească. Pentru
aceasta, profesorul are nevoie nu doar de răbdare, știință și inteligență, ci și de dăruire.

3
 Când vorbim despre educație, vorbim despre cei șapte ani de acasă, ne gândim la
educația pe care copilul o primește de la părinți, la formarea personalității, comportamentul
copilului până merge la școală. Când spunem despre un copil că are cei șapte ani de acasă, ne
ducem cu gândul la un copil bine crescut, care știe să asculte, să spună mulțumesc, te rog, care
se comportă cuvincios cu cei de vârsta lui și cu adulții. Educația, bunele maniere și regulile
morale sunt cheia către adaptarea copilului în societate. Un copil manierat se va descurca mult
mai bine în relațiile cu cei din jur, decât unul căruia îi lipsesc cei șapte ani de acasă. Dar
educția primită acasă depinde de câțiva factori: relația afectivă dintre copil și părinți specifică
în dezvoltarea copilului.
Baza formării unui comportament corespunzător al copilului este relația afectivă cu
părinții, „Dragostea cu care părinții își înconjoară copilul” permite acestuia să se dezvolte și
să aibă încredere în propriile forțe, copilul iubit de părinți se simte protejat, îngrijit, iar această
idee de siguranță îi creează deschiderea spre învățare și asumarea regulilor de comportament,
acesta fiind apreciat de părinți percepe în mod pozitiv regulile transmise de aceștia. Chiar și el
realizează că părinții îi acordă atenție, că sunt preocupați de starea lui.
Familia promovează diferite valori care sunt transmise celor mici și care, la rândul lor,
le vor transmite familiei pe care și-o vor forma în viitor. Copiii nu au nevoie de părinții ideali,
ci își doresc ca aceștia să le reflecte dorințele și să le înțeleagă nemulțumirile, să îi ajute când
sunt nelămuriți și să îi aprecieze atunci când merită. Schimbul reciproc de opinii bune bazele
unei legături sincere între părinți și copii și îi ajută să se cunoască mai bine. Este esențial să
conștientizăm că eșecurile noaste constituie un motiv de ai încuraja pe tineri să lupte pentru
atingerea țelurilor și să nu își piardă niciodată idealurile. În ciuda eforturilor noastre, există
situații care ne depășesc, dar care ne ajută să realizăm că uneori dezamăgirile ne transformă în
oameni mai puternici. Mediul pe care îl asigurăm copiilor noștri este oglinda dorințelor și
aspirațiilor noastre.
Părinții trebuie să se concentreze asupra modului în care se desfășoară comunicarea în
familie, asupra felului în care copilul își manifestă interesul sau dezinteresul cu privire la
propuneri sau reguli care se aplică în casă.
Activitatea de a ne asuma rolul de părinte depinde nu doar de copil, ci și de gradul de
dezvoltare și înțelegere a legăturilor sentimentale pe care le-am trăit în propria noastră
familie. Abilitatea de a te atașa de copilul tău depinde foarte mult de temperamentul și
personalitatea lui și de gradul de acceptare al defectelor și calităților.
Educarea unui tânăr presupune identificarea cu anii și mai târziu la adolescență,
empatia în ceea ce privește situatiile în care se află și se implică în lumea pe care și-o creează.

4
Este o dorință a celor mai mulți dintre noi, ca întâmplările nefericite prin care am trecut eram
tineri să nu se repete în cazul copiilor noștri.
Din acest motiv uneori tindem să exagerăm cu grijile pentru cei mici și să îi sufocăm
cu dragostea noastră , psihologii considerând că este o modalitate de a ne vindeca rănile din
trecut.

5
 Autoaprecierea experienței proprii câștigate în ciclul de licență în
realizarea profesionalizării didactice

A fi profesor te învață mai presus de toate să fii om pentru cei mici, dar și pentru cei
mari. Cu toții știm că geniile se nasc la școala unde predă cel ce se dăruiește pe sine, având ca
rezultate minți sclipitoare de elevi ce nu îl vor da uitării, iar cunoștințele acumulate de la
acesta le vor fi de folos în viață.
De mic copil mi-am dorit să pot să dețin cunoștințe multe și să pot să le folosesc într-
un mod benefic și util, și cum să fac acest lucru dacă nu prin meseria de profesor?
În opinia mea, a fi profesor este un lucru extraordinar doarece necesită multă muncă,
mult devotament și multă concentrare, lucruri pe care le-am dobândit odată cu participarea la
acest modul. De asemenea, am învățat că responsabilitatea este enormă, deorcece tu, ca
profesor, poți ridica „vălul neștiinței” de pe ochii atâtor copii.
Dacă ar fi să analizez competențele dobândite în tot acest timp, competențe care m-ar
face aptă pentru acestă meserie, ar fi comunicarea în limba maternă, precum și competența de
a utiliza noi tehnologii, consider că acestea sunt foarte utile în dezvoltarea spiritului sociativ.
La fel de importante sunt și competențele interpersonale, cele manageriale și acea
compentență specială de „a învăța să înveți”, competență ce reflectă spiritul creativ al
fiecaruia dintre noi. Atunci când la toate acestea se mai adaucă și sensibilizarea culturală și
exprimarea artistică, atunci cu siguranță că alegerea pentru acestă meserie este cea corectă.
Fiind o persoană care iubește să învețe și să acumuleze cât mai multe informații, având
o atenție deosebită la detalii și o autoresponsabilitate față de orice activitate, consider că odată
cu participarea la modulul de profesionalizare didactică mi-am dat seama că sunt pregătită
pentru meseria de profesor, deoarece așa cum spune și citatul popular, trebuie să „dai mai
departe ceea ce știi”.
Am învățat că încrederea elevilor trebuie câștigată treptat la fel cum trebuie câștigat și
respectul din partea elevilor. Ca profesor nu stârnești teamă, ci impui stimă, nu constrângi, ci
convingi, trebuie să eviți favoritismul, trebuie să simți fiecare elev și fiecare elev să te simtă
pe tine.
Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai importante abilități în urma acestei
participări la modul dar și în practica școlară este cea de a relaționa cu elevii, de a lega o
prietenie bazată pe respectul reciproc.

6
 În concluzie, pot spune că motivația pentru acestă meserie e de cele mai multe ori
intrinsecă, deoarece simți că vrei să fii pentru alții ceea ce au fost și profesorii tăi pentru tine.
De asemenea, apare și satisfacția profesională care parcă îți dă aripi când vezi că reușești ceea
ce ți-ai propus.

7
 Autoaprecierea portofolilului didactic final, ca instrument de formare
inițială și evaluare sumativă

Portofoliul didactic este un instrument complet și complex, ce urmărește progresul

unei anumite persoane la o anumită disciplină.
Portofoliu reprezintă „Cartea de vizită” a unui elev/student în care este vizualizat
progresul acestuia pe tot parcursul ciclului de licență al acestui modul.
Pentru mine, reprezintă mijlocul prin care mi-am valorificat munca individuală,
dezvoltându-mi personalitatea. Acesta cuprinde de la proiecte de lecții, la opinii proprii,
referate și eseuri.
Portofoliul practic final, pe care l-am întocmit este pregătit în vederea formării unui
cadru didactic capabil și dedicat care odată ce a răsărit în inima sa sâmănța dragostei pentru
educație, din roadele acestea să împartă învățăceilor pe care îi va ocroti cu vorba sa înțeleaptă
și îi va mângâia cu glasul său cel blând, dojeninudu-i cu cuvinte potrivite spre îndrumare și
educare.
În realizarea acestui portofoliu didactic mi-am folosit cunoștințele acumulate pe
parcursul ciclului de trei ani, unde am avut bucuria de a descoperi fascinanta lume a educației.
Atât partea teoretică în care am urmărit cu atenție etapele prin care desfășurarea unei activități
didactice se poate realiza, cât și partea practică, unde am activat întreg bagajul de cunoștințe,
mi-au stat drept temelii în realizarea practicii didactice și formării mele ca viitor cadru
profesoral.
Parcurgând etapă cu etapă, mi-am dat seama că activitatea didactică este foarte
complexă, ghidându-se după principii clare ce au drept scop dialogul elev-profesor, ca mai
apoi, această cheie să deschidă ușa către nemărginita cunoaștere a lucrurilor, poarta către
educație și formare, atât intelectuală cât și morală.
Portofoliul prezent își propune să servească drept instrument auxiliar pentru pregătirea
și formarea unui profesor, oferindu-i resursele necesare atât teoretice, cât și practice pentru a
înțelege și a-și desfășura activitatea educativă.