II.

Supraveghereapostoperatorie precoce
● supravegherea funcțiilor vitale
o După intervențiile chirurgicale majore pacientul este monitorizat la
fiecare 15 min. în prima oră, apoi, dacă pacientul este stabil, la fiecare 30
min. în următoarele două ore, apoi, la fiecare ora timp de 4 ore. După
aceea monitorizarea se face la fiecare 4 ore dacă starea pacientului este
stabilă sau protocolul nu impunealt orar de monitorizare.
● supravegherea curbei febrile
o se măsoară și notează temperatura;
o se combate frisonul prin încălzirea pacientului cu pături suplimentare;
o se supraveghează și se raportează semnele de hipotermie (somnolență,
scăderea temperaturii rectale la 34-350C, scăderea pulsului și a tensiunii
arteriale;
o se raportează medicului orice creștere patologică a temperaturii.
● supravegherea plăgii și a drenajelor
o se observă pansamentul: în mod normal este curat, fără secreții seroase
sau sanghinolente;
o se schimbă pansamentul la 24 de ore după operație, plaga putând fi lăsată
liberă în cazul în care evoluţia este favorabilă;
o pansamentul se schimbă dacă este umed sau dacă pacientul prezintă
semne locale sau generale de infecție a plăgii (febră, frison, congestie
locală), caz în care se recoltează secreție din plagă pentru examen
bacteriologic și antibiogramă;
o se schimbă meșele conform indicației medicului;
o firele de sutură se suprimă în funcție de indicația medicului și evoluția
plăgii;
o se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi menținut
decliv;
o se scurtează sau se îndepărtează tubul de dren la indicația medicului.
● sângerarea postoperatorie
o poate fi rezultatul unei erori de tehnică sau al unei tulburări de coagulare;
o se va urmări și nota cantitatea de sânge evacuată prin tuburile de dren,
sonde (vezicală, gastrică), prin aspirație;
o se va urmări plaga, gradul de îmbibarea al pansamentului sau apariția
unei tumefacții la nivelul plăgii;
o se va observa distensia abdomenului, corelată cu scăderea tensiunii
arteriale, creșterea pulsului și alte semne de șoc.
● managementul durerii
o se identifică localizarea și intensitatea durerii cu ajutorul scalei numerice
sau analog vizuale a durerii și se înregistrează informațiile referitoare la
durere exprimate de pacient, postoperator;
o se administrează medicația analgezică prescrisă de medic, respectând
doza și intervalul de administrare;
 o se supraveghează efectele terapeutice și nonterapeutice ale analgezicelor
(hipoventilație, hipotensiune, risc de aspirație a vărsăturilor în căile
respiratorii);
o se aplică măsuri alternative ale durerii:
▪ metode fizice – aplicații locale calde sau reci, schimbarea
poziției, gimnastica respirației, masaj.
▪ psihoterapie – constă în controlul durerii de către pacient prin
autosugestie și prin exersarea, în preoperator, a tehnicilor de
relaxare pentru a scădea consumul de analgezice postoperator.
● supravegherea stării de conștiență și a comportamentului
o se supraveghează starea de conștiență, mai ales la pacienții în vârstă, la
cei cu administrarea de analgezice, cu antecedente de alcoolism, depresie
sau cu dezechilibre hidro-electrolitice;
o se raportează și se consemnează manifestări ca: agitație, insomnie,
somnolență, tulburări de sensibilitate, confuzie, delir, halucinații;
o se supraveghează, în permanență, pacientul și se menține o sursă de
lumină în timpul nopții, la cei agitați care au tendințe de autoagresiune
manifestate prin smulgerea sondelor, perfuziei, drenurilor. Se explică, cu
calm și răbdare, pacientului scopul tuburilor, sondelor și a perfuziei.
● supravegherea eliminărilor
o la cei cu sondă vezicală:
▪ Se verifică permeabilitatea și racordul sondei;
▪ Se golește punga colectoare și se notează cantitatea de urină.
o La cei fără sondă vezicală:
▪ Se urmărește reluarea spontană a micțiunilor la 6-8 ore
postoperator;
▪ Se verifică prezența globului vezical la cei care nu urinează
spontan;
▪ Se anunță medicul dacă pacientul nu urinează;
▪ Se efectuează sondajul vezical, în condiții aseptice, dacă
pacientul prezintă glob vezical.
o Se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi
postoperator și a patra zi pentru materii fecale, ținându-se cont de tipul
intervenției chirurgicale;
o În situația în care pacientul nu își reia tranzitul intestinal:
▪ Se pune tub de gaze 15-20 min., maxim o oră;
▪ Se face masaj abdominal (se educă pacientul în acest sens);
▪ În funcţie de tipul operaţiei în anumite cazuri, la indicaţia
medicului se poate efectua clismă evacuatoare sau se
administrează medicațiela specifică.
● supravegherea alimentației
o reluarea alimentației se va face după un protocol individualizat, ținându-
se cont de tipul de intervenție, reluarea tranzitului, prezența vărsăturilor;
 o se recomandă reluarea alimentației în prima zi postoperator, dacă
intervenția chirurgicală nu este la nivelul aparatului digestiv sau pe
abdomen; alimentele vor fi ușor digerabile, care nu balonează excesiv
o în cazurile obișnuite de chirurgie generală schema reluării alimentației
este următoarea:
▪ în ziua operației – consum redus de lichide;
▪ reluarea treptată a alimentaţiei conform recomandărilor medicului
curant.
● mobilizarea postoperatorie
o reluareaa activității previne complicații de tipul: tromboze, leziuni de
decubit, constipație, contracturi musculare. Deasemenea contribuie la
redobândirea independenței pacientului;
o se recomandă mobilizarea precoce a pacientului exceptând cazurile cu
intervenții ortopedice la nivelul membrelor inferioare, coloanei
vertebrale, intervenții pe cord, pacienți adinamici, cu complicații
postoperatorii imediate;
o se schimbă poziția din oră în oră în primele 24 de ore postoperatorpentru
a favoriza expansiunea pulmonară și pentru a preveni pneumonia
hipostatică sau atelectazia;
o se învață pacientul să execute mișcări active ale membrelor inferioare din
oră în oră sau se fac, mișcări pasive ale articulațiilor de la membre, masaj
în sensul circulației venoase.