Prezentare 3

Principiul II

S = k B ln W

unde W este probabilitatea de realizare a stării respective,

iar kB este constanta lui Boltzmann
 Principiul II

I II III

cum pot fi aranjate ?

 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

I II III
 Principiul II

sa presupunem ca suntem interesati ca ambele bile sa fie intr-un singur recipient

stari favorabile 3

stari posibile 9
 Principiul II

probabilitate mica ordine

probabilitate mare dezordine

 Principiul II
Doua stari caracterizate de S1 si S2

S = S1 + S 2
S = k B ln W

S1 = k B lnW1 S 2 = k B lnW2

k B ln W1 + k B ln W2 = k B (ln(W1 ) + ln(W2 )) = k B ln(W1 ⋅W2 ) = k B ln W

 Principiul II

Principiul II afirmă, într-o forma prescurtată, că evoluţia naturală a unui sistem este
câtre o stare caracterizată de entropie maxima .

Alte functii termodinamice:

H - entalpie = U + pV

F - energie liberă = U – TS

G - energie libera Gibbs (sau entalpia liberă) = U –TS + pV

 Principiul II

potenţialul chimic µ.

µi reprezinta modificarea în energia internă a unui sistem, atunci când sunt aduşi un număr de
ni, moli din specia, i, iar restul parametrilor extensivi (volum, sarcină, alte specii chimice)
ai sistemului sunt ţinuţi constanţi

µi = µi + RT ln ai
0
= µ i 0 + RT ln f i ci

unde ai este o mărime denumita activitate chimica (poate fi considerată ca o concentraţie efectivă) iar µi0 este o constanta
denumita potenţial standard depinzând de specia respectivă precum şi de temperatură şi presiune, f un coeficient
 Principiul II

potenţialul electrochimic µ
~
i

µ~i = µi + zi Fφ

F este numărul lui Faraday, z este valenta ionului

 Principiul II
∆G, la presiune şi temperatură constante

aA + bB → cC + dD

[C ]c [ D] d
∆G = ∆G0 + RT ln
[ A] a [ B]b

k→constanta de echilibru
 Principiul II
∆G = 0 ecuaţia se găseşte la echilibru, reacţie izoenergetică

∆G 〉 0 reacţie endergonică (are loc cu consum de energie), reacţia nu are loc spontan

∆G 〈 0 reacţie exergonică (are loc cu eliberare de energie), reacţie spontana

df ( x)
= g ( x) ⇔ df ( x) = g ( x)dx
dx
Membrane biologice
 Membrane biologice

hidrofil hidrofob

diferente date de entropie

 Membrane biologice

Forta motrice ↔ gradient de energie

dE
F =−
dx
 Membrane biologice
Transport pasiv (se realizează fără consum energetic, în sensul forţelor
motrice: gradienţi de concentraţie, gradienţi de presiune osmotică etc.)

Transport activ (se face cu consum de energie obţinută prin reacţii care au loc cu degajare
de energie; cea mai des întâlnită reacţie este descompunerea compusului macroergic
adenosintrifosfat

ATP → ADP + Pi + E
 Membrane biologice
difuzie simplă (este o exprimare a mişcării de agitaţie termică,
fiind descrisă de legile difuziei; forţa motrice este gradientul (diferenţa)
de concentraţie pe cele doua feţe ale membranei)

A) prin matricea lipidică; substanţe care pot fi „dizolvate” în membrană:

alcooli, acizi graşi, anumite medicamente;

B) canale ionice (structuri existente în matricea lipidică) care permit

trecerea anumitor ioni de pe o faţă pe alta a membranei

difuzie facilitată ↔ cu ajutorul moleculelor transportoare fără proprietăţi enzimatice

A. transportori difuzabil
B. formatori de pori
 Membrane biologice
Pompe ionice:

ATP + 3Na+int+ 2K+ext → 3Na+ext+ 2K+int + ADP + Pi

Presiunea osmotica. Legea lui van`t Hoff

pV = υ ⋅ R ⋅ T

υ
Π= ⋅ R ⋅T
V
Π = R ⋅ C ⋅T Legea lui van`t Hoff
Presiunea osmotica. Legea lui van‘t Hoff

h
h1

Π = R ⋅ (C2 − C1 ) ⋅ T Legea lui van`t Hoff

 Presiunea osmotica. Legea lui van`t Hoff

Presiunea osmotică într-o substanta ideală este

proporţională cu temperatura absolută şi cu
concentraţia molară a soluţiei

Apa curge dinspre regiunea cu concentraţie mica a solvitului

către regiunea cu concentraţie mai mare a solvitului
 Osmolaritate

nr. de particule dizolvate la litrul de solutie

ω=
numarul lui Avogadro N A

Osmol Mol
 Osmolaritate

Unitatea de masura: Osmol(Osm) definit ca osmolaritatea

unei solutii care contine un nr de particule egal cu NA

Osmolaritatea poate fi dependenta de pH

Osmolaritatea mediului intra şi extracelular se ia egala cu 310 mOsm

Solutia de clorura de sodiu cu osmolaritatea de 310 mOsm se numeste

ser fiziologic
 Difuzie, ec. Fick

dc
J = −D Prima ecuatie
dx

J – flux
c - concentratie
D – coeficient de difuzie

∂c ∂ 2c
=D 2 A doua ecuatie
∂t ∂x
 Legea Nernst
∆n

ioni; au sarcina

exista o diferenta ∆n de concentratie

 Legea Nernst
∆Φ

ioni; au sarcina

exista o diferenta ∆Φ de potential electric

 Legea Nernst

RT c2
Φ = V2 − V1 = − ln
zF c1

F este numărul lui Faraday, z este valenta ionului, iar V1 si V2 sunt potenţialele exteriorului respectiv interiorului celulei
(prin definiţie diferenţa de potenţial transmembranar este data de: Φ,= V2 - V1)
 Echilibrul Donnan

+
M

Echilibrul Donan se realizeaza intre doua faze continind

atat ioni pentru care membrana este permeabila cat si macromolecule
pentru care membrana nu este permeabila
 Echilibrul Donnan

I II
A+1
B-1

+
M
 Echilibrul Donnan

Conditii:

c − c = c − c + zc
I
A
I
B
II
A
II
B
II
m

RT C
Φ=− ln 1
F C2
 Echilibrul Donnan

R ⋅ T [ AII ] R ⋅ T [BII ]
∆V = ⋅ ln = ⋅ ln
F [ AI ] − F [BI ]

r≡
[ AII ] [BI ]
=
[ AI ] [BII ]
r = constanta lui Donan
 Fenomenul Starling, Edeme
Vasele capilare- diferenta de presiune intre capatul arteriolar
si cel venular este de ~ 15 torr (∼30 la capatul arterial , ∼15 la capatul venular)

Presiunea osmotica ce se exercita asupra capilarului este de~ 25

torr
Fenomenul Starling, Edeme
Cauze:

-Presiune ridicata in capilar

-Reducere a presiunii osmotice datorate reducerii concentratiei

de proteine din sange

-Crestere in permeabilitatea peretelui capilar raportat la proteine