CUPRINS

Introducere………………………………………………………. 3
1.1 Conceptul franchisingului…………………………………... 4
1.2 Avantajele şi dezavantajele franchisingului……………….. 5
1.3 Factorii de succes în franchising…………………………… 7
2.1 Contractul de franchising…………………………………... 8
2.2 Forma contractului………………………………………….. 10
2.3 Drepturile şi obligaţiile părţilor……………………………. 10
Concluzii…………………………………………………………. 12
 Introducere

Iniţierea unei afaceri reprezintă astăzi o dilemă cu care se confruntă mii de oameni din
ţările cu economii în tranziţie. Reducerea sau chiar încetarea activităţii multor întreprinderi
mari şi creşterea drastică a şomajului au generat o situaţie în care pentru mulţi oameni
propriul business a devenit practic unica posibilitate de a soluţiona problemele materiale ale
familiilor lor. Însă nu întotdeauna experienţa de muncă precedentă a servit ca bază adecvată
pentru a lansa o afacere. Chiar şi unii specialişti destui de buni, în noile condiţii economice
nu şi-au găsit o aplicare reuşită a capacităţilor lor. Şi aceasta din cauza faptului că a fi
angajat şi a fi antreprenor reprezintă două lucruri diferite, iar procesul de formare a
antreprenorilor necesită noi cunoştinţe şi deprinderi. Acestea din urmă pot fi acumulate sau
în mod individual, în procesul confruntărilor cu realitatea ostilă a economiei de piaţă, sau în
procesul colaborării cu alţi parteneri, deja „căliţi” de practica afacerilor.
Stabilirea unor relaţii de parteneriat chiar la începutul unei afaceri reprezintă astăzi o
practică foarte răspândită în întreaga lume. Businessmanii de succes îşi extind tot mai mult
afacerile fără a investi direct în construirea noilor edificii şi echipamente sau în angajarea
personalului necesar. Ei, pur şi simplu, transmit conceptul afacerii antreprenorilor începători
şi îi ajută cât mai mult în organizarea corectă a tuturor operaţiunilor. Astfel se formează
alianţe şi reţele de afaceri pentru mulţi ani înainte, avantajoase atât pentru cei care sunt
susţinuţi în afaceri, cât şi pentru cei care oferă sprijinul necesar.
Conceptul de franchising constă anume în această conlucrare reciproc avantajoasă între
cei care încep o afacere şi cei care dispun deja de o asemenea afacere reuşită şi sunt gata să o
transmită pentru o anumită plată. Fiecare persoană care doreşte să se lanseze în afaceri are
posibilitatea de a alege una din cele 3 variante: iniţierea unei afaceri de la zero, procurarea
unei afaceri existente sau cumpărarea unei francize.
Franchisingul constituie una dintre cele mai moderne și recente forme ale distribuției de
mărfuri și servicii. Franchisingul este un sistem de comercializare a produselor și/sau
serviciilor, și/sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă și continuă între două
întreprinderi distincte și independente juridic și financiar, prin care unul din subiecți acordă
2
altui subiect dreptul și impune obligația de a exploata o întreprindere în conformitate cu
conceptul francizorului.

1.1 Conceptul franchisingului

Franchisingul reprezintă o înţelegere între două părţi, în baza căreia una din ele, numită
franchiser, transmite alteia, numite franchisee, dreptul de a practica o anumită afacere
conform formatului franchiserului şi contra unor plăţi stabilite. Franchisingul oferă astfel,
posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o reputaţie înaltă şi
posedă o experienţă bogată. Conform definiţiei Asociaţiei Internaţionale de Franchising
„franchisingul reprezintă un sistem de relaţii permanente între franchiser şi franchisee, în
baza căruia toate cunoştinţele, imaginea, succesul, metodele de producere şi de marketing
sunt prezentate franchisee-ului în schimbul satisfacerii reciproce a intereselor”.
În raporturile de antreprenoriat aplicarea franchisingului prezintă avantaje pentru ambele
părţi. Prin funcţia sa economică, franchisingul face posibil pentru francizor rezolvarea
problemei privind comercializarea produselor şi/sau serviciilor sale, în timp ce francizatul
are posibilitatea exercitării unei activităţi comerciale cu riscuri limitate.
Într-adevăr, francizorul poate să-şi dezvolte întreprinderea sa, făcându-şi marca mai
cunoscută. El îşi extinde businessul său, fiind scutit de necesitatea de a finanţa investiţiile
corespunzătoare, de a deschide un număr imens de filiale şi întreprinderi în alte ţări sau
localităţi.
Francizatul, la rîndul său, evită incertitudinile lansării unei afaceri şi poate să devină
distribuitor al unei mărci cu renume fără a avea o experienţă comercială prealabilă. El se
străduieşte să convingă clienţii săi că ei procură mărfuri sau beneficiază de servicii
identice cu cele ale francizorului.
Există mai multe tipuri şi forme de franchising:
1. Franchisingul poate fi comercial. Franchisingul commercial presupune comercializarea
mărfurilor sau prestarea serviciilor francizorului de către francizat pe un teritoriu determinat,
folosind marca comercială a primului.
2. Franchisingul poate fi corporativ. Franchisingul corporative include participarea
francizatului la întregul ciclu de producţie al francizorului.
În doctrina juridică sînt evidenţiate următoarele tipuri de franchising:

3
a) franchising industrial, acest tip de franchising este o operaţiune complexă unde francizatul
fabrică el însuşi, respectând indicaţiile francizorului, anumite mărfuri, pe care le vinde sub
marca acestuia. Această operaţiune presupune transfer de informaţie comercială secretă,
de marcă şi licenţe, de asistenţă şi chiar livrare de tehnologii, de ingrediente şi materii prime;
b) franchising de distribuţie, acesta presupune dreptul francizatului de a comercializa pe un
anumit teritoriu mărfurile francizorului sub numele şi cu marca acestuia;
c) franchising de servicii, în acest caz francizatul prestează servicii sub marca comercială a
francizorului.
1.2 Avantajele şi dezavantajele franchisingului
Avantajele franchiserului :
• Extinderea afacerii cu investiţii minime. Organizarea producerii şi comercializării
produselor se efectuează mult mai rapid, deoarece se utilizează capitalul şi eforturile
antreprenorilor-frachisee din teritoriu. Uneori franchisingul oferă singura oportunitate de a
pătrunde pe unele pieţe externe.
• Obţinerea veniturilor suplimentare. Taxele achitate de franchisee (taxa iniţială, royalty
(plăţi periodice) şi taxa de publicitate) reprezintă o recompensă destul de convenabilă pentru
franchiser.

Avantajele franchisee-ului :
• Aderarea la o afacere de succes. Deoarece numele franchiserului şi al ofertei/mărcii sale
este bine cunoscut, succesul îl însoţeşte pe franchisee chiar din start. Din aceleaşi motive,
riscul de faliment este mult mai redus in comparaţie cu businessul individual.
• Instruirea personalului şi monitorizarea afacerii de către franchiser. Interesul în reuşita
afacerii se manifestă din partea ambelor părţi, de aceea franchiserul organizează instruirea
managerială înainte şi după deschiderea afacerii.
• Extinderea experienţei de succes in cadrul sistemului. Franchisee-ul nu este lăsat de unul
singur cu problemele de afaceri. Experienţa altor franchisee este generalizată şi sistematizată
de către franchiser şi utilizată în elaborarea noilor soluţii.
• Beneficierea de o gamă largă de servicii din partea franchiserului. Acestea includ şi alte
servicii decat cele menţionate mai sus: utilizarea rezultatelor activităţii de cercetare a
franchiserului, beneficierea de pe urma programelor naţionale de reclamă, servicii de
proiectare şi amplasare teritorială, consultaţii juridice, etc.).
4
• Finanţarea parţială din partea franchiserului. Aceasta poate obţine forma unor
împrumuturi directe (credite, participarea la capital), dar mai des - indirecte (utilaje în
leasing, materiale şi produse cu plata în rate, etc.).
• Avantaje bazate pe puterea de cumpărare a franchiserului. Franchiserul, care are o reţea
dezvoltată de franchisee achiziţionează în cantităţi mari totul ce este necesar pentru
activitatea lor, de aceea are posibilitatea negocierii calităţii necesare şi a unor reduceri de
preţuri.

Dezavantajele franchiserului :
• Nereuşita eventuală a unui franchisee se reflecta asupra întregului sistem.
Franchiserul nu va putea, în acest caz, să întreprindă practic nimic. Principala asigurare de
eşec constă în anticiparea tuturor riscurilor posibile înainte de semnarea contractului pentru a
le include în el. Iar în caz extrem, el va fi nevoit să rezilieze contractul sau să nu-l
prelungească pentru o nouă perioadă. Astfel, franchiserul este dependent de dorinţa şi
abilitatea franchisee-ului de a respecta „regulile jocului”.
• Contradicţia poziţiei franchisee-ului in sistemul de franchising. Franchisee-ul este încurajat
să activeze ca o unitate de business independentă şi, în acelaşi timp – să respecte cu stricteţe
standardele francizei. Aceasta are uneori consecinţe negative, cînd franchisee-ii încep a
profita de independenţa primită şi încetează, de exemplu, să mai achite plăţile periodice,
considerind succesul un merit exclusiv al său. Aşa cazuri se întimplă mai des atunci, cînd
franchiserul adoptă o poziţie pasivă şi nu-i acordă suport necesar. Pană la urmă părţile vor fi
nevoite să facă ceea ce este prevăzut în contract, dar conflictele şi procesele judiciare pot
consuma eforturi importante ale acestora care ar putea fi utilizate la dezvoltarea afacerii.

Dezavantajele franchisee-ului :
• Costul francizei. Taxa iniţială, taxele periodice – royalty( este o taxă periodică pe drepturile
de marcă, ce reprezintă recompense pentru dreptul de a obţine o franciză. Mărimea taxei date
este stipulată în contract şi constituie de la 0 până la 15% de la un indice de activitate, de
regulă de la cifra de afaceri înregistrată sau veniturile de la vânzări.) şi taxa publicitară sunt
uneori destul de neplacute, în special cînd vanzările merg nu prea bine.
• Aderenţa strictă la operaţiuni standardizate. Deşi este proprietarul afacerii,

5
franchisee-ul nu este independent, încadrarea în anumite standarde fiind obligatorie. In acest
scop franchiserul face verificări şi solicită rapoarte scrise, care necesită consum excesiv de
timp.
• Restricţii asupra cumpărărilor. Franchiserul deseori impune franchisee-lor cumpărarea
echipamentelor, produselor, materialelor, etc. de la depozitele sale sau de la anumiţi furnizori
agreaţi de franchiser.
• Linie limitată de produse. Potrivit contractului, franchisee-ul poate vinde doar produse şi
servicii cuprinse în contractul de franchising.
• Teritoriul francizei este dificil de a fi impus pieţei. Cumpărătorul nu este obligat să
cumpere doar în teritoriul în care locuieşte, uneori achiziţionînd produse de la franchisee-ii
din teritoriile vecine.
• Franchisee-ul nu este liber să vandă franciza. Chiar dacă din anumite raţionamente
economice aceasta poate deveni convenabil pentru el, decizia cu privire la cumpărător şi
distribuirea sumei încasate între franchiser şi franchisee aparţine, de obicei, franchiserului.
• Franchisee-ul are mult mai puţine parghii de influenţă asupra franchiserului. Iar în caz că
produsul, serviciul sau întreg sistemul capătă o imagine negativă pe piaţă,franchisee-ul va fi
afectat, chiar dacă în calitate de antreprenor el a activat în strictă conformitate cu prevederile
contractuale.
1.3 Factorii de succes în franchising
Există o serie de factori universali ai succesului în franchising, patru dintre care sunt
menţionaţi de majoritatea specialiştilor in domeniu:
1) Realismul ;
2) Lucrul cu informaţia ;
3) Rezervele ;
4) Loialitatea.
Realismul se referă, în primul rand, la evaluarea obiectivă, înainte de demararea afacerii,
a punctelor slabe şi puternice ale franchisee-ului, scopurilor şi abilităţilor lui. Foarte
binevenit, în acest caz, va fi suportul unor specialişti şi organizaţii din domeniu (firme de
consultanţă şi de avocaţi, centre de business şi franchising, etc.). În afară de aceasta,
franchisingul necesită muncă din greu, dedicaţie totală, înfruntarea barierelor şi mult timp.
Suportul din partea franchiserului este, bineînţeles, foarte important, dar afacerea aparţine
totuşi franchisee-ului şi acesta urmează să activeze ca antreprenor şi nu ca angajat.
6
 Lucrul cu informaţia include colectarea riguroasă a informaţiilor referitoare la afacere
pană la demararea ei şi în procesul de activitate. Chiar şi compania McDonald’s introduce
unele modificări în conceptul său de afaceri, care diferă de la o ţară la alta (de exemplu, în
Germania, Romania, Moldova în meniu este inclusă şi berea). Franchisee-ul care are un
sistem informaţional pus la punct (chiar şi simplu, dar care funcţionează sistematic şi
eficient) va evita multe erori şi pierderi, inevitabile pentru cei care consideră că şi aşa „sunt
la curent” cu toate.
Rezervele se referă la resursele suplimentarea de care ar avea eventual nevoie afacerea.
În primul rînd, se au în vedere cele financiare. Astfel, cifrele reale ale vînzărilor, profiturilor
şi ale fluxului de numerar pot devia substanţial de la cele prognozate, iar întreprinderea s-ar
intampla să nu dispună de mijloace băneşti pentru a-şi onora obligaţiile faţă de furnizori,
creditori şi alţi parteneri. De aceea anticiparea unor astfel de situaţii şi asigurarea unor
rezerve, inclusiv economii ale fondatorilor, ajutoare din partea rudelor, credite bancare, vor
salva franchisee-ul.
Loialitatea se referă mai întîi de toate la efectuarea regulată şi onestă a plăţilor faţă de
franchiser. Chiar dacă la un anumit moment (cînd afacerea s-a stabilizat şi merge bine) apare
tentaţia de a nu plăti sau de a indica în rapoarte vînzări mai mici, este recomandabil de a ceda
acestei „ispite”. Căci franchisingul are succes anume datorită faptului că reprezintă un sistem
şi nu o afacere individuală. El asigură, în esenţă, o reducere a riscului afacerii, pentru ce şi
trebuie de plătit. Alt aspect al loialităţii ţine de respectarea cu stricteţe a standardelor afacerii
stabilite in contract.
2.1 Contractul de franchising
Prin contract de franchising, care este unul cu executare succesivă în timp, o parte
(franchiser) şi cealaltă parte (franchisee) întreprinderi autonome se obligă reciproc să
promoveze comercializarea de bunuri şi servicii prin efectuarea, de către fiecare din ele, a
unor prestaţii specifice (art.1171 din Codul civil).
În literatura de specialitate contractului de franchising sunt date mai multe definiţii, pe care
le considerăm mult mai reuşite decât cea legală menţionată mai sus.
Potrivit unei opinii, franchisingul este un contract prin care francizorul acordă dreptul de a
vinde anumite bunuri sau de a presta servicii şi beneficia de un sistem de relaţii, care
cuprinde marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa francizatului, în schimbul unui preţ.

7
În opinia a altora, franchisingul este un contract sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros şi
cu executare succesivă. El este un contract mixt sui generis, care integrează caracterele unor
operaţiuni de vînzare-cumpărare, licenţă, reprezentare, leasing şi, totodată, are o
configuraţie particulară. În calitate de contract complex, el include
elemente specifice contractului de licenţă (prevede transmiterea folosinţei drepturilor
exclusive), prestări de servicii (asistenţă tehnică şi consultaţii), de vânzare-cumpărare şi
leasing.
Contractul de franchising trebuie deosebit de contractul de concesiune exclusivă (denumit şi
vânzare sau distribuţie exclusivă). Contractul de concesiune exclusivă este contractul prin
care concedentul se obligă ca, într-o zonă anumită, să vândă mărfurile sale numai
concesionarului, care le cumpără spre a le revinde ulterior clienţilor săi în nume şi pe cont
propriu. Spre deosebire de concesionar, francizatul vinde bunuri sau prestează servicii
folosind numele şi marca francizorului.
Părţile contractului de franchising sunt francizorul şi francizatul. Francizor este
întreprinderea producătoare, reputată pe o anumită piaţă, care dispune de marcă proprie.
Potrivit Codului de deontologie al Federaţiei franceze a francizei (1988), francizorul este un
antreprenor independent care trebuie: să fie titular al drepturilor, printre acestea aflându-se în
mod necesar o marcă protejată, să ofere un ansamblu de produse şi/sau servicii şi/sau
tehnologii francizatului, căruia îi asigură o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii
respective, utilizând personal şi mijloace financiare proprii în vederea promovării şi inovării
produsului.
Francizorul trebuie să fie, în primul rând, titularul dreptului asupra unei mărci înregistrate,
drept pe care trebuie să-1 menţină cel puţin pe durata contractului de franchising.
Francizatul, denumit şi beneficiar, este persoana fizică sau juridică, comerciant independent
din punct de vedere juridic şi financiar, care primeşte posibilitatea de a utiliza drepturile
exclusive ale francizorului.
Obiectul contractului de franchising constituie, în primul rând, un complex de drepturi
exclusive ce individualizează francizorul, mărfurile şi serviciile acestuia. Obiectul
franchisingului constă în concesiunea mărcii împreună cu asistenţa tehnică şi comercială,
precum şi în comunicarea către francizat a know-how-ului (cunoştinţe tehnice, practică,
secretul producţiei şi altă informaţie comercială secretă) în vederea desfăşurării activităţii
potrivit modelului conceput de francizor. Se poate lesne observa că obiectul contractului
8
de franchising include atît obiecte protejate juridic, cât şi obiecte neprotejate (de exemplu,
know-how-ul).
2.2 Forma contractului: contractul de franchising trebuie încheiat în scris.
Nerespectarea formei duce la nulitatea contractului (art.1172 din Codul civil). Acest contract
trebuie înregistrat la Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii.
Contractul de franchising se încheie pe o anumită durată de timp stabilită de părţi sau pentru
o perioadă nedeterminată, cu luarea în consideraţie a cerinţelor desfacerii bunurilor şi a
serviciilor asupra cărora s-a convenit (art.1176 din Codul civil). Franchisingul se încheie, de
regulă, pe un termen îndelungat, astfel încît să permită francizatului restituirea cheltuielilor
suportate (pentru procurarea de imobil, inventar şi alte bunuri) până la începutul desfăşurării
activităţii.
Preţul reprezintă redevenţa prevăzută de contract, care se acordă francizorului ca plată
pentru utilizarea drepturilor exclusive acordate.
Redevenţa se stabileşte în contract în expresie bănească sau naturală şi include două părţi
componente:
- plata iniţială unică, se achită pentru dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat,
precum şi pentru compensarea cheltuielilor efectuate de francizor, inclusiv pentru instruirea
personalului şi acordarea de consultaţii;
- royalty, reprezintă recompense periodice proporţionale indicilor de activitate, convenite
între părţile la contract (art. 11 al Legii cu privire la franchising).
2.3 Drepturile şi obligaţiile părţilor pot fi examinate în funcţie de etapele aşa-
numitelor „porturi contractuale”, şi anume: etapa precontractuală, contractuală şi
postcontractuală.
Faza precontractuală permite fiecărei părţi să se decidă cu privire la colaborare. La această
fază părţile au obligaţia de a se informa în mod deschis şi complet despre circumstanţele care
vizează franchisingul şi de a pune la dispoziţia celeilalte părţi informaţia necesară (art.1175
din Codul civil). În particular, francizorul îi remite francizatului informaţia cu privire la:
experienţa dobândită şi transferabilă, condiţiile financiare ale contractului (redevenţele
iniţiale, redevenţele proporţionale, determinarea tarifelor la mărfurile şi serviciile distribuite),
obiectele şi întinderile exclusivităţilor, durata contractului, condiţiile de reînnoire, de
reziliere şi de cesiune etc.

9
Părţile, de asemenea, sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor confidenţiale chiar
dacă contractul nu se mai încheie.
Faza contractuală, în care francizorul este obligat să pună la dispoziţia francizatului o
totalitate de bunuri încorporate, de drepturi, de mărci de producţie, de modele, de concepte
asupra aprovizionării, desfacerii şi organizării, precum şi alte date sau cunoştinţe utile
promovării vânzărilor. El este obligat să protejeze programul comun de prestare a franchizei
împotriva intervenţiilor unor terţi, să-l perfecţioneze pe parcurs şi să sprijine francizatul în
activitatea acestuia prin îndrumare, informare şi perfecţionare profesională (art.1173 din
Codul civil).
Astfel, principala obligaţie a francizorului constă în asigurarea posibilităţii francizatului de a
utiliza drepturile exclusive ale primului sau un proces existent de fabricaţie şi distribuţie.
Această obligaţie implică îndatorirea francizorului de a transmite francizatului documentaţia
tehnică şi comercială, de a-i acorda asistenţă (tehnică, juridică, financiară) în domeniul
pregătirii profesionale, de a-l instrui în probleme legate de realizarea drepturilor exclusive
primite.
O altă obligaţie a francizorului constă în furnizarea informaţiei şi practicii comerciale, în
instruirea personalului francizatului pe tot termenul contractului în ce priveşte organizarea
activităţii, administrarea întreprinderii, deservirea clientelei, exploatarea echipamentului etc.
Francizorul are dreptul să supravegheze şi să verifice, în scopul asigurării calităţii, procesul
de producţie şi de desfacere a mărfurilor, de prestare a serviciilor.
Francizatul, la rândul său, are următoarele obligaţii:
- să utilizeze drepturile exclusive în conformitate cu contractual şi indicaţiile francizorului;
- să nu divulge terţelor persoane informaţia comercială secretă furnizată de francizor
(secretele procesului de producere şi de prestare a serviciilor etc.);
- să utilizeze în mod activ programul de prestare a francizei şi cu diligenţa unui bun
întreprinzător, precum şi să procure bunuri şi servicii prin intermediul francizorului sau al
unei persoane desemnate de acesta etc.
Dacă durata contractului nu este determinată sau depăşeşte 10 ani, fiecare parte are dreptul să
rezilieze contractul cu respectarea unui termen de preaviz de 1 an. Dacă nici una din părţi nu
exercită dreptul sus-numit, contractul se prelungeşte de fiecare dată pentru 2 ani (art.1176
din Codul civil).

10
Faza postcontractuală. După încetarea contractului, relaţiile postcontractuale sunt fondate
pe regulile unei concurenţe loiale. Francizorul poate impune vechiului francizat orice
obligaţie care să permită:
a) protejarea caracterului confidenţial al know-how-ului, în special neutilizarea acestuia de o
reţea concurentă;
b) deschiderea unui nou punct de vânzare pe teritoriul vechiului francizat.
El poate impune francizatului pe plan local interdicţia de concurenţă care nu poate depăşi un
an (art.1177 din Codul civil). Dacă această interdicţie periclitează activitatea profesională a
francizatului, francizorul trebuie să-i plătească o compensaţie financiară corespunzătoare.

Concluzii

Franchisingul va fi în continuare dezvoltare şi după mine el este viitorul afacerilor.

Aceasta a devenit o modalitate de a face bani pe un drum bătut anterior, cu mai puţin efort,
cu o bază de clienţi gata şi un nume recunoscut, toţi aceşti factori minimizează posibilitatea
de faliment. Cu toate că nu există afaceri fără risc, consider că în cazul francizei, avantajele
acesteia acordă mai mult decît ce ar putea lua riscurile.
Rolul franchisingului pe plan mondial este în continuă creştere, acesta oferind
posibilitatea combinării experienţei, expertizei, reputaţiei şi dorinţei de dezvoltare a firmelor
cu renume (franchiseri) cu talentul antreprenorial, ambiţia, dorinţa de muncă şi nevoia de
dezvoltare a altor oameni (franchisee).

Bibliografie

1. Resurse internet
2. Suport de curs la ,,Dreptul afacerilor” pentru studenții FȘE

11