INSTRUCŢIUNI

PRIVIND RĂSPUNDEREA MATERIALĂ

A MILITARILOR ŞI SALARIAŢILOR CIVILI DIN
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ORDINUL
MINISTRULUI DE STAT,
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

PENTRU APLICAREA PREVEDILOR ORDONANŢIE

GUVERNULUI ROMÂNIEI NR. 121 DIN 28.08.1998
PRIVIND RĂSPUNDEREA MATERIALĂ A MILITARILOR

Pentru aplicarea unitară în Ministerul Apărării Naţionale a prevederilor

Ordonanţei Guvernului României nr. 121/1998 privind răspunderea materială a
militarilor,
În temeiul articolului 5 din Legea nr.41/1990 privind organizarea şi funcţionarea
Ministrului Apărării Naţionale,

ORDON:

1. Se aprobă şi fac parte integrantă din prezentul ordin:

1.1. Componentele comandanţilor sau şefilor unităţilor militare, care au
calitatea de ordonator de credite sau a căror finanţare se asigură integral din mijloacele
extrabugetare, de a aproba scăderea din evidenţa contabilă a pagubelor pentru care
potrivit legii nu se stabileşte răspundere materială;
1.2. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de jurisdicţie a
imputaţiilor, competenţa teritorială şi modul de desemnare a membrilor acestei comisii;
1.3. Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor
civili din Ministerul Apărării Naţionale.
2. Prezentul ordin intră în vigoare la data de 27.01.1999.
3. La aceeaşi dată se abrogă Ordinul General nr.35 din 17.09.1976 al ministrului
apărării naţionale de aprobare a “Instrucţiunilor pentru executarea în mod unitar a
prevederilor Decretului nr.207 din 5 iulie 1976 privind răspunderea materială a
militarilor” şi Ordinul General nr.21 din 07.06.1995 referitor la aplicarea unor prevederi
ale Decretului nr.207/1976 privind răspunderea materială a militarilor.
1.1. COMPETENŢELE COMANDANŢILOR SAU ŞEFILOR UNITĂŢILOR
MILITARE CARE AU CALITATEA DE ORDONATOR CREDITE SAU A CĂROR
FINANŢARE SE ASIGURĂ INTEGRAL DIN MIJLOACE EXTRA-BUGETARE, DE
A APROBA SCĂDEREA DIN EVIDENŢA CONTABILĂ A PAGUBELOR PENTRU
CARE POTRIVIT LEGII NU SE STABILEŞTE RĂSOUNDERE MATERIALĂ
Competenţa comandanţilor sau şefilor unităţii militare, care au calitatea de
ordonator de credite sau a căror finanţare se asigură integral din mijloace extrabugetare,
de a aproba scăderea din evidenţa contabilă a pagubelor produse în condiţiile art.6 alin.
(1) lit.a), b) şi c), ale art.17, precum şi a părţii din paguba care depăşeşte cuantumul
imputabil în condiţiile art.13 alin.(2) şi art.14 alin.(3), din Ordonanţa Guvernului
nr.121/1998, se stabileşte după cum urmează:
 A. Partea din paguba care depăşeşte cuantumul imputabil, precum şi pagubele
pentru care potrivit legii nu se angajează răspundere materială, se scad din evidenţa
contabilă cu aprobarea comandanţilor sau şefilor unităţilor militare care au calitatea de
ordonatori de credite sau a căror finanţare se asigură integral din mijloace extrabugetare,
astfel:
a) comandanţii de batalioane, divizioane şi escadrile de aviaţie, în limita a
2500 mii lei, pentru pagubele produse în gestiunile proprii şi în ale celor pe care le au în
asigurarea materială şi financiară;
b) comandanţii (şefii) celorlalte unităţi şi formaţiuni militare corp aparte,
nenominalizaţi la litera a), în limita a 5000 mii lei, pentru pagubele produse în gestiunile
proprii şi în ale celor pe care le au în asigurare materială şi financiară;
c) comandanţii (şefii) de brigăzi (similare), flotile de aviaţie, unităţi de
cercetare ştiinţifică, academii militare, Academiei Navale, Direcţiei Hidrografice
Maritime, Centrul de Scafandri, Direcţiei Topografice Militare, Direcţiei Gospodăriei,
Direcţiei Protecţie şi Siguranţa Militară, Direcţiei Informaţii Militare, Direcţiei Relaţii
Publice, Bazei 122 Transport a Ministerului Apărării Naţionale, centre de reparaţii,
construcţii şi domenii militare, sectoare militare de construcţii, Centrului Editorial şi de
Asigurare Tehnico-Economică a Tipăriturilor Armatei, Centrului Medical de
Diagnostic, Tratament Ambulator şi Medicină Preventivă, Spitalului “Elias”, Secţiei de
Înzestrare cu Materiale de Cultură, în limita a 10.000 mii lei, pentru pagubele produse în
gestiunile proprii, precum şi în cele ale unităţilor din subordine;
d) comandanţii de corp de armată, corp de aviaţie şi apărare antiaeriană,
Flotă Maritimă, Flotilă de Dunăre şi comandanţii comandamentelor militare teritoriale,
în limita a 25.000 mii lei, pentru pagubele produse în gestiunile proprii, precum şi în
cele ale unităţilor din subordine;
e) comandanţii de armate, comandanţii comandamentelor Transmisiunilor,
Trupelor de Paraşutişti, Protecţiei Civile, Logistic şi şefii Direcţiei Financiare, Direcţiei
Construcţii şi Domenii Militare, Direcţiei Medicale, Direcţiei pentru Servicii Sociale şi
Tradiţii Militare, în limita a 30.000 mii lei, pentru pagubele produse în gestiunile
proprii, precum şi în cele ale unităţilor din subordine;
f) secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale, în limita a 40.000
mii lei, pentru pagubele produse în gestiunile proprii, precum şi în cele ale unităţilor din
subordine sau pe care le coordonează;
g) şefii statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, în limita a
50.000 mii lei pentru pagubele produse în gestiunile proprii, precum şi în cele ale
unităţilor din subordine;
h) secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru Politica de Apărare şi
secretarul de stat şi şef al Departamentului Înzestrării Armatei, în limita a 75.000,
pentru pagubele produse în gestiunile proprii, precum şi în cele ale unităţilor din
subordine sau pe care le coordonează;
i) ministrul apărării naţionale pentru sume ce depăşesc 100.000 mii lei,
reprezentând pagube produse în gestiunile tuturor unităţilor din armată.
B. Pagubele privind armamentul, muniţiile şi elementele de muniţii de toate
tipurile, produse în procesul pregătirii pentru luptă, inclusiv muniţia de infanterie
pierdută în serviciul de gardă, tuburile de la muniţia de infanterie pierdută în serviciul
de gardă, tuburile de la muniţia de infanterie pierdute la trageri, se scad din evidenţa
contabilă cu aprobarea comandantului sau şefului eşalonului ierarhic superior unităţii
păgubite, în limita competenţelor stabilite la litera A.
 C. Pentru aplicarea în mod unitar a prevederilor menţionate la literele A şi B se
procedează astfel:
a) actele de constatare şi cercetare a pagubelor – de regulă procese verbale
– însoţite de documentele sprijinitoare, se înaintează ierarhic la comandantul sau şeful
abilitat să aprobe scăderea din evidenţa contabilă. Eşaloanele intermediare avizează
propunerile de scădere cu formula “De acord. Rog a aproba”.
b) aprobările de scădere din evidenţa contabilă nu sunt limitate ca număr,
ele putând fi date ori de câte ori este cazul;
c) se interzice ca valoarea pagubelor ce urmează a fi scăzute din evidenţa
contabilă să se fracţioneze în scopul de a fi supuse spre aprobare comandanţilor sau
şefilor pentru care sunt stabilite plafoane mai mici;
d) aprobarea scăderii pagubelor se dă pe actul de constatare sau cercetare;
e) actele prin care se fac propuneri de scădere din evidenţa contabilă a
pagubelor se vizează pentru control financiar preventiv de către organul împuternicit cu
acordarea acestei vize din cadrul eşalonului al cărui comandant are stabilită competenţa
respectivă. La unităţile unde este instituit controlul preventiv al Curţii de Conturi a
României, după aprobarea documentelor de către comandanţi (şefi), este obligatorie
solicitarea şi obţinerea vizei reprezentantului curţii.
Actele care se supun aprobării ministrului apărării naţionale, secretarilor de stat şi
şefului Statului Major General vor fi vizate pentru control financiar preventiv de către
şeful Direcţiei Financiare.
D. Evaluarea pagubelor, care potrivit dispoziţiilor legale urmează a fi scăzute din
evidenţa contabilă, se face la preţurile cu care bunurile au fost procurate de către
Ministerul Apărării Naţionale, ţinându-se seama de gradul de uzură al bunurilor
respective.

1.2. ÎNFIINŢAREA, ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMISIEI DE

JURISDICŢIE A IMPUTAŢIILOR, COMPETENŢA TERITORIALĂ ŞI MODUL DE
DESEMNARE A MEMBRILOR ACESTEI COMISII

A. În Ministerul Apărării Naţionale se înfiinţează o singură comisie de jurisdicţie

a imputaţiilor, compusă din 7 membri, care funcţionează pe lângă Inspectoratul General
al Ministrului Apărării Naţionale, având competenţa teritorială pe întreaga armată.
B. Membrii comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se numesc prin ordin al
ministrului apărării naţionale, la propunerea inspectorului general al Ministerului
Apărării Naţionale, cu respectarea prevederilor art. 32 din alin.(1) din Ordonanţa
Guvernului Românieinr.121/1998.
C. Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor va judeca în complete compuse din 3
membri, cu respectarea prevederilor art.32 din alin.(2) din Ordonanţa Guvernului
României nr. 121/1998.
 1.3. INSTRUCŢIUNI
PRIVIND RĂSPUNDEREA MATERIALĂ A MILITARILOR
ŞI SALARIAŢILOR CIVILI DIN
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. – Militarii sunt obligaţi să apere patrimoniul forţelor armate ale

României.
1. Patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale se constituie din totalitatea
bunurilor mobile şi imobile, inclusiv disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare,
precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reflectate în expresie bănească –
proprietate publică – date de către statul român în administrare şi folosinţă, chiar şi
temporară, indiferent de modul de dobândire şi locul unde se află.

Art. 2. - Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei

ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea
resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în
legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului român de
Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe.
Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.

2. Răspunderea materială reprezintă obligaţia persoanelor încadrate în unităţile

militare de a repara în condiţiile legii prejudiciul provocat acestora în cursul executării
angajamentului sau contractului de muncă, printr-o faptă ilicită, în legătură cu munca
lor şi săvârşită cu vinovăţie.

3. Pagubele produse Ministerului Apărării Naţionale în legătură cu formarea,

administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, reprezintă orice lipsuri de
bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori, ale căror mişcări în cantitate, stare,
calitate sau ale căror reparaţii sau transformări nu se justifică în evidenţa contabilă prin
operaţiuni sprijinite de acte legale.
Se consideră pagube:
a) lipsurile de mijloace băneşti şi alte valori, precum şi bunurile materiale însuşite
sau folosite în interes personal sau al terţelor persoane;
b) bunurile materiale sau produsele consumate peste prevederile normelor în
vigoare;
c) motoresursele consumate în alte scopuri sau condiţii decât cele aprobate prin
actele normative, sau neîndeplinirea normelor de parcurs ori a orelor de funcţionare,
până la reparaţia medie sau capitală ce trebuia să se execute ca urmare a uzurii normale;
d) bunurile materiale date spre folosinţă temporară fără temei legal, ori fără
întocmirea actelor legale, persoanelor fizice din cadrul sau din afara Ministerului
Apărării Naţionale sau unor persoane juridice;
e) bunurile materiale aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, schimbate cu
altele aparţinând terţilor, în alte condiţii decât cele legal stabilite şi aprobate;
 f) bunurile materiale de orice fel a căror lipsă, pierdere sau alterare s-a produs pe
timpul transportului, manipulării, depozitării sau conservării şi care nu se încadrează în
procentele de perisabilităţi sau pierderi normale, legal stabilite;
g) bunurile materiale distruse, degradate sau uzate prematur;
h) diferenţele de stare, calitativă a mijloacelor şi materialelor, dacă acestea se
datorează neglijenţei, abuzurilor sau altor cauze imputabile;
i) bunurile materiale, mijloacele băneşti sau alte valori, operate la scăderi sau
cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu documente legale sau când
asemenea documente, fiind pierdute, nu pot fi reconstituite conform dispoziţiilor legale
în vigoare;
j) despăgubirile, penalităţile, majorările de întârziere, amenzile contravenţionale,
locaţiile în staţiile de cale ferată, taxele de orice fel, la a căror plată a fost obligat
Ministerul Apărării Naţionale, din vina personalului său;
k) cheltuielile nelegale, neeconomicoase ori eronate de mijloace băneşti sau alte
valori;
l) cheltuielile efectuate cu remedierea deficienţelor ca urmare a recepţionării
lucrărilor cu vicii aparente, precum şi acelor stabilite că sunt provenite din nerespectarea
normelor privind executarea lucrărilor;
m) orice diminuări ale patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale produse fără
respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
4. Răspunderea materială, în sarcina persoanelor vinovate, se stabileşte
independent de sancţiunile disciplinare şi de altă natură la care acestea sunt supuse,
potrivit legislaţiei în vigoare.
5. Răspunderea materială se stabileşte ţinându-se seama de prevederile legilor,
instrucţiunilor, ordinelor, regulamentelor şi normelor în vigoare din a căror
nerespectare, aplicare greşită ori neaplicare s-au produs pagubele.
6. Răspunderea materială se stabileşte numai dacă se întrunesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) paguba să fie reală şi certă, corect atribuită, determinată definitiv şi valoric;
b) fapta prin care s-a produs paguba să aibă caracter ilegal (ilicit);
c) vinovăţia, cu intenţie sau din culpă, să fie stabilită cu certitudine în sarcina
autorului pagubei;
d) să existe o legătură de cauzalitate între fapta cu caracter ilegal (ilicit) şi paguba
produsă;
În situaţia când s-au încasat sume ori s-au primit bunuri necuvenite sau au fost
prestate servicii nedatorate, persoanelor respective trebuie să li se dovedească acest fapt,
fără a mai fi necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de mai sus.
Nu se va stabili răspundere materială pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau
eventuale.
7. La analiza condiţiilor menţionate la punctul 6 se va ţine seama de următoarelor
precizări:
a) lipsurile de bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori nu se prezumă
niciodată. Dovada lipsurilor ce constituie pagube imputabile trebuie făcută cu mijloace
legale de probă, cum sunt: documentele şi operaţiunile de evidenţă, documentele de
inventariere, actele de constatare şi procesele verbale, iar prejudiciul să nu fi fost reparat
de autori(i). dovada cu martori este admisibilă numai în cazuri excepţionale temeinic
justificate, când nu s-au putut întocmi actele legale;
 b) caracterul ilicit al faptei este dat şi de încălcarea uneia sau mai multor obligaţii
de serviciu care au dus la producerea unui prejudiciu material unităţii militare.
Fapta ilicită se poate săvârşi comisiv, printr-o acţiune sau omisiv, printr-o
inacţiune (neîndeplinirea unei fapte care constituie o îndatorire legală sau de serviciu);
c) nu se poate stabili răspundere materială decât cazul când fapta ilicită care a
cauzat paguba a fost săvârşită cu vinovăţie (intenţie sau culpă);
vinovăţia atrage răspunderea materială, ea neputându-se înlătura decât în
împrejurări precis constatate şi care sunt de natură să exonereze de răspundere.
Necunoaşterea prevederilor actelor normative nu exonerează de răspundere.
Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei cauzatoare de prejudicii sunt:
 forţa majoră (cazul fortuit);
 legitimă apărare;
 starea de necesitate;
 îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege;
 ordinul superiorului (în anumite condiţii);
 exercitarea unui drept (fără depăşirea acestuia);
Când în cauză sunt lipsuri sau degradări de bunuri, lipsuri de numerar şi acte de
valori ori acte justificative nelegale, constatate în gestiuni cu ocazia inventarierilor şi
controalelor, vinovăţia gestionarului este prezumată, acesta având obligaţia să facă
dovada de descărcare;
d) între fapta cu caracter ilegal (ilicit) şi paguba produsă trebuie să existe o
legătură de cauzalitate. Astfel, o persoană nu poate răspunde pentru o pagubă produsă
prin fapta alteia, decât în cazurile prevăzute expres de lege.
În orice situaţie se impune să se facă o analiză minuţioasă, pentru a determina
dacă fapta ilegală (ilicită) a cauzat paguba, dacă ea a precedat producerea pagubei sau
dacă se află în legătură cu aceasta.
Art.3. – Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea
pagubei, mai au sau nu calitatea de militar.
Art.4. – Răspunderea materială este angajată atât pentru militarii care au
fost însărcinaţi legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea
resurselor financiare şi materiale, cât şi pentru cei care le-au îndeplinit numai în
fapt.
Art.5. – Militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor şi
în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, terţelor persoane fizice sau juridice,
la a căror reparare a fost obligată instituţia publică de care aceştia aparţin.
8. Răspunderea materială a militarilor care au produs pagube terţelor persoane,
din vina lor şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, se stabileşte în cazurile în
care Ministerul Apărării Naţionale a fost obligat la repararea prejudiciilor respective,
prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi investite cu formulă executorie.
De asemenea, răspunderea materială se stabileşte şi pentru despăgubirile
reclamate de terţe persoane, care nu au la bază hotărâri judecătoreşti dar s-a probat
vinovăţia peroanelor implicate, iar ministrul apărării naţionale a aprobat plata acestora
pe baza materialului cercetării, avizat de şeful Direcţiei Legislative şi Contencios şi
vizat pentru control financiar preventiv de şeful Direcţiei Financiare.
9. Despăgubirile de natura celor descrise la punctul 8, care nu atrag stabiliri de
răspundere materială, deoarece întrunesc condiţiile legale spre a fi scăzute din evidenţa
contabilă, se plătesc reclamanţilor (terţilor) – pe baza materialului cercetării – cu avizul
şefului Direcţiei Legislative şi Contencios şi aprobarea ordonatorului de credite abilitat,
stabilit prin ordin al ministrului apărării naţionale în condiţiile art.18 din ordonanţă.
10. Despăgubirile reclamate de terţe persoane, care se pot recupera integral de la
autori ca urmare a angajamentelor scrise date de aceştia, se plătesc reclamanţilor, pe
baza materialului cercetării, cu avizul şefului Direcţiei Legislative şi Contencios şi
aprobarea şefului Direcţiei Financiare.
11. Comandantul sau şeful unităţii militare care a plătit despăgubirile civile
terţelor persoane fizice sau juridice, în condiţiile prezentate la punctul 8, dispune
înscrierea valorii pagubelor în evidenţa contabilă prin decizie de imputare (model anexa
nr.6), înscrisă în ordinul de zi pe unitate.
Art.6. – Militarii nu răspund material:
a) pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul
pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se
încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;
b) pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi
înlăturate;
c) pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa
majoră;
d) pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau
şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine acestuia.
(2) Se exceptează de la prevederile lit.d) militarii care, având posibilitatea de a
înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în
scris, în termen de 24 de ore sau la înapoierea din misiune şi nu a luat, din neglijenţă sau
rea-credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu
comandanţii sau cu şefii unităţilor.
12. Răspunderea materială nu se poate stabili pentru pierderile inerente procesului
pregătirii pentru luptă, activităţilor de serviciu, executării misiunilor sau desfăşurării
activităţilor de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în dispoziţiile legale în
vigoare, ca pierderi normale cu ocazia manipulării, prelucrării, transformării,
depozitării, transportului sau alte situaţii similare.
Exemple: fărâmiţare, scurgere, evaporare, pulverizare, volatizare, uscare.
13. Nu se stabileşte răspundere materială, dacă pagubele au fost provocate ca
urmare a unui eveniment, independent de voinţa celui în cauză. De exmplu: pierderea
unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de eficacitate, dacă se constată că
împrejurări obiective au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor în termenul de
eficacitate: deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii ca
urmare a unor defecte ascunse de construcţie şi de fabricaţie ce nu au putut fi constatate
cu ajutorul aparaturii de control existente, sau a acţiunii (operaţiei) fenomenului de
oboseală a materialului, precum şi a celor folosite experimental, deoarece nu s-au
cunoscut însuşirile acestora nu s-au putu lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei
producătoare a pagubei.
De asemenea, nu se stabileşte răspundere materială atunci când pagubele au fost
cauzate pentru a salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea oamenilor, ori un bun important – de o valoare mai mare sau cel
puţin egală cu valoarea pagubei ce urma să se producă. În aceste condiţii este necesar
ca:
 pericolul să fie real, actual şi de neînlăturat;
 pericolul să nu poată fi înlăturat pe altă cale;
  paguba cauzată să fie de valoare egală sau mai mică decât cea evitată;
 pericolul să nu fie datorat acţiunii culpabile a celui în cauză.

14. Prin pagube provocate din riscul normal al serviciului se înţeleg pierderile
inerente, ale căror limite nu au fost stabilite prin acte normative, precum şi consumurile
peste norme de piese de schimb, materiale, ansamble şi subansamble determinate de
pregătirea unor categorii de tehnică şi armament pentru îndeplinirea unor misiuni
speciale (parade militare, exerciţii comune cu armatele altor state pe teritoriul ţării,
misiuni în afara teritoriul naţional). În aceste situaţii este necesar să se facă dovada unor
împrejurări concrete din procesul muncii care au determinat producerea unor astfel de
pierderi, în raport cu condiţiile în care s-au prestat activităţile şi cu rezultatele lor. –se
pot solicita documente, probe, analize, sau expertize care să vină în sprijinul dovezilor
prezentate. De exemplu: tuburile de muniţii pierdute la tragerile în munţi sau pe mare,
ori care au fost distruse în aplicaţii prin trecerea tehnicii peste ele; deteriorarea ţăruşilor
la instalarea corturilor; explozia bateriilor de acumulatori; explozia cauciucurilor
datorită supraîncălzirii.
În cazul când paguba s-a produs din riscul normal al serviciului, pentru a nu se
angaja răspunderea materială se cer îndeplinite următoarele condiţii:
a) obligaţia de serviciu să fie prevăzută în dispoziţiile legale în vigoare;
b) paguba să nu fie datorată relei voinţe, neglijenţei sau modului necorespunzător
de executare a acelei obligaţii de serviciu.
15. Sunt considerate pagube provocate prin forţa majoră cele cauzate de un
fenomen natural sau de un eveniment imprevizibil şi de neînlăturat, de exemplu:
inundaţiile, înzăpezirile, cutremurele, furtunile şi alunecările de teren; incendiile
provocate de descărcările electrice, deşi s-au luat toate măsurile posibile de protecţie;
întreruperile de curent electric; furturile ai căror autori au rămas nedescoperiţi, cu toate
că s-au luat măsurile legale de pază şi de securitate, epizotiile şi acţiunea dăunătorilor,
dacă se constată că au fost asigurate toate măsurile de prevenire şi combaterea lor sau
late fenomene similare.
Forţa majoră constituie o cauză care apără de răspundere. Pentru a se produce
acest efect exonerator, atât forţa majoră şi imposibilitatea de a o înlătura trebuie să fie
cu totul independente de orice conduită culpabilă a persoanei a cărei răspundere
urmează să fie angajată.
Art.7. – Prin termenul “militari”, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege:
militari în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi,
elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de
contract şi cadre militare.
Art.8. –(1) Prin “pregătire pentru luptă” în cadrul Ministerului de Interne,
Serviciului Român de Informaţii, serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de
Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului
Justiţiei, în sensul prezentei ordonanţe, se înţelege şi activităţile de serviciu
operative.
(2) Conducătorii instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) vor stabili prin
ordin misiunile şi atribuţiile de serviciu care sunt considerate operative.
Art.9. – Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în
misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura
instituţiilor publice prevăzute la art.2.
 16. Răspunderea materială, în sarcina militarilor sau salariaţilor civili aflaţi în
misiune în afara graniţelor ţării, se stabileşte în cazul producerii unor pagube relative la
bunurile aflate în administrare, folosinţă sau deţinere, indiferent de modul de dobândire,
din ţară, de la organismele internaţionale angajate sau ţara pe teritoriul căreia se află
aceştia.
Art.10. – Valorile pentru care se stabileşte răspunderea potrivit prezentei
ordonanţe sunt cele aflate în proprietatea, administrarea, folosinţa sau deţinerea,
chiar temporară, a instituţiilor publice prevăzute la art.2.

CAPITOLUL II
RĂSPUNDEREA MATERIALĂ

Art. 11. – (1) În stabilirea răspunderii materiale conform prezentei

ordonanţe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de
instituţia publică păgubită.
(2) Pentru paguba produsă printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se
stabileşte de instanţele judecătoreşti, potrivit legii penale.
Art. 12. – Răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul
producerii unor pagube, după cum urmează:
A. În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceştia în propria
gestiune, sau:
a) când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al
lor sau de o comisie şi se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a
produs în absenţa gestionarului;
b) când au primit bunuri în cantităţi mai mici decât cele înscrise în documentele
însoţitoare sau cu vicii aparente, fără să fi întocmit preoces-verbal de constatare;
c) când nu au solicitat, în scris, asistenţă tehnică de specialitate la primirea
bunurilor, deşi aceasta era necesară.
B. În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă,
păstrează şi eliberează bunuri materiale şi valori, fără a avea calitatea de gestionari în
înţelesul legii.
C. În sarcina comandanţilor sau şefilor unităţilor, când:
a) nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile
prevăzute de lege, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea,
inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori;
b) nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris
de către gestionari;
c) s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuţiilor acestora;
d) au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine
ilegale sau greşite care au condus la producerea de pagube;
e) au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificării drepturilor la despăgubiri pentru
cauzarea de prejudicii;
f) pagubele au rezultat din neurmărirea unor sume cuvenite din orice cauză şi
pentru care există titlu executoriu;
g) nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a
bunurilor materiale şi a altor valori.
D. În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât
cele prevăzute la art.6 alin.(1)
 E. În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită
constituie infracţiune.
17. Militarii care îndeplinesc funcţii de gestionari răspund integral pentru
pagubele pe care le-au produs în gestiunea lor.
18. Militarii care îndeplinesc funcţii de gestionari iar la luarea în primire a
bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau altor valori, nu au semnalat şi nu au făcut
nici o rezervă în scris asupra exactităţii şi stării calitative a acestora, se consideră că le-
au primit în cantitatea, calitatea şi starea rezultată din evidenţă sau din actele însoţitoare
şi răspund material pentru diferenţele cantitative şi calitative ce se vor descoperi
ulterior.
Predătorul care nu a fost de bună credinţă şi care cu ocazia predării gestiunii a
ascuns existenţa unor lipsuri, răspunde material în limita valorii pagubei produse în
perioada sa de gestiune, dar numai în termenul general de prescripţie. Dacă paguba nu
poate fi determinată cu exactitate pe perioadele de gestionare, răspunderea materială a
predătorului şi primitorului se stabileşte potrivit pct.33 din prezentele instrucţiuni.
19. Gestionarul are obligaţia de a solicita, în scris, comandantului sau şefului
unităţii, asigurarea asistenţei tehnice de specialitate, atunci când primeşte bunuri ce au
caracteristici pentru a căror verificare nu posedă cunoştinţele necesare. În caz contrar, se
consideră că nu are dubii în privinţa bunurilor pe care le primeşte şi răspunde material
pentru pagubele rezultate din operaţiunea efectuată.
20. Militarii care primesc, păstrează şi eliberează bunuri materiale, mijloace
băneşti sau alte valori, întâmplător sau pe baza unor însărcinări speciale, fără a fi numiţi
sau încadraţi ca gestionari, sunt asimilaţi gestionarilor şi răspund material în condiţiile
art.12 lit.B din ordonanţă pentru pagubele produse. Exemplu: militarii, indiferent de
funcţie, care sunt împuterniciţi să primească şi să aducă de la depozite sau de la
furnizori diferite materiale pe care urmează să le predea unităţii, sunt consideraţi
gestionari.
21. Comandanţii sau şefii unităţilor răspund material, integral, de paguba produsă
dacă:
a) nu au asigurat asistenţa tehnică de specialitate pentru verificarea calitativă a
bunurilor, în situaţiile în care erau obligaţi să o facă, potrivit prevederilor actelor
normative în vigoare;
b) nu au dat curs cererii scrise a gestionarului de a i se asigura asistenţă tehnică
de specialitate atunci când bunurile au caracteristici pe care acesta nu le cunoaşte sau nu
au constituit o comisie de predare-primire potrivit dispoziţiilor legale care
reglementează primirea şi recepţia bunurilor materiale;
c) nu au asigurat prezenţa delegaţilor stabiliţi prin dispoziţiile legale în vigoare,
la predarea-primirea gestiunii;
d) s-au produs pagube ca urmare a numirii unor persoane care nu au pregătirea
profesională necesară în comisiile constituite în unitate: de licitaţie, tehnice, de predare-
primire, inventariere, recepţie, scoatere din funcţiune (declasare) şi clasare, iar acestea
au raportat în scris comandantului sau şefului că nu dispun de cunoştinţele necesare
îndeplinirii atribuţiunilor într-o astfel de comisie;
e) au angajat efectuarea unor cheltuieli materiale şi băneşti ale unităţii în mod
nelegal, prin nerespectarea prevederilor actelor normative în vigoare;
f) au încredinţat militarilor în termen, elevilor şi studenţilor din instituţiile
militare de învăţământ, alte activităţi de gestiune decât cele prevăzute în ordinul
ministrului apărării naţionale;
 g) nu au asigurat în unitate condiţiile necesare păstrării numerarului şi de
transport de la şi la unitatea bancară.
22. Persoanele care participă în calitate de delegaţi la operaţiunea de predare-
primire a gestiunii, cele numite în comisii de licitaţie, tehnice, de inventariere, stabilire
şi aplicare a normelor de perisabilităţi, recepţie, scoatere din funcţiune (declasare) şi
clasare, răspund material, integral, în cote părţi egale, pentru lipsurile sau viciile
aparente descoperite ulterior sau când se constată că nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce le
reveneau potrivit actelor normative în vigoare.
Orice altă persoană numită să acorde asistenţă tehnică de specialitate pentru
verificarea calitativă a bunurilor, răspunde material, integral, în cazul în care a produs o
pagubă ca urmare a prestării unei asistenţe necorespunzătaore.
23. Comandanţii sau şefii unităţilor care au fost sesizaţi în scris sub orice formă –
acte de constatare, procese verbale, rapoarte – şi nu au dispus măsuri de soluţionare a
celor sesizate, răspund material, integral, pentru pagubele produse din această cauză.
24. Comandantul sau şeful unităţii precum şi orice alt militar care execută în locul
gestionarului, fără consimţământul acestuia, operaţiuni de primire, păstrare, transport
sau eliberare de bunuri materiale şi valori, se consideră ca s-a substituit gestionarului în
exercitarea atribuţiilor lui şi răspunde material, integral, pentru pagubele produse în
aceste situaţii.
25. Comandantul sau şeful unităţii care a dat ordine ilegale gestionarului ori altei
persoane subordonate, din a căror executare s-au produs pagube materiale, răspunde
material, integral, pentru recuperarea acestora.
Gestionarul sau persoana care sesizează, în scris, despre primirea unui ordin
ilegal este exonerată de răspundere dacă sesizarea este făcută înainte de executare.
Pagubele materiale produse din executarea unor asemenea ordine se recuperează
integral de la persoanele vinovate de ordinele păgubitoare.
26. Comandantul sau şeful unităţii care nu a urmărit şi nu a dispus măsuri pentru
recuperarea creanţelor cuvenite din despăgubiri ca urmare a cauzării unor prejudicii,
răspunde material, integral, dar numai în termenul general de prescripţie.
27. Pagubele rezultate de neurmărirea sumelor prevăzute în titlurile executorii se
impută comandanţilor sau şefilor unităţilor care cu vinovăţie nu au dispus măsuri de
urmărire şi recuperare în termenul general de prescripţie.
28. În cazul neluării sau luării cu întârziere a măsurilor de siguranţă necesare
pentru păstrarea bunurilor materiale şi altor valori, comandanţii sau şefii unităţilor care
au fost sesizaţi, în scris, despre necesitatea unor astfel de măsuri, răspund material,
integral, pentru pagubele produse ca urmare a acestor cauze.
Art.13. – (1) Pentru pagubele produse unităţii militare în procesul pregătirii
pentru luptă, militarii răspund material, în limita a trei solde lunare nete, calculate
la data constatării pagubei.
(2) Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin.(1) se
scade din evidenţa contabilă a unităţii militare păgubite.
29. Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la art.13, alin.
(1) din ordonanţă, se scade din evidenţa contabilă cu aprobarea comandanţilor sau
şefilor abilitaţi, în limitele stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
30. În situaţia în care paguba a fost cauzată de mai mulţi militari, neputându-se
stabili cu certitudine măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei, răspunderea
materială în limita a trei solde lunare nete pentru fiecare persoană vinovată, se va
determina astfel;
 a) dacă valoarea pagubei este mai mică decât totalul a trei solde lunare nete ale
persoanelor vinovate de producerea acesteia, calculate la data constatării pagubei,
răspunderea materială se va stabili proporţional cu cele trei solde lunare nete ale
fiecăreia.
Exemplu de calcul:
 valoarea pagubei = 6.000.000 lei;
 3 solde lunare nete calculate la data constatării pagubei, ale persoanelor
vinovate, astfel;
A = 6.000.000 lei
B = 3.800.000 lei
C = 2.200.000 lei
TOTAL = 12.000.000 lei

6.000.000x 6.000.000
A  3.000.000lei;
12.000.000
3.800.000x 6.000.000
B  1.900.000lei;
12.000.000
2.200.000x 6.000.000
C  1.000.000lei;
12.000.000
 Răspunderea materială individuală:

TOTAL: 6.000.000 lei

Răspunderea materială individuală stabilită proporţional cu cele teri solde lunare
nete ale persoanelor vinovate, se poate determina şi astfel:
- valoarea pagubei se împarte la totalul soldelor lunare nete ale persoanelor
vinovate, calculate la data constatării pagubei, obţinându-se un coeficient unic;
- coeficientul unic se înmulţeşte cu totalul celor trei solde lunare nete ale fiecărei
persoane vinovate, obţinându-se răspunderea materială individuală.
Astfel:
- Stabilirea coeficientului:
6.000.000 : 12.000.000 = 0,5

- Răspunderea materială individuală:

A = 6.000.000 x 0,5 = 3.000.000 lei;
B = 3.800.000 x 0,5 = 1.900.000 lei;
C = 2.200.000 x 0,5 = 1.100.000 lei.
TOTAL: = 6.000.000 lei

b) dacă valoarea pagubei este mai mare decât totalul celor trei solde lunare nete
ale persoanelor vinovate de producerea acesteia, calculate la data producerii pagubei,
răspunderea materială individuală se va stabili în limita a teri solde lunare nete ale
fiecăreia. diferenţa de pagubă care depăşeşte această limită se scade din evidenţa
contabilă a unităţii militare.
Exemplu de calcul:
- Valoarea pagubei = 15.000.000 lei
- Totalul celor trei solde lunare nete calculate la data constatării pagubei,
ale persoanelor vinovate = 12.000.000 lei, din care:
A = 6.000.000.lei;
B = 3.800.000 lei;
 C = 2.200.000 lei.
- diferenţa faţă de valoarea pagubei = 3.000.000 lei.
Diferenţa de 3.000.000 lei, până la valoarea integrală a pagubei, se scade din
evidenţa contabilă a unităţii militare păgubite, în limita competenţelor stabilite;
c) solda lunară netă , care se va lua în calcul la stabilirea răspunderii materiale,
este cea rezultată din statele de plată din luna în care s-a constatat paguba;
d) în aplicarea prevederilor articolelor 13 şi 15 din ordonanţă, pentru persoanele
care la data constatării pagubei nu mai au calitatea de militar, în calcul se ia solda lunară
netă sau salariul net avute în luna în care au fost trecute în rezervă-retragere – sau au
încetat raporturile de muncă cu unitatea militară păgubită, dacă constatarea pagubei s-a
făcut la schimbarea poziţiei faţă de Ministrul Apărării Naţionale sau în luna următoare
acestei date. În celelalte situaţii, în calcul se ia salariul mediu brut pe economie la data
constatării pagubei.
Art. 14. – (1) Membrii formaţiunilor de protecţie civilă, precum şi
comandanţii formaţiunilor de pregătire premilitară a tineretului pentru apărare
răspund material, în limita a trei salarii medii pe economie, pentru pagubele
produse asupra materialelor aflate în patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale,
date în folosinţă pentru instruire şi pentru îndeplinirea misiunilor ordonate.
(2) Salariul mediu pe economie ce se va lua în calcul la stabilirea răspunderii
materiale este cel realizat în luna în care s-a constat paguba.
(3) Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin.
(1) se scade din evidenţa contabilă a unităţii militare.
31. În situaţia în care paguba a fost cauzată de mai multe persoane aflate în
raporturi de muncă cu instituţiile prevăzute la art.14.alin.(1) din ordonanţă şi nu se poate
stabili ce certitudine măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei, răspunderea
materială individuală se va stabili conform precizărilor de la pct.30.
32. Bunurile pentru care se stabileşte răspunderea materială în sarcina membrilor
formaţiunilor de protecţie civilă şi a comandanţilor formaţiunilor de pregătire
premilitară a tineretului pentru apărare, sunt cele date în folosinţă pentru instruire şi
îndeplinirea misiunilor specifice: armament, tehnică şi aparatură de specialitate, hărţi,
regulamente, literatura militară şi de specialitate, alte materiale de instrucţie. Salariul
mediu brut pe economie, care se ia în calcul la stabilirea răspunderii materiale este cel
publicat de Comisia Naţională de Statistică în buletinele lunare sau trimestriale.
Art.15. - (1) Dacă paguba a fost cauzată de mai mulţi militari, răspunderea
materială a fiecăruia se stabileşte ţinându-se seama de măsura în care a contribuit
la producerea ei.
(2) Când nu se poate determina în ce măsură a contribuit fiecare la
producerea pagubei, răspunderea materială a militarilor implicaţi se stabileşte
proporţional cu solda netă de la data constatării pagubei.
(3) În gestiunile în care manipularea bunurilor se face în colectiv sau în
schimburi succesive, fără predarea gestiunii între schimburi, răspunderea
materială se stabileşte proporţional cu timpul lucrat de fiecare gestionar de la
ultima inventariere a bunurilor.
33. În cazul în care paguba a fost produsă în comun de mai mulţi militari, fără a
se putea determina măsura în care a participat fiecare la producerea acesteia, iar fapta
generatoare nu constituie infracţiune, răspunderea materială individuală se va determina
proporţional cu solda lunară netă a fiecăruia, din luna constatării pagubei.
 Exemplu: într-o unitate militară s-a constatat o pagubă în valoare de 5.000.000
lei, pentru care trebuie să răspundă un ofiţer având solda lunară netă de 1.835.000 lei,
un subofiţer având o soldă lunară netă de 1.242.000 lei şi un salariat civil având un
salariu net de 923.000 lei. Cuantumul răspunderii materiale individuale se calculează
astfel:
- se stabileşte totalul soldelor lunare nete ale persoanelor vinovate; în exemplul
dat acesta este de 4.000.000 lei (1.835.000 + 1.242.000 + 923.000);
- valoarea pagubei de 5.000.000 lei se raportează la acest total, obţinându-se
coeficientul de repartizare al răspunderilor 1,25 (5.000.000 : 4.000.000);
- acest coeficient se înmulţeşte cu solda lunară netă sau salariul lunar net a
fiecărei persoane, obţinându-se suma pentru care se angajează răspunderea materială a
fiecăreia:
- ofiţerul 1,25 x 1.835.000 = 2.293.750 lei;
- subofiţerul 1,25 x 1.242.000 = 1.552.500 lei;
- salariatul civil 1,25 x 923.000 = 1.153.750 lei.
TOTAL 5.000.000.lei
34. În cazul în care paguba s-a produs într-o gestiune în care manipularea
bunurilor se face în colectiv de mai mulţi gestionari sau în schimburi succesive, fără
predare de gestiune între schimburi şi nu se poate determina măsura în care fiecare a
contribuit la producerea ei, iar fapta generatoare nu constituie infracţiune, răspunderea
materială a fiecăruia se determină în funcţie de solda netă de la data constatării pagubei,
proporţional cu timpul lucrat de fiecare de la ultima inventariere a gestiunii respective.
Exemplul nr.1 într-o gestiune s-a constatat o pagubă în valoare de 5.000.000 lei. Gestionarea
bunurilor s-a făcut în comun de trei persoane care au soldele (salariile) lunare nete , la data constatării
pagubei, şi au gestionat fiecare un număr de zile astfel:
Gestionarii Solde – salarii - lunare nete Timpul cât a gestionat fiecare
A 920.000 40 zile
B 1.025.000 20 zile
C 1.050.000 60zile
Stabilirea cuantumului răspunderii materiale individuale a celor trei gestionari se
va face proporţional cu solda lunară netă sau salariul net din luna în care s-a constatat
pagube şi timpul cât a gestionat fiecare, folosindu-se următorul calcul:
Gestionarul

Solde - salarii – Timpul cât a Produsul dintre Modul de calcul al cuantumului răspunderii
lunare nete gestionat soldele-salariile- materiale individuale
fiecare lunare nete şi
timpul cât a
gestionat fiecare
A 36.800.000 x 5.000.000
920.000 40 zile 36.800.000  1.529.000lei
120.300.000
B 20.500.000x 5.000.000
1.025.000  852.000lei
20 zile 20.500.000
120.300.000
C 63.000.000 x 5.000.000
1.050.000 60 zile 63.000.000  2.618.500lei
120.300.000
TOTAL 120.300.000 5.000.000 Lei
 Exemplu nr.2 cu ocazia unei inventarieri efectuată la un depozit de materiale
s-au constatat lipsuri imputabile în valoare de 4.000.000 lei. Stabilindu-se persoanele
vinovate, a rezultat că înăuntrul perioadei de la inventarierea anterioară, la înlocuirea
gestionarului A cu B nu s-au întocmit actele legale de predare-primire, prin care să se
consemneze eventualele lipsuri.
În intervalul dintre cele două inventarieri, gestionarul A care are o soldă lunară
netă la data inventarierii – data constatării pagubei – de 1.200.000 lei, a funcţionat 20 de
zile, iar gestionarul B, având o soldă lunară netă de 1.150.000 lei la aceeaşi dată, a
funcţionat 40 de zile.
În aceeaşi situaţie, răspunderea materială a fiecărui gestionar se stabileşte după următorul
calcul:
Gestionarul

Solde - salarii – Timpul cât a Produsul dintre Modul de calcul al cuantumului răspunderii
lunare nete gestionat soldele-salariile- materiale individuale
fiecare lunare nete şi
timpul cât a
gestionat fiecare
A 24.000.000x 4.000.000
1.200.000 20 zile 24.000.000  1.371.000lei
70.000.000
B 46.000.000x 4.000.000
1.150.000  2.629.000lei
40 zile 46.000.000
70.000.000
TOTAL 70.000.000 4.000.000 lei

Art.16. – Pagubele produse de militarii în termen, militarii cu termen redus,

elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ şi de elevii liceelor militare,
prin pierderea şi degradarea bunurilor, ca urmare a folosirii lor în procesul
pregătirii pentru luptă sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi date la
scădere din evidenţa contabilă de comandantul sau şeful eşalonului superior al
unităţii păgubite, dacă acesta apreciază, după o temeinică cercetare, că nu este
cazul să se stabilească răspunderea materială. În această situaţie dispune sau, după
caz, propune să fie scăzute din evidenţa contabilă a unităţii.
35. Comandantul sau şeful unităţii militare, care a constatat personal sau a luat la
cunoştinţă de producerea unei pagube, este obligat să dispună în scris, de îndată,
efectuarea cercetării administrative, cu respectarea termenelor prevăzute de art.23 din
ordonanţă.
Dacă din materialul cercetării administrative, acesta constată că sunt motive
întemeiate de a nu se stabili răspunderi materiale în sarcina celor vinovaţi de producerea
pagubei, va proceda la înaintarea dosarului cauzei eşalonului superior, cu propunerea de
scădere din evidenţa contabilă, în limita competenţelor stabilite prin ordinul ministrului
apărării naţionale.
Dosarul cercetării administrative va fi înaintat eşalonului superior abilitat, în
termenul legal pentru efectuarea cercetării administrative, solicitându-se prin acelaşi
raport prelungirea acestui termen, potrivit art.23 alin.(2)din ordonanţă, pentru
continuarea cercetărilor, în cazul în care propunerea de scădere din evidenţa contabilă
va fi aprobată.
În situaţia în care eşalonul superior abilitat nu a aprobat scăderea din evidenţa
contabilă a pagubei, va restitui dosarul cercetării administrative unităţii militare
respective, însoţit de concluziile sale şi de aprobarea prelungirii termenului de cercetare.
 Art.17. – În situaţia în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a
răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor produse de persoanele
prevăzute la art.16 depăşesc cuantumul pagubei efective, aceasta se scade din
evidenţa contabilă a unităţii.
36. Scăderea din evidenţa contabilă a unităţii, a pagubelor prevăzute la art.17 din
ordonanţă se aprobă de comandanţi sau şefi în limita competenţelor stabilite prin ordin
al ministrului apărării naţionale.
Operaţiunea de scădere va fi fundamentată pe baza unui calcul economic,
materializat într-un act de fundamentare, care va cuprinde evaluarea tuturor cheltuielilor
efectuate în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale şi
recuperarea pagubei.
La determinarea cheltuielilor se vor lua în calcul cheltuielile de transport, cazare,
indemnizaţiile de delegare – dacă este necesară deplasarea – cheltuielile de
telecomunicaţii efectuate pentru îndeplinirea procedurilor, precum şi alte cheltuieli
specifice cercetării administrative.
Pagubele prevăzute la art.17 din ordonanţă nu se scad din evidenţa contabilă a
unităţii dacă cercetarea şi stabilirea răspunderilor materiale pot fi efectuate în cadrul
unei acţiuni de control, cercetare, altor sarcini de serviciu sau se pot face pe plan local,
realizându-se cu cheltuieli mai mici decât valoarea pagubei.
Art.18. - Competenţa pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a
pagubelor produse în condiţiile art.6alin.(1), b) şi c), ale art.13 alin.(2), art.14, alin.
(3), art.16 şi ale art.17 se stabileşte prin instrucţiuni aprobate de conducătorii
instituţiilor publice prevăzute la art.2.
Art.19. – În cazul constatării insolvabilităţii autorului direct al prejudiciului,
răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovaţi de:
a) nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în
funcţia de gestionar, precum şi de neconstituire a garanţiilor de către gestionari;
b) neluarea măsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care
gestionează bunuri materiale, fără a fi gestionari în înţelesul legii, deşi li sa adus la
cunoştinţă, în scris şi motivat, că nu îşi îndeplinesc atribuţiile în mod
corespunzător;
c) neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, dacă prin
aceasta s-ar fi putu evita producerea pagubei;
d) neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor de recuperare a pagubelor,
prin constituirea ca parte civilă, neemiterea deciziei de imputare sau a altor
măsuri asiguratorii;
e) nerespectarea oricărei atribuţii de serviciu, dacă, fără încălcarea acesteia,
paguba nu s-ar fi produs.
37. Răspund material în limita valorii pagubei rămase de recuperat de la
gestionarul, autor direct al pagubei:
a) comandanţii sau şefii unităţilor şi şefii compartimentelor resurse umane şi
financiare vinovaţi de numirea, încadrarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în
funcţia de gestionar, fără respectarea prevederilor legale şi neconstituirea garanţiilor
prevăzute de lege;
b) comandanţii sau şefii unităţilor, şefii compartimentelor de logistică, financiar,
comandanţii de subunităţi – similare – pentru pagubele cauzate unităţii de personalul
din subordine, când se dovedeşte că nu au executat controale potrivit obligaţiilor
stabilite prin regulamente, instrucţiuni şi ordine ale ministrului apărării naţionale;
 c) comandanţii sau şefii unităţilor şi locţiitorii acestora, atunci când:
- nu au luat măsuri de organizare şi pregătire a comisiilor de inventariere, de
scoatere din funcţiune (declasare) şi casare a bunurilor materiale;
- nu au asigurat timpul necesar şi nu au urmărit ca persoanele numite în
comisiile constituite să participe efectiv la executarea activităţilor specifice,
conform programului stabilit;
- au admis înscrierea în documentele de inventariere şi de scoatere din funcţiune
(declasare), a unor date de contabilitate, fără ca aceste activităţi să fi fost
executate în realitate;
- operaţiunile de casare a bunurilor materiale nu s-au efectuat în condiţiile
prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare;
- nu au verificat dacă predarea-primirea gestiunii s-a făcut în condiţiile
prevăzute de lege;
d) comandanţii sau şefii unităţilor şi şefii compartimentelor financiar-contabile
pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor, în termen, pe baza titlurilor
executorii existente.
38. Pentru a fi angajată răspunderea materială în sarcina altor militari decât
autorul direct al pagubei sau al debitorului este necesară îndeplinirea cumulativă a
următoarelor condiţii:
a) debitorul sau autorul direct al pagubei să fie declarat insolvabil;
b)prejudiciul sau debitul rămas de recuperat să fie consecinţa faptelor prevăzute
la art.19, literele a), b), c) şi d) din ordonanţă.
39. Se consideră insolvabile persoanele care nu au venituri sau alte bunuri
urmăribile, ori ale căror bunuri, deşi urmărite, nu au putut fi valorificate.
Insolvabilitatea se constată prin proces-verbal, în care se va consemna rezultatul
cercetărilor şi se vor face propunerile necesare, la care se anexează documente, în
susţinere, primite de la administraţia financiară sau primăria în raza căreia are
domiciliul persoana respectivă.
În procesul verbal se va consemna ca sumă de recuperat de la militarul vinovat în
condiţiile prevederilor art.19 din ordonanţă, partea din pagubă care nu mai poate fi
recuperată de la gestionarul autor direct al acesteia, după ce s-au dedus din valoarea
pagubei sumele recuperate din garanţii, solde sau salarii lunare nete, bunuri urmăribile
sau din alte surse similare.
40. În cazul decesului gestionarului, înainte ca titlul executoriu să devină
definitiv, dovada insolvabilităţii acestuia se va face de către unitate, iar răspunderea
materială se va stabili în sarcina militarului vinovat în condiţiile prevederilor art.19 din
ordonanţă.
41. În cazul decesului gestionarului, după ce titlul executoriu a devenit definitiv,
partea din pagubă rămasă nerecuperată se va transmite spre executare organului
financiar teritorial de pe lângă primăria în a cărei rază teritorială a avut ultimul
domiciliu şi va fi scăzută din evidenţa contabilă pe baza confirmării primite.
42. În situaţia în care gestionarul a devenit insolvabil după transmiterea debitului
la organele financiare, iar unitatea a primit actele de insolvabilitate întocmite de
organele de executare, aceasta este obligată să efectueze cercetarea administrativă
pentru stabilirea răspunderii materiale în condiţiile art.19 cu respectarea termenelor
prevăzute de la art.23 şi 25 din ordonanţă.
 43. În unităţile cu finanţare extrabugetară, sumele încasate din imputaţii şi care
reprezintă contravaloarea unor bunuri procurate din veniturile proprii, reîntregesc
patrimoniul acestora.
Art.20. – (1) Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligaţi să le
restituie: dacă au primit bunuri care nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite
în natură sau le-au fost prestate servicii la care nu erau nedreptăţiţi, sunt obligaţi
să plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii.
(2) Contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale militarilor în
termen, elevilor liceelor militare, elevilor şi studenţilor militari, precum şi
minorilor din centrele de reeducare, arestaţilor preventiv şi condamnaţilor se
recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba.
44. Prevederile art.20, alin.(2) din ordonanţă nu se aplică în cazul în care militarii
în termen, elevii liceelor militare, precum şi elevii şi studenţii militari ai instituţiilor de
învăţământ militare şi civile, au încasat sume nedatorate ori au beneficiat de prestări de
servicii necuvenite.
Art.21. – (1) Instituţiile publice prevăzute la art.2 sunt obligate să îi
despăgubească pe militarii care au suferit din culpa unităţii un prejudiciu material în
timpul îndeplinirii obligaţiilor militare şi în legătură cu acestea.
(2) În cazul decesului militarului căruia i se cuvin despăgubiri, acestea vor fi
acordate urmaşilor legali.
(3) Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de
producerea pagubei, în condiţiile prezentei ordonanţe.
45. Pentru prejudiciile materiale suferite de către militari din culpa unităţii, în
timpul îndeplinirii serviciului militar sau în legătură cu acesta, se acordă despăgubiri de
Ministerul Apărării Naţionale. Comandantul sau şeful unităţii va dispune executarea
cercetării administrative şi va solicita prin raport, pe baza dosarului cercetării, avizul
Direcţiei Legislative şi Contencios şi aprobarea şefului Direcţiei Financiare pentru plată,
dacă cel vinovat a dat angajament de plată sau când despăgubirea întruneşte condiţiile
legale pentru a fi scăzută din evidenţa contabilă.
În toate celelalte cazuri plata se face pe baza aprobării ministrului apărării
naţionale, cu avizul şefului Direcţiei Financiare şi al şefului Direcţiei Legislative şi
Contencios.
Cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul produs se stabileşte funcţie de
valoarea bunurilor materiale la data înregistrării cererii de despăgubire a celui în cauză
sau a urmaşilor legali, în situaţia militarilor decedaţi.
Pe baza aprobării organului abilitat se efectuează plata şi se emite decizia de
imputare pentru stabilirea răspunderilor materiale în sarcina celor vinovaţi.
Militarii pot fi despăgubiţi în unele situaţii pentru: bunurile personale lăsate în
păstrarea unităţii, hainele civile aparţinând militarilor în termen primite pentru păstrare
în magaziile subunităţilor sau expediere la familie, bunurile lăsate la garderobe sau în
cămine militare, constatate lipsă şi de a căror pază, potrivit regulamentelor, răspund
unităţile militare; neacordarea unor sume primite de unitate pentru a fi înmânate
militarilor.
 CAPITOLUL III
STABILIREA ŞI RECUPERAREA PAGUBELOR

Art.22. – (1) Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat la
cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea
cercetării administrative.
(2) Cercetarea prevăzută la alin.(1) se face de către comisia de cercetare
administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eşaloanele
superioare, ori de organele de control specializate.
Art.23. – (1) Termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi
înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când
comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea
pagubei.
(2) Pentru motivele temeinic justificate, la cerere, comandantul sau şeful
eşalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin
scris.
(3) În toate situaţiile, cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face
cu chemarea şi ascultarea celor în cauză, pentru explicaţii scrise şi prezentarea de probe
în apărare.
46. În unităţile şi formaţiunile militare constatarea pagubelor se face de către:
a) comandanţii sau şefii de unităţi şi formaţiuni militare, pentru pagubele produse
în unităţile şi formaţiunile pe care le comandă sau pe care le au în asigurarea materială
şi financiară;
b) comandanţii sau şefii marilor unităţi (similare), comandamentelor şi direcţiilor
centrale şi şefii statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, pentru pagubele
produse în unităţile proprii şi în cele subordonate;
c) organele de control financiar de gestiune, membrii comisiilor de inspecţii şi
controale, precum şi organele care execută controale curente de la eşaloanele
superioare, în orice unitate şi formaţiune militară în care execută control sau inspecţie.
Comandanţii sau şefii unităţilor menţionaţi la literele a) şi b) constată existenţa
pagubei personal, prin ordin de zi pe unitate, sau prin luarea la cunoştinţă pe baza
rapoartelor, sesizărilor, proceselor verbale sau altui act echivalent acestora, prin care se
sesizează existenţa unei pagube.
47. Persoanele care în exercitarea atribuţiunilor de serviciu iau cunoştinţă de
existenţa unei pagube sunt obligate ca în cel mai scurt timp să raporteze, în scris,
comandantului sau şefului unităţii militare din care face parte.
48. Prin data constatării existenţei pagubei se înţelege:
a) data când comandantul sau şeful unităţii a constatat personal paguba, înscrisă
în ordinul de zi pe unitate;
b) data înregistrării la registratura unităţii a actului de sesizare, dacă aceasta a
precedat ordinul în rezoluţie;
c) data ordinului în rezoluţie pusă pe actele prezentate privind sesizarea pagubei,
iar în cazul bunurilor materiale deteriorate care s-au reparat, pe actele care stabilesc
volumul reparaţiilor executate şi respectiv valoarea acestora;
d) data ordinului în rezoluţie pusă pe actul de constatare sau data înregistrării
acestui act, în cazul când acea dată precede data ordinului în rezoluţie, dacă pagubele
sunt constatate de organele de control financiar de gestiune, membrii comisiilor de
inspecţii şi controale şi organele de la eşaloanele superioare care execută controale
curente;
e) data înregistrării procesului verbal de constatare a insolvabilităţii autorului
prejudiciului sau al debitorului, după caz.
49. comandantul sau şeful unităţii care a constatat existenţa pagubei dispune de
îndată, prin ordin de zi pe unitate sau ordine în rezoluţie date pe actele de sesizare a
pagubei, executarea cercetării administrative, stabilind organul competent să efectueze
cercetarea, precum şi termenul până la care acesta trebuie executată.
50. Cercetarea administrativă a pagubelor produse se efectuează de următoarele
organe:
a) din cadrul unităţii (formaţiunii) militare în care s-a produs paguba:
- comisii de cercetare administrativă formate din cel puţin 3 persoane, având
competenţa necesară;
- locţiitori ai comandantului sau şefului unităţii, şefi de compartimente, secţii sau
birouri, comandanţi de subunităţi sau late persoane, la unităţile şi formaţiunile în care nu
se pot constitui comisii sau nu se justifică executarea cercetării de către comisie;
- şeful compartimentului financiar pentru pagubele produse în gestiunea
casierului;
- controlori de gestiuni, la unităţile unde sunt prevăzute în statele de organizare
asemenea funcţii.
Organele stabilite ă execute cercetarea vor fi numite prin ordin de zi pe unitate;
b) de la eşaloanele superioare:
- organele care execută controale curente;
- membrii comisiilor de inspecţii şi controale;
- comisii sau persoane special împuternicite;
c) organe de control specializate.
La unităţile, subunităţile şi formaţiunile aflate în asigurare materială şi financiară
la alte unităţi, cercetarea administrativă a pagubelor produse se execută de către comisia
de cercetare sau de persoane numite din unitatea care le asigură material şi financiar.
51. Organele de control financiar de gestiune, membrii comisiilor de inspecţii şi
controale, precum şi organele de la eşaloanele superioare care execută controale
curente, în situaţia constatării existenţei pagubelor iau măsuri pentru executarea
cercetărilor administrative.
În cazul când comandantul sau şeful unităţii cunoaşte sau este sesizat că vreuna
din persoanele numite pentru efectuarea cercetării administrative are legătură cu paguba
produsă, acesta este obligat să o înlocuiască.
52. Termenul de 60 de zile prevăzute de art.23 din ordonanţă este termenul
maxim până la care trebuie efectuată cercetarea. Comandanţii sau şefii care ordonă
cercetarea administrativă fixează termenul de efectuare a acestor cercetări în cadrul
celor 60 de zile, în raport cu cuantumul pagubei, de actele şi faptele ce trebuie
verificate şi analizate, de numărul persoanelor participante la producerea pagubelor, de
necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relaţii şi explicaţii sau
alte cauze similare.
53. Când pagubele produse unităţii militare au valori deosebit de mari, cauze
complexe, se referă la sustrageri sau pierderi de armament, muniţii, explozivi şi au făcut
obiectul raportării ca evenimente grave, cercetarea administrativă se va efectua de
comisii ale eşalonului superior cu participarea personalului de specialitate.
 54. Dacă cercetarea administrativă nu se poate efectua în termenul de 60 de zile,
datorită complexităţii cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, la cerere,
comandantul sau şeful eşalonului superior celui în subordinea căruia se află organul de
cercetare poate să aprobe prelungirea acestui termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin
scris. Aprobarea termenului de prelungire trebuie solicitată înainte de data expirării
termenului de 60 zile.
Pentru structurile subordonate Inspectoratului Control Financiar de Gestiune,
aprobarea prelungirii termenului de cercetare cu cel mult 60 de zile se va da de
inspectorul şef al inspectoratului.
55. Cercetarea administrativă se face la sediul unităţilor unde s-a produs paguba
ori la care s-au preluat soldurile şi arhiva unităţilor desfiinţate, după următoarele reguli:
a) se analizează actul prin care a fost constată (sesizată) existenţa pagubei, după
care se verifică datele care confirmă această situaţie. Ori de câte ori se impune, se va
efectua şi inventarierea generală a conturilor (reperelor) ce formează obiectul pagubei;
b) se stabileşte valoarea pagubelor, întocmindu-se documentaţia din care să
rezulte calculul valorii acestora;
c) se chemă, prin unitatea la sediul căreia se face cercetare, pentru ascultare,
explicaţii, declaraţii şi prezentarea actelor legale justificative, persoanele care prin
acţiunea sau inacţiunea lor au produs sau au favorizat producerea pagubelor şi orice
alte persoane care pot da relaţii asupra împrejurărilor în care s-au produs pagubele.
În adresele de chemare se arată motivele chemării, obiectul şi valoarea pagubei
pentru care persoana chemată trebuie să dea anumite explicaţii.
Persoanele vinovate de abaterile constatate vor fi ascultate cu privire la faptele
reţinute în sarcina lor şi li se vor verifica apărările formulate. În caz de neascultare a
persoanei se va vinovate se va menţiona motivul în procesul verbal.
În toate cazurile, ascultarea se va efectua pe baza notelor explicative scrise
(modelul anexa nr.2).
Notele explicative se solicită în toate situaţiile necesare pentru stabilirea realităţii
şi pentru a da posibilitatea celor implicaţi să prezinte susţinerile în apărare. Notele
explicative se solicită după ce organul de cercetare a epuizat verificarea asupra
constatării care necesită relaţii.
Notele explicative se vor lua sub formă de răspunsuri la întrebări (numerotate).
Ultima întrebare se va formula astfel: “dacă mai aveţi ceva de adăugat în legătură cu
constatarea făcută”.
Pentru definitivarea constatărilor, organul de cercetare analizează răspunsurile
primite, pune întrebări lămuritoare dacă este necesar şi, în cazul când ele infirmă
constatările făcute iniţial sau rezultă elemente care n-au fost avute în vedere, întregeşte
verificarea şi numai după aceea înscrie constatarea în actul de cercetare.
Dacă persoana în cauză refuză să de explicaţii sau să răspundă la unele întrebări,
organul de cercetare va formula întrebările într-o notă scrisă (înregistrată) şi va stabili
termenul în cadrul căruia trebuie primit răspuns. Dacă şi de această dată cel în cauză
refuză să dea explicaţii, organul de cercetare va consemna acest lucru în procesul-
verbal, anexând copia notei sus-menţionate.
56. În cazul când la data cercetării administrative a pagubelor, persoanele ce
urmează a fi chemate nu mai sunt în serviciul Ministrului Apărării Naţionale, organele
de cercetare vor solicita comandantului sau şefului unităţii păgubite să dispună
organului cu evidenţa resurselor umane întocmirea şi prezentarea unei note cu
următoarele date despre aceste persoane, astfel:
 - numele şi prenumele, cu prenumele tatălui şi al mamei;
- data şi locul naşterii;
- domiciliul avut la data când a ieşit din serviciul Ministerului Apărării
Naţionale;
- agentul economic sau instituţia publică la care s-a încadrat în muncă.
Pentru militarii în termen, în afara datelor de mai sus, se va preciza domiciliul
avut înainte de încorporare ţi centrul militar prin care aceştia au fost încorporaţi şi
trecuţi în rezervă, iar pentru cadrele militare se vor arăta centrele militare care le-au luat
în evidenţă la trecerea în rezervă sau direct la retragere.
57. Când persoanele chemate nu se pot prezenta, înaintând actele care justifică
împiedicarea prezentării, fără însă a înainta şi documentele descărcătoare, organul de
cercetare se va deplasa la domiciliul sau locul de muncă unde se află persoanele în
cauză spre a obţine lămuririle şi documentele necesare. Organul de cercetare, în anumite
situaţii, poate trimite persoanelor menţionate chestionare pentru completare, fixând ca
termen de restituire cel mult 10 zile. Concomitent se vor trimite şi formulare de
angajament de plată, pentru a fi completate de acestea în cazul când recunosc paguba
produsă şi se obligă să o repare pe această cale.
Dacă răspunsurile şi explicaţiile date prin chestionar nu concordă cu realitatea, iar
constatarea rezultă din verificările făcute este de necontestat, organul de cercetare va
consemna această concluzie în procesul verbal.
În situaţia când persoanele în cauză, din motive nejustificate, nu se prezintă la
chemare sau nu restituie completat chestionarul, ori deşi s-au prezentat, refuză să dea
lămuririle necesare, organul de cercetare va lua de la unitatea păgubită orice document
original sau extrase certificate, din care să rezulte că acea persoană a produs paguba şi a
lucrat în compartimentul în care s-a produs aceasta. Documentele care confirmă paguba,
copia chestionarului şi dovada de trimitere a acestuia, vor constitui documente anexe la
procesul-verbal de cercetare.
58. Rezultatul cercetărilor administrative se consemnează în procese verbale, ale
căror elemente orientative se arată la anexa nr.1.
Procesele verbale de cercetare administrativă a pagubelor se întocmesc pe
compartimente de specialitate şi în cadrul acestora, separat, în următoarele situaţii:
a) când faptele cauzatoare ale pagubelor, în totalitatea lor, nu constituie
infracţiune, se întocmesc procese verbale separate astfel:
- pe persoane sau grupuri de persoane, aflate în serviciul Ministerului Apărării
Naţionale, când faptele păgubitoare sunt distincte şi nu au legătură cu faptele altor
persoane care nu mai sunt în serviciul Ministerului Apărării Naţionale;
- pe măsura constatării pagubelor, când cercetările sunt de lungă durată, iar
pagubele constatate pe parcurs sunt certe, recunoscute prin angajamente scrise şi nu mai
pot fi influenţate de cercetările ulterioare;
- pentru pagubele produse de persoane care nu mai sunt în serviciul Ministerului
Apărării Naţionale şi nu li s-au putut stabili domiciliul sau locul de muncă;
b) când faptele cauzatoare ale pagubelor, în totalitatea lor constituie infracţiune;
c) când faptele cauzatoare ale pagubelor, o parte constituie, iar altă parte nu
constituie infracţiune;
d) când pagubele s-au produs prin fapte care apără de răspundere materială şi se
propun a fi scăzute din evidenţa contabilă;
e) când pagubele au fost cauzate de terţe persoane;
 f) când cercetarea administrativă are ca obiect pierderi inerente peste cantităţile
admise de lege sau când obiectul îl constituie compensările reciproce între lipsuri şi
plusuri de materiale.
59. Procesul verbal de cercetare administrativă trebuie redactat:
- clar, pentru a nu da naştere la confuzii şi interpretări greşite;
- concis, evitându-se amănunte inutile, descrierile sau repetarea faptelor
consemnate;
- precis, cu date concrete şi controlabile;
- documentat, bazând fiecare constatare pe dispoziţiile legale încălcate, pe
calcule exacte, pe dovezi certe.
60. În cuprinsul proceselor verbale de cercetare administrativă a pagubelor
imputabile, peroanele care urmează să răspundă material pentru recuperarea lor vor fi
menţionate în mod obligatoriu cu datele prevăzute la anexa nr.1.
61. Procesele verbale de cercetare administrativă se înregistrează la unitatea
militară în care s-a efectuat cercetarea.
62. Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către
comandantul sau şeful care a ordonat efectuarea cercetării. Când cercetarea a fost
efectuată de către organele de control financiar de gestiune sau de control curent,
hotărârea se ia de comandantul sau şeful în subordinea căruia se află aceste organe.
Pentru luarea hotărârii, comandantul sau şeful abilitat este obligat să analizeze,
personal sau prin organele subordonate, temeinicia constatărilor şi propunerilor
organelor de cercetare administrativă.
Rezultatul analizei efectuate de organele subordonate se materializează prin
referate sau rapoarte cu propuneri concrete, întocmite separat sau înscrise chiar pe
procesul verbal de cercetare, putându-se prezenta concomitent şi proiecte de decizii de
imputare, adrese sau rapoarte pentru semnarea lor de către comandant sau şef.
În cazul când în urma analizei este necesară o completare a cercetării
administrative, aceasta se va efectua astfel încât comandantul sau şeful unităţii să poată
emite decizia de imputare în termen de 30 zile de la data înregistrării actului de
cercetare administrativă.
63. Pe baza rezultatului cercetării, comandanţii sau şefii abilitaţi pot hotărî:
a)imputarea valorii pagubelor pe cale administrativă;
b) înaintarea întregului dosar al cercetării la parchetul militar abilitat şi la Direcţia
Legislativă şi Contencios din Ministerul Apărării Naţionale, când pagubele s-au produs
prin ce se apreciază ca fiind infracţiune;
c)înaintarea întregului dosar al cercetării la Direcţia Legislativă şi Contencios din
Ministerul Apărării Naţionale, când pagubele s-au produs de către terţe persoane, în
vederea promovării acţiunii civile la instanţele de judecată;
d) scăderea din evidenţa financiar-contabilă a valorii pagubelor produse prin fapte
sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea materială, precum şi a sumelor
ce depăşesc cuantumul imputabil, în limita competenţei stabilite;
e) înaintarea dosarului cercetării la eşalonul superior abilitat, cu propunerea de a
aproba scăderea din evidenţa contabilă a valorii pagubelor pentru care nu se poate
stabili răspunderea materială sau a sumei ce depăşeşte cuantumul imputabil, potrivit
competenţelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.
Art.24. – (1) Răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse
instituţiilor publice prevăzute la art.2 poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au
fost constate în cel mult de 3 ani de la data producerii lor.
 (2) Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor
ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost
constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au
beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data
primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai
târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din
vina cărora s-a produs paguba.
(3) când persoanele prevăzute la at.20, alin. (1) sunt cadre militare, militari
angajaţi pe bază de contract sau salariaţi civili i nu au fost de bună-credinţă, ele vor fi
obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor
nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor,
bunurilor ori a păstrării serviciilor nedatorate.
(4) Termenele prevăzute de prezentul articol sunt termene de decădere.
64. Data producerii pagubei trebuie stabilită pe bază de dovezi certe (documente,
expertize, martori etc.).
Sarcina probei privind data producerii şi constatării pagubei revine unităţii ale
cărei organe efectuează cercetarea administrativă, cei în cauză având dreptul de a aduce
contraprobe spre a dovedi că în realitate datele stabilite au fost altele.
65. În cazul când unitatea păgubită nu face dovada că paguba a fost constatată în
cel mult 3 ani de la producerea acesteia, ea pierde dreptul de recuperare, atât de la
autorul direct al pagubei, cât şi de la cei care aveau obligaţia constatării înăuntrul
acestui termen, dacă omisiunea respectivă nu constituie infracţiune. În acest caz paguba
nu se mai urmăreşte, ci se scade din evidenţă pe baza actului de cercetare, aprobat de
comandantul unităţii, indiferent de cuantumul ei.
66. După expirarea termenului prevăzut la art.24, alin.(2) din ordonanţă, unitatea
pierde dreptul la recuperarea pagubei de cel ce a primit suma sau bunul ori a beneficiat
de serviciile nedatorate.
67. În cazul când beneficiarul a fost obligat la restituirea sumelor încasate fără
drept, a contravalorii bunurilor, ori a serviciilor nedatorate în condiţiile prevăzute de
art24 alin.(2) din ordonanţă, dar paguba s-a produs anterior şi nu mai târziu de 3 ani,
diferenţa pagubei produse pe restul perioadei de cel mult 2 ani se recuperează de la cei
din vina cărora unitatea militară a suferit prejudiciul.
Art.25. – (1) Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a
contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea
sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare.
(2) Decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei
comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu.
(3) În situaţiile prevăzute la alin.(1), când în cauză este comandantul sau şeful
unităţii, singur sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de
comandantul sau şeful eşalonului superior.
(4) Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data
înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o
emită şi se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plată.
(5) Decizia de imputare v fi temeinic motivată şi va cuprinde obligatoriu termenul
în care poate fi contestată şi organul competent în soluţionarea contestaţiei.
(6) Proba temeiniciei şi legalităţii deciziei de imputare trebuie efectuată de
unitatea al cărei comandant sau şef a emis-o.
 68. Decizia de imputare (model anexa nr.5) se înscrie în registrul cu ordine de zi
pe unitate şi constituie titlu executoriu din momentul comunicării celor obligaţi la plată.
69. când pe baza dosarului cercetării urmează să se stabilească răspunderi
materiale în condiţiile art.13 din ordonanţă, decizia de imputare se emite de către
comandant sau şeful care a dispus cercetarea, chiar dacă parte de pagubă care depăşeşte
cuantumul imputabil nu intră în competenţa sa, pentru scăderea din evidenţa financiar-
contabilă. În această situaţie, dosarul cercetării se va înainta eşalonului superior în
competenţa căruia intră aprobarea scăderii din evidenţa financiar-contabilă, care este
obligat să se pronunţe în termen de 15 zile de la primirea dosarului.
La primirea aprobării, unitatea va lua măsuri pentru regularizarea evidenţei
contabile şi se va menţiona pe decizia de imputare iniţială despre aprobarea dată. În
cazul când eşalonul superior nu aprobă scăderea din evidenţa financiar-contabilă a
pagubei, în termenul pentru emiterea deciziei de imputare a fost depăşit, se va cere
comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen conform art.33 alin.(1) din
ordonanţă şi se vor lua măsuri pentru executarea cercetării administrative şi stabilirea
răspunderii materiale pentru partea din pagubă pentru care nu s-a aprobat scăderea din
evidenţa financiar-contabilă.
70. Comunicarea deciziei de imputare, celor obligaţi la plată, se face prin
compartimentul financiar-contabil, după caz, potrivit uneia din următoarele modalităţi:
a) prin semnarea şi arătarea datei de luare la cunoştinţă pe exemplarul din decizia
de imputare, care se anexează la dosarul cauzei;
b) prin înmânarea, în extras, a deciziei de imputare, pe baza adeverinţei de
primire (model anexa nr.8) semnată de cei în cauză şi certificată de organul financiar;
c) prin proces-verbal întocmit de organul însărcinat cu înmânarea în extras, a
deciziei de imputare şi obţinerea adeverinţei în cazurile când cel obligat la plată refuză
să semneze adeverinţa sau nu se află la domiciliul indicat. Procesul verbal se anexează
la dosarul cauzei;
d) prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire pentru persoanele care
nu mai sunt în unitate, confirmarea de primire anexându-se la dosarul cauzei.
Art.26. – Acoperirea pagubelor, precum şi restituirea sumelor sau plata
contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate,
recunoscute, se fac prin angajament de plată, în scris, al celui în cauză. În acest caz
angajamentul de plată constituie titlu executoriu de la data semnării acestuia.
71. Angajamentul de plată în scris (model anexa nr.3) înlocuieşte decizia de
imputare şi constituie titlu executoriu pe baza căruia se fac reţinerile legale de la cei
cauză pentru pagubele de orice natură şi de orice valoare.
72. Angajamentul de plată în scris poate fi luat numai după s-a efectuat cercetarea
administrativă, pe baza procesului verbal de cercetare administrativă întocmit. Se
interzice luarea angajamentului de plată în alb.
73. Şeful compartimentului financiar-contabil nu va înscrie în evidenţa financiar-
contabilă angajamentul de plată dacă nu este corect şi complet întocmit şi nu este însoţit
de procesul verbal de cercetare administrativă.
74. Dacă în timpul acţiunilor de control financiar de gestiune sau de control
curent se constată o pagubă care nu este urmarea unei infracţiuni şi a cărei valoare nu
depăşeşte o treime din solda lunară netă sau salariul net acelor care trebuie să o repare
sau o soldă pentru militarii în termen, nu se mai încheie proces verbal de cercetare
separat dacă valoarea pagubei s-a recuperat integral pe timpul controlului. În acest caz,
în procesul verbal cuprinzând rezultatele controlului, se menţionează valoarea integrală
a pagubei, data, împrejurările producerii şi dispoziţiile legale încălcate, cu precizarea că
suma s-a recuperat cu consimţământul celui în cauză, indicându-se totodată numărul şi
data chitanţei sau a actului pe baza căruia s-a înregistrat debitul şi respectiv s-a făcut
încasarea. Persoanele care au produs paguba şi au depus contravaloarea ei, îşi vor da
consimţământul prin semnătură obligatorie pe procesul verbal care ţine loc de
angajament de plată. Consimţământul se va da folosindu-se formula “Recunosc paguba
de ______ lei şi sunt de acord să o acopăr”, după care urmează data şi semnătura.
De asemenea, consimţământul pentru suma ce se recuperează în condiţiile de mai
sus, se poate da şi pe tabel nominal (model anexa nr.4).
75. În condiţiile prevăzute la punctele 71 – 74 se vor recupera de la persoanele
vinovate sumele reprezentând penalităţi pentru nejustificarea avansurilor prevăzute în
mod expres în contracte, convenţii ori minute, precum şi majorări de întârziere pentru
nevirarea sau virarea cu întârziere la buget a obligaţiilor legale.
Art.27. – (1) Sumele stabilite pentru acoperirea pagubelor produse instituţiilor
publice prevăzute la art.2 se reţin în rate lunare din soldă sau salariu ori din alte drepturi
băneşti ale celor în cauză, în condiţiile legii, începând cu prima soldă sau salariu al
acestora, de la data comunicării titlului executoriu.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din solda lunară netă sau din salariu net,
fără a se putea depăşi împreună cu celelalte reţineri, jumătate din aceste drepturi, cu
excepţia cazurilor în care prin lege se stabileşte altfel.
(3) Până la rămânerea definitivă a titlurilor executorii, sumele reţinute în baza
acestora se depun de către organul financiar al unităţii militate păgubite într-un cont
separat, la bancă sau la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la alegerea persoanei
obligate la plată.
76. Dacă paguba produsă de gestionari în gestiunea proprie nu se acoperă integral
în termen de o lună de la definitivarea titlului executoriu, ţinându-se seama şi de sumele
depuse până la acel moment – unitatea reţine în primul rând garanţia constituită în
favoarea acestora în baza legislaţiei în vigoare, iar la neajungere va continua cu reţineri
de o treime din solda lunară netă sau salariul net.
77. Pe bază de consimţământ scris, analizat şi aprobat de comandantul unităţii,
persoanele care au produs pagube pot depune sume sau acoperiri în natură
contravaloarea acestora în cuantumuri mai mari decât limita de o treime din solda netă
lunară.
Art.28 – Acoperirea pagubelor stabilite în condiţiile prezentei ordonanţe se poate
face şi prin depunerea în natură a bunurilor ori de câte ori paguba nu este urmarea unei
infracţiuni, în următoarele condiţii:
a) bunurile să fie identice să corespundă calitativ;
b) să fie procurate cu acte legale;
c) să fie predate unităţii la care s-a constata paguba.
78. Procedura de acoperire în natură a pagubelor este următoarea:
a) compartimentul financiar-contabil emite chitanţă şi ia în evidenţă debitul pe
baza exemplarului nr.1 al procesului verbal de cercetare administrativă;
b) compartimentul în a cărei gestiune s-a produs paguba, scade din evidenţa
contabilă materialele imputate, conform exemplarului nr.2 al procesului verbal de
cercetare administrativă şi chitanţei emise de compartimentul financiar pentru
înregistrarea pagubei;
c) la aducerea în unitate a bunurilor care fac obiectul acoperiri în natură a
pagubei, compartimentul de asigurare tehnico-materială emite act de primire, din care
exemplarul nr.1, la care se anexează factura sau factura fiscală şi un exemplar din actul
de constatare, se predă compartimentului financiar-contabil, pentru diminuarea sau
scăderea imputaţiei din evidenţa contabilă, iar pe baza exemplarului nr.2, la care se
anexează un exemplar din actul de constatare, aprobat de comandant, privind aducerea
bunurilor în unitate, înregistrează în contabilitate cantităţile de bunuri respective.
Actul de constatare va cuprinde următoarele:
- denumirea bunurilor, cantitatea şi valoarea acestora;
- seria şi numărul documentelor pe baza cărora s-au procurat bunurile respective;
- dacă bunurile sunt identice cu cele constatate lipsă şi corespund calitativ.
În cazul când constatarea se face de organul e control financiar de gestiune sau
membrii comisiilor de inspecţii ori control, nu este necesară aprobarea comandantului
sau şefului unităţii militare.
Art.29 – Comandantul sau şeful unităţii care a emis decizia de imputare ori al
cărui organ financiar a primit angajamentul de plată precum şi comandantul sau şeful
eşalonului superior, atunci când constată că imputaţia este total sau parţial neîntemeiată
ori nelegală, poate să o anuleze sau să o reducă, în termen de cel mult 3 ani, printr-o altă
decizie, dacă între timp nu s-a pronunţat o hotărâre asupra contestaţiei făcute împotriva
deciziei de imputare sau angajamentului de plată.
79. Anularea sau reducerea titlului executoriu în favoarea celor obligaţi la plată se
face prin decizie, care se înscrie în registru cu ordine de zi pe unitate, pe baza procesului
verbal de cercetare administrativă.

CAPITOLUL IV
CĂILE DE ATAC

Art.30. – (1) Persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără
temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea care, după ce a semnat un angajament de
plată, constată că în realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsă de unitate
poate face contestaţie, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a
deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată.
(2) Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenţă debitul şi se
soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a cărei
comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat
angajamentul de plată.
(3) Verificarea temeiniciei contestaţiei poate fi făcută de persoana prevăzută la
alin.(2) sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de aceasta, nefiind
obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative.
(4) Hotărârea asupra contestaţiei se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de
la data înregistrării acesteia şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la
pronunţare, unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celui în cauză.
80. În calculul termenului de 30 de zile prevăzut la art.30 alin.(1) din ordonanţă
nu intră ziua semnării dovezii şi nici ziua în care termenul a expirat. Dacă termenul se
sfârşeşte într-o zi nelucrătoare sau când serviciul este întrerupt, contestaţia se poate
depune în prima zi lucrătoare care urmează.
81. Când răspunderea materială a fost stabilită în condiţiile art.15 alin.(2) şi alin.
(3) din ordonanţă, contestaţiile se vor soluţiona în termen de 30 de zile de la data
înregistrării contestaţiei introdusă, în termenul legal, de ultima dintre persoanele în
cauză.
82. Contestaţia se depune la registratura unităţii în evidenţa căreia este înregistrat
debitul sau la poştă, prin “scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, pe adresa
aceleiaşi unităţi.
83. Pentru imputaţiile stabilite prin decizii de imputare emise de comandanţii
eşaloanelor superioare, unităţile militare păgubite, prin grija şefilor compartimentelor
financiar-contabile, sunt obligate să înainteze acestora contestaţiile depuse de cei
obligaţi la plată, în termen de 5 zile de la expirarea termenului de contestaţie pentru
persoana care a semnat ultima dovada de primire a deciziei de imputare.
În aceste cazuri, hotărârea pentru soluţionarea contestaţiilor se dă de comandantul
competent în termen de 30 de zile de la primirea dosarelor şi se comunică unităţii
militare păgubite şi celui în cauză în termen de 15 zile de la emiterea ei. Dosarele se
restituie unităţii de la care s-au primit.
84. Contestaţia trebuie să cuprindă următoarele date:
- gradul, numele şi prenumele contestatorului;
- domiciliul stabila la data când depune contestaţia;
- unitatea militară (instituţia sau agentul economic) la care este încadrat la data
depunerii contestaţiei şi funcţia;
- numărul şi data deciziei de imputare, respectiv a angajamentului de plată care
face obiectul contestaţiei;
- data când a primit decizia de imputare sau în cazul angajamentului - data la
care a luat cunoştinţă de împrejurarea care justifică cererea;
- motivele, în fapt şi în drept, pe care-şi sprijină contestaţia;
- enumerarea actelor pe care le depune în susţinerea motivelor invocate sau
prezentarea locului în care se găsesc, în cazul în care nu le poate aduce ;
- semnătura şi data contestaţiei.

85. Verificarea temeiniciei motivelor arătate în contestaţie poate fi făcută de

comandant personal sau de o comisie numită de comandant, a cărei membri să nu fie
subordonaţi contestatorului şi să nu fi făcut parte din comisia de cercetare
administrativă. Comandantul sau persoanele numite să verifice susţinerile din
contestaţie, în caz de nevoie, pot cere relaţii de la organul de specialitate al eşalonului
superior.
Persoanele numite pentru analizarea contestaţiilor întocmesc un act (proces-
verbal, referat) care trebuie să cuprindă:
- data şi locul;
- numărul şi data deciziei de imputare sau angajamentului de plată contestat;
- gradul, numele şi prenumele şi funcţia persoanelor ale căror contestaţii se
analizează, cu precizarea sumelor contestate;
- susţinerile contestatorilor;
- motivarea temeinică, în fapt şi în drept, cu luarea în discuţie a fiecărui argument
invocat în apărare de către contestatori;
- propunerea privind modul de soluţionare a contestaţiei;
- semnăturile.

86. Hotărârea asupra contestaţiei se înscrie în ordinul de zi pe unitate şi va

cuprinde:
 - unitatea emitentă, numărul şi data;
- precizarea că hotărârea se dă pentru soluţionarea contestaţiilor;
- unitatea la care s-a produs paguba, obiectul şi valoarea totală a imputaţiei;
- gradul, numele prenumele şi funcţia persoanelor contestatoare, cu precizarea
sumelor constate;
- numărul şi data deciziei de imputare contestată, cu indicarea unităţii care l-a
emis sau a angajamentului la care se referă;
- indicarea actului prin care s-a analizat contestaţia (când analiza s-a făcut de
persoane numite de comandant);
- motivarea, în fapt şi în drept, cu luarea în discuţie a fiecărui argument invocat în
apărare de către contestator sau, dacă comandantul sau şeful apreciază, se va face
referire la actul prin care s-a analizat contestaţie, situaţie în care se va trimite
contestatorului o copie după acest act;
- hotărâre luată;
- menţiunea că împotriva acestei hotărâri personale în cauză pot face plângere la
Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă.
87. Şefii compartimentelor financiar-contabile sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa
fiecărei persoane interesate, în termen de 5 zile de la emitere, hotărârea dată în
soluţionarea contestaţiilor, potrivit regulilor prevăzute la pct. 70 din prezentele
instrucţiuni.
88. Atunci când la soluţionarea contestaţiilor se constată că decizia de imputare s-
a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba, comandantul sau şeful
unităţii admite contestaţia şi anulează decizia de imputare. În acest caz, în scopul
emiterii unui nou titlu executoriu împotriva celui vinovat de producerea pagubei, poate
cere repunerea în termen la Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, potrivit prevederilor
art. 33 din ordonanţă.
În situaţi când cu ocazia soluţionării contestaţiei se constată că decizia de
imputare s-a emis pentru o pagubă mai mică decât cea reală, comandantul sau şeful
poate cere Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen, conform
prevederilor art.33 din ordonanţă, numai pentru partea din pagubă care nu este cuprinsă
în decizia de imputare.
89. În cazurile în care comandanţii abilitaţi să soluţioneze contestaţiile, apreciază
că sunt necesare cercetări suplimentare, pot dispune efectuarea acestora în termenul
prevăzut pentru soluţionarea contestaţiilor, prin organele proprii de specialitate.
Art.31. – (1) Împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit
poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii.
(2) Plângerea se depune la unitatea care are în evidenţă debitul, iar aceasta este
obligată să o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor în cel mult 5 zile de la
înregistrare.
(3) Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor soluţionează plângerea în cel mult 60 de
zile de la data înregistrării acesteia la comisie.
(4) Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se consideră definitivă şi se
comunică unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celor în cauză, în cel mult 15
zile de la pronunţare.
90. Plângerea va cuprinde în mod obligatoriu aceleaşi elemente ca şi contestaţia.
Spre deosebire de aceasta, motivele de fapt şi de drept în susţinerea plângerii trebuie să
se refere la temeinicia şi legalitatea hotărârii privind soluţionarea contestaţiei.
 91. Plângerea se depune la registratura unităţii militare în evidenţa căreia se află
înscris debitul, sau se expediază cu scrisoare recomandată şi confirmare de primire, în
termen de 15 zile de la data semnării dovezii de înmânare a hotărârii date în
soluţionarea contestaţiei, socotite potrivit precizărilor făcute la pct.80 din prezentele
instrucţiuni.
92. Plângerea, împreună cu dosarul de imputaţie în original se înaintează prin
grija compartimentului financiar-contabil, în termen de 5 zile, la comisia de jurisdicţie a
imputaţiilor. Dosarul va cuprinde obligatoriu, procesul verbal de cercetare şi cel de
soluţionare a contestaţiei, decizia de imputare, hotărârea privind soluţionarea
contestaţiei, actele oficiale – în copii sau originale – invocate, declaraţii, chestionare şi
orice alte documente.
Când prin decizia luată în soluţionarea contestaţiilor au fost menţinute la plată
mai multe persoane, iar răspunderea materială a acestora este comună, dosarul de
imputaţie împreună cu plângerile introduse, se va înainta la comisia de jurisdicţie a
imputaţiilor numai după expirarea termenului de 15 zile de la data semnării dovezii de
către persoana care a luat ultima cunoştinţă de decizia respectivă.
93. Hotărârile Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se iau în unanimitate sau cu
majoritate de voturi. Când unul din membrii completului de jurisdicţie face opinie
separată, aceasta o motivează, în scris, pe minută şi va fi înscrisă în decizia comisiei.
94. Hotărârile Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se comunică unităţii care are
în evidenţă debitul, persoanelor în cauză şi unităţii din care a făcut parte organul de
cercetare administrativă , sau de soluţionare a contestaţiei.
Art.32. – (1) comisiile de jurisdicţie a imputaţiilor se înfiinţează, se organizează şi
funcţionează pe baza ordinului conducătorilor instituţiilor publice prevăzute la art.2,
fiind formate din 3 – 7 membri.
(2) Aceste comisii funcţionează în complete compuse din 3 membri din care unul
va fi în mod obligatoriu ofiţer de justiţie sau licenţiat în ştiinţe juridice.
95. Constituirea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, competenţa teritorială şi
modul de desemnare a membrilor acesteia sunt prevăzute în ordinul ministrului apărării
naţionale, emis în baza art.48 alin.(1)din ordonanţă.
Art.33. – (1) Atunci, când din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea
administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute la art.23 alin.
(1), (2) şi la art.25 alin.(4), precum şi în cazul în care decizia de imputare s-a emis
împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba ori pentru o pagubă mai mică
decât cea reală, comandantul sau şeful unităţii competent poate cere comisie de
jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen. Cererea se face în cel mult 15 zile de la
încetarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative sau emiterea
deciziei de imputare ori de la data de când comandantul sau şeful unităţii competent a
luat cunoştinţă că decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a
produs paguba sau pentru o pagubă mai mică decât cea reală.
(2) Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, judecând cererea de repunere în termen,
o admite sau o respinge prin hotărâre, care este definitivă. Hotărârea se comunică în cel
mult 15 zile de la pronunţare comandantului sau şefului unităţii care a solicitat
repunerea în termen.
(3) când s-a admis cererea de repunere în termen, termenele prevăzute la art.23
alin.(1) şi (2) şi la art.25 alin.(4) curg de la data hotărârii la unitatea în cauză.
96. Cererea de repunere în termen va fi sprijinită de actele doveditoare ale
motivului invocat şi va fi însoţită în mod obligatoriu de actul de constatare a existenţei
pagubei, în cazul în care se cere repunerea în termen pentru neefectuarea cercetării
administrative în termenul legal, sau de dosarul cercetării în cazul în care se cere
repunerea în termen pentru neemiterea deciziei de imputare. În mod similar se va
proceda şi în cazul când decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea
care a produs paguba ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală.
97. În situaţia în care Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a admis cererea,
aceasta va comunica motivat comandantului sau şefului care a solicitat repunerea în
termen, pentru a lua măsurile necesare în termenele prevăzute de art.23 şi 25 din
ordonanţă, după caz.
Atunci când Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor respinge cererea, aceasta va
comunica motivat rezultatul comandantului sau şefului care a solicitat repunerea în
termen, precum şi comandantului sau şefului eşalonului superior, pentru a se trece la
stabilirea răspunderilor materiale potrivit prevederilor articolului 34 din ordonanţă.
Art. 34. – După expirarea termenelor prevăzute la art.23 alin.(1) şi (2) şi al
art.25 alin.(4), paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative
sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus
repunerea în termen.
98. Nerespectarea termenului de executarea cercetării administrative sau de
emiterea deciziei de imputare atrage pierderea dreptului de stabilire a răspunderii
materiale în sarcina persoanelor vinovate de producerea pagubei. În această situaţie,
pentru repararea pagubei urmează a se stabili răspunderi materiale în sarcina
persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetărilor
administrative sau pentru emiterea deciziei de imputare, dacă nu s-a obţinut repunerea
în termen. Suma ce urmează a fi imputată acestora va fi egală cu cea care ar fi trebuit să
se recupereze, potrivit prevederilor ordonanţei, de la peroanele vinovate de producerea
pagubei, împărţită în mod egal.
Drept urmare, paguba se impută în sarcina membrilor comisiei de cercetare
administrativă când aceştia nu au efectuat cercetarea în termen, cu toate că numirea în
funcţie le-a fost adusă la cunoştinţă sub semnătură, sau în sarcina comandantului atunci
când nu a emis decizia de imputare, deşi i s-a adus la cunoştinţă rezultatul cercetării.
99. În cazul când comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins cererea de
repunere în termen, termenele pentru executarea cercetării administrative sau pentru
emiterea deciziei de imputare de către comandantul sau şeful eşalonului superior sau
şeful organului de control financiar de gestiune curg de la data înregistrării hotărârii
Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor la aceste organe.
Art.35. – (1) Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat ,
la cererea militarilor interesaţi, a comandanţilor sau şefilor unităţilor ori a şefilor
organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte, ori acte noi
care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri
prevăzute de lege.
(2) Cererea de revizuire se face în cel mult 30 de zile de la data de când
persoanele interesate au luat cunoştinţă de actele sau faptele care constituie motivul
revizuirii şi se depune la unitatea care are în evidenţă debitul. unitatea este obligată să
înainteze cererea de revizuire la organul competent să o soluţioneze în cel mult 3 zile de
la înregistrare.
(3) Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunţă în cel mult 30 de zile de la
data înregistrării acesteia la organul competent să o soluţioneze şi se comunică în cel
mult 15 zile unităţii care are în evidenţă debitul şi celor în cauză.
 100. În sensul acestui articol, sunt supuse revizuirii:
a) hotărârile de soluţionare a contestaţiilor neatacate cu plângere. Deciziilor de
imputare li se aplică prevederile art. 29 din ordonanţă;
b) hotărârile Comisiei de jurisdicţie a imputaţilor prin care s-au soluţionat
plângerile;
101. Cererile se introduc direct la comandantul, comisia sau instanţa a cărei
hotărâri se atacă şi se soluţionează de aceste organe.
102. Revizuirea se poate cere de persoanele interesate , atât în favoarea, cât şi în
defavoarea militarilor obligaţi la plată.
103. Cererea de revizuire trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
- indicarea hotărârii atacate;
- motivele pe care se întemeiază;
- probele pe care se sprijină.
104. La judecarea cererilor de revizuire se va examina în mod obligatoriu dosarul
de imputaţie, pe care unităţile îl vor trimite organului competent.
105. Faptele şi actele noi, în înţelesul legii, sunt acelea care s-au produs, respectiv
au existat, înainte de luarea hotărârii ce se cere revizuită, dar nu au putu fi prezentate la
acea dată, fiind descoperite ulterior.
Exemple de fapte ce pot fi invocate ca motive de revizuire:
- existenţa bunului ce constituie obiectul imputaţiei;
- un alt grad de uzură al bunului decât cel avut în vedere la evaluarea pagubei;
- constatarea acţiunii sau inacţiunii unei alte persoane şi care are legătură cu
producerea pagubei;
- erori în operaţiunile de evidenţă contabilă.
Exemple de acte ce pot fi invocate ca motive de revizuire:
- acte de gestiune neoperate în evidenţă;
- registre în care s-a consemnat executarea unor verificări, controale, inspecţii;
- procese verbale de inventariere;
- acte de recepţie;
- rapoarte în care s-au sesizat fapte în legătură cu paguba;
- documentele de exploatare în care nu s-au consemnat şi operat toate
motoresursele, orele sau anii de funcţionare.
Art.36. – Dacă pentru paguba produsă s-au stabilit răspunderi materiale în sarcina
mai multor persoane, de cererea introdusă de una dintre ele în exercitarea căilor de atac
vor beneficia, potrivit cu ceea ce va rezulta privitor la situaţia fiecăruia, şi persoanele
care nu au făcut cerere.
Art.37. – La soluţionarea contestaţiilor şi a cererilor de revizuire de către
comandanţi sau şefi de unitate ori de către comisiile de soluţionare a contestaţiilor,
persoanele obligate la plată pot fi citate când ele solicită aceasta în mod expres, precum
şi în cazurile complexe.
Art.38. – (1) La soluţionarea cazurilor de către Comisia de jurisdicţie a
imputaţiilor, persoanele obligate la plată vor fi citate.
(2) Soluţionarea cazurilor se poate face atât la sediul Comisiei de jurisdicţie a
imputaţiilor, cât şi la sediul unităţii păgubite.
(3) După deschiderea şedinţei, preşedintele comisie de jurisdicţie a imputaţiilor
constată dacă sunt ori nu motive de recuzare cu privire la membrii completului, după
care dispune citirea sau prezentarea rezumativă a documentelor din dosar şi dă cuvântul
persoanelor în cauză prezente. Declaraţiile acestora se consemnează separat, sub
semnătură. Pentru stabilirea adevărului., comisia de jurisdicţie a imputaţiilor va folosi
toate mijloacele de probă admise de lege.
(4) Când persoanele citate nu se pot prezenta din motive temeinic justificate ori
procedura nu a fost îndeplinită pentru termenul de judecată fixat sau din alte motive
obiective, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor amână cauza pentru un nou termen,
întocmind de fiecare dată o încheiere în acre va preciza motivul amânării.
106. La primirea dosarelor de imputaţie cu plângerile celor în cauză preşedintele
comisiei este obligat:
- să verifice dacă dosarul cuprinde toate piesele prevăzute la pct.92 din
instrucţiuni. În caz contrar va solicita unităţii militare care a trimis dosarul, completarea
lui şi dispune punerea pe rol sau restituirea, după caz;
- să fixeze termenul de soluţionare;
- să desemneze completul de jurisdicţie şi să ia măsuri de citare a persoanelor
obligate la plată şi a organului care a instrumentat cauza (soluţionat contestaţia), după
consultarea completului.
107. Dacă persoanele citate consideră că nu pot aduce probe noi faţă de cele
existente la dosar prezenţa lor la şedinţă nu este obligatorie;
108. Citaţiile se înmânează persoanelor în cauză, sub luare de dovadă datată şi
semnată.
În cazul când cei citaţi refuză primirea citaţiilor sau le primesc, însă refuză
semnarea dovezilor, organele abilitate a le înmâna încheie un proces-verbal în acest
sens.
Dacă persoana citată lipseşte de la domiciliu, dovada de primirea citaţiei poate fi
semnată de un membru major din familia acestuia cu menţionarea datelor personale.
În cazul în care nici persoana citată nici un membru major din familia acestuia, nu
se află la domiciliu, organul abilitat a înmâna citaţia încheie un proces-verbal de
înştiinţare pentru persoana citată, în care va indica termenul şi locul unde trebuie să se
prezinte cel citat. Un exemplar din acest proces-verbal se afişează pe uşa imobilului
unde domiciliază persoana citată.
109. Procedura de chemare se consideră îndeplinită prin prezentarea în şedinţă a
persoanelor citate sau prin existenţa la dosarul cauzei a dovezilor semnate ori procesului
verbal încheiat în condiţiile ultimului alineat ale pct.108 din instrucţiuni.
Când persoanele chemate nu se pot prezenta din cauze obiective dovedite cu acte
oficiale, sau nu s-a respectat procedura prevăzută de alineatul precedent, comisia de
jurisdicţie a imputaţiilor amână cauza la un nou termen.
Persoanele prezente la unul din termene, nu vor mai fi citate la termenele
următoare.
110. În cazul în care plângerile provin din unităţi păgubite, dislocate în aceeaşi
zonă, soluţionarea cauzelor se poate face şi la sediul unităţii stabilite de preşedintele
Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor.
111. Preşedintele comisiei va cere celor obligaţi la plată să formuleze în apărarea
lor concluzi clare, neechivoce şi legate strict de stabilirea adevărului în cauza ce se
soluţionează.
În exercitarea rolului său activ, pentru stabilirea adevărului, Comisia de
jurisdicţie a imputaţiilor va folosi toate mijloacele de probă prevăzute de lege ca:
martori, înscrisuri, expertize, interogatorii, avize şi altele.
Dacă din documentele existente la dosar se apreciază că situaţia de fapt nu a fost
stabilită corect, actele sunt incomplete ori au fost greşit interpretate, Comisia de
jurisdicţie a imputaţiilor poate solicita date suplimentare de la comandanţii, comisiile
sau organele care au constatat, cercetat sau imputat pagubele ce fac obiectul dosarului
respectiv. În cazul dosarelor care privesc speţe cu un pronunţat grad de tehnicitate,
comisia poate solicita avizul consultativ al organelor centrale de specialitate.
112. După dezbaterile de şedinţă comisia deliberează pe loc sau, dacă este
necesar, o poate face în cel mult 15 zile de la data şedinţei de jurisdicţie.
113. După deliberare, completul de jurisdicţie redactează o minută cu hotărârea
luată care se semnează de toţi membrii completului.
114. Motivarea hotărârii se face ulterior şi va cuprinde:
- numărul şi data;
- denumirea comisiei cu numele şi prenumele persoanelor care compun
completul de jurisdicţie;
- numele şi prenumele persoanelor care au introdus plângere, hotărârea atacată
şi sumele la care se referă;
- precizarea că procedura a fost îndeplinită;
- obiectul pagubei şi faptele ce s-au reţinut în sarcina persoanelor în cauză;
- susţinerile făcute în apărare de cei în cauză şi probele pe care le sprijină;
- motivarea de fapt şi de drept a soluţiei cu referire la susţinerile celor în cauză;
- precizarea că hotărârea s-a luat cu unanimitate sau majoritate de voturi;
- precizarea că hotărârea s-a luat cu unanimitate sau majoritate de voturi;
- dispozitivul hotărârii;
- precizarea că hotărârea este definitivă.
Art.39. – (1) Comandanţii sau şefii unităţilor, comisiile de soluţionare a
contestaţiilor. Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, pronunţându-se asupra cauzelor,
hotărăsc admiterea parţială sau totală, respingerea contestaţiei, a plângerii sau a cererii
de revizuire, după caz.
(2) Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, cu ocazia soluţionării cauzelor, are
dreptul să propună darea la scădere din evidenţa contabilă a pagubelor pentru care nu se
stabileşte răspunderea materială potrivit prezentei ordonanţe.
115. Comandantul şi comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, analizând cauza, pot
hotărî:
A. Admiterea în total sau în parte a contestaţiei, plângerii sau cererii, anulând sau
modificând în mod corespunzător titlul executoriu, când constată că:
a) nu sunt întrunite cumulativ elementele necesare pentru stabilirea răspunderii
materiale;
b) răspunderea materială priveşte pagube rezultate din alte raporturi juridice decât
cele la care se referă ordonanţa;
c) în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii sau, între timp, a intervenit o cauză
legală care impune admiterea plângerii;
d) situaţia de fapt a fot greşit stabilită şi urmează a se schimba răspunderea
materială.
B. Respingerea contestaţiei, plângerii sau cererii, când constată că titlul
executoriu atacat este temeinic şi legal.
Art.40. – Comandanţii sau şefii unităţilor ori comisiilor de soluţionare a
contestaţiilor, plângerilor şi cererilor de revizuire, la cererea celor în cauză şi pentru
motive întemeiate, pot hotărî suspendarea executării deciziei de imputare sau a
angajamentului de plată, până la soluţionarea cauzei.
 Art.41. – Persoanele, citate ca urmare a exercitării unei căi de tac prevăzute de
prezenta ordonanţă au dreptul la restituirea cheltuielilor de cazare şi transport pe care le-
au suportat pentru deplasarea lor în faţa comandantului sau şefului unităţii ori a comisie
competente, în cazul în care au fost exenorate total sau parţial de plata sumei imputate.
Restituirea cheltuielilor se face de către unitatea din care face parte persoana
respectivă, pe baza dispoziţiei date de comandantul sau şeful acesteia ori de comisia
care a soluţionat cauza.
Art.42. – (1) Persoanele interesate care, din motive întemeiate, nu au făcut caz de
căile de atac prevăzute la art. 30, 31 şi 35 pot cere repunerea în termen în cel mult 15
zile de la încetarea cauzei care le-a împiedicat să uzeze de acele căi de atac.
(2) Cererea de repunere în termen se soluţionează de comandantul sau şeful
unităţii ori de comisia care nu a fost sesizată în termen.
116. Cererea de repunere în termen va fi sprijinită de actele doveditoare ale
motivului invocat şi va fi însoţită de contestaţie, plângere sau cerere de revizuire, dup
caz.
117. Când comandantul sau şeful ori comisia de jurisdicţie a imputaţiilor constată
că motivele de împiedicarea folosirii unei căi de atac în termenul legal sunt întemeiate,
prin ordin de zi pe unitate, iar comisia prin hotărâre, admite cererea de repunere în
termen şi procedează la rezolvarea cauzei.
118. Când motivele pentru care se solicită repunerea în termen nu sunt
întemeiate, cererea se respinge prin rezoluţie, respectiv prin hotărâre, comunicându-se
aceasta petiţionarului.
119. Trimestrial, preşedintele Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor prezintă
informări inspectorului general al Ministerului Apărării Naţionale privind situaţia
rezolvării plângerilor şi cererilor adresate aceste comisii şi modul de soluţionare. Toate
hotărârile şi deciziile care diminuează patrimoniul Ministerul Apărării Naţionale sunt
supuse controlul administrativ.
Art.43. – În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele
obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost
lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit
legii.
120. Persoanele care consideră că au fost lezate într-un drept legitim, prin
obligarea la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe, pot înainta acţiune
la instanţa competentă potrivit legii, în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau
domiciliul, după caz.
121. Cererea adresată preşedintelui instanţei, se depune la unitatea care are în
evidenţă debitul. Unitatea, va transmite în termen de 15 zile, cererea însoţită de dosarul
cauzei, instanţei respective, cu scrisoare recomandată şi confirmare de primire.

CAPITOLUL V
DISPOZIŢII SPECIALE

Art.44. – Dacă în cursul cercetării administrative organul de cercetare apreciază

că faptele prin care s-au produs pagubele constituie infracţiune, va proceda astfel:
- va lua declaraţii de la făptuitori şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea
infracţiunii şi va lua măsuri de păstrarea şi conservarea oricăror documente sau
materiale care confirmă infracţiunea;
 - va informa permanent pe comandantul (şeful) unităţii păgubite sau pe
comandantul (şeful) eşalonului de care aparţine (când organul de cercetare nu este din
cadrul unităţii păgubite);
- va continua cercetarea administrativă a pagubelor în termenul stabilit şi va
întocmi procesul verbal respectiv, la care va ataşa toate documentele pe care se sprijină
constatările şi propunerile din procesul verbal.
- 123. Comandantul sau şeful respectiv, după primirea dosarului cu rezultatul
cercetării pagubelor, în care faptele au fost apreciate ca având caracter infracţional, este
obligat:
- să analizeze personal sau în colectiv temeinicia constatărilor şi propunerilor;
- să dispună înscrierea valorii pagubelor în evidenţa financiară a unităţii păgubite
prin decizie (dispoziţie) înscrisă în ordinul de zi pe unitate (model anexa nr.7);
- să trimită parchetului militar abilitat şi Direcţiei Legislative şi contencios din
Ministerul Apărării Naţionale câte un exemplar din dosarul cercetării, în termen de 3
zile de la primirea acestuia.
Comandantul sau şeful unităţii care a sesizat parchetul militar este obligat să
urmărească rezolvarea dosarului luând măsurile care se impun.
124. când faptele cauzatoare al pagubelor constituie infracţiuni, iar persoanele
răspunzătoare la data săvârşirii faptelor nu aveau calitatea de militari sau salariaţi civili
din Ministerul Apărării Naţionale, comandanţii sau şefii vor dispune:
- trimiterea câte unui exemplar din dosarul cercetării, parchetului militar abilitat
şi Direcţiei Legislative şi Contencios, în termenul menţionat, pentru soluţionare;
- emiterea deciziei (dispoziţiei) pentru înscrierea pagubei în evidenţa contabilă a
unităţii păgubite;
- urmărirea stadiului soluţionării dosarelor.
125. când faptele cauzatoare ale pagubelor nu constituie infracţiuni, iar
persoanele răspunzătoare la data săvârşirii faptelor nu aveau calitatea de militari sau
salariaţi civili ai Ministerului Apărării Naţionale, comandanţii sau şefii vor trimite
dosarul cercetării la Direcţia Legislativă şi Contencios a Ministerului Apărării
Naţionale, pentru a promova acţiunea civilă în vederea despăgubirii Ministerului
Apărării Naţionale.
Art.45. – Când acţiunea penală nu poate fi spusă în mişcare sau deşi a fost pusă în
mişcare nu mai poate fi exercitată, iar parchetul militar a dispus clasarea cauzei,
scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale, actul de soluţionare se
comunică unităţii militare de la care s-a primit sesizarea, în vederea luării măsurilor ce
se impun.
126. În situaţiile prevăzute la art.45 din ordonanţă, la primirea actului de
soluţionare de la parchetul militar, unitatea militară care a făcut sesizarea va lua
măsurile corespunzătoare potrivit prevederilor ordonanţei, stabilind răspunderile
materiale integrale sau limitate, după caz, ori va scădea din evidenţă paguba, dacă sunt
întrunite condiţiile legale pentru aceasta.
Sesizarea făcută de unitate parchetului militar, în termenele prevăzute de art.23
din ordonanţă suspendă prescripţia acestui termen.
Reluarea cursului prescripţiei începe de la date înregistrării la unitate a actului de
soluţionare ce se comunică unităţii de către parchetul militar. În aceste situaţii va
continua cercetarea administrativă, în vederea stabilirii răspunderii materiale.
Termenul în care trebuie încheiată cercetarea administrativă este cel prevăzut la
art.23 din ordonanţă, în care se socoteşte şi timpul scurs până la sesizarea parchetului
militar. În cazul în care timpul rămas pentru efectuarea cercetării administrative, socotit
de la data înregistrării actului de soluţionare este mai mic de o lună, cercetarea
administrativă se va definitiva în maximum 30 de zile.
Art.46 – (1) Dacă instanţa de judecată pronunţă achitarea pentru motivul că fapta
nu este prevăzută de legea penală, încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii
prealabile, autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiţii prevăzute de
lege, precum şi în cazul când există autoritate de lucru judecat, unitatea militară
stabileşte răspunderea materială în sarcina celor vinovaţi, potrivit prevederilor prezentei
ordonanţe.
(2) În celelalte cazuri de achitare ori de încetare a procesului penal, instanţa
judecătorească se pronunţă şi asupra acţiunii civile.
(3) În cazul în care achitarea s-a pronunţat pentru motivul că fapta imputată nu
există ori nu a fost săvârşită de cel în cauză, nu pot fi acordate despăgubiri civile şi nu
vor fi stabilite răspunderi materiale.
Art.47. – Când militarii sunt trecuţi în rezervă sau retragere, când contractul
militarilor angajaţi încetează ori când personalul civil nu mai este încadrat în unităţi
militare, unităţile militare care au în evidenţă debite din imputaţii definitive, indiferent
de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare în raza cărora
domiciliază debitorii. Confirmarea de către aceste organe a primirii titlului executoriu
constituie actul pe baza căruia creanţa se scade din evidenţa contabilă a unităţii care a
transmis titlu executoriu.
127. Debitele stabilite prin titluri executorii rămase definitive, ce privesc
persoane care nu mai sunt în serviciul Ministerului Apărării Naţionale, se transmit
pentru înregistrare şi urmărire organelor financiare teritoriale sau ale primăriilor de la
domiciliul debitorilor, oricare ar fi valoarea lor şi se scad din evidenţa unităţilor
militare, pe baza chitanţei de luare în debit sau a confirmării primite. Transmiterea
debitelor se face în termen de 3 zile de la data când persoana debitoare încetează să mai
facă serviciul în Ministerul Apărării Naţionale.
Titlurile executorii se transmit printr-o adresă, care trebuie să cuprindă:
- denumirea cu indicativ a unităţii militare şi localitatea;
- temeiul legal a transmiterii titlului executoriu spre executare;
- numele şi prenumele debitorului cu prenumele tatălui şi al mamei;
- domiciliul debitorului şi ocupaţia acestuia;
- alte elemente de identificare a acestuia (locul şi data naşterii, seria şi numărul
actului de identitate etc.);
- natura debitului şi suma de plată;
- alte informaţii necesare încasării debitului prin executarea silită.
128. În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică unui singur organ de
executare şi anume aceluia în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul debitorul despre
care există indicii că deţine mai multe bunuri sau venituri urmăribile. În lipsa acestora,
debitul se comunică organului de executare în a cărui rază teritorială domiciliază mai
mulţi debitori ori unde se apreciază că existe mai multe posibilităţi de recuperare a
pagubei.
129. În cazul când organele financiare teritoriale sau ale primăriilor trimit, spre
soluţionare , unităţii militare care a transmis debitul, cereri formulate de debitori în
legătură cu sumele transmise spre urmărire, aceasta este obligată să le rezolve şi să le
comunice rezultatul în termenul legal.
 130. În cazul când după transmiterea debitului, valoarea acestuia a fost modificată
ca urmare a soluţionării unor cauze, unităţile militare vor lua măsuri să comunice
organelor financiare executoare suma reală ce urmează a fi recuperată.
131. Dacă după transmiterea unor debite spre urmărire organelor financiare
executoare, organele abilitate din Ministerul Apărării Naţionale dispun anularea sau
desfiinţarea titlurilor executorii, unităţile militare care le-au transmis sunt obligate să le
retragă şi să le înregistreze, confirmând aceasta prin eliberarea chitanţei, din care
exemplarul nr. 1 se remite organului financiar care a preluat debitul.
132. În cazul în care Ministerul Apărării Naţionale a fost obligat prin hotărâri la
despăgubiri sub formă de plăţi periodice (lunare) către terţe persoane, pentru daune
cauzate acestora de către militari ce nu mai sunt în serviciul Ministerului Apărării
Naţionale, debitele stabilite în sarcina persoanelor vinovate prin titluri executorii, ca
urmare a efectuării plăţilor, se transmit semestrial, spre executare, organelor financiare
pe a căror rază teritorială îşi au domiciliu debitorii în cauză. Transmiterea se face de
direcţia financiară în prima lună a semestrului următor celui în care s-au efectuat plăţile.
Art.48. – (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe, conducătorii instituţiilor publice prevăzute la art.2 emit instrucţiuni pe baza
şi în executarea acestuia.
(2) Conducătorii instituţiilor publice prevăzute la art.2, în termenul menţionat la
alineatul precedent, cu avizul Ministerul Finanţelor, elaborează instrucţiuni care
stabilesc regulile de scădere a bunurilor materiale consumate sau uzate în procesul
pregătirii pentru luptă sau în alte activităţi, declasarea şi casarea materialelor, scăderea
pierderilor din rebuturi, precum şi scăzămintele procentuale pentru pierderile
determinate de perisabilităţi, transport, depozitare, conservare, manipulare, transformare
şi modul în care se aplică aceste scăzăminte.

CAPITOLUL VI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Art.49. – Pentru pagubele produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei

ordonanţe, stabilirea răspunderii materiale a persoanelor vinovate, precum şi
recuperarea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor
nedatorate se fac potrivit prevederilor legale în vigoare la data producerii pagubei.
Art.50. – Evaluarea pagubelor se face, potrivit dispoziţiilor legale, la data
constatării acestora.
133. evaluarea pagubelor produse Ministerului Apărării Naţionale prin lipsuri ori
degradări de bunuri, pentru care se stabilesc răspunderi materiale ori obligaţii de
restituire potrivit Ordonanţei nr.121/28.08.1998 privind răspunderea materială a
militarilor, se face în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare,
aplicându-se măsura imputării la valoarea lor de înlocuire, la data constatării pagubelor.
134. În cazul pagubelor produse prin fapte care constituie delicte civile ori
infracţiuni, evaluarea se face la valoarea de înlocuire a bunurilor lipsă ori degradare la
care se adaugă foloasele nerealizate de către unitatea militară păgubită.
135. Stabilirea valorii de înlocuire se face ţinându-se seama de următoarele
elemente:
 a) cantitatea de bunuri exprimată în unitatea de măsură cu care acestea au fost
înregistrate în evidenţă; denumirea şi codul bunurilor ce fac obiectul pagubei vor fi cele
stabilite în “Instrucţiunile privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare
(utilizare, serviciu) a mijloacelor fixe specifice, obiectelor de inventar şi materialelor
din dotarea armatei”, precum şi cele stabilite la nivel naţional;
b) costul de achiziţie al bunurilor respective, costul reparaţiilor sau
recondiţionărilor ori diferenţa de preţ, după caz, la data constatării pagubei, care va
cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă la care se adaugă taxele nerecuperabile,
inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de transport şi cele ocazionale de
punerea în stare de utilitate a bunului respectiv;
c) gradul de uzură al bunurilor respective, la momentul producerii pagubei,
stabilit pe bază de probe legale;
d) alte elemente ce se iau în calcul, potrivit dispoziţiilor legale, astfel încât să se
asigure acoperirea pagubei.
136. În cazul lipsurilor de bunuri materiale, evaluarea pagubelor se face astfel:
a) pentru bunurile cu specific militar se iau ca bază preţurile actualizate, solicitate
în scris de cei interesaţi sau publicate periodic de organele centrale cu atribuţii de
înzestrare şi achiziţii. Comunicarea preţurilor se face în termen de 5 zile de la data
înregistrării raportului unităţii interesate. Când pentru unul şi acelaşi bun sunt stabilite
preţuri diferenţiate, se va lua ca bază de calcul preţul cel mai mare;
b) pentru bunurile care se vând prin reţeaua comercială, evaluarea pagubelor se
face pe baza preţurilor care se practică pe piaţă la data constatării acestor preluate din
ofertele de preţ (cel puţin trei), luându-se în calcul preţul cel mai mic rezultat din
analiza acestora, dar cel puţin egal cu preţul la care au fost procurate bunurile de către
Ministerul Apărării Naţionale;
c) în cazul bunurilor care nu pot fi cumpărate de pe piaţă valoarea de înlocuire se
stabileşte de către organul de cercetare împreună cu o comisie formată din specialişti în
domeniul respectiv, pe baza unei analize temeinice şi documentate, astfel încât să fie
asigurată acoperirea pagubelor.
În legătură cu aplicarea acestor prevederi se fac următoarele precizări:
- pentru bunurile materiale realizate în cadrul unităţilor militare, evaluarea se face
astfel încât să se recupereze toate cheltuielile efectuate cu materiile prime, materiale,
combustibili etc., calculate conform prevederilor Normelor metodologice privind
planificarea, evidenţa şi raportarea activităţilor de producţie din unităţile bugetare
productive ale Ministerului Apărării Naţionale;
- pentru bunurile materiale cu specific militar (armament, muniţii, explozivi,
mijloace de iniţiere şi darea focului, bunuri materiale din categoria tehnicii de luptă,
piese de schimb din complete sau loturi, accesorii, similare) aprovizionate cu mult timp
în urmă şi care se mai menţin în înzestrarea unităţilor, valoarea bunurilor se stabileşte cu
avizul organelor centrale de resort, prin compararea sau asocierea lor cu preţurile
bunurilor aprovizionate în ultimul timp de Ministerul Apărării Naţionale. comunicarea
preţurilor se face în cel mult 5 zile de la data înregistrării rapoartelor unităţilor militare
interesate;
- pentru obiectele de muzeu şi lucrările de artă plastică, cărora nu li se poate
determina preţul, în raport cu bunurile din unităţile comerciale, valoarea de înlocuire se
stabileşte cu avizul Direcţiei pentru Servicii Sociale Tradiţii Militare ce se va da
ţinându-se seama de condiţiile în care s-au achiziţionat (valoarea de estimare actualizată
în inventar), valoarea istorică, documentară sau artistică şi alte elemente necesare pentru
o corectă evaluare, ţinând seama de metodologia care se aplică pentru aceste situaţii pe
plan naţional;
- pentru cărţile şi publicaţiile din fondul bibliotecilor militare, care nu se mai
găsesc de vânzare în unităţile comerciale, valoarea de înlocuire se stabileşte cu avizul
Secţiei Înzestrare cu Materiale de Cultură a Armatei, prin compararea sau asocierea lor
cu preţul unor cărţi sau publicaţii din acelaşi domeniu, acelaşi gen literar, de acelaşi
autor sau autori diferiţi, editate în condiţii similare şi cu un număr comparabil de pagini;
- în cazul în care, în vederea evaluării pagubei este necesară expertiza, aceasta se
va efectua prin grija organului central cu atribuţii de asigurare tehnico-materială,
reparare şi întreţinere, de către persoane de specialitate, aplicându-se corespunzător
dispoziţiile legale privind expertizele. În acest scop se vor folosi cu prioritate, persoane
din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, care au calitatea de experţi. Comunicarea la
unităţi a preţurilor stabilite ca urmare a expertizelor se face în cel mult 5 zile de la data
înregistrării raportului de expertiză;
d) bunurile reprezentând producţia neterminată, care fac obiectul pagubei, se
evaluează pe baza tuturor cheltuielilor efectuate până la data constatării acesteia potrivit
evidenţelor (materii prime şi materiale , manoperă.). Valoarea materiilor prime şi
materialelor se calculează prin aplicarea prevederilor menţionate la literele a) şi b), după
caz;
e) documentele militare de transport pierdute din neglijenţă înainte de a fi
folosite, indiferent dacă au fost sau nu completate, se impută luându-se ca bază de
calcul preţurile cu care se procură de Ministrul Apărării Naţionale, la data constatării
pagubelor.
f) documentele militare de transport întrebuinţate în mod ilegal se impută la
valoarea costului real al călătoriei pe distanţa pe care au fost folosite, după tarifele în
vigoare practicate la data constatării pagubei. În cazul în care această valoare este mai
mică decât preţul plătit de către Ministrul Apărării Naţionale pentru procurarea
documentelor militare de transport respective, valoarea de imputare se stabileşte luând
ca bază de calcul preţul de procurare;
g) evaluarea pagubelor cauzate prin pierderea (decesul) unui animal se face
luându-se ca bază de calcul preţul animalului din categoria respectivă, la data constatării
pagubei, după metodologia stabilită de organele în drept;
h) materialele rezultate din casarea bunurilor constatate lipsă, se evaluează luând
ca bază de calcul preţul cu care acestea se achiziţionează de către agenţii economici de
profil, la data constatării pagubei.
137. În cazul degradărilor de bunuri, evaluarea pagubelor se face astfel:
a) dacă bunurile pot fi reparate sau recondiţionate pentru a fi repuse în stare de
funcţionare (utilizare), se iau în calcul cheltuielile efectuate în acest scop.
Pentru bunurile reparate sau recondiţionate în unităţile militare bugetare,
evaluarea se va face având în vedere cheltuielile efectuate cu:
- materiile prime, materialele, piesele de schimb folosite, în condiţiile pct.136
litera c);
- manopera personalului care a participat la reparare (recondiţionare).
Valoarea medie orară (om/oră) a manoperei pentru reparaţiile (recondiţionările)
executate în unităţile militare bugetare se determină după formula:
M = valoarea medie orară a manoperei;
S
M
nxt în care
 S = suma totală a soldelor (salariilor) nete cuvenite în luna constatării pagubei
personalului care participă la efectuarea reparaţiei (recondiţionării);
n = numărul de persoane care participă la reparaţie (recondiţionare);
t = timpul mediu de lucru lunar (ore) calculat după formula:
Z.1.x8
t
12 unde
Z.1. = numărul zilelor lucrătoare dintr-un an calendaristic.
Dacă la reparaţie (recondiţionare) participă şi meseriaşi militari în termen, solda
lunară netă este echivalentă cu salariu mediu net pe economie din luna constatării
pagubei;
- cota cheltuielilor indirecte;
b) dacă bunurile degradate pot fi, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare,
valorificate ca atare, cu preţuri reduse se va lua ca bază de calcul diferenţa dintre preţul
bunului respectiv stabilit potrivit pct. 136 litera a) sau b), după caz, şi preţul ce se
obţine prin valorificare;
c) dacă prin reparare sau recondiţionare se obţine un bun de calitate inferioară, la
cheltuielile prevăzute la litera a) se adaugă diferenţa de preţ dintre preţul bunului
respectiv, stabilit potrivit pct 136 litera a) sau b), după caz şi preţul bunului reparat sau
recondiţionat;
d) dacă bunurile degradate se utilizează ca materie primă pentru producerea altor
bunuri, se va lua ca bază de calcul diferenţa de preţ dintre preţul bunului stabilit potrivit
pct.136 litera a) sau b), după caz, şi preţul materiei prime pe care a înlocuit-o;
e) dacă bunurile degradate au fost produse în unitatea păgubită şi nu mai pot fi
reparate, recondiţionate sau valorificate, se va lua ca bază de calcul costul real potrivit
evidenţelor, iar în cazul în care au fost cumpărate se iau în calcul toate cheltuielile
făcute pentru procurarea bunurilor;
f) evaluarea pagubelor produse la autovehicule se va face potrivit prevederilor
cuprinse în anexa nr.9 din prezentele instrucţiuni.
138. În cazul bunurilor pentru care sunt stabilite durate normale de serviciu ori de
funcţionare (norme de timp, norme de parcurs etc.), determinarea gradului de uzură din
momentul producerii pagubei, se face în raport cu gradul de îndeplinire al normei, dacă
aceasta se poate stabili pe baza datelor din evidenţă ori din alte documente (cărţi de
exploatare, fişe din care rezultă introducerea bunului în serviciu, inventare ale
completelor, procese verbale de declasare, liste de inventariere etc.).În acest caz
evaluarea pagubei se face scăzând din preţul integral al bunului respectiv în stare nouă,
stabilit potrivit pct.136, cota parte corespunzătoare gradului de îndeplinire a normei
(durata reală de funcţionare raportată la durata normală de funcţionare; numărul de
motokilometri efectivi sau echivalenţi parcurşi, raportat la numărul de motokilometri
prevăzuţi prin norma de parcurs).
139. Determinarea gradului de uzură pentru alte bunuri decât cele prevăzute la
pct.138 se face în raport de categoria (starea calitativă)la care se găseau la data lipsei
(pierderii) sau degradării acestora, stabilită pe baza datelor din evidenţă (documente) şi
altor probe legale. În acest caz evaluarea pagubei se face astfel:
a) pentru bunurile înregistrate la categoria I, se face la preţul integral stabilit
potrivit pct.136;
b) pentru bunurile înregistrate la categoria a II-a, preţul integral se reduce cu
20%;
 c) pentru bunurile înregistrate la categoria a III-a, preţul integral se reduce cu
50%;
d) pentru bunurile înregistrate la categoria a IV-a, preţul integral se reduce cu
85%.
În cadrarea bunurilor într-una din categoriile (stările calitative) de mai sus se face
potrivit criteriilor stabilite prin instrucţiunile pentru evidenţa bunurilor materiale din
armată.
După trecerea la organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ-valorice a
bunurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale – la pace, determinarea
gradului de uzură a bunurilor se va face după regulile stabilite de instrucţiuni şi
dispoziţiile organelor centrale cu atribuţii de înzestrare şi achiziţii.
140. În cazul bunurilor pierdute şi pentru care determinarea gradului de uzură nu
este posibilă, evaluarea pagubei se face la valoarea de înlocuire a acestora, aplicându-se
în mod corespunzător prevederile menţionate la pct.136 din prezentele instrucţiuni.
141. Organele de cercetare sunt obligate să stabilească valoarea reală a pagubelor,
precizând în toate cazurile dispoziţia legală care stă la baza calculelor făcute.
Documentele întocmite în acest scop vor cuprinde în mod obligatoriu, pentru fiecare
bun care face obiectul pagubei, baza legală a preţului folosit la evaluarea pagubei
respective.
142. Pentru pagubele care potrivit art.6 alin.(1) lit. a), b) şi c), art.13 alin.(2),
art.14 alin.(3) şi art.17 din ordonanţă nu se stabileşte răspundere materială şi urmează a
fi scăzute din evidenţa contabilă a unităţii militare păgubite, evaluarea bunurilor
materiale se face la valoarea contabilă (valoarea de intrare în patrimoniul unităţii).
Art.51. – În situaţiile neprevăzute de prezenta ordonanţă se vor aplica dispoziţiile
legislaţiei muncii şi legislaţiei civile.
Art.52. – (1) Prevederile prezentei ordonanţe intră în vigoare la 90 de zile de la
publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe aceeaşi dată Decretul nr.207/1976 privind răspunderea materială a
militarilor, publicat în Buletinul Oficial nr.63 din 5 iulie 1976, cu modificările
ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se aprogă.