1 FUNCTIILE FUNDAMENTALE

ALE ORGANISMULUI UMAN

A. Functii de Relatie

1 Sistemul Nervos

Sistemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta, totul, fara exceptie.

Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de control si de distributie
a informatiilor. Coordoneaza auzul si vederea. Coordoneaza miscarea. Regleaza functii
fiziologice ca digestia sau respiratia fara sa mai vorbim despre importanta memoriei si a luarii
de decizii, despre sentimente, afectivitate, gandire si vorbire.

Sistemul nervos central

La originea sistemului nervos central se afla prima foita embrionara: ectodermul din care,
prin procesele proliferative si segmentative vor lua nastere o serie de formatiuni ca: placa
neurala; santul neural limitat de crestele neurale, procese finalizate prin realizarea tubului
neural, care se separa de ectoderm si se dispune axial in masa embrionara.
 -Maduva spinarii:
Este situata in canalul vertebral si corespunde in general segmentatiei corpului. Se
intinde de la gaura occipitala, pana in regiunea lombara, unde se efileaza realizand conul
medular, prenlugit cu firul terminal.
Maduva prezinta o fata dorsala, una ventrala si doua margini.
Substanta cenusie are aspectu literei “H” prezentand pe sectiune doua prelungiri dorsale
numite coarnele dorsale efilate si orientate oblic in directia santurilor colaterale dorsale si doua
prelungiri ventrale – coarnele ventrale – orientate oblic spre santurile colaterale ventrale. La
baza coarnelor dorsale si ventrale, mult mai reduse decat precedentele, se reliefeaza coarnele
intermedio-laterale.
Neuronii din coarnele dorsale sunt de talie mica si fac sinapsa cu axonii neuronilor
senzitivi din ganglionii spinali de pe traiectul radacinii dorsale a nervului spinal.
In functie de criteriul fiziologic, substanta cenusie a coarnelor medulare poate fi
sistematizata in urmatoarele zone:
-somatosenzitiva ( in corpul cornului dorsal),
-viscerosenzitiva (la baza cornului dorsal),
-visceromotoare (la baza cornului ventral) si
-somatomotoare (in cornul ventral).
Toate aceste coordonate sunt formate din fascicule de fibre nervoase, realizand
tractusuri, cu directia ascendenta si descendenta, prin care maduva isi exercita rolul de organ
de conducere.
-Encefalul:
Derivat din vezicula cerebrala primitiva, este adapostit in cavitatea craniana si la nivelul
gaurii occipitale se continua cu maduva spinarii.
Segmentele encefalului sunt urmatoarele:
-Mielencefalul reprezinta cea mai caudala vezicula cerebrala derivata din rombencefal.
Este reprezentat: de bulbul rahidian, perfect vizibil ventral, valul medular caudal si
pedunculii cerebelosi caudali.
-Metencefalul
Este format din punte si cerebel.
Substanta cenusie este organizata sub forma de nuclei motori, senzitivi si vegetativi
apartinand nervilor cranieni, precum si in nucleii proprii.
Substanta alba este reprezentata de numeroasele fascicule ascendente, transversale,
de asociatie si descendente.
Cerebelul este un segment derivat din metencefal, situat caudal de emisferele cerebrale,
pe partea dorsala a trunchiului cerebral. Se solidarizeaza de segmentele limitrofe prin
intermediul celor trei perechi de pedunculi cerebelosi: rostrali, mijlocii si caudali fiind astfel legat
de mezencefal, punte si bulb.
 Cerebelul, este plasat pe caile sensibilitatii si motilitatii, intervine in mentinerea si
modificarea tonusului muscular si in coordonarea miscarilor.
-Mezencefalul
Derivatele lui sunt pedunculii cerebrali si tuberculii patrugemeni.
-Diencefalul se sistematizeaza in talamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
-Talamusul este format din substanta cenusie, acoperita la suprafata de un strat redus
de substanta alba de la care porneste lama medulara interna.
-Metatalamusul situat lateral fata de talamus, este format, pe fiecare parte, din doua
eminente neegale, constituind corpii geniculati, lateral si medial, primul mai voluminos, legat de
caile optice si de tuberculul patrugemeni anterior, iar al doilea mai redus, situat intre
precedentul si pedunculii cerebrali, in legatura cu coliculii acustici prin bratul conjunctival
posterior.
-Epitalamusul situat dorsal de talamus este reprezentat de glanda epifiza, trigonul
habenulei, habenulele si comisura alba caudala.
-Hipotalamusul este situat ventral fata de talamus, delimitat rostral de chiasma optica si
bandeletele optice, caudal si lateral de pedunculii cerebrali. Este reprezentat de glanda hipofiza
cu tija hipofizei, de tuberculul cenusiu, de tuberculul mamilar si de tractus-ul optic.
-Telencefalul numit si creierul rostral este reprezentat de emisferele cerebrale, ocupand
cea mai mare parte din cavitatea craniana.
-Emisferele cerebrale sunt in numar de doua, separate sagital, dar unite la baza prin
formatiuni comisurale, ceea ce asigura simultaneitatea actiunii lor.
-Cortexul reprezinta suprafata emisferelor cerebrale formata din substanta cenusie.
Corpul calos este situat in plan transversal, constituie o punte de legatura
interemisferica. Delimiteaza tavanul ventriculilor laterali, prezentand o extremitate orala – rostrul
corpului calos si una aborala – bureletul corpului calos.
-Trigonul cerebral este asezat sub corpul calos, alcatuit din substanta alba este impar,
de forma triunghiulara, cu baza caudala si varful rostral.
-Comisura alba rostrala este reprezentata printr-un fascicul de fibre orientate pe peretele
rostral al ventriculului III, rostral fata de pilierii rostrali ai trigonului cerebral.
-Rhinencefalul sau sistemul limbic este un complex de formatiuni aflate la fata ventrala a
encefalului reprezentat de:
-Bulbii olfactivi in numar de doi, situati la nivelul polului rostral al emisferelor.
-Meningele cerebrale si spinale alcatuiesc un complex de membrane protectoare pentru
encefal si maduva spinarii si sunt reprezentate de duramater, arahnoida si piamater.
-Duramater reprezinta invelitoarea externa, de natura conjunctiva, destul de groasa.
Adera la compactele osoase si emite expansiuni care separa emisferele sau protejeaza
cerebelul.
-Arahnoida este o membrana subtire de natura conjunctivo-vasculara; realizeaza cu
duramater spatiu subdural, iar cu piamater spatiul leptomeningic.
 -Piamater este o foita conjunctivo-vasculara foarte subtire, aderenta la substanta
nervoasa, emite ligamentele dintate pentru insertia pe duramater. Piamater craniala formeaza
panzele coroidiene.
-Lichidul cefalo-rahidian este perfect limpede, usor alcalin, secretat in interiorul cavitatilor
cerebrale de plexurile coroidiene; are rol de protectie a nevraxului si de a regla afluxul sanguin
in substanta nervoasa.
Vascularizatia encefalului
Encefalul este irigat de sangele ce provine de la artera cerebro-spinala si de la artera
carotida interna.
Sistemul nervos periferic
Nervii cranieni sunt reprezentati la mamifere si pasari de 12 perechi (I-XII), cu originea
reala in segmentele encefalului, in ganglionii senzitivi, in nuclei vegetativi si in receptori.
Nervul olfactiv
Nervul optic
Nervul oculo- ridicatorul pleoapei superioare pe care ii inerveaza.
Nervul trohlear- inerveaza muschiul oblic dorsal.
Nervul trigemen -din ganglionul semilunar se desprind trei nervi:
- nervul oftalmic, senzitiv se divide in trei ramuri: lacrimal, frontal si naso-ciliar.
- nervul maxilar, emite nervii zigomatic, palatin mic, palatin mare, nazal aboral,
infraorbital.
- nervul mandibular, el emite in traiect nervi motori si senzitivi.
Nervul abducent inerveaza muschii dreptul lateral si dreptul posterior ai globului ocular.
Nervul intermedio-facial, nerv intermediar.
- nervul facial
- nervul intermediar
Nervul stato-acustic
Nervul gloso-faringian.
Nervul vag.
Nervul vag are cel mai mare teritoriu de inervare viscerala de natura parasimpatica,
detine sub control regiunea cervicala, organele din cavitatea toracica si cele din cavitatea
abdominala pana la nivelul colonului descendent.
Nervul spinal sau accesoriul vagului
Nervul hipoglos (inerveaza musculatura intrinseca si extrinseca a limbii).
Nervii spinali sunt perechi metamerice. Ei rezulta din unirea radacinii dorsale si ventrale
medulare.
Nervii cervicali sunt in numar de 8 perechi fiecare cu cate o ramura dorsala si una
ventrala. Ramura ventrala se indreapta spre muschii drepti dorsali ai capului, muschii cervico-
auriculari si temporo-auriculari pe care ii inerveaza.
Nervii toracali
Nervii lombari
Nervii sacrali , inerveaza prin ramurile dorsale pielea si musculatura regiunii.
- nervul pudend reprezinta perechea S3 ventrala, inerveaza corpii cavernosi, muschiul
transversul perineului, uretra, muschii ischio-cavernosi, bulbo-cavernosi, iar la femela clitorisul
si vulva.
- nervul hemoroidal format din perechea S4 ventrala, inerveaza regiunea anala, iar
perechea S5 se distribuie pielii de la baza cozii si muschilor ventrali ai regiunii
- nervii coccigieni in numar de 5-6 perechi, se distribuie musculaturii cozii si pielii cozii.
Plexul brahial -nervii desprinsi din plex pot fi sistematizati in:
- nervii toracali craniali se repartizeaza muschilor dintatul ventral cervical, romboid,
pectoral prescapular, pectoral transvers si descendent.
- nervii toracali caudali inerveaza muschii: dintatul ventral toracal, pielosul toracal,
subcutanatul toracal, pectoralul ascendent si marele dorsal.
- nervii membrului toracic. Musculatura spetei si bratului este inervata de nervul
suprascapular, nervul subscapular, nervul pentru muschiul marele rotund, nervul axilar si nervul
brahial.
Plexul lombo-sacral se formeaza din ultimele perechi ventrale lombare si primele perechi
ventrale sacrale, ceea ce permite sistematizarea lui in doua portiuni:
- Portiunea craniana cuprinde: nervul ilio-muscular pentru muschii psoasi si iliac, nervul
femural, care inerveaza muschii cvadricepsului femural , iar prin filetul sau nervul safen ajunge
sa inerveze pielea regiunii mediale a coapsei, gambei si metatarsului si nervul opturator pentru
muschii: croitor, pectineu, adductorul mare, adductorul mic si gratios.
- Portiunea caudala cuprinde: nervul gluteul cranial, nervul gluteul caudal, nervul cutanat
femural caudal si nervul marele sciatic.
Sistemul nervos vegetativ
Sistemul nervos vegetativ defineste acea parte a sistemului nervos care coordoneaza
activitatea organelor interne. Acesta trebuie privit ca o componenta a intregului sistem nervos,
sistemul nervos vegetativ, impreuna cu sistemul endocrin, adapteaza organismul la conditiile de
mediu extern si mentine functionalitatea normala a organelor interne.
El poate fi sistematizat in: ortosimpatic si parasimpatic.
Sistemul nervos vegetativ are doua componente
- o componenta centrala reprezentata de centrii nervosi vegetativi din axul cerebro-spinal
si
- o componenta periferica, situata in afara axului cerebro-spinal, reprezentata de fibre si
ganglioni vegetativi.
 Sistemul ortosimpatic cuprinde centrii vegetativi, fibre nervoase si ganglioni nervosi.
Ortosimpaticul prezinta portiunile:
- Ortosimpaticul cefalic isi are originea in maduva spinarii la nivelul segmentelor T1- T6.
Fibrele preganglionare strabat ganglionii paravertebrali in sens caudo-cranial, ajung la
ganglionii cervicali pe care ii traverseaza, se alatura apoi nervului vag, indreptandu-se spre
ganglionul cervical cranial in care fac sinapsa.
Ganglionul cervical cranial, cu aspect fusiform, este amplasat la nivelul pungii gutuirale si
sub aripa atlasului, in vecinatatea arterei carotide interne si a nervului vag.
- Ortosimpaticul cervico-toracal este format din ganglionii cervicali mijlocii si caudali, la
care se adauga ganglionii paravertebrali.
Ganglionul cervical caudal, numit si stelat, este situat la fata mediala a primei coaste, in
raport cu artera si vena vertebrala, cu esofagul pe partea dreapta si traheea pe partea stanga.
Ganglionul cervical mijlociu situat la mica distanta de precedentul, da filete de
anastomoza pentru nervii vag, frenic, pentru conectivul interganglionar, precum si filete pentru
nervii cardiaci.
-Ortosimpaticul abdominal isi are originea in segmentele T7- T18
- Ortosimpaticul lombar - ganglioni paravertebrali, ganglionul mezenteric
-Ortosimpaticul sacral este format din patru ganglioni paravertebrali
Sistemul parasimpatic
- Parasimpaticul cranian este reprezentat de nucleii parasimpatici intranevraxiali.
Principalii nuclei intranevraxiali se organizeaza in
trei grupe:- pupilar,
-lacrimo-salivar
- cardio-pneumo-enteric.
- Parasimpaticul pelvin isi are originea in maduva lombara si sacrala (L4- S1). Fibrele
preganglionare parasesc maduva o data cu radacinile dorsale, ajungand prin intermediul
ramurilor ventrale ale nervilor pudend si hemoroidal, la plexul pelvin, de unde filetele
postganglionare se indreapta spre organele din cavitatea abdominala si pelvina pe care le
inerveaza.
 ANALIZATORII

Simţurile sunt subsisteme fiziologice receptoare care fac posibilă reacţia la anumite
categorii de stimuli din lumea exterioară sau din interiorul organismului.
Organele de simţ reprezintă sistemele fiziologice periferice ale recepţiei
senzoriale.Acestea ,împreună cu căile nervoase şi terminaţia lor în scoarţa cerebrală reprezintă
un sistem anatomo-fiziologic unitar denumit de Pavlov analizator.
Cele cinci simţuri sunt văzul, auzul, mirosul, gustul şi simţul tactil. Acestea oferă
varietatea înconjurătoare în cinci moduri de contact fără a reprezenta însă şi conştientizarea
acţiunii diverşilor stimuli externi sau interni.Cea mai simplă şi totodată prima formă de
comunicare informaţională cu lumea externă o constituie recepţia senzorială. Primul produs
psihic al recepţiei senzoriale este senzaţia.
Senzaţia este reflectarea psihică a unor însuşiri izolate ale obiectelor din realitate care
acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ. Deci reflectarea obiectului în senzaţie are un
caracter fragmentar, unidimensional, nepermiţând identificarea lui. Dacă am rămâne la faza
recepţiei senzoriale,fără atributul conştientizării, nu ne-am putea desprinde din lumea animală.
La om ,conştientizarea senzaţiei pune în funcţiune operatori logici de analiză-evaluare,
discernere-delimitare între stimul şi modelul lui informaţional, de raportare designativă(imaginea
subiectivă internă se raportează la stimulul extern care a provocat-o).
Senzaţiile se caracterizează printr-o serie de calităţi pe baza cărora le putem identifica,
compara, analiza, interpreta. Aceste calităţi sunt : modalitatea, intensitatea, durata, tonalitatea
afectivă şi valoarea cognitivă.
In funcţie de natura surselor care le generează, senzaţiile sunt : exteroceptive (sursele
sunt externe), proprioceptive (sursele sunt la nivelul articulaţiilor osteo-musculare) şi
interoceptive (sursele sunt interne, la nivelul viscerelor).
La baza senzaţiei se află o proprietate funcţională specială a organismelor animale ,
sensibilitatea.
Sensibilitatea este funcţia unor celule numite receptori care apar şi se diferenţiază
treptat în cursul evoluţiei regnului animal şi se exercită ca funcţie a unui aparat specific denumit
sistem de integrare senzorială sau analizator.
 Analizatorul Cutanat (pielea)

Pielea este un imens camp receptor datorita numeroaselor si variatelor terminatii ale
analizatorului cutanat, care informeaza centrii nervosi superiori asupra proprietatii obiectelor si
fenomenelor cu care organismul vine in contact.
Pielea este alcatuita din trei straturi principale: epidermul, dermul si hipodermul.
Epiderma, stratul superficial al pielii, este alcatuita dintr-un epiteliu stratificat de tip cornos, ale
carui celule se regenereaza in permanenta.
Epiderma contine terminatii nervoase libere si este strabatuta de fire de par si de canalele
excretoare ale glandelor sudoripare.

Derma, situata sub epiderma, este alcatuita din tesut conjunctiv. Stratul superficial al dermei
formeaza spre epiderma papilele dermice. Derma contine canalele de excretie ale glandelor
sudoripare, o retea vasculara si receptori nervosi.
Receptorii sunt: terminatiile nervoase libere (receptori ai tactului si presiunii), discurile Merkel
(de percepere a proprietatilor fine ale obiectelor), corpusculii Meissner (de percepere a
atingerilor foarte fine si a vibratiilor cu o frecventa mai mica de 60 cicli/sec), corpusculii Krause
(de percepere a temperaturilor scazute).

Derma mai contine partea superioara a foliculului pilos, glande sebacee si un muschi neted
piloerector. Acest muschi ridica firele de par sub actiunea impulsurilor nervoase primite prin
fibrele simpatice.

Hipoderma este stratul profund care separa pielea de structurile subiacente. Este formata din
tesut conjunctiv lax, bogat in celule adipoase, indeplinind rolul de rezerva nutritiva, de izolator
termic si mecanic. Hipoderma contine partea profunda a foliculilor pilosi, glomerulii glandelor
sudoripare, o retea vasculara si receptori nervosi (corpusculii Vater-Pacini, Ruffini si Golgi-
Mazzom).

Prin receptorii pe care ii contine, pielea asigura sensibilitatea tactila, presionala si vibratorie,
termica si dureroasa.

Receptorii tactili sunt sensibili la cele mai mici atingeri ale pielii.

SENSIBILITATE TIP RECEPTORI RECEPTORI LOCALIZARE STIMULI

Tactila fina Mecanoreceptori Corpusculi Meissner Papile dermice Deformari usoare ale
Merkel Foliculi pilosi tegumentului (atingere)

Tactila grosiera Mecanoreceptori Corpusculi Golgi Hipoderm Presiune deformari si

Ruffini intindere a tegumentului
Vater Pacini
Termica Termoreceptori Corpusculi Krause Derm Rece
Ruffini Hipoderm Cald (diferente de
Terminatii nervoase libere Corneea globului temperatura)
ocular
Dureroasa Algoreceptori Terminatii nervoase libere Epiderm Nespecifici, care
Foliculi pilosi determina leziuni celulare
Cornee
 ...Analizatorul Vizual

a) Segmentul periferic al analizatorului vizual este localizat pe retina, gazduita de globul ocular
care impreuna cu organele sale anexe formeaza ochiul situat in cavitatea orbitala. Globul ocular
este constituit din doua componente: invelisul (tunicile) si aparatul optic. invelisurile globului
ocular
tunica fibroasa sau sclerotica este o formatiune conjunctiva, alba la exterior, formata dintr-o
impletitura de fibre colagene dispuse radiar si circular, cu rol de protectie. Prezinta anterior
corneea transparenta, iar posterior este strabatuta de nervul optic;

tunica vasculara sau coroida este bogat pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si
confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura. Nu adera la retina. Din
coroida se constituie irisul si corpul ciliar, muschii netezi cu fibre oculare si radiare, care
reprezinta musculatura intrinseca a globului ocular;

tunica nervoasa sau retina are origine ectodermica si este formata din zece straturi celulare
cu dispunere inversata. Stratul profund este format din celule pigmentare care au functii de
protectie si metabolice, asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili
Al doilea strat cuprinde celule fotosensibile cu conuri si bastonase in numar de aproximativ 137
milioane/retina. Celulele cu conuri, in numar de aproximativ 7 milioane/retina, predomina in
pata galbena (maculalutea) si constituie in exclusivitate fovea centralis, zona retinei cu acuitate
vizuala maxima. Pigmentul fotosensibil al celulelor cu conuri este iodopsina.

Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna (fotopica), in perceperea culorilor si a

formelor.Celulele cu bastonase, in numar de aproximativ 130 milioane/retina, sunt mai
numeroase la periferia retinei, mai putine in pata galbena si lipsesc din fovea centralis.
Pigmentul fotosensibil al acestora esterodopsina. Celulele cu bastonase asigura vederea la
lumina slaba, vederea nocturna. La nivelul stratului neuronilor bipolari si al stratului neuronilor
multipolari din retina se manifesta procesul de convergenta.

Astfel, mai multe celule fotoreceptoare converg la un neuron bipolar si mai multi neuroni bipolari
converg la un neuron multipolar. La nivelul foveei centralis, unde se afla exclusiv celule cu
conuri, nu se manifesta convergenta. Un neuron multipolar, impreuna cu neuronii bipolari, care
converg la acesta, si cu celulele fotoreceptoare, care converg la neuronul bipolar, formeaza o
unitate functionala. Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asupra carora
actioneaza lumina .
2. Organele anexe ale globului ocular pot fi impartite in: organe de miscare si organe de
protectie. Organele de miscare sunt reprezentate prin muschii externi ai globului ocular. Ei se
prind cu un capat pe sclerotica, iar cu celalalt capat de un inel fibros de pe fundul orbitei .

Organele de protectie sunt:

sprancenele opresc sudoarea sa se scurga in ochi;
pleoapele sunt doua pliuri tegumentare. in grosimea lor se afla o membrana rigida, iar pe
margine prezinta niste peri (genele) ce retin particulele de praf;
conjunctiva este o membrana subtire si lucioasa, care captuseste fata interna a pleoapelor
si fata anterioara a globului ocular pana la periferia corneei, de unde se continua cu epiteliul
anterior al acesteia;
aparatul lacrimal este format din glanda lacrimala (tubulo-acinoasa) asezata in partea
superioara laterala a orbitei si din caile lacrimale. Glanda lacrimala secreta lacrimile, care
se elimina prin mai multe canalicule pe suprafata globului ocular. Caile lacrimale sunt doua
canalicule asezate in grosimea celor doua pleoape, si conduc in sacul lacrimal situat in
unghiul intern al orbitei; de aici, printr-un canal special, lacrimile sunt eliminate in fosele
nazale. Secretia lacrimala prin clipire indeparteaza corpurile straine care au ajuns pe cornee
si mentine transparenta acesteia .

b)Segmentul de conducere
Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele bipolare din retina. Dendritele acestora
sunt conectate cu celulele fotoreceptoare. Al doilea neuron al caii il constituie celulele
multipolare retiniene. Axonii neuronilor multipolari formeaza nervii optici. Fibrele acestora se
incruciseaza partial in chiasma optica, apoi se continua sub numele de tracturi optice pana la
corpii geniculati laterali metatalamiciunde fac sinapsa cu al treilea neuron.

Axonii neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala . Din corpii geniculati se desprind
colaterale spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI spre maduva cervicodorsala, spre coliculii
cvadrigemeni superiori si spre sistemul reticulat activator ascendent. Acestea constituie caile
reflexelor optice de orientare, adaptare si acomodare.

c) Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, de o parte si de

alta a scizurii calcariene, unde se afla aria optica primara. in jurul acesteia exista zona de
asociatie vizuala, care determina realizarea notiunii de spatiu, necesara in orientare si
recunoastere, si asigura memoria vizuala.

Functiile analizatorului vizual

Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, marimii, culorii, luminozitatii, miscarii
obiectelor si aprecierea distantei pana la aceasta. in corelatie cu analizatorii acustic, vestibular
si kinestezic realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrului. Proiectarea imaginii pe
retina se datoreaza aparatului optic care, prin procese de refractie, adaptare la intensitatea
luminii si acomodare la distanta, asigura focalizarea razelor de lumina la 24 mm inapoia
cristalinului, pe directia axului optic, unde se afla pata galbena. Imaginea, formata pe retina
dupa o tripla refractie, este reala, mai mica si rasturnata.
Procesul vederii cuprinde mai multe faze care se desfasoara concomitent.
a) Reflexul de convergenta - consta in miscarea concomitenta a celor doi ochi, avand ca
urmare modificarea pozitiei axelor optice si reperarea corecta a obiectelor in spatiu. Procesul
este realizat prin contractia voluntara sau reflexa a muschilor extrinseci ai globului ocular. in
acest mod, imaginile se formeaza pe maculele celor doi ochi, indiferent de distanta la obiect si
de pozitia acestuia in spatiu. Fiecare ochi are propriul camp vizual. Campurile celor doi ochi se
suprapun partial. Zona de suprapunere o constituie campul de vedere binoculara. Prin analiza
corticala si diferentierea impulsurilor proprioceptive generate de muschi extrinseci in timpul
reflexelor de convergenta se asigura aprecierea distantelor fata de obiecte. Fiecare ochi vede
obiectul sub un unghi diferit, generand vederea stereoscopica, in relief.

b) Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin doua procese: reactia pupilara si

adaptarea fotochimica.
Reactia pupilara
Irisul indeplineste rolul de diafragma care regleaza prin variatia diametrului pupilar cantitatea de
lumina proiectata pe retina. Aceste procese se realizeaza reflex. Stimulii reflexelor pupilare sunt
identici, caile
aferente sunt somatice, iar caile aferente sunt vegetative, simpatice si parasimpatice. Acestea
trec prin ganglionul ciliar, dupa care se despart: cele simpatice inerveaza muschii ciliari, iar cele
parasimpatice muschii radiari ai irisului.

Adaptarea fotochimica
La patrunderea luminii, pigmentii fotosensibili scad cantitativ, fiind descompusi in cantitate direct
proportionala cu intensitatea acesteia, iar pragul de excitabilitate creste. Din acest motiv, la
trecerea de la lumina la intuneric, adaptarea dureaza 30-40 de minute, timp in care se
resintetizeaza pigmentii si scade pragul de excitabilitate. La intuneric, creste cantitatea de
pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de excitabilitate a celulelor
receptoare. Aceste procese fac ca adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina sa se
petreaca mult mai rapid (maxim 3-4 minute).

c) Acomodarea la distanta este realizata reflex prin actiunea muschilor circulari si radiari ai
corpului ciliar, care maresc sau micsoreaza convexitatea fetei anterioare am cristalinului.
Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de refractie a razelor luminoase. Atunci cand
muschiul ciliar este relaxat, ligamentul suspensor, tensionat de muschii radiari, mentine
cristalinul aplatizat, realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor
circulari, determinata de parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza, cristalinul se
bombeaza favorizand vederea obiectelor apropiate.

d) Stimularea retinei - consta in excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile luminoase.

Lumina patrunsa in ochi strabate celulele retiniene pana in stratul pigmentar si este absorbita
de pigmentii fotosensibili din celulele cu bastonase si conuri. Celulele receptoare sunt stimulate
de radiatii cuprinse intre 390-760 nm. Pigmentii fotosensibili se scindeaza, sub influenta luminii,
in retinol si opsina (derivat al vitaminei A), cu eliberare de energie. Aceste procese determina
cresterea permeabilitatii membranei celulei receptoare pentru sodiu si aparitia potentialului de
receptor.
Transformarea potentialului de receptor al celulelor senzoriale in potential de actiune este
condus sub forma de influx nervos modulat de catre celulele bipolare. Refacerea pigmentilor
este proces de sinteza in care un rol important il are vitamina A.Pentru a provoca excitatia
fotoreceptorilor, razele luminoase trebuie sa posede o energie suficienta si sa actioneze un timp
suficient de indelungat (sa atinga pragul de excitabilitate).

In cazul celulelor cu bastonase, pragul de excitabilitate este scazut, dar si puterea de rezolutie
este scazuta. Celulele cu conuri receptioneaza stimulii luminosi cu intensitate: culoarea,
detaliile fine si contururile netede. Se considera ca celulele cu conuri, pentru vederea
cromatica, trebuie sa aiba cel putin trei tipuri de pigmenti fotosensibili pentru culorile
fundamentale: rosu, verde, albastru. Daca toate cele trei substante fotosensibile sunt
descompuse uniform, se percepe culoarea alba. Prin descompunerea inegala a acestora se
percep celelalte culori. in realitate, vederea este un proces indeplinit proportional de cele doua
tipuri de celulefotoreceptoare in functie de conditiile de luminozitate existente. Sensibilitatea
retinei depinde de mai multi factori: natura luminii, intensitatea si durata iluminarii, suprafata
retinei stimulate, dimensiunea sursei de lumina si zona retiniana luminata.

Defectele vederii
Spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente (ametropi), formarea imaginii
nu se poare realiza pe pata galbena. Ametropia este determinata de mai multi factori .

a) Modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractie:

ax mai lung sau refractie succesiva, cu formarea imaginii clare inaintea retinei, in cazul
miopiei;
ax mai scurt sau refractie slaba cu formarea imaginii clare inapoia retinei, in cazul
hipermetropiei.
b) Scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc limitele de
acomodare. Boala se numeste presbitism si este caracteristica persoanelor varstnice.

c) Defecte ale suprafetei corneei si a cristalinului. Afectiunea poarta numele de astigmatism si

se corecteaza cu lentile cilindrice.

d) Absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri, care determina
perturbari in perceperea culorilor (pierderea totala sau partiala a perceperii culorilor - exemplu,
daltonismul).

Culorile
Ochiul poate vedea 7 milioane de culori. Anumite culori pot irita ochii si pot cauza dureri de cap
.Alte culori sau combinaţii de culori sunt liniştitoare. Deci folosirea corecta a culorilor poate mari
productivitatea, minimaliza obosirea vizuala si pot relaxa intreg corpul.
Culoarea regilor era purpuriu. Pentru persoanele importante, se desfăşoară covoare roşii. In
unele culturi se credea ca anumite culori aveau puteri energizante sau vindecătoare. De
exemplu, o pictura a lui Jan Van Eyeck (1434) descrie o mireasa in perioada Renascentista
purtând o rochie verde ,arătând, astfel dorinţa si posibilitatea de a purta copii. Omul Verde era
zeul fertilităţii in cultura celta. Verdele era o culoare sacra pentru egipteni, reprezentând
speranţa si bucuria primăverii.
Culorile dau anumite stări camerelor . Culorile reci fac camerele sa para mai mari si aduc un
sentiment de calm . Culorile calde fac camerele mari sa fie mai confortabile si mai călduroase.
Se crede ca vopsirea sufragerie in negru va face mesele mai plăcute.
Verdele duce la vitalitate ,si se recomanda vopsirea camerei copiilor in aceasta culoare, dând
copiilor un plus in activităţile lor.
Restaurantele nu vopsesc niciodată buradaria in roşu deoarece se pare ca aceasta va duce la
o stare de enervare a bucătarului. Centrul neliniştii din creier este activat de galben. “La copii
aceasta va duce la planşete , iar la adulti ,va duce la enervare” declara Carlton Wagner,
directorul Institului pentru Studierea Culorilor Wagner.
Albastru va face o persoana mai atenta la trecerea timpului, si astfel, de exemplu , vor petrece
mai puţin timp mâncând. Pentru persoanele care adorm mai greu, se recomanda culori ca roz
pal, verde , albastru si roşu pal. Despre culori:
VERDE
- este culoarea cea mai odihnitoare pt ochi
- poate ajuta la diminuarea durerii, uneori poate chiar alina durerea creşterii dinţilor la
bebelusi
- oamenii care lucrează intr-un mediu colorat in verde au mai puţine dureri de stomac
- Cazurile de sinucidere au scăzut cu 34% când podul Blackfriar din Londra a fost
vopsit in verde

GALBEN
- Copii plâng mai mult in camere galbene
- Soţii se cearta mai mult cu soţiile in camere galbene
- Este prima culoare pe care o observa ochiul uman
- Este cea mai obositoare culoare pentru ca reflecta mai multa lumina, ducând la
stimularea excesiva a ochiului
Un studiu a arătat ca majoritatea copiilor folosesc galben si maro pentru a desena
supărarea. Un studiu pe copii cu vârste mai mici de 7 ani a arătat ca majoritatea aleg jucării de
culori pure , nu pastelate. Alt studiu a schimbat culoarea mâncării, dar a arătat ca oamenii nu
doreau sa mănânce carne gri si salata purpurie. Aceasta a arătat ca oamenii vor ca lucrurile sa
fie colorate cum ar trebui sa fie.
O lucrare, a studiat 65 de studenţi care au cumpărat schiuri acvatice .Etichetele de
avertizare au fost de mai multe culori. Rezultatul la crestera probabilitatii de rănire la produsele
cu avertizări scrise cu roşu, verde si negru.
O firma comercializează lentile de contact rosii pentru gaini deoarece studii medicale au
arătat ca găinile care vad roşu in timpul zilei sunt mai fericire si mananca mai putina hrana.
Purtătorul de cuvânt al firmei a apreciat ca lentile vor imbunatati recolta de oua cu 600
milioane $ pe an.
Spitalele folosesc albastru si purpuriu in sălile de aşteptare pentru a ajuta la calmarea
pacienţilor.
Vederea Stereoscopica
Oamenii si celelalte animale care sunt capabile sa focalizeze cu ambii ochi asupra unui
singur obiect sunt capabile de vedere stereoscopica, care este fundamentala pentru o percepţie
mai adânca a lucrurilor. Principiul consta in prezentarea unei imagini din doua unghiuri , puţin
diferite, pentru ca apoi ochiul sa contopească aceste imagini intr-o singura imagine
tridimensionala.
Una din categoriile de imagini stereoscopice sunt numite autostereograme, care nu
necesita intrumente speciale pentru a fi vizualizate, si au putut fi realizare cu ajutorul graficii pe
calculator. Doua imagini reprezentand ochiul stang, respectiv drept , sunt suprapuse. Vazuta
normal , imaginea rezultata arata ca un model abstract. Imaginea tridimensionala apare atunci
cand ochii privitorului sunt focalizati si de exemplu doua puncte diferite sunt suprapuse, si se
vede numai unul .

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

Cataracta Dupa boli ca: Tulburari de vedere, Igiena vederii, evitarea factorilor
(opacifierea cristalinului) artrita,arterioscleroza, colorarea cenusiu sau alb a nocivi, ochelari de soare
diabet,de obicei la batrani pupilei

Glaucom Cresterea tensiunii Reducerea campului Igiena vederii, evitarea factorilor

intraoculare vizual, dureri oculare, nocivi, ochelari de soare
tulburari de vedere, pupile
de culoare galben-verzui

Cojunctivita (inlamatia Infectioasa / alergica Inflamarea pleoapelor, Igiena vederii, evitarea factorilor
cojuctivei globului ocular) roseata in jurul ochilor, nocivi, ochelari de soare
secretie lacrimala, senzatie
de corp strain in ochi
 Analizatorul olfactiv

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la proprietatile chimice

ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de organism.
1). Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv, constituit din celule receptoare si din
celule de sustinere incluse in mucoasa olfactiva.
-mucoasa olfactiva are o suprafata de 2-3 cm² si este dispusa in regiunea superioara a foselor
nazale. Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora prezinta butoni
olfactivi de la care pleaca 6-8 cili olfactivi receptori, care depasesc celulele de sustinere si
patrund in mucusul secretat de celulele glandulare ale mucoasei olfactive.
2). Segmantul de conducere
-axionii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat in manunchiuri lama
ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand nervii olfactivi cu traseu pana la bulbii
olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii
acestora se despart: o parte trec in bulbul contralateral, iar cealalta parte formeaza tracturile
olfactive, care se proiecteaza in cortex.
3). Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de protectie primara a
aferentelor olfactive.
Analizatorul olfactiv
Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de celulele olfactive din mucoasa
olfactiva.Asa cum s-a mai aratat,mucoasa olfactiva are o suprafata de circa 2-3 cm²,acoperind
lama ciuruita a etmoidului,fata mediala a cornetului nazal superior si o mica parte din septul
nazal(partea superioara).
Este alcatuita din - epiteliu olfactiv
- corion.
Epiteliul,la randul lui,este format din trei tipuri de celule asezate pe doua straturi: olfactive,de
sustinere si bazale.

Celulele olfactive sunt neuroni bipolari senzitivi.Ele reprezinta primul neuron senzitiv al
analizatorului olfactiv.Dendritele lor sunt asezate la polul apical si depasesc celulele de
sustinere,terminandu-se printr-o umflatura numita buton olfactiv.Din acest buton pleaca 6-8 cili
olfactivi care au rolul de a receptiona excitatiile olfactive.Axonii pornesc de la polul
bazal,patrund in corion,unde intra in constructia filetelor nervului olfactiv.
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea olfactiva) este alcatuita din axonii
celulelor olfactive care formeaza nervii olfactivi si din axonii celulelor mitrale care alcatuiesc
tracturile olfactive.
Celula olfactiva reprezinta primul neuron senzitiv(protoneuronul),iar celula mitrala,cel de-al
doilea neuron senzitiv(deutoneuronul).
.
Segmentul central sau de perceptie este alcatuit din centrii primari si centrii secundari.Centrii
primari sunt reprezentati de trigonul olfactiv, substanta perforata anterioara si girul subcalos.
Centrii secundari sunt reprezentati de girul hipocampului si nucleul amigdalian situat in
profunzimea santului lateral al emisferelor cerebrale.Intre centrii primari si centrii secundari
exista numeroase conexiuni.De asemenea,intre centrii secundari,hipotalamus si trunchiul
cerebral exista conexiuni care participa la formarea arcurilor reflexe legate de miros.
Rolul fiziologic al anlizatorului olfactiv comporta trei aspecte principale:prevenirea patrunderii in
corp,pe calea aerului,a substantelor vatamatoare; aprecierea calitatii substantelor alimentare si
declansarea secretiilor digestive.
Excitantii sau stimulii specifici receptorilor olfactivi sunt reprezentati de unele substante
gazoase sau particule materiale foarte fine prezente in aer. Orice substanta care excita
receptorii olfactivi se numeste substanta mirositoare,iar senzatia olfactiva produsa de aceasta
poarta numele de miros.
Excitatii ajung la receptorii din mucoasa olfactiva prin intermediul coloanei de aer care patrunde
prin nari in timpul inspiratiei.Ei actioneaza asupra receptorilor numai dupa o prealabila dizolvare
in pelicula de lichid situata la suprafata mucoasei olfactive.Receptorii olfactivi au o sensibilitate
deosebita,pentru stimularea lor fiind nevoie doar de un numar redus de molecule dizolvate in
acest mucus.Pragul de excitatie variaza mult de la o substanta la alta.
Intensitatea senzatiei de miros este proportionala cu concentratia substantei din aer.Ea variaza
insa si in functie de alti factori,ca,de exemplu,de configuratia cailor nazale,de
umiditatea,temperatura si presiunea aerului inconjurator,precum si de starea de functionare a
mucoasei olfactive.Astfel intensitatea senzatiei de miros scade foarte mult daca mucoasa
olfactiva este prea umeda sau prea uscata.Un exemplu il constituie guturaiul,cand umezirea
abundenta a mucoasei olfactive poate provoca disparitia temporara a senzatiei de miros.
Sensibilitatea olfactiva reprezinta fenomenul de adaptare care consta in scaderea treptata,pana
la disparitie,a intensitatii senzatiei olfactive pentru anumite substante care actioneaza timp
indelungat saupra celulelor olfactive. Sensibilitatea olfactiva pentru aceste substante reapare
insa daca excitarea receptorilor este intrerupta pentru o perioada de timp prin inlaturarea
substantei excitante.Adaptarea este specifica pentru fiecare substanta in parte.
 Analizatorul gustativ
Simtul gustului are rolul de a informa asupra calitatii alimentelor introduse in gura, dar
intervine si in declansarea secretiei reflex neconditionate a glandelor digestive. Receptorii
gustativi apartin chemoreceptorilor, fiind stimulati de substantele dizolvate in apa si saliva.
Omul percepe 4 gusturi fundamentale: amar, acru, dulce si sarat, gustul variat al diferitelor
alimente rezultand prin combinatii complexe ale acestora, asociate cu senzatii olfactive si cu
alte senzatii bucofaringiene (tact, temperatura etc.). Gustul amar este perceput pe fata dorsala
a limbii, cel acru pe marginea limbii, cel dulce la varf si cel sarat in partea anterioara a fetei
dorsale a limbii. Palatul percepe gusturile amar si acid si mai putin gusturile dulce si sarat;
faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale. Histologic, nu s-a evidentiat nici o
diferenta intre diferiti muguri gustativi, dar ei raspund, de obicei specific, numai la un anumit
gust; anumiti muguri raspund la mai mult de un stimul gustativ, dar niciodata la toti.

Simtul gustului prezinta o mare adaptabilitate, senzatia gustativa disparand chiar daca stimulul
persista; de aceea, pentru a simti in continuare gustul unui aliment introdus in gura acesta
trebuie sa fie miscat si sa stimuleze permanent noi receptori.
Mugurii gustativi
Segmentul periferic al analizatorului gustativ este reprezentat de mugurii gustativi din mucoasa
linguala.Ei sunt asezati la nivelul papilelor
caliciforme (circumvalate) , fungiforme si foliate. Papilele filiforme sunt raspandite pe toata
intinderea mucoasei linguale si nu contin muguri gustativi.Un numar mic din asemenea muguri
se gasesc si in mucoasa epiglotei,a valului palatin si a faringelui,precum si in mucoasa buzelor
si a obrajilor.
Mugurele gustativ este situat intre celulele epiteliale care acopera peretii laterali ai papilelor.El
este alcatuit din celule senzoriale gustative si din celule de sustinere(fig.3).Extremitatea externa
a mugurelui gustativ este prevazuta cu un scurt canal,numit canalul gustativ,delimitat de
celulele epiteliale ale mucoasei linguale.La randul lui,canalul gustativ se deschide la suprafata
epiteliului printr-un por gustativ.
Celulele senzoriale gustative impreuna cu celulele de sustinere alcatuiesc o formatiune
ovoida.Polul apical al celulelor gustative prezinta cateva prelungiri,denumite cili gustativi
(microvilozitati).Acesti cili sunt grupati in canalul gustativ,unde vin in contact cu substantele
sapide.Cilii gustativi reprezinta regiunea sensibila a celulei gustative care vine in contact cu
moleculele substantelor sapide dizolvate in saliva. Fibrele nervoase care patrund in mugurele
gustativ formeaza un plex situat in corionul de sub membrana bazala.
Din acest plex pornesc fibre care se arborizeaza in jurul mugurelui gustativ (fibre perigemale) si
in interiorul lui (fibre intragemale).Aceste fibre nervoase fac sinapsa cu celulele gustative.Ele
sunt dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni
care inerveaza mucoasa linguala(nervul facial,nervul glosofaringian,nervul vag).
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea gustativa) este alcatuita din inlantuirea a
trei neuroni senzitivi.Primul neuron senzitiv se afla in ganglionii nervosi de pe traiectul nervilor
facial,glosofaringian si vag.
Dendritele acestor neuroni fac sinapsa cu celulele gustative,iar axonii lor fac sinapsa cu cel de
al doilea neuron senzitiv situat in nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral.De aici pornesc
alte fibre,care impreuna cu lemnisculul medial ajung la cel de al treilea neuron senzitiv din
talamus.De aici pornesc fibrele talamocorticale care se proiecteaza pe scoarta cerebrala.
Segmentul central se afla in scoarta cerebrala,in portiunea inferioara a girului post central.
Rolul fiziologic al analizatorului gustativ este de a impiedica patrunderea in organism,pe cale
digestiva,a unor substante nocive,si indeosebi a alimentelor alterate.Acest analizator,impreuna
cu cel olfactiv,intervine in declansarea secretiei salivare si a celorlalte sucuri digestive.
Experientele facute pe animale arata ca analizatorul gustativ regleaza ingestia de
alimente.Astfel,animalul isi alege hrana in functie de necesitati.Un animal caruia i s-au injectat
doze mari de insulina si care se gaseste in stare de hipoglicemie alege din mai multe feluri de
mancare hrana cea mai dulce.Pe de alta parte,animalele carora li s-au sectionat nervii gustativi
ingera alimente fara discriminare.
Orice substanta dizolvata in apa sau saliva care excita receptorii gustativi se numeste
substanta sapida,iar senzatia gustativa produsa de aceasta poarta numele de gust.Substantele
care nu excita receptorii gustativi se numesc substante insipide.
La om se deosebesc patru tipuri principale de senzatii gustative sau de gusturi:acru,sarat,dulce
si amar.In raport cu acestea,substantele sapide se impart in substante acre,sarate,dulci si
amare.In afara acestor tipuri fundamentale de senzatii gustative , mai exista o gama larga de
tipuri interme-
diare care dau gustul variat al alimentelor.Ele reprezinta combinatii ale tipurilor fundamentale,la
care se adauga senzatiile olfactive si bucofaringiene provocate de contactul cu alimentele.
Numai o mica parte din receptorii gustativi sunt stimulati de toate cele patru tipuri de
substante.Majoritatea mugurilor gustativi au o oarecare specificitate pentru una din cele patru
tipuri de substante.
Gustul acru este determinat de actiunea acizilor asupra receptorilor.
Exista insa unii acizi,ca , de exemplu,acidul boric care sunt insipizi. Sensibilitatea pentru
substantele acide este mai mare in portiunea mijlocie a limbii,pe partile laterale.Gustul
sarat,provocat de excitarea receptorilor prin sarurile ionizate,este perceput mai bine pe
marginile limbii,catre regiunea lor anterioara.Exista si saruri care produc un gust sarat-
amar,sarat-dulce sau acru.Gustul dulce este provocat de un numar important de
substante(zaharuri,alcooli,aldehide,cetone,etc.)care excita mugurii gustativi situati in mucoasa
de pe varful limbii.In sfarsit,gustul amar este determinat de un numar mare de substante care
actioneaza asupra receptorilor gustativi de la baza limbii.Dintre substantele amare amintim
alcaloizii (strignina, chinidina,nicotina,etc.),sarurile de magneziu, cafeina,etc.
Sensibilitatea receptorilor gustativi variaza de la un grup de substante la altul si de la o
substanta la alta.Pentru fiecare substanta exista un prag de excitatie reprezentat de
concentratia cea mai slaba capabila sa produca senzatia gustativa.In general,pentru
substantele dulci,pragul de excitatie este mai ridicat decat pentru substantele
amare.Intensitatea senzatiei gustative depinde de concentratia substantei existente in
solutie,de numarul receptorilor excitati si de temperatura solutiei. Astfel,intensitatea senzatiei
gustative este cu atat mai mare,cu cat concentratia substantei stimulatoare cuprinde mai multi
muguri gustativi. Temperaturile prea ridicate sau prea scazute reduc intensitatea senzatiilor
gustative.Un alt factor il constituie starea mucoasei linguale;cand aceasta este prea uscata sau
acoperita cu depozite provenite din descuamarea epiteliului, intensitatea senzatiei gustative
scade.
 Analizatorul motor (kinestezic)
a) Segmentul periferic este constituit din proprioceptori situati in muschi, tendoane, aponevroze,
capsule articulare, periost si pericondru.

Dintre proprioceptori citam:

• fusurile neuromusculare, care receptioneaza starea de tensiune pasiva a fibrelor musculare;
• corpusculii lui Golgi sunt receptori fusiformi situati la unirea muschiului cu tendonul , care sunt
stimulati de cresterea tensiunii in tendoane, determinand contractia musculara. Corpusculii
Vater-Pacini sunt receptori pentru presiune care se gasesc in tendoane, capsule articulare,
fascii musculare, ligamente, periost, pericondru.

b) Segmentul de conducere - este calea radacinilor posterioare ale nervilor spinali, apoi a
fasciculelor Goli si Burdach, iar din nucleii acestora din bulb pornesc fibre spre talamus si de
acolo in scoarta cerebrala (calea proprioceptiva constienta). Mai exista o cale care ajunge
direct in cerebel, si anume: calea fasciculelor spinocerebeloase (direct si incrucisat) sau calea
sensibilitatii proprioceptive constiente si inconstiente.

c) Segmentul central este localizat in zona senzitiva din lobul parietal, in girusul postcentral.

Functiile analizatorului kinestezic sunt reprezentate prin trei mecanisme: fusale - de intinderea
muschilor sau de contractia extremitatilor intrafusale, care sunt urmate de intinderea portiunii
centrale a fusului; articulare - care controleaza unghiurile segmentelor din articulatii actionand
in concordanta cu celelalte mecanisme reglatoare; tendinoase - care controleaza tensiunea
muschiului prin actiuni analoge mecanismelor fusale.

Desfasurarea normala a activitatii motorii, analiza fina si coordonarea precisa a

miscarilor necesita informarea permanenta a sistemului nervos central asupra pozitiei spatiale a
corpului, a diferitelor sale segmente si mai ales asupra gradului de concentratie a fiecarui
muschi. Aceste informatii sunt furnizate de receptorii aparatului vestibular, auditiv, receptorii
vizuali si cutanati, dar si de anumiti receptori specifici care se afla chiar in muschi
(proprioceptori). Proprioceptorii reprezinta terminatiile periferice ale analizatorului motor
(kinestezic) si au rolul de a descarca impulsuri datorita carora se realizeaza modularea
permanenta si adecvata a contractiei diferitelor grupe musculare.
Receptorii analizatorului kinestezic se gasesc in muschi, tendoane, ligamente si suprafete
articulare .
Fusul si conexiunile sale reflexe constituie un mecanism de feedback care opereaza pentru
mentinerea lungimii muschiului. Intinderea muschiului stimuleaza atat terminatiile nervoase
fusale primare cat si pe cele secundare, primele raspunzand la modificari ale lungimii si ale
ratei alungirii, iar celelalte doar la modificarile lungimii.
In conditii obisnuite miscarea este initiata prin descarcarea concomitenta a impulsurilor atat din
motoneuroni cat si din fibrele eferente gama, iar scurtarea fusului , odata cu cea a muschiului,
face ca descarcarile fusului sa continue in tot timpul contractiei. Astfel, fusul iti mentine
capacitatea de a raspunde la intindere si de a ajuta reflex descarcarile motoneuronului in tot
timpul contractiei. Neuronii motori ai fibrelor aferente gama sunt influentati de la nivel cerebral.
 Analizatorul acusctico-vestibular

Ureche :
-externa : -pavilion
-conducte auditiv extern
-medie : - timpan
- lant de asociere(ciocanel/nicovala/scarita)
-interna : - labirintul osos-
- perilimfa
- labirint membranos
endolimfa

Segmentele
-periferic : organul Corti - celule receptoare prevaz cu cili
- celule sustinatoare
-de conducere : - protoneuronul – loc in ganglionul spiral cortic
- deutoneuronul-nuclei pontini/axonul trimit colaterale
-catre coliculi cvadrigemeni inferiori
-al 3lea neuron-corpii geniculati/mediali cu rol in auz -central: lobul temporal
Segmentii analiz vestibular -periferic – organul lui Scarpa -conducere – protoneuron –
ganglionul Scarpa
-deutoneuronul-nucleii bulbari/axonii trimit colaterale
-catre cerebel,scoarata cereb, nerv crani III IV VI
-al 3lea neuron – talamus -central – se presupune ca e localiz in lobul temporal
Mecanizmul auzului
Unde sonore -pavilion-conductul auditiv extern-timpan-lantul de oscioare-fereastra ovala-
perilimfei-endolimfei-cel receptoare isi indoaie cilii se genereaza potentiale de act care sunt
transf in cel nerv->cale de conducere la centrii de auz
-senzatii de auz

Mecanismul echilibrului
Stimuli: misc poz capului/corpului. Rasp nu sunt date sub forma de senzatii ci sub forma de
reflexe statochinetice.

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

Otita (inflamatia Infectie microbiana Dureri locale, Mentinerea urechii in stare
urechii externe) sau virotica. scaderea auzului, de curatenie
febra, frisoane, stare
generala alterata