Solubilitatea este definită ca cantitatea maximă dintr-o substanță care poate

fi dizolvată în alta. Este cantitatea maximă de substanță dizolvată care poate fi dizolvată

într-un solvent  la echilibru, care produce o soluție saturată . Când sunt îndeplinite
anumite condiții, solutul suplimentar poate fi dizolvat dincolo de punctul de solubilitate
de echilibru, care produce o soluție suprasaturată. Dincolo de saturație sau
suprasaturare, adăugarea mai multor solut nu crește concentrația soluției. În schimb,
excesul de solut începe să precipite din soluție.

Procesul de dizolvare se numește dizolvare . Solubilitatea nu este aceeași proprietate a

materiei ca rata de soluție, care descrie cât de repede se dizolvă un dizolvat într-un
solvent. Nici solubilitatea nu este aceeași cu capacitatea unei substanțe de a dizolva alta
ca urmare a unei reacții chimice. De exemplu, zincul metalic „se dizolvă” în acid
clorhidric printr-o reacție de deplasare care are ca rezultat ioni de zinc în soluție și
eliberarea de hidrogen gazos. Ionii de zinc sunt solubili în acid. Reacția nu este o
chestiune de solubilitate a zincului.

În cazuri familiare, un dizolvat este un solid (de exemplu, zahăr, sare) și un solvent este
un lichid (de exemplu, apă, cloroform), dar solventul sau solventul ar putea fi un gaz,
lichid sau solid. Solventul poate fi fie o substanță pură, fie un amestec .

Termenul insolubil înseamnă că un dizolvat este slab solubil într-un solvent. În foarte

puține cazuri este adevărat că nici un dizolvat nu se dizolvă. În general, un dizolvat
insolubil se dizolvă încă puțin. Deși nu există o limită rapidă și rapidă care să definească
o substanță ca fiind insolubilă, este obișnuit să se aplice un prag în care un dizolvat este
insolubil dacă se dizolvă mai puțin de 0,1 grame la 100 mililitri de solvent.

Miscibilitate și solubilitate
Dacă o substanță este solubilă la toate proporțiile într-un solvent specific, aceasta se
numește miscibilă în el sau posedă proprietatea numită miscibilitate . De exemplu,
etanolul și apa sunt complet miscibile între ele. Pe de altă parte, uleiul și apa nu se
amestecă sau se dizolvă una în cealaltă. Uleiul și apa sunt considerate a fi nemiscibile .
Solubilitate în acțiune
Modul în care un dizolvat se dizolvă depinde de tipurile de legături chimice din solvent și
solvent. De exemplu, atunci când etanolul se dizolvă în apă, își menține identitatea
moleculară ca etanol, dar se formează noi legături de hidrogen între etanol și molecule de
apă. Din acest motiv, amestecul de etanol și apă produce o soluție cu un volum mai mic
decât s-ar obține din adăugarea volumelor inițiale de etanol și apă.
Când clorura de sodiu (NaCI) sau un alt compus ionic se dizolvă în apă, compusul se
disociază în ionii săi. Ionii devin solvați sau înconjurați de un strat de molecule de apă.

Solubilitatea implică un echilibru dinamic, implicând procese opuse de precipitație și

dizolvare. Echilibrul este atins atunci când aceste procese au loc la o rată constantă.

Unități de solubilitate

Diagramele și tabelele de solubilitate listează solubilitatea diferiților compuși, solvenți,

temperatură și alte condiții. Uniunea Internațională a Chimiei Pure și Aplicate (IUPAC)
definește solubilitatea în termeni de proporție de solut la solvent. Unitățile de
concentrație admise includ molaritatea, molalitatea, masa per volum, raportul molar,
fracția molară și așa mai departe.

Factori care afectează solubilitatea

Solubilitatea poate fi influențată de prezența altor specii chimice într-o soluție, fazele
solutului și solventului, temperatura, presiunea, dimensiunea particulelor solutului și
polaritatea.