Morala poveștii Privighetoarea, de Hans Christian Andersen

Povestea Privighetoarea se desfășoară într-un ținut îndepărtat, China, în „vremuri străvechi’, ținut condus de un
împărat care avea un palat înconjurat de o grădină „plină de minunății’. Personajul principal este o privighetoare care
cântă atât de minunat încât vizitatorii au scris despre ea cărți și poezii . Toate acestea au ajuns la urechile împăratului.
Împăratul dorește să îi audă cântecul minunat, privighetoarea este adusă la palat și „deși nu e decât o pasăre mititică și
cenușie, atât de mică și de ștearsă’, cântecul ei reușește să îl emoționeze pe împărat. Da la palat este trimisă o nouă
privighetoare, „ una mecanică, cu meșteșug, încrustată cu diamante, rubine și safire’. Când era întoarsă cheia, cânta și
dădea din coadă, strălucind. Au încercat să le pună să cânte împreună, dar nu mergea, curtenii și împăratul au fost
impresionați mai mult de cea mecanică.Privighetoarea cea adevărata a zburat înapoi în pădure. În scurt timp, însă
privighetoarea mecanică s-a stricat. În urma unei gripe împăratul se îmbolnăvește și, când totul părea pierdut și credea
că acesta îi e sfârșitul, apare privighetoarea adevărată și cântecul ei îi redă sănătatea și alungă moartea . Micuța
pasăre îi promite că va veni și ii va cânta despre toți oamenii din regat, și despre toate bunele și relele care se petrec
dincolo de zidurile palatului.

Povestea Privighetoarea le explică copiilor din ziua de azi, care sunt captivați de tehnologie, că oricât de frumoasă ar
părea lumea virtuală, la fel ca și privighetoarea cea mecanică, realitatea, natura și frumusețea ei vor fi mai interesante și
mai de folos. Nu tot ce strălucește e aur!