Rezumat “Zâna Munților”, basm cules de Petre Ispirescu

A fost odată un împărat foarte înțelept care la bătrânețe a fost binecuvântat cu un băiat.
Băiatul creștea și învăța într-o săptămână cât alții într-un an, astfel că împăratul chemase
filosofi de seamă să-l mediteze.
Între timp, băiatul a deprins și meșteșugul vânătorii, dar ajuns în pădure nu se îndură să ucidă
turturica ce-i ieșise în cale, îi atinge doar aripa, făcând-o să sângereze.

Turturica, însă, se dovedește a fi Zâna Munților și se îndrăgostește de fiul împăratului.

Peste câteva zile, la curtea împăratului apare o femeie săracă ce căuta de muncă. Ea este
făcută găinăreasă și toți o laudă pentru cât de curate sunt cotețele găinilor.
La scurt timp împăratul împreună cu familia este invitat la o nuntă. Aici, prințul întâlnește o
fată foarte frumoasă, însă se întristează când aceasta dispare ca o nălucă.
După ceva timp sunt invitați la o altă nuntă, a unui împărat vecin. Fiul împăratului are din nou
ocazia să se întâlnească cu frumoasa fată. Istoria însă se repetă și aceasta dispare fără urmă.
Văzând tristețea fiului său, împăratul poruncește să se pună smoală pe drumul ce duce la
următoarea nuntă.
Astfel, după ce fata dispare din nou, fiul împăratului îi găsește condurul rămas în smoală.
Cutreieră toată împărăția căutând aparținătoarea condurului, dar fără succes.
Într-una din zile, însă, împărăteasa îi spune că a mai rămas o fată care nu a probat condurul,
găinăreasa.
Mare le-a fost mirarea să constate că i se potrivea condurul, dar inima prințului știa deja că ea
e.
Atunci, aceasta și-a spus povestea. Era cu adevărat Zâna Munților și s-a îndrăgostit de prinț,
dar pentru a putea se căsători cu un muritor trebuia să renunțe la puterile ei.
Ceea ce și făcu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.