1)Definitia dreptului civil: acea ramura de drept privat care reglementeaza relatiile sociale,

patrimoniale, nepatrimoniale in care partile se afla pe pozitie juridica de agalitate, precum si conditia
juridica a subiectelor de drept civil.
EXPLICATIA: In primul rand, definitia face referire la CONTINUTUL dreptului civil, acesta fiind un
ansamblu de norme juridice, adica o ramura a sistemului de drept roman.
Cel de-al doilea element al definitiei priveste OBIECTUL dr. civil, care este format din raporturile
juridice patrimoniale si r.j.nepatrimoniale care se stabilesc intre persoanele fizice si pers. Juridice. Rap.
Patrimoniale: e acel rap. Social care poate fi evaluat pecuniar (rap.nascut din contractul de vanzare).
Rap juridice civie reale(dr sub. reale) si rap. Jur. Civile obligationale (dr.sub. De creanta).
Rap jur nepatrimonial: lipsit de un continut economic, al carui continut nu poate fi evaluabil in bani.
Cel de-al treilea element vizeaza SUBIECTELE raporturilor de dr civil, acestea fiind persoanele
frizice si juridice. Calitatea principala: a fi fiinta umana sau aceea de entitate organizata avand un
patrimoniu propriu si un scop bine determinat.
Acestea, indiferent de raport sau felul lor (fizice sau juridice) se afla pe pozitie de egalitate juridica, in
sensul ca nici una dintre parti nu se subordoneaza celeilalte.
Definitie Poz de eg: nici una dintre parti nu are mijloace proprii de constrangere pt a o determina pe
cealalta parte sa isi onoreze obligatiile (A da, a face, a nu face). In cazul nerespectarii dr/oblg, se poate
apela la forta coercitiva a statului.

2)Aplicarea legii in timp

D p d v juridic aplicarea legii civile se ref la 3 aspecte:

1. Aplicarea legii civile in timp: legea civila intra in vigoare ca regula la 3 zile de la
publicarea in MO, daca insusi textul legii nu prevede o alta data pentru intrarea in vigoare.
Este guvernata de 2 principii:
2. neretroactivitatea legii civile
3. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi

In perioada in care o lege este in vigoare aceasta trebuie respectata, nimeni neputandu-se prevala
de necunoasterea legii
Poate sa intervina si “caderea in desuetitudine” - datorita evolutiei economice si sociale lipsesc
raporturile juridice pe care legea le reglementa.
Legea iese din vigoare prin abrogare:

 Expresa (ex. Se abroga titlul 7 din legea x)

 Virtuala / indirecta
 Totala
 Partiala
3)Interpretarea normelor de drept civil

Prin interpretarea normelor de drept civil (interpretarea legii civile) se înţelege operaţiunea de stabilire
a conţinutului şi sensului normelor de drept civil.
Norma de drept civil este acea regulă generala și abstracta care reglementează conduita subiectelor în
raporturile juridice.
Forma specifică de exprimare a normelor de drept civil se numește izvor de drept civil.
0. imperative: acele norme juridice care impun subiectelor de drept civil o anumita conduita
1. Onerative: impun subiectelor de drept un tip pozitiv de conduita
2. Prohibitive: impun subiectelor de drept o conduita negativa
3. Dispozitive: permit subiectelor de drept sa aleaga un anume tip de conduita
4. premisive
5. Supletive - acele norme juridice prin care se suplineste vointa partilor, atunci cand aceasta
nu o manifesta in mod expres, in cazurile permise de lege

Cuprinde in structura sa logica 3 elemente: ipoteza, dispozitie si sanctiune.

4) Notiunea si caracterele raportului juridic civil

Prin raport juridic civil se înţelege relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de
norma de drept civil.
Raportul juridic civil are trei caractere juridice:
- este un raport social; adica ia nastere doar intre pers fizice si pers juridice, in orice combinatie
- este un raport voliţional; simplu v:  adica norma juridica in varianta sa abstracta, adica reprezentand
vointa legiuitorului
- dublu vol:  adica pe langa vointa legiuitorului exprimata in norma juridica avem si vointa partilor
care doresc sa incheie un anumit act
- părţile au poziţie juridică de egalitate.
Conţinutul raportului juridic civil este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au părţile.
Într-un raport juridic pot participa două sau mai multe subiecte de drept, caz în care suntem în prezenţa
pluralităţii de subiecte. Aceasta poate fi: activă – mai multe subiecte active; pasivă – mai multe
subiecte pasive; mixtă – mai multe subiecte, atât active cât şi pasive.
Subiectele se pot schimba între ele, prin diferite operaţiuni juridice.
Structura: subiect, obiect si continut.

5) Clasificarea drepturilor subiective civile

1. In fct de gradul de opozabilitate:

2. drepturi absolute - acele drepturi care pot sa fie exercitate fara particularul lor, sa aiba
nevoie de concursul unei alte persoane.

Ex: drepturile reale si drepturile personale

 Drepturi relative - acele dr sb civile care rezulta din raporturile juridice de creanta, adica
acele raporturi in care subiectul activ se numeste creditor, iar sb pasiv debitor
 Ex: drepturile care rezulta dintr-un ctr de imprumut

1. In functie de continutul lor:

1.a patrimoniale - au continut economic, evaluabile in bani
1.b. Nepatrimoniale - nu au cont ec, nu sunt evaluabile in bani
2. In functie de legatura dintre ele:
2.a. drepturile subiective principale - acele drepturi care au o existenta independenta,
exercitarea lor nefiind conditionata de existenta sau exercitarea vreunui alt drept
Ex: dreptul de proprietate

2.b. drepturile subiective accesorii- acele dr sb civile care nu au o existenta de sine statatoare,
ele depinzand de un alt drept considerat principal.

Ex: ipoteca, gajul, drepturile reale accesorii

** raporturile dintre dr principale si cele accesorii sunt guvernate de regula “accesoriul urmeaza soarta
principalului” (recomandabil sa stim in latina unele expresii).
Regula este identica in privinta: normelor juridice, actelor juridice, bunuri.

1. In functie de siguranta oferita titularilor:

1.a. drepturi pure si simple - acele drepturi care ofera titularului lor maxima siguranta, adica
nasterea si exercitarea lor nu conditionate de vreun termen, conditie sau sarcina.
1.b.afectate de modalitati - nasterea / existenta lor depind de termeni, conditie, sarcina.
1.c. eventuale - carora le lipseste fie obiectul, fie subiectul
1.d. viitoare - adica cele care nu au nici obiect si nici subiect; in literatura sunt considerate
simple posibilitati juridice, motiv pentru care unii autori nici nu recunosc existenta lor

6) Clasificarea obligatiilor civile

1. In functie de obiectul lor: a da, a face sau a nu face

A da - a constitui sau a transmite un drept real

A face - a presta un serviciu
A nu face - a te abtine de la ceva ce a-i fi putut sa faci daca nu exista respectiva interdictie.

2. In fct de conduita pretinsa

2.a.  Obligatii pozitive - a da si a face
2.b. Obl negativa - a nu face
 3.In functie de necesitatea obtinerii unui anumit rezultat:
3.a. de rezultat - subiectul de drept este tinut sa obtina un anumit rezultat, de ex in ctr de
transport
3.b. de mijloace - sb pasiv este obligat sa faca toate demersurile pentru a obtine rezultatul
dorit. Ex: obligatia profesorului, a medicului, a avocatului

4. In functie de sanctiune
4.a. obligatii perfecte - adica inzestrate cu sanctiune (adica cu posibilitatea executarii silite la
nevoie)
4.b. obl imperfecte - obl naturale - adica neinzestrate cu sanctiune / lipsite de posibilitatea unei
executari silite. 
Ex: obligatiile prescrise

5. In fct de legatura cu un anumit lucru

5.a. obligatia obisnuita - vezi def obligatiei art 1641
5.b. obligatia scriptae in rem - acele obligatii opozabile si tertilor, adica in legatura cu un
anumit lucru - art 1811
5.c. obl propter rem (pentru lucruri) - desemneaza acea obligatie care revine subiectului pasiv
datorita unei anumite calitati a bunului.

7) Bunuri imobile si mobile

IMPORTANTA: au regimul juridic diferit; publicitatea instrainarilor se aplica in principal in materia

bunurilor imobile, care poate sa fie supusa unor cerinte mai riguroase; executarea silita e supusa unor
reguli diferite in functie de ce bun se urmareste; in cazul bunurilor comune ale sotilor, instrainarea unui
imobil se poate face doar cu consimtamantul expres al celuilalt sot, in schimb, pt instrainarea bunurilor
mobile, se prezuma existenta consimtamantului celuilalt sot; in dr inter privat, imobilele sunt carmuite
de legea locului imobilului (lex rei sitae), iar mobilele sunt carmuite de legea personala (lex personalis)
care poate fi leghea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului (lex domicilii).
IMOBILE: - imobile prin natura lor;
imobile prin destinaţie;
- imobile prin determinarea legii.
MOBILE: - mobile prin natura lor;
- mobile prin anticipaţie; fructe, copaci
- mobile prin determinarea legii. :intelectuale

8) Aspecte generale privind capacitatea de folosinta a persoanei fizice si juridice

Capacitatea civila reprezinta calitatea de a fi subiect de drept civil. E o componenta a capacitatii
juridice. Orice persoana fizica are capacitate de folosinta, care este marcata de momentul nasterii.
Inceteaza la moartea persoanei.
Pers jur: Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații
de la data înregistrării lor.Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații,
după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la
data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.  Persoana juridică poate avea orice drepturi și
obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei
fizice.  Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt
necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. Persoana juridică
încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare,
dizolvare sau desfiinţare, ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.
9) Aspecte generale privind capacitatea de exercitiu a persoanei fizice si juridice
Nu toate persoanele o au. 3 categorii se deosebesc: pers. Cu capacitate deplina, restransa si lipsite de
capacitate. Cap. deplina Inceteaza la moartea persoanei, prin punere sub interdictie judecatoreasca. Cap
restransa 14-18 ani. Sunt lipsite de ea, persoanele ce nu au 18 ani, si cele sunt restrictie.
Pers jur: Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de
administrare, de la data constituirii lor. Nu pot face parte din organele de administrare și de control ale
persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a
exercita o funcție în cadrul acestor organe, precum și cei declarați prin lege sau prin actul de
constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcție. Se sfarseste odata cu c. de f.

10) Definitia actului juridic

Definitie: manifestarea de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice civile care constau
in nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile concrete.

11) Actele juridice cu titlu oneros si acte juridice cu titlu gratuit

2.a. acte juridice cu titlu oneros: acele acte juridice prin care partile urmaresc realizarea unui folos
patrimonial;
2.a.1. COMUTATIVE: partile cunosc inca de la inceput existenta si intinderea drepturilor si obligatiilor.
2.a.2. ALEATORII: acele acte juridice prin care partile isi asuma posibilitatea unui castig sau riscul
unei pierderi;
ex: contractul de intretinere, asigurare, renta viagera
2.b. acte juridice cu titlu gratuit: partile nu urmaresc realizarea unui folos patrimonial
IMPORTANTA: exista un regim juridic diferit din punctul de vedere al capacitatii, legea fiind in
general mai exigenta atunci cand vine vorba de acte jur cu titlu gratuit; in unele cazuri, regimul juridic
al viciilor de consimtamant difera dupa cum este vorba de un act cu tiltu oneros sau de un act cu titlu
gratuit; in cazul actelor cu titlu oneros, obligatiile partilor sunt reglementate cu mai multa severitate;

12) Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare si acte juridice de dispozitie.

ACT DE CONSERVARE: măsură care are ca scop ocrotirea şi păstrarea unui drept patrimonial sau preîntâmpinarea
pierderii lui; sunt necesare si urgente.
ACT DE ADMINISTRARE: prin care se tinde la punerea în valoare, la normala folosire şi exploatarea unui bun sau a unui
patrimoniu, fără pierderea (înstrăinarea) lui
ACT DE DISPOZITIE: act juridic care are ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea sau distrugerea lor materială,
instituirea unor sarcini asupra acestora sau renunţarea la drepturi

13) Acte juridice constitutive, translative si declarative

1) Acte juridice constitutive:

- prin acte juridice consti. iau nastere drepturi subiective civile care nu au existat anterior in patrimoniul
subiectului de drept;
- exemple: contractul de vanzare-cumparare, mandatul, ipoteca.
2) Acte juridice translative
- acele acte juridice prin care se stramuta drepturi subiective civile dintr-un patrimoniu in altul;
- exemplul: contractul de schimb.
3) Acte juridice declarative !!!!!
- se consolideaza drepturi subiective civile preexistente in patrimoniul unui subiect de drept
- exemple: actul confirmativ, tranzactia.

**** IMPORTANTA CLASIFICARII

Interesul acestei clasificari se manifecta sub urmatoarele aspecte:
- acte juridice constitutive si cele translative isi produc efectele numai pentru viitor (ex nunc), insa
actele juridice declarative  isi produc efectele pentru trecut (ex tunct);
- calitatea de avand-cauza (habentes causam) o are numai dobanditorul unui drept printr-un act
translativ sau constitutiv, iar nu si partea dintr-un act declarativ;
- in principiu numai actele constitutive si translative sunt supuse poblicitatii imobiliare;
- numai actele juridice translative si constitutive, daca sunt contracte sinalagmatice, sunt supuse
rezolutiunii sau, dupa caz, rezilierii, iar nu si actele juridice declarative.

14) Capacitatea de a incheia actul juridic civil

in primul rând, sub aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernământ, este de reţinut că, în timp ce
capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernământul este o stare de fapt (de facto), care se
apreciază de la persoană la persoană, în raport de aptitudinea şi puterea psiho-inte-lectivă ale acesteia;
capacitatea izvorăşte numai din lege, pe când discernământul este de natură psihologică. în consecinţă,
discernământul poate exista, izolat, chiar la o persoană incapabilă, după cum o persoană capabilă se
poate găsi într-o situaţie în care, vremelnic, să nu aibă discernământ.
în al doilea rând, pentru persoanele juridice, regula o constituie capacitatea de a dobândi orice drepturi
şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei
fizice [art. 206 alin. (1) C.civ.]. în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, regula capacităţii de a
încheia acte juridice civile este subordonată principiului specialităţii, consacrat de art. 206 alin. (2)
C.civ.
15) Cerintele de valabilitate ale consimtamantului
Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa:
a) sa fie exprimat in cunostinta de cauza; adica sa provina de la o persoana cu discernamant, adica o
persoana care isi asuma in cunostinta de cauza efectele actelor juridice civile pe care le incheie;
b) sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
** NU este exprimat cu intentia de a produce efecte juridice in urmatoarele situatii: 
→ cand este dat din gluma, prietenie, curtuazie sau complezenta
→ cand manifestarea de vointa este prea vaga sau generala
→ cand este dat cu o rezerva mentala cunoscuta de destinatarul cererii/ofertei **

c) consimtamantul nu trebuie sa fie viciat, adica afectat de unul dintre viciile de consimtamant: eroarea,
dolul, leziunea si violenta.

17)Eroarea – viciu de consimtamant

Def: reprezinta acel viciu de consimtamant care consta in falsa reprezentare a realitatii in momentul
incheierii actului juridic
Clasificare:
1) In functie de consecintele care intervin:
→eroare esentiala: poarta asupra unor aspecte considerate de parti ca fiind esentiale
→eroare neesentiala: poarta asupra unor aspecte neesentiale 

2) In functie de natura realitatii fals reprezentate:

→ eroare de fapt: asupra unor imprejurari factice
→ *** eroare de drept: consta in falsa reprezentare cu privire la existenta si/sau continutul unei norme
juridice
Norma juridica, cu privire la care partea este in eroare, trebuie sa nu fie previzibila si accesibila.

Sanctiunea erorii (care altfel si la restul viciilor de consimtamant) este nulitatea relativa.
*+ pe langa aceasta nulitate, mai avem posibilitatea adaptarii contractului; art 1213 c.c.: “Partea care
este victima erorii esenţiale rămâne legată de contractul astfel încheiat dacă cealaltă parte este de acord
cu executarea, urmând ca prevederile contractuale să fie adaptate în mod corespunzător.”

LA DOL, SANCTIUNEA ESTE TOT NULITATEA RELATIVA, DAR, SE POT CERE SI

DESPAGUBIRI

17) Leziunea – viciu de consimtamant

Def: reprezinta acel viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare intre doua
prestatii, raportata la momentul incheierii actului.

!!! Domeniul de aplicare:

Noul cod civil extinde domeniul de aplicare al leziunii si pentru majori. (pg 160 manual)
La minori: …
La majori: → disproportia de valoare trebuie sa depaseasca 50% 
→ disproportia de valoare trebuie sa subziste pana in momentul introducerii cererii de chemare in
judecata (art. 1222 c.c.:  “(1) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin leziune poate cere, la
alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar
fi îndreptăţită.
(2) Cu excepţia cazului prevăzut de art. 1.221 alin.
(3), acţiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o
avea, la momentul încheierii contractului, prestaţia promisă sau executată de partea lezată. Disproporţia
trebuie să subziste până la data cererii de anulare.
(3) În toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o
reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii.”)

Unitatea relativa, care, poate sa fie invocata in termenul de prescriptie de 1 an de la data incheierii
actului.

18) Cerintele de valabilitate ale obiectului actului juridic civil

1) Obiectul actului trebuie sa fie determinat / obiectul obligatiei poate sa fie si determinabil
- art 1225/1226 C:C

Art. 1.225. – (1) Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum vânzarea, locaţiunea,
împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi
obligaţiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor
moravuri.
Obiectul obligaţiei Art. 1.226. – (1) Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit

2) Obiectul sa fie licit, adica in concordanta cu legea (norme imperative) si bunele moravuri.

3) !!! Obiectul sa existe.

4) Obiectul sa fie posibil

→ imposibilitate absoluta: obiectul este imposibil pentru orice debitor
→ imposibilitate relativa: doar pentru anumite categorii de debitori
5) Obiectul sa fie in circuitul civil
- sa se poata incheia cu privire la acesta acte juridice civile (aflate, scoase si respectate)

------------------------------------------------------------------------------------

6) In actele juridice cu caracter personal (intuitu persone) obiectul actului trebuie sa constea intr-o fapta
personala a celui care se obliga.

7) In cazurile prevazute de lege, necesitatea existentei autorizatiei administrative.

19) Cerintele valabilitatii cauzei actului juridic civil

Def: defineste cauza actului juridic ca fiind motivul care determina partile sa incheie un anumit act
juridic – cauza nu trebuie sa fie prevazuta in mod expres in actele juridice.
Art. 1.235. – Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.

Clasificare:
1) Cauza sa existe
→ inexistenta cauzei este acelasi lucru cu cauza falsa (art. 1238 C.C.)
Art. 1.238. – (1) Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului, cu excepţia cazului în care
contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau, în caz
contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

→ sanctiunea pentru lipsa cauzei va fi in tot deauna nulitatea relativa, exceptand cazurile in care
contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.

2) Cauza sa fie licita

3) Cauza sa fie morala [ sanctiunea nerespectarii cerintelor 2 si 3 este nulitatea absoluta]

20) Forma AD VALIDITATEM

Forma ad v. reprezinta o conditie esentiala si speciala care consta in necesitatea indeplinirii
formalitatilor prevazute de lege in lipsa carora actul nu ar putea fi incheiat in mod valabil.
→ forma v. reprezinta un element constitutiv atunci cand legea o prevede in mod expres → sanctiunea
nerespectarii formei este NULITATEA ABSOLUTA
ex: contractul de donatie trebuie sa imbrace forma autentica, conventia matrimoniala (exemple carte
180 -jumate + 1)

21) Efectele actului juridic civil – principiul fortei obligatorii

Efectele actului juridic sunt drepturile subiective civile şi obligaţiile corelative cărora actul juridic civil
le dă naştere, pe care le modifică sau le stinge. Efectele actului juridic civil sunt guvernate de anumite
principii, adică reguli de drept civil care arată modul în care se produc aceste efecte, respectiv cum, în
ce condiţii şi faţă de cine se produc aceste efecte. Principiul forţei obligatorii sau pacta sunt servanda
– este acea regulă de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor
contractante sau părţii întocmai ca legea (art. 1270 C.civ.). De la acest principiu există şi excepţii:
- cazuri de restrângere a forţei obligatorii, spre exemplu: încetarea contractului de locaţiune din cauza
pierii totale sau considerabile; încetarea contractului de întreţinere pe durată determinată din cauza
morţii credirentierului, dacă aceasta a survenit înainte de expirarea duratei contractului;
- cazuri de extindere a forţei obligatorii, spre exemplu: prelungirea efectelor actului juridic cu executare
succesivă datorită suspendării temporare a executării acestuia, pe tot timpul cât durează cauza de
suspendare;
- revizuirea efectelor anumitor acte juridice din cauza ruperii echilibrului contractual în urma
schimbărilor avute în vedere la încheierea actului;

22) Definitia nulitatii

Sancţiunea care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru
încheierea sa valabilă.

23) Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absolută = aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei
norme juridice care ocroteşte un interes general, deci a unei norme imperative de ordine publică, care
instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic [art. 1247 alin. (1) C. civ.].

Nulitatea relativă = aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei
norme juridice care ocroteşte un interes individual (particular), deci a unei norme juridice imperative de
ordine privată, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic [art. 1248 alin. (1)
C. civ.]

24) Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Reprezinta principalul efect al aplicarii sanctiunii nulitatii, cu consecinta repunerii partilor in situatia
anterioara.
→ in cazul nulitatii nu avem de fapt un act juridic incheiat valabil; aceasta, spre deosebire de celelalte
cauze de ineficacitate (rezilierea, rezolutiunea, decaderea + 2)

25) Notiunea si reglementarea prescriptiei extinctive

Prevede că prescripţia extinctivă poate fi definită ca acea sancţiune care constă în stingerea dreptului
material la acţiune neexercitat în termen. Prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o
persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie
juridică sau sa suporte orice altă sancţiune civilă, după caz. În noua reglementare prescripţia are norme
de ordine privată, însă există şi dispoziţii de ordine publică. Natura juridică a prescripţiei este aceea de
sancţiune. Efectul prescripţie constă în stingerea dreptului material la acţiune şi supravieţuirea
dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative. Prescripţia are o funcţie preventivă şi una
sancţionatoare.

26) Domeniul precriptiei extinctive

 Prin domeniul prescripţiei extinctive se înţelege sfera drepturilor subiective ale căror acţiuni cad sub
incidenţa prescripţiei extinctive. În cadrul drepturilor patrimoniale prescripţia extinctivă este aplicabilă
atât drepturilor de creanţă, cât şi drepturilor reale – principale şi accesorii.

Drepturile patrimoniale sunt prescriptibile, drepturile nepatrimoniale nu sunt.

27) Termenul general de precriptie extinctiva

Termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de părţi, înăuntrul
căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune, sub sancţiunea stingerii dreptului material la acţiune.
Spre deosebire de reglementarea anterioară termenul de prescripţie nu mai este un termen
esenţialmente legal, deoarece în condiţiile art. 2515 NCC, părţile pot reduce sau mări termenele de
prescripţie extinctivă prevăzute de lege. În funcţie de izvorul lor, termenele pot fi clasificate în termene
legale şi convenţionale. După vocaţia lor sunt: general şi speciale.
Termenul general este de trei ani, dacă legea nu prevede un altul.
Termenele speciale pot fi stabilite în C.civ. (art. 2518- 2521) sau in alte acte normative

28) Termenele speciale de precriptie extinctiva

Art. 2.518. – Se prescrie în termen de 10 ani dreptul la acţiune privitor la:

1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de
prescripţie;
2. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură sau acte de barbarie ori,
după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei
persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;
3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.
Termenul de prescripţie de 2 ani
Art. 2.519. – Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în
termen de 2 ani.
Termenul de prescripţie de un an. Cazuri
Art. 2.520. – (1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul:
1. ospătarilor sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;
2. profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;
3. medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau medicamente;
4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;
5. meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;
6. avocaţilor, împotriva clienţilor pentru plata onorariilor şi cheltuielilor.
7. notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate
pentru actele funcţiei lor. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit
exigibile;
8. inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata sumelor ce li
se cuvin. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.
Termenul de prescripţie de un an. Alte cazuri
Art. 2.521. – (1) Se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi dreptul la acţiune privitor la
restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc.
(2) De asemenea, dacă prin lege nu se dispune altfel, se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi
dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apă,
îndreptată împotriva transportatorului.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), termenul de prescripţie este de 3 ani, atunci când contractul de
transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz, combinat, cu acelaşi mijloc de
transport sau cu mijloace de transport diferite

29) Ipoteza privind inceputul prescriptiei extinctive

Prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după
împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

30)Suspendarea precriptiei extinctive

Reprezinta acea cauza de modificare a cursului prescriptiei extinctive care are ca efect adaugarea
timpului scurs inainte de intervenirea cauzei de suspendare. (2532)

Art. 2.532. – Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:
1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost
date şi aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic,
administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a
încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are
reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea
acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre
părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de
prescripţie;
7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii, să folosească o anumită
procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea,
cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3
luni de la înregistrarea cererii, dacă legea nu a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României,
cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile
care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului;
9. în cazul în care, cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia, este împiedicat de un caz
de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când
este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni
înainte de expirarea termenului de prescripţie;
10. în alte cazuri prevăzute de lege.

31)Intreruperea precriptiei extinctive

Prescripţia se întrerupe:
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt
mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia
curge prescripţia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale, prin
înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea
cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin
invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa
instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare; în cazul în care
despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale
întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în
întârziere;
5. în alte cazuri prevăzute de lege

32)Repunere in termenul de prescriptie extinctiva

Reprezinta beneficiul acordat de lege in situatia depasirii termenului de prescriptie; beneficiarul fiind
considerat ca a facut actul in termen.
- Repunerea in termen este in tot deauna o procedura judiciara
- Nu exista cauze expres prevazute in cod; repunerea in termen va fi admisa pentru motive temeinice
- Repunerea in termen trebuie solocitata in termen de 30 de zile de la data incetarii acelei imprejurari