STUDENT:

CORNEA BOGDAN RĂZVAN

AN II, IFR
LECT.UNIV.COORDONATOR:
MIHAI GIURGEA

DREPT FISCAL

EXAMEN/REFERAT

EVAZIUNEA FISCALĂ

1.Noţiunea de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale, deosebit de

importante, cu care se confruntă statele lumii. Având în vedere că aceasta a luat amploare,
statele încearcă să găsească soluţii pentru a limita cât mai mult consecinţele nedorite ale
acestui fenomen.
Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul că fiscul
lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: ,, interesul bănesc ”.
Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii
imperfecte şi rău asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi
nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca şi cei pe care
îi provoacă prin aceasta la evaziune.
Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile aceasta tinde să
evadeze. Este un reflex economic care face să dispară capitalurile pe care fiscul, vrea să le
impună prea mult “Un impozit excesiv pune pe fugă materia impozabilă”.
Natura omenească are întotdeauna tendinţa să pună interesul general în urma
interesului particular. Ea este înclinată să considere impozitul mai mult ca un prejudiciu decât
ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice şi să vadă întotdeauna cu ochii săi pe acela
care vrea să-i micşoreze patrimoniul.

1
 2.Formele evaziunii fiscale
A.Evaziunea fiscală legală
Evaziunea fiscală legală reprezintă sustragerea unei părţi din materia impozabilă, prin
promovarea anumitor exonerări sau facilităţi fiscale , care permit “fuga de impozitare” fără a
încălca legea în mod flagrant. Aceste practici fiind oarecum tolerate de permisivitatea
reglementărilor fiscale.
De regulă, evaziunea fiscală legală presupune o versatilă manevrabilitate a textelor de
lege. Efectul acesteia se reflectă în minimizarea impozitării pe baza unor mecanisme
alternative, deci interpretabile şi care, în general sunt accepatate de legislaţia fiscală.
Faptele de evaziune bazate pe interpretarea favorabilă a legii, aşa numite cazuri
de evaziune fiscală legală, sunt foarte diversificate în funcţie de inventivitatea contribuabilului
şi largheţea legii, dar dintre cele mai reprezentative menţionăm:
a)  constituirea de fonduri de amortizare sau de rezervă, în cuantum mai mare decât cel
ce se justifică din punct de vedere economic, micşorând astfel veniturile impozabile;
b)  practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în
achiziţii de maşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe
venit, măsură care este menită să stimuleze acumularea;
c) asocierile de familie, precum şi societăţile oculte dintre soţia şi copiii
întreprinzătorului şi acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separată a
acestora, repartizarea separată a venitulor pe fiecare asociat ducând la micşorarea sarcinilor
fiscale;
d)  venitul total al membrilor familiei poate fi împărţit în mod egal între aceştia,
indiferent de contribuţia fiecăruia la realizarea lui, pe aceastã cale obţinându-se o diminuare a
cuantumului impozitului pe venit, care este datorat statului; e)
constituirea unor depozite de păstrare şi administrare de către părinte (tutore) a unor fonduri
în favoarea copilului minor. În acest caz, deşi venitul aferent depozitului este supus impunerii,
impozitul plătit este mai mic în comparaţie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat;
f)  folosirea
în anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donaţiile filantropice, indiferent dacă
acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei părţi din veniturile realizate de la
impunere; g)  un
contribuabil are posibilitatea să opteze pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pe
sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporaţie. Optând pentru cel de al

2
doilea regim fiscal, contribuabilul realizează o importantă sustragere din venitul impozabil,
deoarece sistemul de impunere al corporaţiilor cuprinde numeroase facilităţi care duc la o
substanţială reducere a sarcinilor fiscale; h)  luarea în
considerare a unor facilităţi legale cu privire la excluderea din masa impozabilă a cheltuielilor
cu munca vie, cu pregatirea profesională şi practica în producţie, a sumelor plătite pentru
contracte de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national;
i)  scăderea din venitul
impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă sau publicitate, indiferent dacã au fost fãcute
sau nu; j)  interpretarea favorabilă a dispoziţiilor
legale care prevăd importante facilităţi pentru contribuţiile la sprijinirea activitãţilor sociale,
culturale, ştiinţifice şi sportive. Atâta timp cât acţiunile de genul celor
sus-numite nu sunt interzise de lege, ba chiar sunt uneori expres permise, nu suntem în
prezenţa evaziunii fiscale frauduloase. Evaziunea fiscală poate fi considerată şi drept o
modalitate de optimizare fiscală, prin urmare evitarea plăţii impozitelor, taxelor şi a celorlalte
sume datorate bugetului public, dacă se realizează în limita prevederilor legale, poate constitui
un scop în sine.

B.Evaziunea fiscală frauduloasă

Evaziunea fiscală frauduloasă, spre deosebire de cea legalã, se sãvârşeşte prin

incãlcarea flagrantã a legii, profitându-se de modul specific în care se face impunerea. În acest
caz contribuabilul violeazã prescripţia legalã cu scopul de a se sustrage de la plata
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuvenite statului.
Evaziunea fiscalã este frauduloasã când contribuabilul, obligat sã
furnizeze date în sprijinul declaraţiei în baza cãreia urmeazã a i se stabili cota impozitului,
recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile
sau la folosirea altor cãi de sustragere de la plata impozitului.
În general este greu sã se determine toate formele de evaziune
de acest gen, ele fiind practic nelimitate. În activitatea fiscalã existã însã forme care se
regãsesc mai frecvent: - întocmirea de declaraţii false
- întocmirea de documente de plăţi fictive
- alcătuirea de registre contabile nereale
- nedeclararea materiei impozabile
- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale
- executarea de registre de evidenţe duble, un exemplar

3
real şi altul fictive - diminuarea materiei impozabile, rezultate din reducerea cifrei
de afaceri, prin înregistrarea în cheltuielile unitãţii a unor cheltuieli neefectuate în realitate
- vânzãrile fãcute fãrã facturã, precum şi emiterea de facturi fãrã
vânzare efectivã, care ascund operaţiunile reale supuse impozitării
-falsificarea bilanţului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care
presupune o convenţie între patron şi contabilul şef, ei fiind astfel ţinuţi sã rãspundã solidar
pentru fapta comisã Micşorarea încasãrilor bugetare din impozite, datoritã evaziunii fiscale,
este o problemã acutã şi frecventã, mãrimea acestora nefiind deloc neglijabilã.
Romania este din păcate în categoria ţărilor care nu au adoptat politici
fiscale, iar rezultatele sunt evidente în ceea ce priveşte proliferarea unei economii subterane
importante şi în consecinţă, colectarea insuficientă a veniturilor statului.

3. Tipuri de fraude fiscale

a. Frauda pe termen lung – un agent economic care şi-a creat în timp o bună reputaţie
prin comportament şi rezultate încetează brusc plăţile, se declară în faliment dupa ce
în prealabil a transferat profitul în altă ţară;

b. Frauda pe termen scurt – o nouă întreprindere înfiinţată înaintează organelor fiscale

o cerere justificată de rambursare de TVA, însa după rambursare întreprinderea îşi
încetează activitatea, iar plătitorul dispare;

c. Sindromul „ Phoenix „ – o firma ce avea obligaţia de plată a TVA se declară în

faliment, dar apare o altă firmă cu acelaşi director;

d.  Sindromul „companiilor multiple „ – se înregistrează mai multe firme, printre care

şi una fantomă;

e.  Manipulările insignifiante – omiterea de la însumare a unor pagini din registrele

contabile, înregistrare repetată a unor facturi de intrare etc.

4. Infracţiuni de evaziune fiscală

• Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000

lei fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă
distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea sa o facă.
• Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3

4
ani sau amendă, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente
documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor fianciare,
fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.
• Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra,
în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte sau pe terenuri, cu scopul efectuării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
• Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de
la un an la 3 ani sau cu amendă, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la
scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
• Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, deţinerea sau punerea în circulaţie,
fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu
regim special. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie , cu ştiinţă, de timbre,
banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
• Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către
contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a
unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor
drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute mai sus.

5. Cauzele evaziunii fiscale

Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Printre acestea se numără:

• Sistemul legislativ fiscal care, pe lângă faptul că este incomplet, prezintă numeroase
goluri, imprecizii şi chiar ambiguităţi, ceea ce face ca eventualul contribuabil evazionist să
aibă un spaţiu larg de manevră în încercarea sa de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale
legale;
• Psihologia contribuabilului şi insuficienţa educaţiei fiscale şi civice a acestuia;
• Eludarea fiscală, aceasta fiind diferită de la o categorie socială la alta, în funcţie de
natura şi provenienţa veniturilor ori averii supuse impunerii, de modul concret de stabilire a
materiei impozabile, de modul de organizare a controlului fiscal şi alţi factori specifici. Dintre
toate categoriile sociale, salariaţii sunt aceia care dispun de cele mai reduse posibilităţi de
5
eludare a fiscului, deoarece impunerea acestora se face pe baza unui terţ – a întreprinzătorului.
În acelaşi timp, industriaşii, comercianţii, liber profesionişti beneficiază din plin de posibilităţi
de eschivare de la impozit, pe care le oferă impunerea pe bază de declaraţie;
• Desfăşurarea de activităţi nelegale (sub aspectul obţinerii autorizaţiei de funcţionare
sau a respectării obiectului de activitate declarat);
• Refuzul sau tergiversarea obligaţiilor fiscale corect determinate;
• Conducerea incorectă sau incompletă a evidenţelor privind determinarea
cheltuielilor, veniturilor şi a obligaţiilor fiscale.
Evaziunea fiscală este consacrată în statul nostru prin Legea nr. 241/2005 privind
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. Nr. 672/27.07.2005, care
prevede că această evaziune “reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în
parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor
locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare, de către
persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine având calitatea de contribuabili”.
Combaterea evaziunii fiscale este concepută şi urmarită după cum rezultă din întregul
cuprins al legii de specialitate - prin acţiuni atât preventive, cât şi de sancţionare.

6. Măsuri de combatere a evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală este un fenomen complex şi necesită multă muncă pentru a putea fi
combătut. Populaţia trebuie educată şi informată în legătură cu obligaţiile lor (declaraţiile de
venit), dar şi în legătură cu pedepsele şi sancţiunile celor ce încalcă legea.
Măsuri de limitare a evaziunii fiscale:
- sistematizarea cadrului legislativ din economie
- eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscală
- legislaţia fiscală trebuie să determine un comportament economic normal
- implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare analizei şi combaterii
evaziunii
- reducerea corupţiei în administraţia fiscală şi justiţie
- stabilirea unei agende comune de control pentru evitarea supracontroalelor
- implicarea statului în recuperarea banilor de la rău platnici
- stabilirea unor regului de ajutorare a firmelor controlate (la prima analiză se constată
neregulile, se fixează termene de rezolvare şi abia pe urmă se trece la măsuri de penalizare)

6
- plata TVA-ului la încasarea facturilor
- rolul controlului fiscal ar trebui să fie acela de a preveni eventualele neregului şi de a ajuta
societăţile să evite falimentul
-micşorarea poverii fiscale prin eliminarea taxelor aberante şi comprimarea celor necesare
Consider că, indiferent de modul cum este definit acest fenomen, evaziunea fiscală
reprezintă, în cele din urmă, neîndeplinirea, cu rea credinţă, de către contribuabil, a
obligaţiilor fiscale. În ceea ce priveşte infracţiunile de evaziune fiscală, acestea includ faptele
încriminate ca atare în legea penală.
Aşadar, evaziunea fiscală este un fenomen antisocial, care trebuie combătut cu toată
energia, deoarece lipseşte societatea de importante surse de venituri necesare pentru
finanţarea unor activităţi sociale, economice ş.a.

Bibliografie

1. Conf. univ. dr. Dan Drosu Şaguna, “Evaziunea fiscală”, Editura Oscar Print,
Bucureşti, 1995

2. Silvia Marinescu, “Contabilitate, fiscalitate şi evaziune fiscală”, Editura

EduSoft, Bacău, 2010

3. Dumitru A.P. Florescu, Paul Coman, Gabriel Bălaşa, “Fiscalitatea în

România”, Editura All Beck, Bucureşti, 2005

4. Ioan Condor, “Procedura fiscală”, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,

2000