Sunteți pe pagina 1din 2

Cursul I

COMUNICAREA UMANĂ: CONȚINUT, STRUCTURĂ, FUNCȚII


1.1. AXIOMELE COMUNICĂRII
Axioma 1: „Comunicarea este inevitabilă” sau, altfel spus: este imposibil să nu comunici, atâta
timp cât între doi interlocutori comunicarea nu se limitează la componenta verbală, ci include şi
componentele nonverbale.
Axioma 2: „Tonul face muzica într-o comunicare” .În funcţie de natura relaţiei dintre
interlocutori, aceeaşi informaţie poate fi transmisă pe tonuri diferite, în forme diferite, rezultând,
evident, efecte diferite. 
Axioma 3: „Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termenii cauză-efect
sau stimul-răspuns”. Când comunicăm participăm cu întreaga noastră experienţă anterioară şi nu
avem o cauză unică pentru fiecare replică pe care o dăm celorlalţi: efectul unei comunicări
depinde de conţinutul comunicărilor anterioare.
Axioma 4: „Comunicarea se bazează atât pe informația în formă digital (procesată de sistemul
nervos central) cât și pe informația analogică ( procesată de sistemul neurovegetativ)”. În
comunicarea umană, obiectele, în sensul cel mai larg al termenului, pot fi desemnate în două
moduri complet diferite. Le putem reprezenta prin ceva asemănător (un desen, de exemplu) sau
le putem desemna printr-o denumire convenită, un nume. 
Axioma 5: „Comunicarea este ireversibilă” Odată emis, mesajul produce întotdeauna efecte:
direct sau indirect, mai rapid sau mai târziu, pe termen scurt sau de durată. Deşi în unele situaţii
încercăm să ne retragem cuvintele, să  prezentăm scuze, efectele nu pot fi anihilate niciodată
complet. De aceea este necesar un autocontrol cât mai strict asupra propriului comportament
comunicaţional.
Axioma 6: „Comunicarea implică raporturi de putereîntre partenerii iar tranzacţiile care au
loc între ei pot fi simetrice sau complementare”, În  comportamentul comunicaţional pot fi
adoptate două sisteme: unul simetric şi unul complementar. Cel simetric se bazează pe relaţia de
egalitate între participanţii la procesul comunicării, iar cel complementar presupune diferenţa
existentă între participanţi. 
Axioma 7: „Comunicarea implică procese de comodare și de ajustare a comportamantelor” .
Polisemia termenilor utilizaţi, conotaţiile pe care le pot avea, diferenţele dintre experienţa
lingvistică şi de viaţă a interlocutorilor, fac necesară armonizarea câmpurilor semantice şi
racordarea experienţelor la mesaj.

1.2. NIVELURILE COMUNICĂRII UMANE


Comunicarea intrapesonală
Comunicarea interpesonală
Comunicarea de grup
Comunicare publică

1.3. IREVERSIBILITATEA COMUNICĂRII


Comunicarea este un proces care presupune o transformare în sens unic, fără a putea reveni la
starea anterioară.

1.4. CUNOAȘTEREA DE SINE


a. Fereastra lui Johari

b. Imaginea de sine
Este foarte important să ne cunoaștem pe noi înșine.
Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional care se dezvoltă odată cu
vârsta şi cu experienţele vieţii și care durează, practic, toată viața. Presupune exersarea
capacității de autoevaluare a tot ce ține de propria persoană: calitățile personale, atitudinea față
de muncă, valorile, interesele sau aptitudinile.
Totul începe de la răspunsul la întrebarea Cine sunt eu?