f,frn^[. Cf&imssr$ o trfoeM f,.

*r*fusoa
Edward E" Sffiith o effiryd"Utrsm

EDITURA
reuulcA
 Rita L. Atkinson Richard C. Atkinson
University of California, San Diego

Edward E. Smith Daryl J. Bem

University of Michigan Cornell University

Colaborator: Susan Nolen-Hoeksema

Stanford University

Introducere ,1
tn
psihologie
Edifia a XI-a

Traducere din limba englezd:

Leonard P. Biiceanu
Gina Ilie
Loredana Gavrilitl

Bucuregti,2002
 Prefuld
O datd cu publicarea celei de-a
unsprezecea edilii, Introducere in
psihologie sdrbdtoreSte cea de-a
patra aniversare. in anii care au
urmat primei sale edilii, cea a lui
Ernest R. Hilgard din 1953, aceastd
carte a devenit una dintre cele mai
utilizate din istoria publica;iilor
pentru colegiu; mulli dintre studenli
au citit-o, preferdnd-o altor intro-
duceri tn psihologie, Si mulli dintre
cei care publicd in prezent studii
psihologice au folosit drept carte de
cdpdtdi prima ediyie q acestui
manual. Manuqlul de fald a fost, de
asemenea, tradus tn rtunteroase limbi:
rusd, spaniold, francezd, chinezd,
germand
Si portughezd.
Noi considerdm cd succesul
acestei cdrli a fost determinat de con-
tinua preocupare pentrtt prezentarea
cu cdt mai multd claritate Si acuratele
a conceptelor Si a contribuliilor meto-
dologice, evithndu-se insd schemati-
zarea saLt interpretdrile denaturate
ale conceptelor dificile. Acestea fiind
obiectivele noastre, am preferat sd
prezentdm mai degrabd lucrdri inte-
grate despre o anumitd temd Si nu
.fragmente sau teorii care sd fie me-
ntorizate in vederea exantindrii finale.
intr-adevdr accentttl este pus pe ceea
ce se va reline pentru o perioadd mai
fndelungatd, adicd dupd examinarea
finald, qcesta fiind criteriul care a
orientat obiectivele autorilor prezen-
tei cdrli.
Primul obiectiv vizat este acela de
a oferi astfel o intagine generald
asupra comportamentului uman Si de
a stimula interesul pentru domeniul
psihologiei, dorneniu care este tn ace-
lasi timp extrem de vast Si extrem de
ambilios. Influenlatd la interfa1a cu
Stiinlele naturale de cdtre biologie Si
la interfala cu Stiinlele sociale de
cdtre sociologie Si antropologie, psi-
hologia abordeazd problematica
complexd a naturii unxane, conside-
ratd anterior apanajul exclusiv al
literaturii Si filosofiei. Mai presus de
orice, aceastd lucrare tncearcd sd
redea farntecul psihologiei ca denrcrs
umanist, prin excelenld intelectual.
Un aI doilea obiectiv este acela de
modelare, de fornrure a unei categorii
de cititori care sd devind ,,inteligenla
consumatoare" de literaturd psiholo-
gicd. Fiecare dintre noi este zilnic
asaltat de declaralii qi
afirntalii
referitoare la contportamentul unran
Si tocmai de aceea considerdm cd o
introducere tn psihologie ar deter-
minq o
atitudine criticd fald de
asemenea afirmalii. in momentul in
VIII
care vor auzi despre detectorul de
minciuni, despre hipnozd, orientare
sexuald, perceplie extrasenzoriald
S.a.m.d., sperdnt cd ,,absolvenyii"
acestei cdryi iSi vor reaninti cdte pro-
bleme ridicd dovedirea unor astfel de
afirmalii sau iSi vor aminti, cel pulin,
cd aceste dovezi existd Si cd le-au citit
cdndva.
irt altreilea rdnd swttem pre-
octtpali de rolul psihologului in
rezolvarea problemelor sociale. ASa
cum demonstreazd numeroasele dis-
culii din aceastd certe, psiltologia a
contribuit adesea la atittgerea unui
asemenea obiectiv, eficienla psihote-
rapiei fn tratarea tulburdrilor com-
portamentale Si ento{ionale fiind rut-
mai un exemplu tn acest serts. Studie-
rea invdldrii a ficut posibild aparilia
instruirii asistate pe calculcttor, cer-
cetarea nrcmoriei a contribuit la con-
Stientizarea riscurilor presupuse de
declaraliile martorilor oculari, cerce-
tdrile din donteniul psihologiei socia-
le au fundamentat metodele de inla-
turare a discrimindrii Si de dininuare
a cordlictelor intergrupale. Exemple
ca acestea vor fi gdsite in fiecare
capitol al acestei cdrli.
Un psiholog a afirmat cd ,,s€-
cretele eforturilor noastre nu trebuie
sd fie rezervate specialiStilor ... Res-
ponsabilitatea noastrd este mai pulin
aceea de a ne asunta rolul de specia-
listi Si de a fncerca sd aplicdnt noi
insine teoriile psihologice ci, ntai
I ti rod uce rc irt psi lto lo g i e
degrabd, aceea de a le preda ntai
departe acelora care au fiir-adeviu'
nevoie de ele ... Nu-nti pot irnagirtct
altceva mai bun pentru binele .fiinlei
umane ... decdt sd descoperi cAt cle
nrult bine poli face prin interntediul
transniterii psihologiei" (Miller,
1969). Stutem intru totul de acord cu
aceste afirma{ii Si, timp de 40 de ani,
Introducere in psihologie a fost ntoda-
litatea noastrd de a transmite psiho-
logict mai depane.
itt cea de-a noua editrie ant
introdus un apendice ntuttit Cum si
citegti un manual: metoda PQRST.
Cititorii au afirmat cd acesta s-a
dovedit a fi extrent de folositor Si de
aceea recomanddnt studenlilor sd-l
cortsulte trmirte de a irtcepe lectura.
Un alt ajutor in vederea invalarii,
prezentat pentru prima data
in
aceastd ediyie, este accentuarea (in-
groSarea) termenilor sau conceptelor
importante, in scopul de a le scoate trt
evidenPd; cititorul care stdpdneSte
semnificayia termenilor accentuati
poate spune cd este pregatit pentnt o
examitrure. Urt ajutor sttpliutertar
esre Ghidul de studiu gi programul
modular elaborqt de cdtre John G.
Carlsott, Universitatea din Hawai.
Acest tndreptar, care va fi prezettat
in prefayd, poate fi util studenlilor fie
pentru pregdtirea cursurilor obiSnui-
te, fie pentru un ntodul de master.
Cea de-a unsprezecea ediyie a fost
revizuitd Si completatd, cuprinTdnd
Prefald
noi inforrnalii fn legdturd cu sistentul
de neurotransmildtori Si neurorecep-
tori, teoriile constiinlei, releaua neu-
ronald Si conexionismul, diferenlele
intersexuale, itfluenlarea geneticd Si
evolulionis td a contp ortamentului, iar
in fiecare secliune a cdrlii a fost
integratd diagrama funcliondrii cere-
brale, cu localizdrile specifice ale
cogniliei, emoliilor Si limbajului. Pen-
tru a nu repeta unele lucruri tn fiecare
capitol, vom menliona in continuare
cdteva dintre schimbdrile maiore.
in capitolul /, Psiholo gia ca qtiinld
gi demers umanist, sunt cuprinse
disculii critice in legdturd cu deon-
tologia cercetdrii Si o secliune ampld,
dedicatd aborddrii interdisciplinare,
in principal Stiin{ei cognitive Si evolu-
lionismultri psihologic. in capitolttl 3,
Dezvoltarea psihologicd, secliunea
referitoare la dezvoltarea cognitivd a
fost rescrisd pentru a furniza o
perspectivd mai clard a teoriilor lui
Piaget Si ale aborddrilor alternative
ce explicd evolulia modalitdyilor de
tnlelegere a lumii de cdtre copil.
Noile cercetdri asupra identitdlii
sexuale Si a caracteristicilor sexuale
sunt abordate extensiv tn cadrul dis-
culiilor critice reunite sub numele de
,,Se poate preveni sexualisntul speci-
fic copildriei prin educalie sexuald? ".
Capitolul 5, Perceplia, are drept
subiect delimitarea procesdrii ascen-
dente (determinatd de stimul) de cea
descendentd (determinatd de cuno$-
x
tinle Si expectalii) din cadrul pro-
cesului de recunoastere a obiectelor
(rolul delinut de aceste procese in
achizilionarea conceptelor este expLts
tn capitolul 9). Acest capitol fantilia-
rizeazd cititorul cu modelttl conexio-
nist al structurii recunoctSterii ql
include noi disculii critice in legdtu"d
cu scdderea capacitdlii de recunoag-
tere, secundard diferitelor afecliutti
cerebrctle.
Capitolul 7, invillarea qi condilio-
narea a fost revizttit Si reorganizat in
aSa sir se acorde importanla
fel incdt
cuvenitii cunoscutelor aborddri cont-
portamentalistd, cogt'ritivistd Si eto-
logicd ale fnvdldrii. in capitolul 8,
Memoria discttliile critice suplimen-
tare ilustreazd perspectiva neuronal;t
prin de scrierea modelului conexiottist
al mentoriei de lungd duratd. Este, de
asemenea, inclusit o nouit sec{ittne
referitoare la memoria involuntard:
prezentarea dovezilor care atestd cd
nTenTorarea ev enint entelor pre supune
sisteme de stocare diferite fayd de
memo ria aptitudinilor.
in capitolul 10, Motivele primare,
sunt prezettate arnple disculii asupra
obezitdlii, anorexiei, bulimiei, precunx
qi o noud secliune referitoare la
perttersiurtile sexuale. Capitolul 1 1,
Emo{ia, prezintd cele mai recente
studii transculturale pe tema expri-
mdrii emoliilor, precum Si o noud
secliune referitoare la emoliile afe-
rente precogniliilor.

Capitolul 13, Dezvoltarea persona-
litdlii de-a lungul viefii, care a apdrut
pentru prima datd in cea de-a zecea
edilie a lucrdrii, a fost extins prin
includerea unei importante disculii a
modului tn care factorii genetici,
anfuientali gi culhrali interaclio-
neazd in procesul de fonnare a
personalitdlii. Acest capitol include o
noud secliune referitoare la dezvol-
tarea personalitdlii adolescentului Si
cuprinde fit final o analizd a iubirii Si teoria celor trei compo-
.factorilor care contribuie Ia stabili-
tatea personalitdlii Si la schimbdrile
acesteia o dqtd cu maturitatea.
Capitolul 15, Stres gi adaptare, a
fost contplet reorganigtt pentru a
reflecta domeniul tn plind dezvoltare
al psihologiei sdndtdlii; acest capitol
inclttde secliuni noi in care se
abordeazd modtrl in care stresul
afecteazd sdndtatea, modul in care
tipul de personalitate mediazd rds-
ptutsul la stres Si eficienla strategiilor
de adaptare la stres. Douit noi
disculii critice stmt ,,Abuzul sexual ca
factor major de stres" Si ,,Psihotera-
pia poate influenla evolulia canceru-
lui? " .
Capitolul 16, Psihologie patologicd,
a fost revizuit pentru a irtclude cele
mai recente cercetdri din donteniul
geneticii Si biologiei. Sec{iunea refe-
ritoare la schizofrenie Si tulbtrdrile
obsesiv-contpulsive a fost rescrisd Si
aufost introduse noi studii de caz.
Capirolul 18, CredinJe qi atitudini
sociale, cuprinde de aceastd datd o
--
I ti rotluce re itt ps i ltolo gie
disculie exhaustivd (t persistenlei
stereotipurilor chiar ,pi in situalii
neobisnuite. Secliunea referitoare la
atitudini a fost in aSa fel reconceputd
incdt sd cuprindd .funcliile atittt-
dinilor, modul de influenyare e con-
sistenlei atitudinale qi modificdrile
atitudinale. Secliunea in care sunt
prezentate relu{iile interpersonale de
atraclie-respirtgere cuprhtde o discu-
lie interesantd a alegerii obiectului
trcnente ale iubirii. Capitolul 19,
Interacliunea gi influenla sociali, con-
line o noud secliune referitoare la
deciziile de gntp Si o disculie criticd
pe tema respectdrii principiilor deon-
tologice in catil experimettelor lui
Milgram pe tema obedienyei.
Autorii acestei cdrli, acwtt cadre
universitare tn diferite institttyii, au
fost colegi la Universitatea Stanfurd,
urtde profesorul Entest R. Hilgard
le-a insuflat entuziasntul pentru sttt-
diul psihologiei. Pdstrdnd Si acunt
legdtura cu aceastd universitate,
autorii au solicitat colaborarea pro-
.fesorultti Susart Nol en-Hoeksenru, al e
cdrei cercetdri vizeaza in principal
strategiile de adaptare la stres, tn
vederea elabordrii direcyiilor prirtci-
pale ctle capitolultti 15. Alegereo s-a
dovedit a fi destul de inspiratd in
sensul cd noua versiute a capitolului
Stres gi adaptare este w1e clirtre
pdrlile cele mai interesante ale
lucrdrii.
Prefald
Alte completdri
Primele completdri prezentate in
aceastd edilie au fost cLr aten[ie
actualizate Si, in acelasi timp, coor-
donate atdt cu kttregul manual, pre-
cum Si unele cu altele incdt sd se
asigure acuratelea Si, prin aceesta,
posibilitatea de folosire eficientd.
Folosirea Ghidului de studiu qi a pro-
gramului modular (Unit Mastery Pro-
gram) elaborat de cdtre John G.
Carlson, Universitatea din Manoa-
Hawai, oferd posibilitatea ca la fie-
care capitol sd se pund in aplicare
vocabulsrul, ideile principale Si con-
ceptele, constituind asfel un veritabil
sistem de asintilare Si fixare a cuno$-
tinlelor cuprinse in respectivul capi-
tol. in vederea atingerii aceluiasi
obiectiv, o importantd contribulie o
aduce Manualul de instruire al lui
John G. Carlson si Tracy Trevoruow,
de la aceeasi universitate, care
cuprinde sugestii de lecturi, activitdli
euristice recomandate, disculii qi
tntrebdri, liste actualizate de casete
video Si diapozitive adaptate, referi-
toare la anumite tente Si conline Si un
ghid de utilizare a sistenrului preTen-
tctt tn Ghrdul de studiu.
Figele de examinare, elaborate de
cdtre Vivian Jenkins de la Univer-
sitatea din Indiana de Sud, au Jbst trt
mare mdsurd adaptate Si extinse, fiind
ctstfel disportibile afit trt versiune
computerizatd, cdt Si in versiune tipd-
XI
ritd; itemii esenliali, respectiv jumd-
tate din itemii fiecdrui capitol, au fost
validali Si aprobali de cdtre Asocialia
Psihologicd. Validitatea itemilor, de-
ntonstratd de itemii-cheie, oferd pro-
fesorilor posibilitatea sd realizeze o
examinare riguroasd a cunoStinlelor
studenlilor. Proporlia itemilor, care a
fost cu atenlie stabilitd, perntite pro-
fesorului sd-Si extindd gi sd-gi adap-
teze examinarea in concordan{d cu
specificul claselor. in al doilea rdnd,
ca rdspuns la solicitdrile profesorilor,
juntdtate din totalul itemilor au acum
o accentuatd componentd conceptu-
ald; itemii conceptuali, care se gdsesc,
de asemenea, Si in itemii-clteie, tes-
teazd nivelul de lnlelegere al aces-
tora, datoritd faptului cd implicd atdt
aplicarea practicd a cunoStinlelor,
cdt Si generalizdri ale informaliilor.
in at treilea rdnd, numdrul total al
itemilor afost ntdrit cu 50 96 astfel cd
permite profesorilor sd foloseascd
testul la mai multe examindri, evitdn-
du-se repetarea itemilor de la exami-
ndrile anterioare. in aceastd edilie
fiecare capitol conline 150 de iteni,
prin addugarea celor 7 5 de itemi noi
c oresp unzdtori anexei s tati s tice.
Alte instrunrcnte de studiu care ar
putea facilita inlelegerea prezentei
lucrdri sunt: compact-discttl Concep-
tele dinamice din psihologie (extrent
de extensiv Si actual), o cuprinzdtoare
XN
videotecd, progranrc interactive pe
calculator (interesante Si inovatoare),
precLtm gi ingeniosul Catalog de
psihologie.
Pentru a se acorda importanla
cuvenitd cercetdrii, s-a colabora.t cu
experli din acest domeniu in vederea
revizuirii materialului referitor la
cercetare, asfel incAt fit fiecctre
capitol sunt prezerfiate diverse
contentarii ale unor specialisti in
donteriul cercetdrii. AceSti colabora-
I tt roduce re iu ps iltolo gi e
tori tntpreund cu alli pro/bsiottiSti
care eLt oferit di.ferite sugestii sLurt
enumerati itt prefata. Aceia care
Si-au adus o importantd contribulie
in ediliile anterioare, deSi nu sLult
menlionali, beneficiazd in continuare
de apreci erile noastre.
in afurd de cei menlionali anterior,
dorim sd mullunint tuturor celor care
Si-au adus contribulia lct elctborarea
acestei noi edilii Si, in special, lui
H arc ottrt B rac e J ov anovi ch.
Rita L. Atkinson
Richard C. Atkinson
Edward E. Smith
Daryl J. Bem
 Cuprins

Panrrn I. PslHoLocrn cr SrilnTA Sr Emisferele cerebrale 53

DEMERSUMAMST 1 Structura emisferelor cere-
brale 53
CAP. 1. NATURA PSIHOLOGIEI 2
Ariile corticale gi funcliile
Obiectivele psihologiei 4
acestora 55
Perspective in psihologie l Asimetria cerebrald 57
Originile diferitelor concep{ii Efectele sec{iondrii
psihologice 7
conexi unilor interemisferice 60
Perspective moderne 8
Specializarea emisferelor
Relaliile dintre orientdrile psi- cerebrale 6l
hologice 13 Discutie criticA: Linbaiil si cre-
Metode in psihologie 14 ierul 63
Metoda experimentali L4 Sistemul nervos vegetativ 64
Metoda corelafiei l8 Sistemul endocrin 66
Metoda observaliei 2l Influenlele genetice asupra com-
Disculie criticl: Aspectele deonto-
portamentului 68
Iogice ale cercetdrii psihologice 22
Cromozomii gi genele 68
Ramuri psihologice 24
Studiul genetic al comporta-
Specializiri in psihologie 25 mentului 72
Aborddrile interdisciplinare 27 Infl uenlele mediului asupra
Imagine de ansamblu asupra
acfiunii genelor 75
cd(ii 29
Rezunntul capitolului 75
Rezunwtul capitolului 31
Recomanddr i b ibliogr afice 78
Recomanddri bibliografice 33
CAP. 3. DEZVOLTAREA PSIHOLOGICA 80
PInrpI a II.A. PROCESELE DE DEZVOL.
Probleme fundamentale ale
TARE BIOLOGICA$I
dezvoltarii psihologice 8l
PSIHOLOGICA 35
Interac!iunea dintre ereditate
C I*. 2. B AZELI' BIOLOGICE ALE gimediu 82
PSIHOLOGIEI 36 Stadiile dezvoltdrii gi perioada
Componentele sistemului nervos 38 senzoriald 85
l.leuronii ginervii 38 Capac itali le nou-ndscutulu i 87
Potenlialele de acfiune 40 Auzul 88
Transmiterea sinaptici 4l Disculie criticd: A re nou-ndscutul
Neurotransmilitorii gi neuro- rupacitatea de a ilnita? 88
receptorii 43 Vederea 90
Disculie criticd: Psifu tlo gia Gustul gi mirosul 9l
molecalard 45 Invdlarea gi memoria 92
Organizarea sitemului nervos 47 Temperamentul 94
Structura creierului 48 - Dezvoltarea cognitivd in
Stratul intern 48 copilarie 95
Sistemullimbic 50 Teoria stadiali a lui Piaget 95
Disculie criticd: Metode de vizua- Evaluarea teoriei lui Piaget l&t
lizare a actttildlii cerebrale 5 I Alternative la teoria lui Piaget 107
XIV Int roducere in psihologie

Dezvoltareasocial6acopilului lll Sim{urile cutanate r82

Comportamentul social tim- Simlurile somatice 186
purlu tt2 Rezunatul capitolului 188
Atagamentul tt4 Recom anddr i bi bl iogr afice t90
Identitatea de gen gi compor-
tamentul specific sexului 116
CAP.5. Pnncrnlu r92
DiscuJie criticd: Educalia senuld
Funcliile percep{iei 193
paale preveni sexisnul sperifc Localizarea 194
copildriei? 126 Separarea obiectelor 194
Dezvoltarea in perioada adoles- Percepgia distantei r91
-
cen{ei 127 Percepfia migcdrii 20t
Dezvoltarea sexuala 07 Recunoagterea 203
Standardele sexuale gi com- Stadiile timpurii ale recunoag-
portamentul 129 terii 204
* Conflictele dintre adolescenti Stadiul de corespondenld 9i
9i pdrinli 131 modelele conexioniste 207
Dezvoltarea identitdlii t32 Recunoagterea obiectelor
Disculie criticd: Graviditatea in naturale gi procesarea
afuie scenld S i folos irea con- top-down 210
traceptitelor r32 Rolulatenliei 2t5
Dezvoltarea ca proces permanent t34 Disculie critictr: Tulburdrile de
-Tinere.tea r36 re('unoa$tere 2t9
Perioada adulti r36 Constante perceptuale 220
--Bitrdne{ea r37 Constanla luminozitdlii 9i a
Rezumatul capitolului 139 culorii 22t
Recomanddri bibliogr afice 141 Constanfa formei gi a pozitiei 22r
Constanla mdrimii 222
PARTEA A UI-A. CoN$ruNTA $r PER-
Dezvoltarea perceptuald 226
CEPUA 143
Nivelul de discriminabilitate
Ce,p. 4. PROCESELE SENZORIALE I44 la copii 226
Proprietd{i comune ale moda- Cregterea copiilor cu stimu-
senzoriale
litafllor 145 lare controlatd 231
Sensibilitatea 146 R ezuntat ul c ap ito lului 235
Codarea senzorial[ 150 Reconnnddr i bibliogr afi ce 238
Discufie critic6: P rocese der: izit>
nale implicate tn delecfia stihtu- CAP. 6. CoNgrrrNln $r srARrLE sALE
lilor 152 MODIFICATE 240
Simlul viz"ral 156 Aspecte ale congtiinlei 24r
Lumina gi senzafia vizualf, 156 Congtiinla 242
Sistemul vizual 156 Amintirile precongtiente 244
Receplia vizuald a luminii r59 Incongtientul 244
Vederea cromaticd 162 Conqtiinla divizatd 245
Simlul auditiv t69 Disocierea con$tiin!ei 245
Undele sonore 170 Personalitatea multipld 246
Sistemul auditiv t7r Somnul gi visele 248
Receplia intensitAii sunetului 173 Orarele de somn 249
Recepfia in6l{imii sunetului 174 Profunzimea somnului 249
Disculie criticf, : P rotezarea artifi- TulburSrile de somn 253
ciald duditivd
ti ocalard 176 Visele 255
Alte modalitii{i senzoriale 176 Conlinutul visului 257
Simlul olfactiv 179 Disculie critictr: Teorii ale sonnu-
Simful gustativ l8l lui cu vise 257
Cuprins XV

psihoactive
Substan.tele 259 Schemele cognitive gi concep-
Sedativele 261 tele abstracte 321
Opiaceele 265 invSlarea prin inlelegere 329
Stimulantele 268 anterioare
Convingerile 333
Halucinogenele 270 Rezumatul capitolului 335
Substanlele derivate din Recomanddri bibliografice JJ8
cannabis 212
CAP.8. MEMORIA 340
Discutie critic6: Dependenla de
Consideralii asupra memorie i 341
drog 273
Cele trei stadii ale memoriei 34t
Meditalia 274
Diferite tipuri de memorie 342
Forme tradifionale de
Memoria de scurtd duratd 343
meditalie 274
Encodarea 343
Meditalie girelaxare 2t5 Stocarea informali i lor 345
Efectele meditaliei 276 Reactualizarea 348
Hipnoza 277 Memoria de scurtd duratd gi
Induc{ia hipnoticd 277 gdndirea 350
Sugestiile hipnotice 278 Transferul informaliilor d in
Discufie criticA:,,Observatorul memoria de scuttd durati in
as(uns" 281 memoria de lungd duratd 351
Fenomene Psi 282 Memoria de lungd duratd 353
Dovezi experimentale 282 Encodarea 353
Dezbateri privind dovezile 284 Reactualizarea informa{iilor 355
Dovezi amuzante 287 Discr\ie crilicd: Modelele conexi-
Scepticismul legat de ofiiste ale nettnriei 359
fenomenele Psi 288 Stocarea informa{i i lor 362
R e zurtat u I c ap ito lului 290 Interac{iunea intre encodare gi
Re c om an ddr i b i b I i ogr afi c e 292 reactualizare 363
Factori emo!ionali implicali in
PARTEA A IV-a- iNvAlaREA, MEMoRTA uitare 366
9I GANDIREA 293 Memoria implicitd 368
CAp. 7. irwAlanel gr coNDTTToNAREA 294 Memoria in amnezie 368
Disculie critictr: I mnezia copild-
Perspectivele psihologice ale
riei 369
inv6!irii 295
Memoria implicit6 la subieclii
Condilionarea clasicS 297
normali 372
Experimentele lui Pavlov 297
Stocarea informa{iilor qi dife-
Fenomene 9i aplica{ii 299
rentele de reactualizare 3t5
Predictibilitatea gi factorii
Imbun6t6{irea memoriei 375
cognitivi 302
Structurarea informaliilor in
Limitirile biologice 306
Discutie criticl: Bazele neurolo- unitdli qi capacitatea de
gice ale invdldrii elementare 308 ' memorare 375
Condilionarea operantl 310 Imagine mentalf, gi encodare 376
kgea efectului 311 Elaborarea gi encodarea infor-
Experimentele lui Skinner 3I2 ma{iei 378
Fenomene 9i aplicalii 315 Contextul gi reactualizarea 379
Condilionarea aversivd 319 Or ganizar ea i n forma{ i i I or 379
Controlul gi factorii cognitivi 321 Exersarea reactualizirii 380
Limitarile biologice 323 MetodaRICAR 381
Disculie critici: Ecounnia recon- Memoria constructivd 382
wnsdrii
^Invdlarea 324 Rafionamente simple 383
complexf, 326 Stereotipuri 384
XVI I rtt roduc ere itt psi lto lo gie

Scheme 385 Reglarea temperaturii ca sis-

Reatnntttl capitolului 386 tem homeostatic 443
Recomanddri bibliografice 389 Setea ca sistem homeostatic 444
Foamea 445
Cap. 9. GAxornnl $r Lril{BAJUL 390
Variabilele reglatoare ale foa-
Concepte qi categorii 391
mei 446
Funcliile conceptelor 392 Detectorii salietatii 447
Prototipurile 392 Mecanismele cerebrale 448
Ierarhizareaconceptelor 394 Obezitatea gi anorexia 452
Achizi{ionarea conceptelor 395 Factorii genetici ai obezitilii 452
Combinarea conceptelor 398 Supraalirnentarea gi obezitatea 455
Disculie critica: Ipote za re la t iv i -
Dieta qi conffolul greutSlii 451
rdlii lingvistice 399
Anorexia 459
Rafionamentul 400
Bulimia 463
Ra{ionamentul deductiv 400
464
Sexualitatea adultului
Ralionamentul inductiv 403
Controlul hormonal 465
Limbaj qi comunicare 406
Controlul neuronal 461
Nivelurile limbajului 406 Primele experien!e 467
Elementele componente gi Influen{ele culturale 469
procesele specifice limba- Homosexualitatea 47r
jului 407 Dezvoltarea sexual6 timpurie 474
Infl uenlele contextuale asupra Hormonii prenatali 474
ingelegerii gi producerii lim- Raportul dintre hormoni gi
bajului 4ll mediu 475
Dezvoltarea limbajului 412 Transsexualismul 477
Ce anume este achizilionat? 4I3 Comportamentul matern 471
Procesul invdlarii 415 Determ inanli i biologici 4'7'7
Factorii ereditari 417 Disculie criticd: lnstinctele Si conr
Pot alte specii s6 invele limba- po nante nte Ie spe cifi ce re lalie i
uman?
jul 419 mamd-<opil 478
Disculie critici: krcalizrtrea ce re- Determinanlii de mediu 481
brald o limbajului 421 Motive legate de curiozitate 481
Gdndirea imagisticd 423 Explorarea gi manipularea 481
Imageria vizuall 9i percep{ia 423 Stimularea senzoriali 482
Operaliile imagistice 424 Principii comune ale diferitelor
Creativitatea vizuald 426 motive 485
Gdndirea in ac{iune: rezolvarea Rezunwtul capitolului 485
de probleme 427 Re c o nt an dd r i b ib Iio gr afi c e 488
Strategii de rezolvare a Cap.11. Enolrn 490
problemelor 421 Componentele unei emolii 491
Reprezentarea unei probleme 429 Activarea fiziologicd gi
Expert versrs novice 430 emo{ia 492
Simularea pe computer 432 Bazele fiziologice ale emoliei 492
Rezunntul capitolului 434 Disculie critictr: Utilizarea acth'd-
i b i b I i ogr af c e
Rec om anddr 437 r ii pe tt ru det e c ta re a ntinc iuti I or 494
Intensitatea emo{iilor 497
PARTEA AV-A. Morrvelngr ENroTrA 439
Diferenlierea emo{iilor 499
Cep. 10. MorrvELE PRTMARE 440 Procesele cognitive gi erno{ia 501
Motivele de supraviefuire gi Intensitatea gi diferen{ierea
homeostazia emo{iilor 50r
Natura hcmeostaziei Dimensiuni ale emotiei 503
Cuprins xvII
Unele implicafii clinice 505 Diferen{ele de grup gi perfor-
Separarea emoliei de testului
manta 551
procesele cognitive 506 Utilizarea testelor in prognoza
Expresie gi emolie 507 performan(ei 553
Comunicarea expresiilor emo- Disculie critic6: Diferenlele de sex
!ionale 507 in abititdlile specrfce 553
Localizarea cerebrald 509 Natura inteligenlei 555
Intensitatea gi diferenlierea Abordarea factoriald a inteli-
emo{iilor 510 gen{ei 555
Reaclii le generale caracteristice Abordarea inteligenlei din
stdrii emolionale 5t2 perspectiva procesdrii infor-
Energie gi descircare 5t2 ma{iei s58
Atenlia gi invdlarea: congru- Aspecte ale inteligen{ei 560
en{a dispoziliei emo{ionale 513 Disculie criticA: Tipuri ntultiple de
Evaluarea gi estimarea: efec- inteligenla s6I
tele dispoziliei emolionale 514 Influenlele genetice gi ambien-
Agresivitatea ca reaclie tale 562
emo{iona16 515 Raporturile genetice 9i inteli-
Agresivitatea ca instinct 515 genfa 562
Agresivitatea ca rispuns inv6- Influenlele ambientale 565
tat 518 Testele de abilitate in perspectivd 567
Exprimarea agresivitdlii 9i Discutie criticl: Rasa Si inteligenla 569
catharsisul 52r Rezumatul capitolului 571
Rezumatul capitolului 524 Recom anddr i b iblio g rafic e 573
Re c om an ddr i b i b I i o gr afi c e 526
Cn p. 13. DnzvorrnnrA PERSoNALI-
PARTEA A VI.A. PERSONALITATE $I TATII DE-A LINGUL VIETII 574
INDIVIDUALITATE 527 Copil6ria: formarea personal it61ii 575
lnfluente genetice 5'15
C,l'r. 12. Evllunncl ABTLTTATILoR Discuf ie criticd: Studiul M inne sota
MENTALE 528 asupra gemenilor cresaqi sepa-
Testele de abilitate 529 rdt 579
Aptitudine v e r s us achizilie 530 Influen{e de mediu 579
Generalitate versus specifi ci- Disculie critictr: Angajarea tn
tate 534 ntwtcd a nnmei Si ingt|irea
Caracteristicile unui test efi cient 534 copiilor 587
Fidelitatea testului 535 Interac{iuni personalitate-
Validitatea testului 536 mediu 589
Omogenitatea procedurii de Influenle culturale 592
testare 531 Adolescenfa: consffuirea unei
Testele de abilitate intelectuall 537 identitali 594
Fondul istoric 537 Statusurile de identitate 595
Metoda lui Binet: scala de $coal6 versas familie 597
evaluare a vArstei mentale 538 Maturitatea: continuitatea
Testarea abilitifilor mentale personalit6!ii 598
specifrce 541
Dovezi ale continuitdlii 598
Testele de grup 545 Discu{ie criticf,: Studiul persoru)i-
Disculie critic6: Instruirea it stra
tegiile de rezolvare s testelor Si
tdlii proieclat pe termen lung 600
c o ntp le x itat e a ace s t o ra 548 Surse ale continuitAfli 60r
Validitatea predictivi 549 Surse ale discontinuitafii 605
Scorurile testului gi Rezumatul capitolului 606
performanla academicf, 550 Recom anddri bi bliografic e 610
XVIII I ttt roduc e re ttt p s ilto lo g ie

CAP. 14. TEOIUA$I EVALUAREA Paradoxul consistenfei 658

PERSONALITATII 612 Disculie critic6: Stoil eronate itttk-
iliile noaslre ar privire la cottsis-
Abordarea personalita|i din
lenla comportamentului? 660
perspectiva trf,sdturilor sale
Solufia centrata pe persoand 662
fundamentale 614
Solulia agregirii 663
Tipuri de personalitate 6t4
Solulia interacfionald 664
Trdsdturi de personalitate 615
Rezuntatul capitolului 666
Teoria trdsdturilor de persona-
Recomanddri bibliografice 670
litate 615
Evaluarea abord6rii personal i- PeRTTe A VII-A. STRESTIL, PSIHOPATO-
tAtii din perspectiva trdsitu- LOGOLA 9I PSMOTERA-
rilor sale fundamentale 621 PIA 67I
Abordarea psihanalitici a perso-
nalitalii 622 cap. 15. STnTSgIADAPTARE 672
Stmcturapersonalitalii 623 Caracteristici ale evenimentelor
Dinamica personalitSlii 624 stresante 614
Dezvoltarea personalitdfii 624 Evenimente traumatice 674
Modificdri ale teoriei freudi- Controlabilitate 675
ene 625 Predictibilitate 676
Personalitatea uman6 din Sfidarea propriilor limite 671
perspectiva psihanaliticd 621 Conflicte interne 6'78
Disculie critica: Abu:ul sexual ta
Evaluarea aborddri i psihana-
litice 627 facktr de srres nnjor 680
Abordarea personalit6!ii din Reacliipsihologice de stres 681
perspectiva invAtArii sociale 630 Anxietatea 681
Furia qi agresivitatea 682
Condilionare gi invdlare soci-
ali 630 Apatia gi depresia 683
Variabilele personale 631
Deteriorarea cognitivd 684
Imaginea personalitd{ii umane Reaclii fiziologice de sffes 685
din perspectiva invS{drii soci- Rispunsul fiziologic la stres 685
ale 632 Stres 9i boal6 688
Evaluarea teoriei invdtdrii
Cum afecteazd stresul sdndtatea 689
sociale 633 Ruta directi 689
Abordarea fenomenologicd 634 Ruta interactivE 694
Psihologia umanistd 634 Ruta comportamentului de
Teoria constructelor personale 640 sinitate 695
Imaginea personalitalii umane Ruta comportamentului de
boal6 695
din perspectivd fenomeno-
logici 641 Evaludri gi stiluri de personali-
Evaluarea aborddri i fenome- tate ca mediatori ai r6spunsu-
nologice 64t rilor la stres 696
Evaluarea personalit[{ii 643 Teoria psihanalitic6 696
Consideralii generale 643 Teoria compoftamental6 696
Evaluarea trisdturilor de per- Stilul de personalitate 697
sonalitate 645 Deprinderi de control al stresului 102
Disculie criticd: Val id itat e a te st i- Controlul centrat pe problem6 702
noniald Si alte nonsensuri 647 Controlul centrat pe emolie 703
Evaluarea psihanaliticd 651 Mecanismele de apdrare ca
Evaluarea personalitSlii din strategii de control centrate
perspectiva invS!6rii sociale 655 pe emo{ie 705
Evaluarea fenomenologicd 656 Organizarea terapiei 709
Cuprins xIx
Tehnicicomportamentale 710 Profesii implicate in psihote-
Discu{ie critic6: P ol intenenli ile rapie 781
psihologice sd influenlezd evo-
Tehnici de psihoterapie 782
Iulia canceruLui? 7 12
Psihanaliza 183
Tehnici cognitive 113
Terapii psihanalitice 186
Modifi carea comportiimen-
Terapii comportamentale 186
tului de tip A 714 Terapi i cognitiv-comporta-
capitolului
Reiunntul 715
mentale 793
Recomanddri bibliografice 716
Terapii umaniste 797
Cep. 16. PsurolocrrpATolocrcA 718 O abordare eclecticd 800
Comportamentul anormal 719 Terapia familiald 9i de grup 802
Dehnirea anormalitalii 719 Efi cacitatea psihoterapiei 805
Evaluarea psihoterapiei 805
Ce este normalitatea? 720
Compararea psihoterapiilor 807
Clasifi carea comportamen-
't22 Factori comuni in psihoterapii 808
tului anormal Discuiie criticl: Rdspunsul de tip
Tulburdrile anxioase 127 platebo 810
Anxietatea generalizatd gi Terapii biologice 812
tulburdrile de panicd 727 Medicamente psihotrope 812
Fobiile 728 Terapia electroconvulsivantd 815
Tulburdrile obsesrv-compul- ^Imbundtdlirea sin6tdf ii mentale 817
sive 730 Resursele comunitare gi per-
inlelegerea tulburdri lor anxi- sonalul auxiliar 817
732 Promovarea propriului echili-
Tulburdri ale dispoziliei (afecti- bru emolional 819
ve) 139 Rezumatul capitolului 821
Depresia 739 Recomanddr i bibl io g rafice 823
Tulburdrile bipolare 741 PeRree A VIII-A. Conrponrenrntvrw
Disculie critica: Depresia Si sinu-
SOCIAL 825
ciderea 741
inlelegerea tulburdrilor de dis- Cep. 18. Cnnonln gr ATrrr.rDrNr
pozilie (afectivd) 143 SOCIALE 826
Disculie critic[: Iluzie Si bundstare $tiin{a intuitivl a credinlelor
mentald 749 sociale 827
Schizofrenia 751 Colectarea informali ilor 828
Caracteristicile schizofreniei 752 Detectarea covarialiei 832
inlelegerea schizofreniei 758 Deducerea cauzalit6lii 836
Tulburdrile de personalitate 165 Disculie criticl: Distorsiuni tn pro-
c e sare a i nfonnal i i I or : cognitive
Personalitatea de tip antisocial 766
sau molivolionale? 84I
inlelegerea personalitdlii de
tip antisocial Atitudinile 842
768
Consisten{a atitudinilor 843
Disculie criticA: Nebunia ca apd-
Funcliile atitudinilor 8.15
legald
rare 770
Atitudinile gi comportamentul 848
Rezunntul capitolului 772
Recomanddri bibliografice 775
interpersonald
Atraclia 851
Preferinfa 851
CAP. 17. Mnrone onTERAPm, 776 Iubirea 856
Fundamentul istoric 711 Disculie criticl: Pasiute prht
Primele aziluri 111 dezntribuire? 859
Facilitd{i moderne de Rezunwtul capitolului 860
tratament 779 Recom anddri b iblio grafi c e 863
XX lfiroducere fn psihologie

CAp. 19. INrnruclruxEA $r rN-FLUENTA Laboratorul luiWundt 914

soclAl,A 864 Alte origini ale psihologiei
Prezenla altora 865 contemporane 915
Facilitarea socialI 865 $colile de psihologie 916
Depersonalizarea 869 Structuralismul gi funcliona-
Interven{ia martorului 872 lismul 916
Disculie criticd: Teoria itnpactului
Date importante din istoria
social 875
Infl uen{a interpersonal6 877
psihologiei 917

Conformarea fap de majori-

Behaviorismul 919
Psihologia gestaltistd 920
tate 877
Obedienla fa{i de autoritate 880 Psihanaliza 921
Forfele situa{ionale 886 Abordiri contemporane 922
Disculie critic6: Aspede etit:e fit Recomanddri bibliografice 924
experimentele de obedienld ale
Iui Milgranr 887 ANEXA III. METODE $I IUASURATORI
Rdzvrdtirea 888 STATISTICE 926
Influenfa persuasivd a minori- Statistica descriptivd 927
tAillor 891 Distribulia frecvenlei 927
Teoria rdspunsurilor cognitive Mdsuri ale tendinlei centrale 929
la persuasiune 892 Mdsuri ale varialiei 930
Decizia de grup 898 Inferen{a statisticl 932
Polarizarea grupului 898 Populalii qi eqantioane 933
G roupthink (,,gdndire de Distribulia normali 934
grup") 901 Scalarea datelor 935
R ul
ezunrat c ap it o lului 903 Cdt de reprezentativi este o
Recomanddr i b iblio g rafic e 906 medie? 936
Semnifi calia unei diferenle 937
ANExA I. Cuu sA crrE$Tr UNTRATAT:
Coefi cientul de corelalie 939
METODARICAR 908
Corelalia produs-moment 940
AT.IEXA II" SCURT ISTORIC AL Intelpretarea coeficientului de
PSIHOLOGIEI 912 corelalie 94t
Originile psihologiei contem- Re com anddr i b i b I iog rafc e 943
porane 913 Grostn 944
Originile psihologiei contem-
porane 913 BTBUqGRAFTE r018
Cele dintdi aborddri psiholo-
gice 913 INDEr 1086
 Psihologia ca ;tiinfn ;i
demers umanist

Cap. I Natura psihologiei

I
I
I

Capitolul 1

Natura psihologiei

Obiectivele psihologiei

Perspective in psihologie
Originile diferitelor conceplii psihologice
Perspective moderne
Relaliile dintre orientdrile psihologice

Metode in psihologie
Metoda experimental5
Metoda corela{iei
Izhtoda obsewatiei
Discufie critic6: Aspectele deontologice ale
ce rcetarii ps i hologi c e

Ramurile psihologiei
Specializdri in psihologie
Aborddrile interdisciplinare

Imagine de ansamblu asupra cirfii

Notd cdtre cititori:

O metodd de eficientizare a invdldrii acestui manual este descrisd

in AnexaI, care ar trebui parcursd inainte de a incepe acest capitol.
 A n prezent. nimeni nu-gi poate per-
f ri,. sd nu srie psihologie pentru
I cd aceasta este implicata in orice
situalie de via{d. De exemplu: in ce fel este
influenfat modul in care vd cregteli gi edu-
ca{i copiii de modul in care pdrinlii v-au
crescut gi educat pe durnneavoastrd? Care
este cea mai eficientl metodd de a inl5tura
dependenla de droguri? Se pot reaminti
mai in detaliu experientele din copildrie in
stare de hipnozd? Se poate evita eroarea
umand intr-o uzind nucleard prin perfeclio-
narea instrumentelor? Este eficientd psiho-
terapia in tratamentul depresiei? Se poate
imbunatdli capacitatea de invdlare prin
folosirea medicamentelor care faciliteazd,
transmiterea neuronald? Psihologii cautd
rdspunsuri la aceste intrebdri, precum gi la
incd multe altele.
O alta modalitate de ac{iune a psiho-
logiei asupra vie{ii de zi cu zi o reprezintd
influen{a acesteia asupra politicii legisla-
tive qi sociale. Teoriile gi cercetdrile psiho-
logice au dus la aparilia unor legi referi-
toare la discriminare, la pedeapsa capitald,
pornografie, compoftament sexual gi la cir-
cumstanfele in care o persoand nu poate fi
consideratd responsabilS pentru acliunile
sale. Legile referitoare la devian{a sexuald,
spre exemplu, au suferit impoftante modi-
ficdri in ultimii 40 de ani ca unnare
cercetdrilor care au ardtal cd,, uneori, ceea
ce anterior era catalogat drept perversiune
este de fapt,,normalitate", in sensul cd este
practica majorit5{ii. Sd luim, de asemenea,
in considerare efectele violen{ei, atdt de
des prezentd pe posturile de televiziune:
modificarea programelor de televiziune a
fost posibild doar dupi ce studiile psiho-
logice au adus dovezi in legdturd cu efec-
tele nocive ale unor asemenea ernisiuni. in
prezent, programele de televiziune speciale
pentru copii conlin din ce in ce mai puline
scene violente qi se fac eforturi in vederea
prezentdrii ernisiunilor cu uu asemenea
caracter la ore cAt nai tdrzii.
Datoritd i mportantelor influen{e exerci-
tate de psihologie asupra vie{ii cotidiene,
devine necesard stdpAnireaunui bagaj con-
ceptual minimal gi inforrnarea in legdturd
cu metodele de cercetare chiar in cazul
persoanelor care nu intentioneazd s6 se
specializeze in acest dorneniu. O introdu-
cere in psihologie ar putea ajuta la rnai
buna inlelegere a motivelor pentru care
oamenii gAndesc Ai reaclioneazd in modul
in care o fac, precum qi la inlelegerea pro-
priilor atitudini gi reac{ii. Un alt efect
benefic al psihologiei ar fi acela cd oferd
posibilitatea de evaluare a numeroaselor
afirmafii licute in numele psihologiei, in
condiliile in care din ce in ce mai des intAl-
nim in ziare titluri ca acestea:
o Un nou medicament pentru irnbund-
tdlirea memoriei.
o Controlul anxietalii prin intermediul
autoregldrii activitati i cerebrale.
o Dovezi in legdturd cu existen{a telepa-
tiei;
a o Eficienla hipnozei in controlul durerii.
. Stabilitatea emo{ionalS este puternic
influenlatd de mirimea familiei.
o Homosexualitatea este detenninatd de
atitudinea parentalS.
o Meditatia transcendental6 faciliteazd re-
zolv ar ea prob I erne I or.
o Personalitatea multiplS este efectul abu-
zurilor din copildrie.

Puteli aprecia valoarea unor asemenea
afirmalii, cel pu{in in parte, prin cunoag-
terea acelor fapte care au fost pe deplin
confirmate prin cercetare gi numai in acest
mod putefi stabili cornpatibilitatea noilor
afirmafii cu datele deja existente. Puteli, de
asemenea, sd le apreciali validitatea dac6
suntefi infonnali asupra tipului de dovezi
care ar fi necesare pentru a considera cre-
dibile noile ,,descoperiri", cu alte cuvinte,
dacd pute{i detennina gradul in care argu-
mentele folosite respectd starrdardele obig-
nuite ale unei dovezi. Aceastd carte oferd o
imagine asupra stadiului actual al cunoa$-
terii in psihologie, cuprinzAnd cele mai
irnportante gi rnai sigure date existente in
Obiectivele psihologiei
Psihologia ar putea fi definitd ca gtiinfa
comporlameutului gi a proceselor psihice,
insd o asernerlea definilie ar acoperi o
imensd varietate de fenornene. Pentru o
mai bund infelegere a definiliei psihologiei,
se vor trece acurn in revistd cinci mari
categorii de problerne corrcrete de care sunt
preocupafi psihologii, probleme care vor fi
prezentate mai detaliat pe parcursul cdr{ii.
vrATA iN CONUlrr DE SECTTO-
NARE A LEGATURILOR INTERE-
MISFERICE. Creierul uman este alcdtuit
din doud emisfere (dreapta gi stdnga) in-
terconectate, in condilii de normalitate,
printr-o bandd de fibre nervoase. Bolua-
vilor cu forrne severe de epilepsie li s-au
sec{ionat chirurgical aceste fibre gi trdiesc
practic in condilii de absenfd a conexiu-
nilor interemisferice (aceastd separare im-
piedicS extinderea accesului epileptic de la
o emisferd la alta). Relafionarea cu aselne-
nea persoane in condiliiobignuite nu indicd
absolut nirnic anormal. insh experimentele
psihologice arati existen{a unor experienle
I ntrodu cere in ps i hol ogie
psihologie. Mai cuprinde, de aser.nenea. ca-
racteristicile cercetarii psihologice - adicd
rnodalitdlile specifice de elaborare a pro-
gramelor de cercetare astfel incAt sa firrui-
zeze argutnente solide. pro sau contra unei
ipoteze.
In acest capitol se va face referire in
primul r6nd la obiectul de studiu al psiho-
logiei. Ulterior, vor fi abordate diferitele
perspective adoptate in studiul fenome-
nelor psihice qi metodele de cercetare psi-
hologicS, dupd care vor fi prezentate
specializdrile existente in acest domeniu,
respectiv ramurile psihologiei. In final. va
fi realizatd o scurtd imagirte de ansatnblu
asupra restului cdrfii.
perceptuale gi de congtiinld neobignLrite,
experienle care oferd o multitudine de
informalii in legdturd cu stdrile normale de
conqtiin{[.
intr-unul din experimente, un asemenea
pacient era agezat in fa{a uuui ecran care
impiedica vizualizarea rnAinilor (fig. l.l).
Pe ecran a fost proiectat, pentru o clip6,
cuvAntul ,,piuli16" in aga fel incAt irnaginea
acestui cuvdnt sd fie trausmisd doar ernis-
ferei cerebrale drepte, emisfera care con-
troleazd. activitatea motorie a jumatafii
st6ngi a corpului. Deoarece emisfera dreap-
td controleazd partea stAngd a corpului,
subiectul este capabil sd aleagd cu rnAna
st6ngd piulila dintre celelalte obiecte exis-
tente in spatele ecranului, insd nu gtie care
a fost cuvdntul proiectat pe ecran (vorbirea
este controlatl de ernisfera stdngd qi ima-
ginea acestuia nu fusese transmisd acestei
emisfere). In mornentul in care a fost intre-
bat ce face cu m6na stAngd, subiectul nu a
putut sI rdspundd! La un asemerrea subiect,
experien{a congtientd nu are deci caracter
unitar.
Natura psihologiei

TEAMA CONDITIONATA. Dacd un

$obolan este plasat intr-un spa{iu inchis gi
supus periodic urrui goc electric moderat,
care provine din podea, asociat cu un sunet
care aclioneazi irnediat inainte de qocul
electric, se constatd, dupl mai multe aso-
cieri, cd ac{iunea izolatd a sunetului va
determina aparitia reactiilor de fricd - ghe-
muirea, ca pregdtire pentru sdritur6, gi
defeca{ia. Animalul prezintd deci o teami
condifionati la un stirnul inofensiv.
Multe dintre situaliile provocatoare de
Fig. 1.1. Testarea specializirilor celor doul
teamd pot fi invd{ate in acest fel, in special emisfere. In condilii de seclionare a legiitu-
in copiliria timpurie. Dacd un copil este r il or int er enisfer ice es te pos ib i ld i den t iJicarea

supus in mod repetat abuzurilor fizice sau tactild cu ntana stdngd a unui obiect al cdrui
psihice de cdtre o persoand, dupd un anumit nume esle prezentat vizual emisferei drepte,
insd nu este posibild denumirea obieclului sau
numdr de astfel de experienle dureroase,
descrierea acliunii.
simpla auzire a vocii respectivei persoane
va declanqa copilului o reacfie de fricd. O
astfel de teamd, inv6{atd in condifiile unei o
z
f
participdri relativ minore a congtiinlei. este I
o
extrem de dificil de inldturat prin interme- tr
diul asiguririlor verbale de genul: ,,Acum u
610
nu mai ai de ce sd te temi"; singura telrnicd e
o
terapeuticd eficientd este cea bazati pe prin- J

cipiile condiliondrii (aceastd telrnicd va fi a

prezentatd in capitolele 7 Si l7).
AMNEZIA COPIL;,RIEI. CCi MAi
mulli adulli, 9i clriar baffenii, igi amintesc
evenimente din tinrpuI copilSriei, insddoar
pAnd la un anurnit punct; nimeni nu-qi
poate reaminti prea multe evenimente din
primii trei ani de via{d. Sd considerdm un
eveniment important, cum ar fi nagterea
unui frate: dacd acest lucru se intAmpld
inainte de vArsta de trei ani, este posibil sd
avem cAteva arnintiri, insd cei mai rnulfi
dintre noi nu-gi arnintesc foarte clar impre-
jurSrile in care a avut loc acest eveniment,
volurnul amintirilor mdrindu-se pe mdsura
ce cre$te vArsta pe care am avut-o la nag-
terea fratelui (fig. 1.2).
6-
uf
d
F
E
1,00. 3,00- 5,00- 7,00- 9,00+
2,99 4,99 6,99 8,99
vARsrA suBtEcruLUt LA NASTEREA FRATELUT
Fig. 1.2. Amintirea evenimentelor din copi-
llria timpurie. Inlr-un experiment, subiecSilor
de varstd liceald li s-au pus 20 de intrebdr"i
referitoare la evenimenlele petrecute in apro-
p i e r e a naS t er i i fr a; i I or nt a i nt i c i. Nun d nr I nt e diu
al intrebdrilor la care s-a pulut rdspunde a fost
dependent devdrsta subiectului la data na$terii
fratelui: nu s-a pdstrat nici o amintire dacd
nasterea fratelui a avut loc inainte de varsta de
patru ani a sttbiectului, iar dupd aceastavdrstd,
volumul amintirilor crestea direct proporlional
cu vdrsta subiectului la acel moment. (Dupd
Sheingold qi Tenney, 1982.)

Fenomenul de amnezie infantild, des-
coperit de cdtre Freud, are o importanld
remarcabi16: primii trei ani de via!6 repre-
zintd o perioadd foarte bogatd in experien-
{e. Totul este foarte nou, iar aceastd trAire
r.l-o vom mai avea vreodatd: depigim starea
de neajutorare specificd nou-ndscutului,
evoludm de la gingurit la vorbirea arti-
culatS, de la ,,mersul de-a bugilea" la mer-
sulin pozilie vertical[. Toate aceste remar-
cabile evenimente lasb, din pdcate, doar
cdteva unne in memorie.
OBEZITATEA. in America existd in
jur de 35 de milioane de persoane cu obe-
zitate, deci aprox. 30 % din americani au
greutatea mai mare decAt greutatea consi-
deratd nonnald, obezitatea fiind un ade-
vdrat stigmat al societd{ii americane. Gra-
vitatea acestei afecliuni este destulde mare
intrucAt sporegte inciden{a diabetului, a
hipertensiunii arteriale gi a afec{iunilor car-
diace. La cealaltd extremd, un mare numdr
de persoane (in special femei) suferd de
anorexie nervoasl, o tulburare care constb
in lipsa apetitului alirnentar ce poate duce
la stdri de inanilie autoimpusl gi poate pro-
duce chiar moartea.
O problernd de mare interes pentru psi-
hologii contelnporarri o coustituie cauza
exagerdrii sau diminudrii aportului alimen-
tar. Unul dintre factorii care determind acest
compoftament pare a fi deprivarea alimen-
tard repetatd: dupi ce au fost infometa{i,
gobolanilor li s-a dat rn6ncare p6nd la atin-
gerea greutdlii nonnale gi apoi li s-a dat sd
mdnAnce cAt de mult au dorit. S-a constatat
cd acegtia mdnAncd mult mai mult dec6t
gobolanii din grupul de control (care nu
fuseserb infornetaf i). Concluzia experimeu-
tului de mai sus a fost aceea cd deprivarea
alimentard determind o exagerare ulterioard
a aportului alimentar. Acest rezultat poate
explica exagerarea aportului alimentar in
multe cazuri de anorexie: deprivarea impli-
cd preocuparea pentru o greutate micd gi
poate fi deseori insolitd de supraalirnentare.
I ntro duc ere i n ps iho I ogie
EXPRIMAREA AGRESIVITATII.
Degi rnulli oameni considerd cd igi pot
minimaliza tr[irile agresive exprimAdu-le
fie direct, fie indirect, cercetdrile psiholo-
gice demonstreazd, contrariul in rnajoritatea
cazurilor. Una dintre modalit6tile indirecte
de exprimare a agresivitAtii destul de stu-
diatd este comportamentul copiilor in timp
ce privesc filme violente. Irrtr-un studiu,
unui grup de copii li s-au prezentat desene
animate cu caracter violent, iar unui al
doilea grup desene animate lipsite de irna-
gini violente, durata ambelor filme fiind
aceeagi. S-a constatat cd cei din primul
grup au devenit mai agresivi irt rela{ie cu
colegii lor, in timp ce copiii din al doilea
grup nu au prezentat nici o modificare de
comportament. Mai mult decAt alitt,vizio-
narea filmelor violente are chiar efecte de
durat6: cu cAt vf,d mai multe filme violente
la vArsta de 9 ani, cu atAt copiii vor fi nai
agresivi la vArsta de 19 ani (fig. 1.3).
4
I
f, rso
F
a
E 125
J
i roo
F
U'
u75
F
<50
E.
scAzUT MoDERAT AccENTUAT
Fig. 1.3. Rela{ia dintre vizionarea violen{ei
TV in copilSrie gi agresivitatea in perioada
adulti. Preferinlu penlru yi:iottarea progra-
melor TV in cazul bdieyilor in vdrstd de 9 ani
infl u en I e az d c ottl p o r I qm e n tu I a gr es iv ev a I u o t I a
vdrsta de 19 ani. (Dupd E,ron, Huesmann,
Lefkowitz 9i Walder, 1972.)
Natura psihologiei
Aceste cinci probleme - percepfia in
condili de seclionare a leg[turilor interemis-
ferice, teama condilionatd, amnezia infantila,
Perspective in psihologie
Orice subiect din cadrul psihologiei
poate fi abordat dintr-o varietate de pers-
pective gi acest lucru este valabil pentru
orice ac{iune umand. Sd presupunem cd
traversali strada. Din perspectiva biolo-
gici, aceastd ac{iune poate fi consideratd
ca o activare a sistemului nervos care pro-
duce consecutiv o activare a musculaturii
gi, in final, determind migcarea picioarelor
gi deplasarea de-a lungul strdzii. Din
perspectiva comportamentall, ac{iunea
este interpretatd frrd nici o referin{d la
vreun segment corporal; lumina verde este
consideratd ca stimul la care se rdspunde
prin traversarea strdzii. O alt[ modalitate
de iriterpretare este cea oferiti de perspec-
tiva cognitivil accentul este pus in acest
cazpe procesele mentale care au ca rezul-
tat comportamentul corespunzdtor. Din
perspectiva cognitivd, ac{iunea de a tra-
versa strada este explicatd in tenneni de
scopuri qi obiective individuale: obiectivul
este acela de a vizita un prieten. iar traver-
sarea strdzii este o parte a strategiei stabi-
lite pentru a atinge acest obiectiv.
Deqi existd mai multe posibilitdli de a
descrie un act psihologic, reprezentative
sunt numai urmdtoarele cinci perspective
psihologice: biologicS, comportamentali
gi cognitivi - pius alte doud: psihanalitici
gi fenomenologici (fig. l.a). intrucdt unele
dintre aceste perspective au apdrut din con-
gruenfa cu alte orientdri, niai int6i vom pre-
zenta originile corrcepliilor psihologice,
apoi vom descrie cele cinci perspective con-
temporane enumerate mai sus.
control ul greutdli i gi exprimarea agresiv it51i i
- vor fi reluate in cadrul secliunilor in care
sunt prezentate concepliile psihologice.
Originile diferitelor concepfii
psihologicel
Originile psihologiei modeme se regd-
sesc in secolele IV-V i.Ch. Marii filosofi
greci, Socrate, Platon gi Aristotel gi-au pus
intrebdri fundamentale despre viafa psihicd.
De exemplu, oarnenii percep corect realita-
tea? Ce este congtiinla? Ornul este fiinld ra-
fionald sau ira{ionald, sunt aceste stdri mog-
tenite? Are omul libertate de alegere abso-
lutd? Aceste intrebdri, la fel de irnportatrte
acum ca gi irr urrnd cu 2 000 de ani, se
referd mai degrabd la natura psihicului Si a
proceselor mentale gi nu la natura corpului
sau a c o mportamen tulu i, gi sunt considerate
ca fiind originile psihologiei cognitive.
Perspectiva biologica are de asemenea
o indelungat[ istorie. Hipocrate, considerat
,,pdrintele medicinei", a trdit in aproxi-
mativ aceeagi perioadd cu Socrate gi a fost
preocupat defiziologie (ramurd a biologiei
care studiazi funcliile normale ale organis-
mului gi ale p6rfilor care il conipun). Con-
tribu{ia sa in ceea ce privegte controlul
cerebral asupra activitdtii diferitelor organe
este deosebit de importantd gi constituie
baza aborddrilor moderne in fiziologie pre-
curn 9i a perspectivei biologice in psiho-
logie.
Doud milenii mai t6rziu, la sfdrgitul
secolului al XIX-lea, avea sd ia nagtere
psihologia ca gtiin!6 qi ideea fundamen-
tald era aceea cd psihicul gi comporlamen-
I
O dcscriere completd a istoriei psihologiei este
prezentati in Anexa II.

,A.b'ordarea
biolggici Abordaroa
psihana'
litici
Abordar8d ,
fgnomqno-
tst9i,:,
Fig. 1.,1. Perspective in psihologie. Analiza
fenomenelor psihologice se poate realiza din
mai multe perspectfue. Fiecare dintre acestea
oferd o explicaTie specificd pentru acyiunile
umane, contribuind astfel la inlelegered omtilLti
ca intreg. Lilera greceascd psi esle uneorifolo-
sitd ca prescurtare pentru psihologie.
tul- la fel ca gi planetele, substan{ele chi-
mice sau organele corpului uman pot fi
-
subiecte de analizd gtiinfifica. Cu alte cu-
vinte, prin varierea sisten'raticd a situafiilor
prezentate oalrlen i lor, psihicul gi cornporla-
mentul acestora pot fi analizate sub forma
unor componente de bazd. inceputurile psi-
hologiei sunt rnarcate de o relativd intrepd-
trundere a intrebdrilor filozofiei gi a meto-
delor fiziologiei, insd aceste doud aborddri
au fost suficient de bine delimitate incAt sd
prefigureze perspectivele cognitivi gi bio-
logica in psihologie.
Conceplia biologicd din psihologie,
specificd secolului al XIX-lea, prezintd
diferen{e marcante fa{a de cea actuald,
corespunzdtoare d iferen{elor considerabile
intre nivelul general al cunoagterii carac-
teristic celor doud perioade. Dezvoltarea
acestei concepfii s-a realizat intr-un mod
relativ constant. comparativ cu concepfia
cognitivd: psihologia cogn itivd a secolului
al XIX-lea gi-a concentrat aten{ia, in
I ntroducere in ps ihologie
principal, pe experierr{ele psihice, iar
inforrnatiile oferite sunt in cea rrai urare
parte rezultat al introspecfiei (autoobser-
vafia), care corrstd in analizarea propriilor
percepfii, gAnduri gi trairi emo{ionale; un
exernplu in acest sens este autoreflectarea
impresiilor senzoriale imediate generate
de un stimul, cum ar fi un spot de lurnind
coloratS. Irrtrospeclia s-a dovedit insd ine-
ficientd, in special in cazul proceselor psi-
hice de scurtd durata. Chiar in condiliile
in care au fost efectuate alltrenamente
speciale, s-a constalat cd existd diferenfe
interindividuale semniflcative intre iutro-
specfii, in cazul experien{elor senzoriale
relativ simple. Introspecfionismul nu este
un punct forte al psihologiei cognitive
actuale, insd a jucat un rol important in
dezvoltarea altor conceplii psihologice
moderne.
Perspective moderne
Deoarece cele cinci nrari perspective
psihologice vor fi prezerrtate in capitolele
care unneaz5, ne vom opri aici la o scur16
descriere a cAtorva dintre ideile lor cele
rnai impoftante. Trebuie avut insd in vede-
re faptul cd aceste concep{ii, degi distincte,
nu se exclud una pe cealaltd. ci se reali-
zeazd, mai degrabd o focalizare a intere-
sulLri pe aspecte diferite ale aceluiagi f'e-
nolren. extrerl de cornplex.
PERSPECTIVA BIOLOGICA. Creie-
rul uman confine in jur de l0 rniliarde de
neuroni gi un nr,rmdr aproape infinit de
interconexiuni, putdnd fi considerat ca
avAnd cea mai complexl structurd din uni-
vers. ln principiu, toate evenirnentele psi-
hice sunt influenfate, intr-un fel sau altul,
de activitatea creierului gi a sistemului
nervos. Studierea fiin{ei umane sau a altor
specii din perspectivd biologica este o
incercare de a explica col.nportamentul
Natura psihologiei

observabil pe baza activitetii electrice qi a memoriei a accentuat impoftanla anu-

biochimice a organismului, in special la mitor structuri cerebrale, inclusiv a hipo-
nivel cerebral dar gi la nivelul intregului campului, care este irnplicat in consoli-
sistem nervos. Aceastd abordare igi pro- darea informafiilor. Amnezia copil6riei se
pune sd prezinte procesele neuro-biologice datoreazd cel pu{in in parte imaturitdlii
care stau la baza comportamentului gi a hipocanipului, aceastd structurd nervoas[
proceselor psihice. Pentru a ilustra pers- nefiind pe deplin dezvoltatd pAnb la vArsta
pectiva biologicd, putem face referire la de2-3 ani.
cele cinci probleme concrete de interes Perspectiva biologicb a avut un succes
pentru psihologie, expuse anterior. Studiile sirnilar gi in ceea ce privegte studiul moti-
asupra pacienfilor cdrora li s-au seclionat va{iei gi emo{iilor, in special la alte specii.
conexiunile interemisferice au demonstrat Se gtie, in urma experimentelor cu gobo-
cd stirile normale de congtiinld sunt me- lani, pisici gi mairnu{e (fig. 1.5), cd existi
diate de fibrele neuronale care asigurd le- anumite zonE cerebrale a cdror stimulare
gitura intre ernisferele cerebrale; mai mult electricd are ca efect supraalimentarea
decAt atdt, aceste studii oferd informalii excesivb gi obezitatea; s-au mai delirnitat
asupra localizdrii cerebrale a diferitelor de asemenea zone cerebrale care, stimulate
procese psihice. Reamintirn faptul cd pre- electric, determini un comportalnent agre-
zentarea unui cuvAnt, in corrdifii care siv. Degi obezitatea gi agresivitatea la om
permit transmiterea cdtre emisfera cere- presupun cu mult mai mult decdt stimu-
bral6 dreapt6, este suficientd pentru ca un larea unor anumite zone cerebrale, stu-
asemenea subiect si aleagi corect obiectul
dierea animalelor oferd totugi o imagine a
dintr-o multitudine de obiecte ascunse
contribu{iei aduse de biologie la explicarea
vederii- rezultat care demonstreazd c6la motiva!iilor gi emoliilor umane.
nivelul emisferei cerebrale drepte au loc
discrimindri tactile ale obiectelor, dar gi
prelucrdri ale cuvAntului. Reamintim, de
asemenea, faptul cd acegti subiec{i nu pot
preciza cuv6ntul prezentat - deci centrul
vorbirii este localizat la nivelul emisferei
cerebrale stAngi.
Perspectiva biologicd a inregistrat de
asemenea progrese in domeniul de studiu
al inv6!5rii gi rnernoriei. Neurobiologii sunt
cei care au propus mecanismul acumulSrii
din-aproape-in-aproape al invd{drii prin
condilionare, ca in exemplul experimen-
tului in care un gobolan este condilionat
s5-i fie teamd de un sunet. Esen{ialul aces-
tor rezultate este cd mecanismul condi-
!iondrii presupune modificdri ale conexiu- Fig' 1'5' studiind activitatea cerebrald la ani-
nilor dintre neuroni (cerurele nervoase),
male,ceyetdtorijayintelelspecificulactivitdlii
modificrri in cadrul cdrora are loc o me- cereDrate uman. In acest expertntent se tnre-
diere biochimica (modificdri ale concen-
traliei unor substan.te produse lanivelcere-
r"';I7;"ri::;::',:',:;r:::fi;:irll,H"'"llfiJ,
bral). Abordarea din perspectivd biology9.3 vizuat at unei maimuye.

'r?$802 l*",BHitr'I
 10
PERSPECTIVA COMPORTAMEN.
TALA. Un om ia micul dejun, se plimbd
cu bicicleta, vorbe$te, ro$e$te, rAde gi !ipd;
acestea sunt forme de comportament - ac-
tivitef i ale organ ism u I u i direct observabi le.
Psihologii de orientare comportamentalistd
studiaz[ psihicul uman prin observarea
comportamentului gi nu prin intermediul
activitdtii nervoase.
Ideea conform clreia comportamentul
este singurul indicator cu valoare psiholo-
gicd a fost avansatd de cdtre John B. Watson,
la inceputul secolului al XX-lea. O altd
abordare non-biologicd anterioar[ a fost
perspectiva cognitivd din secolul al XIX-lea,
care punea accentul pe introspeclie. Watson
constatb cd irrtrospeclia are o caracteristicd
distincti fa{6 de observa{ie, ca metodd
utilizatd in alte dornenii qtiinlifice. Orice
om de gtiintd poate folosi observa{ia in
qtiinlele naturale, insd observa{ia introspec-
tivd este realizatd numai de cdtre obser-
vatorul insuqi, in tirnp ce comportamentul
declangat de perceptii sau sentimente
(inclusiv comportamentul verbal) poate fr
ins6 observat de cdtre o alti persoan[,
Watson sus{ine cd doar comportamentul
oamenilor este un obiect posibil de studiat
qtiinfific in cadrul psihologiei.
Behaviorismul, denumirea sub care a
devenit cunoscutd concepfia lui Watson, a
contribuit semnificativ la dezvoltarea psi-
hologiei in prima jumdtate a acestui secol.
Una dintre orientdrile promovate de citre
l
behaviori sm, psihologia stimul-rispuns,
este gi in prezent extrem de influentd. Ex-
perimentele din cadrul acestei orientdri au
vizat: stimulii semnificativi din mediul in-
conjurltor, rdspunsurile declangate gi re-
compensa sau pedeapsa ulterioar6.
Pentru a ilustra aceastd orientare vom
relua cele cinci probleme prezentate la
inceputul capitolului. in tearna condilio-
nat6, stimulii semnificativi sunt sunetul gi
I ntro ducere in ps ihologi e
qocul electric (memorarea faptuluicd sune-
tul precede in mod constant gocul electric),
iar rispunsul relevant este ghemuirea,
defecalia gi alte cornportamente specifice
asociate in mod obignuit fricii. Condiliona-
rea este procesul prin care sunetul declan-
geazd acelagi rdspuns cu cel declangat in
mod obiqnuit de gocul electric Ai este o
consecin{d a asocierilor repetate, in care
sunetul precede gocul electric.
Explica{ii similare s-au elaborat gi in
cazul obezitSlii gi agresivitSlii: unele per-
soane se supraalimenteazb (rdspuns specific)
doar in prezen\a unui stimul specific in-
-
vdlarea modalitllilor de inldturare a sti-
mulilor specifici este o secven{d a pro-
gramelor de control al greutafii. in ceea ce
privegte agresivitatea, se constatd accen-
tuarea rdspunsurilor agresive la copii (rna-
nifestatd de exernplu prin lovirea unui alt
copil) dacd acest comportament este inso{it
de retragerea celuilalt, comparativ cu situa-
lia in care comportamentul agresiv este
urmat de un rdspuns sirnilar (contraatacul
celuilalt copil).
in accepliunea sa restrictivS, perspec-
tiva behavioristd nu ia in considerare pro-
cesele mentale. Psihologii de o alti orien-
tare decit cea behavioristd iau adesea in
considerare atAt date subiective (relatdrile
subiectului despre experien{ele sale con-
gtiente), cAt gi date obiective (presupuse de
activitatea psihici). Cu alte cuvinte, beha-
viorigtii au preferat sd facd abstraclie de
procesele mentale care au loc intre stimul
gi rdspuns(Skinner, I 98 1 )t. Degi in prezent
pu[ini psihologi se mai considerd beha-
I
Pe parcursul acestei cdrfi vefi intdlni numeroase
trimiteri (carevizeazdautorul pi data) care constituie
dovezi sau extinderi ale afirmatiilor existente.
Detalii mai ample referitoare la aceste lucrdri sunt
cuprinse in lista de Ia sl'drgitul c[r!ii. Lista relerin-
fclor cuprinde 9i paginile din respectiva carte la care
apar citatele folosite.
Natura psihologiei
viorigti, multe dintre curentele psihologice
moderne s-au inspirat din lucrdrile beha-
viorigtilor.
PERSPECTM COGNITIVA. Pers-
pectiva cognitivd modernd este pe de o parte
o reaclie la behaviorism gi pe de altd parte o
reintoarcere la rddicinile cognitive ale psi-
hologiei. Ca gi versiunea specificd secolului
al XIX-lea, cognitivismul modern studiazd
procesele mentale (perceplia, judecSlile,
deciziile gi rezolvarea de probleme) fbri
ins[ a se baza pe introspectie. In prezent,
studiul cogniliei pornegte de la ipoteza ci:
(a) numai prin studierea proceselor mentale
sepot inlelege acfiunile umarle gi (b) proce-
sele mentale pot fi studiate qtiinlific prin
analizarea comportamentului (principiu
behaviorist) insolitd insd de interpretarea
acestor comportamente in termeni de pro-
cese mentale. Elaborarea acestor interpretdri
se realizeazd adesea prin analogia dintre
psihicul uman gi computer: infonna{iile sunt
prelucrate in diverse moduri (sunt selectate,
comparate gi combinate cu alte informalii
existente in memorie, transformate, reor-
ganizate etc.).
Perspectiva cognitivd (din acest punct
al expunerii va fi vtzatd doar versiunea
modern[) s-a dezvoltat deci ca reaclie la
caracterul restrictiv al rela{iei stimul-rds-
puns. Interpretarea ac{iunilor umane in
termeni de stimul gi rbspuns, degi poate fi
adecvatd in cazul comportamentelor sim-
ple, neglijeazd totugi mult prea multe as-
pecte esenliale ale funcliondrii organis-
mului uman: g6ndirea, luarea deciziilor pe
baza informaliilor memorate gi, poate cel
mai important, folosirea limbajului in
vederea relafiondrii cu ceilalli. Toate aceste
fenomene extrem de complexe sunt intr-un
fel sau altul neglijate de cdtre behaviorigti.
Pentru a infelege aceastd perspectivd
psihologicd vom relua aceleagi probleme
11
concrete analizate in prezentdrile ante-
rioare. Atunci cAnd unui gobolan ii este
fricl de un sunet, ipoteza care ar putea
explica acest comportament este urm6-
toarea: La auzul unui sunet, el va gti cd
urmeazd un $oa care-i va provoca durere.
Poate ci nu suntem capabili sd ne reamin-
tim evenimentele din copildria timpurie
pentru cd in aceastd perioadd dispunem de
un alt mod de organizare a experienlei
mnezice; in jurul v6rstei de 3 ani se inre-
gistreazd schimbdri semnificative, datoritd
dezvoltdrii impresionante a limbajului,
proces psihic ce ne oferS o noul posibi-
litate de organizare mnezicS.
Din perspectiva cognitivd, obezitatea
presupune urmitoarea evolulie: respec-
tarea dietei alimentare pentru o perioadS,
apoi renun{area la dietl qi supraalimenta-
rea -practic consumul energetic este mult
mai mare decAt cel necesar respectdrii die-
tei. Factorul critic in acest caz este renun-
lareala un plan, consecutivd pierderii con-
trolului cognitiv. in cazul agresivit6lii, rolul
cogniliei este mult mai evident: in situalia in
care suntem insultati, este mai probabil sd
reacfiondm agresiv dacd persoana care ne-a
insultat este o cunogtinfd, dec6t dacd este un
bolnav mintal pe care nu-l cunoaqtem. in
ambele cazuri situalia in sine este aproxi-
mativ aceeaqi, ceea ce diferd insd este cu-
noagterea, fenomenul care controleazd
comportamentul.
PERSPECTIVA PSIHANALITICA.
Conceplia psihanaliticb despre comporta-
mentul uman a fost elaboratd de Sigrnund
Freud in Europa, aproximativ in aceeagi
perioadd cu aparilia behaviorismului in
Statele Unite. Degi era medic practician, el
aflase de curentele cognitive nou-apdrute
in Europa. in ceea ce privegte teoria psi-
hanalitic5, ea reprezintd un amestec de
fiziologie qi psihologie cognitivd. Teoria
t2
lui Freud se bazeazd deci pe informa{iile
existente in acea perioadd despre con-
gtiinfi, percepfie gi memorie, la care se
adaugd conceptul de instinct.
Sigmund Freud.
Principiul de bazd promovat de teoria
freudian[ este acela cd cea mai mare parte
a comportamentului uman este determinat
de procese inconEtiente, prin acestea in{e-
legAndu-se ansamblul credinfelor, teme-
rilor gi dorinfelor care, deqi incongtiente, ne
infl uenleazd totugi comportamentul. Freud
afirma cd multe dintre pulsiunile care sunt
interzise sau pedepsite de cdtre pdrinli sau
societate in timpul copildriei sunt derivate
din instincte, fiecare om avAnd aceste in-
stincte inci de la nagtere qi exteriorizdn-
du-le in timpul vielii. Prin interzicerea lor,
ele pur gi simplu sunt for{ate sd iasd din
congtiinfi qi sd ajungl in inconqtient, de
unde afecteazd visele, determind lapsusu-
rile, manierismele, tulburdrile emofionale
(simptome ale unor afecliuni psihice),
precum gi comportamentele aprobate social
(cum ar fi activitdtile artistice sau literare).
Freud considerl cd toate ac{iunile uma-
ne au o cauzd,care rimdne adesea necon-
gtientizatd, iar natura umand are conota{ii
negative: omul este condus, ca gi anima-
lele, de instincte (in special instinctul se-
xual gi agresivitatea) gi se afl6 intr-o per-
manenti luptd impotriva societltii, care
I ntr o ducer e in ps ih ologie
incearci sd controleze aceste irnpulsuri.
Degi unii psilrologi nu au fost de acord in
totalitate cu afirma{iile lui Freud, este ge-
neral acceptat faptul cd oamenii nu sunt pe
deplin congtienli de unele aspecte impor-
tante ale personalitSlii lor.
Perspectiva psihanaliticd propune re-
considerarea anumitor aspecte ale persona-
litSlii urnane. Freud considerd cd amnezia
copildriei este determinatd de caracterul
traumatizant al experien{elor emo{ionale
din prirnii cinci ani de via!6, care duce la
apari{ia anxiet6lii. Referitor la obezitate, se
gtie ci existd oameni care mdnAnc6 in
exces in situalia ?n care sunt anxioqi; con-
ceplia psihanaliticd susline cI asemenea
persoane provoacd ele insele situafia an-
xiogend pe care ulterior o vor contracara
prin adoptarea unui comportament care sd
le ofere satisfac!ie - mdncarea. Psihanaliza
are destul de multe de spus qi in leglturd
cu exprimarea agresivitblii: Freud a sus-
{inut cd agresivitatea este un instinct qi c5
exprir,rd o dorin!6 inndscutd. Degi aceastd
ipotezd nu este total acceptatd in psiho-
logie, este uneori adoptati in studierea
animalelor.
PERSPECTIVA FENOMENOLO.
GICA. Spre deosebire de alte concepfii
psihologice, perspectiva fenomenologici
are ca punct principal de interes trdirea
subiectivd a experienlei, ocup6ndu-se deci
de pdrerea subiec{ilor in legdtur6 cu anu-
mite evenimente. Aceastd abordare s-a
dezvoltat ca reaclie la caracterul meca-
nicist al altor concep!ii psihologice; psiho-
logii de orientare fenomenologicd nu ac-
cepti ipoteza conform cLreia stimulii ex-
terni de{in controlul comportamentului
(behaviorisrnul), ideea de procesare a in-
formaliei in cadrul percep{iei qi memoriei
(cognitivismul) sau de determinare incon-
gtientd (psihanaliza). Obiectivele acestui
curent psihologic sunt destul de diferite
Natura psihologiei
fa![ de celelalte concep{ii: descrierea vielii
interioare, a experienlelor individuale gi nu
elaborarea unor teorii explicative sau pre-
dictive ale comportamentului.
Unele teorii fenomenologice sunt denu-
mite umaniste pentru cd accentueazd acele
calitdli care diferenliazd oamenii de ani-
male, cum ar fi dorinfa de autorealizare.
Conform teoriilor umaniste, for{a motiva-
tionald principal6 a omului este tendinla
cdtre autorealizare: orice om are ca tre-
buin![ debazd, progresul gi dezvoltarea ma-
ximd a poten{ialului propriu. Prin depdgirea
obstacolelor sociale sau de alti naturd se
satisface o tendin{d naturali de actualizare
a poten(ialului individual.
Psihologia fenomerrologicd (umanistd)
este mult mai mult apreciatd de literaturd
dec6t de gtiinti gi din acest motiv este des-
tul de dificil[ prezentarea explicafiilor ofe-
rite de acest curent psihologic pentru frica
condi!ionatd sau uitarea evenimentelor din
copilSria timpurie. Problemele de acest tip
nu constituie o preocupare pentru psiholo-
gii de orientare fenomenologicd, unii dintre
ei respingdnd caracterul qtiinfific al psiho-
logiei pe motiv cd metodele folosite nu
ajutd cu nimic la cunoa$terea naturii uma-
ne. Aceastd pozilie devine insi incompati-
bi16 cu definilia psihologiei. Reprezentanfii
curentului fenomenologic in psihologie
avertizeazd cd este esen{iald solu{ionarea
problemelor relevante pentru umanitate gi
nu studierea izolatd, a unor secven{e de
comportament, lucru care dd analizei gtiin-
lifice un caracter superficial; rezolvarea
problemelor psihice pe baza metodelor
gtiintifice este consideratb o iluzie.
Relafiile dintre orientirile
psihologice
Perspectiva biologica utilizeazd con-
cepte gi principii biologice aplicabile in
psihologie, in timp ce celelalte perspective
13
psihologice folosesc principii gi concepte
pur psihologice (cum ar fi: percep{ia, me-
moria, incon gtientul, autoreal izarea).
Existi insd o direc{ie in care perspectiva
biologicd se suprapune concepfiilor cu ur1
mai accentuat caracter psihologic: incer-
carea de a explica principiile qi conceptele
psihologice prin analogie cu cele biologice.
Explicarea fi'icii condilionate doar prin
referire la modificdrile conexiunilor neuro-
nale dintr-o anumiti zond cerebrali ar avea
ca rezultat reducerea fenomenelor psil-ro-
logice la cele biologice (acest tip de ex-
plicalie este denumit reduc{ionism). Pe
parcursul acestei carli se vor prezenta gi
situalii in care reduc{ionismul a avut totugi
succes: unele fenomene care puteau fi in{e-
lese p6nd nu demult numai la nivel psi-
hologic au acum gi o explica{ie biologicd.
Dacd reduc{ionismul are totugi succes,
de ce at6tea probleme cu explicaliile psiho-
logice? Psihologia nu igi poate demonstra
uti litatea in absen{a explicali i lor biologice?
Rdspunsul este fireqte NU. Existd uume-
roase fenomene care pot fi explicate numai
in termeni psihologici.
Pentru a ilustra acest lucru, sd ludm in
considerare o particularitate a memoriei
umane: dupl doud minute de la prezentarea
unui text, subiecfii nu igi amintesc cu exac-
titate cuvintele existeute, insb igi reamin-
tesc semnifica{ia textului. Deci rnemoria
pdstreazd semnifica{ia unui mesaj, dar nu
gi simbolurile folosite pentru comunicarea
acestei semnificalii. Acest fenomen pare sd
aibd o legdturd cu modul de receplionare a
mesajului (citit sau aLrzit). Procesele biolo-
gice, respectiv tipul de activitate cerebral6
irnplicatd, sunt diferite in cele doud situalii
gi reducerea acestei particularitdti a memo-
riei la o explicalie de naturd biologicd va
avea ca rezultat acceptarea existenlei a
doud sub-modalitali mnezice: una pentru
citit qi alta pentru auzit, deci va duce la
t4
el iminarea particularitAti i unice iniliale. Se
mai pot da o multitudine de astfel de exem-
ple gi toate subliniazd importan{a explica-
!iilor psihologice, distincte de cele biolo-
gice (Fodor, 1981).
Un al doilea motiv pentru care este nece-
sard o explicalie psihologicd este faptul cb
principiile gi conceptele psihologice pot fi
utilizate ca atare de cdtre biologi in cerce-
tbrile lor. Data fiind existen{a la nivel cere-
bral a miliarde de neuroni, fbrd a lua in
considerare conexiunile dintre acegtia,
cercetdtorii de fonnalie biologica nu pot sd
facd descoperiri spectaculoase dacd se lirni-
teazdla studierea c6torva celule cerebrale.
Rezultatele cercetirilor psihologice aduc
insd informalii care pot fi utilizate in cadrul
concepliei biologice: cercetdrile psihologice
au demonstrat deja caracterul lent gi progre-
siv al condilionirii, astfelincAt psihologii de
orientare biologica igi pot concentra efortu-
rile asupra proceselor cerebrale relativ lente
de modificare a conexiunilor interneuronale
(Churchland 9i Sejnowski, 1998).
Metode in psihologie
Av6nd deja cunogtinle despre obiectul
de studiu al psihologiei qi despre perspec-
tivele de studiere a diferitelor fenomene
psihice, putem aborda metodele folosite in
cadrul investigaf iei psihologice.
Aga curn s-a menfionat anterior, psiho-
logia poate fi definitd ca studiul Stiinlific al
comporlamentului Si al proceselor psihice.
Termenul ,,gtiin{ific" este folosit pentru a
sublinia cd metodele folosite pentru cerce-
tare sunt: (a) intparliale, adicd nu favori-
zeazd o ipotezd sau alta qi (b) obiective,
adicd permit altor specialigti sd repete
observaliile qi sa oblind aceleagi rezultate.
Numeroasele metode care vor fi prezentate
I ntr o duc ere in p s iho logie
Concep{iile psihologice - in special
comportamentald, cognitivd gi psihanaliti-
c[ - sunt uneori complementare gi alteori
concurente. Se tinde cdtre complementari-
tate in situalia in care se studiazd aspecte
diferite ale aceluiagi fenomen. in cazul
obezitilii pot exista motive determinante
diferite - unele biologice (o predispozilie
geneticd spre obezitate), altele comporta-
mentale (stimulii asociali meselor), iar altele
psihanalitice (a mAnca este o modalitate
obignuitd de a reduce anxietatea). Rapor-
turile de competi{ie apar atunci cAnd se
urmdregte explicarea aceluiagi aspect al unui
fenomen. O asemenea relatie va fi adesea
intdlnitd pe parcursul acestei ca(i qi nu
poate avea drept explicalie decAt nivelul
relativ redus al cunoagterii diferitelor feno-
mene: cu c6t se va gti mai mult despre un
anume fenomen cu atdt va cre$te posibi-
litatea ca diferitele concep{ii psihologice sd
devind complementare. Conflictul existent
inilial poate fi doar un alt pas inainte pe dru-
mul deja ascendent al psihologiei ca qtiin{d.
in continuare au in conlun dou6 caracte-
ristici: deqi unele sunt folosite cu predi-
lec{ie in cadrul anumitor perspective psiho-
logice, fiecare metodd poate fi folositd in
orice perspectivd. Singura excepfie o repre-
zintd faptul cd unii psihologi aparlinAnd
curentului fenomenologic resping in tota-
litate metodele gtiinlifice.
Metoda experimentali
CONTROLUL VARIABILELOR.
Metoda gtiinlificd specificd este metoda
experimentali. Experimentatorul contro-
leazd riguros condiliile de des{igurare, cel
Yatura psihologiei
mai adesea intr-un laborator, gi ia rndsurile
necesare in scopul stabilirii relaliilor din-
tre variabile (o variabilS este un indicator
care poate lua diferite valori). Sd ludm
drept exemplu un experiment care vizeazd
stabilirea relaf iei dintre variabilele capaci-
tate de tnvdlare Si vdrstd; pornindu-se de
la premisa cA abilitdlile de inv6{are se
modificd odatd cu inaintarea in vArstd, s-a
descoperit existen(a unei relalii direct
proporfionale intre aceste doud variabile.
Ceea ce diferenliazd aceastd rnetodS de
altele este faptul cd oferd posibilitatea unui
control riguros al variabilelor. DacI experi-
mentatorul are drept obiectiv stabilirea de-
penden{ei capacitdlii de inv6{are de timpul
afectat somnului, atunci va putea controla
variabila somn prin studierea randamen-
tului de invdfare in urmdtoarele condilii:
doud grupe de subiecli dorm de la ora I I
pAnd la l3 gi al treilea grup std treazp?ttd,
la ora 16. in condiliile in care toli subieclii
s-au trezit la ora 7 , li se da aceeagi sarcind
de invSlare gi se va putea stabili astfel in ce
mdsurd subiec{ii care au dorrnit mai rnult
ror asimila un volum de cunogtinle mai
mare fa16 de ceilalli.
in acest tip de studiu, durata somnului
este denumiti variabili independenti, a
;6rei valoare nu depinde de subiect (nu su-
biectul este cel care stabilegte cAt de mult
si doarm6, ci experirnentatorul). Volumul
invatAri i reprezintd variabila dependent[,
a cdrei valoare depinde de cea a variabilei
independente.
Variabi la dependentd mdsoard compor-
mmentul subiectului, iar expresia ,,este
runcfie de" se foloseqte pentru a ardta rela-
tia de dependenld. in experimentul de fa[d,
spre exemplu, putem spune cd abilitatea de
invdtare a subieclilor este o funcpie a du-
ratei de sotnn.
Un experirnent referitor la efectele ma-
rrluanei asupra mernoriei poate face mai
15
clari distinclia dintre variabilele depen-
dente gi cele independente. in rnomentul
sosirii in laborator, subieclilor li se dddea o
prdjiturd (aceeagi pentru toli subieclii) care
confinea o dozd,de marijuana (diferitd de la
un subiect la altul): 5 mg, l0 mg, l5 rng gi
20 mg de THC (tetrahidrocanabinol), iar
instrucliunile erau aceleagi.
Dupd consumarea prdjiturii care con{i-
nea rnarijuana, subiec(ilor li se cerea s6
memoreze cdteva liste de cuvinte lird
legdturd. O sdptdrn6nd maitArziu, subieclii
au revenit in laborator gi li s-a cerut sd-gi
reaminteascd cAt mai multe cuvinte. Figura
1.6 aratd, procentajele de cuvinte relinute
de subieclii din cele patru grupe. Se ob-
serv6 cd numdrul cuvintelor refinute este
invers propo(ional cu cantitatea de mari-
juana ingeratd in momentul invdlbrii.
inainte de incepere, experimentatorii au
elaborat un plan; cu exceplia dozajului de
marijuana, au pdstrat constante toate cele-
lalte condilii experimentale: camera de
desfbgurare, instrucliunile, materialul de
memorat, timpul alocat memordrii gi con-
ditiile de testare a acesteia. Singurul factor
care a variat pe parcursul experimentului a
fost doza de marij uana - variabila indepen-
dentd, iar variabila dependentd a fost canti-
tatea de material re{inut6. Dozajul de mari-
juana a fost mdsurat in rniligrame de THC;
memorarea a fost m[suratd prin procen-
tajul cuvintelor care s-au refinut. Experi-
mentatorii au avut astfel posibilitatea de a
reda grafic relafia dintre variabila indepen-
dentd gi cea dependent[, aga curn se aratd
in figura 1.7. Numdrul de subiecfi ai expe-
rimentului a fost suficient de mare (20 pen-
tru fiecare grup) pentru a permite gene-
r alizar ea rezu ltate 1or, c u alte c uv i nte pentru
a avea certitudinea cd rezultatele vor fi ace-
leagi la alte egantioane. LiteraNeste utilizatd
pentru a specifica numdrul de subiecfi ai
fiecdrui grup; in acest studiu I{ :20.
l6
UJ
h
F efectele asupra variabilei dependente (aqa
z,
=30
E,
ut
F experimentale se pdstreazd constante, la
z
Iro
o concluzie de genul: ,,in condilii constaute,
lll
o
- cre$terea lui X determind cregterea lui Ir'
F
frro
(J
o scade )^'. Aproape orice rezultat poate fi
u.
c.
5 10 ,15
CoNCENTRATIE DE THc [mg]
Fig. 1.6. Efectele marijuanei asupra memo-
riei. Subieclii au memorqt liste de cuvinle dupd
ce anterior atr luat diferite doze de THC (sub-
stanla activd conlinutd in ntarijuana). Testarea
memoriei, realizatd o sdptdntdnd mai tdrziu,
aratd in ce mdsurd a fost relinut materialul.
Graficul aratd relalia dintre nivelul dozajului
(var i ab il a independent d) S i reant int ire (vari abil a
dependentd). (Dupd Darley et a|.,1973a.)
Metoda experirnentului poate fi utilizatd
la fel de bine gi in afara laboratorului; este
posibil, spre exemplu, sd fie investigate
efectele diferitelor metode psihoterapeutice
prin aplicarea acestora la mai multe gru-
puri, care trebuie sd fie insd similare din
punct de vedere al afecfiunii subieclilor;
metoda experimentului este o chestiune de
logica gi nu de situalie. in prezent, cele mai
multe experimente sunt desfdgurate in
laboratoare speciale, in principal datoritl
faptului cd este absolutd nevoie de instru-
mente de precizie pentru controlul prezen-
tirii stirnulilor gi pentru mbsurarea com-
portamentelor.
PROIECTUL EXPERIMENTAL. Ex-
presia de proiect experimental se referd la
procedura folositd pentru colectarea da-
telor. Cel rnai simplu proiect experimental
I nl r o dttc ere i n ps iho I o gie
este cel in care experimentatorul manipu-
leazdvariabila independentd gi ii studiazd
cum s-a intdmplat in studiul asupra efec-
telor marijuanei). Deoarece toate condiliile
finalul experimentului se va fornrula o
sau, in alte cazuri ,,Cu c6t cregte Xcu atdt
fonnulat in terrneni asemdndtori; de exem-
plu: (a) ,.Cregterea dozajului de marijuana
20
,
este inso{itd de scdderea capacitatii de
reactualizare unui material"; (b) ,,Cu cAt
copiii vizioneazd mai multe emisiuni de
televiziune cu caracter violent, cu atdt
cregte caracterul agresiv al rela(iondrii cu
alli copii": (c) ,.Cu cat este mai mare
frecvenla urrui sunet. cu atAt va cregte
indllimea perceputb" sau (d) ,,Cu cdt este
mai mare expunerea la stres a unei per-
soane, cu atAt va cregte pericolul apariliei
ulcerului la respectiva persoand".
Uneori, un experiment poate avea drept
obiectiv efectele prezenlei sau absenfei
unei singure variabile (o variabild inde-
pendentd cu doud valori: absen{a sau pre-
zenla). Proiectul experimental se referd la
grupul experimental in care variabila
independentd este prezenta gi la grupul de
controlo in care variabila independentd este
absentS. Rezultatele unui asemenea expe-
riment sunt prezentate in figura 1.7 . Ana-
liz6nd figura, se observd cd grupul experi-
mental, care este integrat intr-un proces de
invd{are asistatd de computer, a oblinut
rezultate mai bune la testarea cunogtinlelor,
comparativ cu grupul de control, care nu a
fost integrat intr-un asemenea proces.
Lirnitarea investigafiei la o singurd
variabilS este insi rnult prea restrictiv[ in
unele cazuri, inspecial atunci cAnd se
doregte studierea interac{iun i lor exi stente
\atura psihologiei t7

intre mai multe variabile care au efecte

asupra uneia sau chiar rnai multor variabile
dependente. Cercetdrile care presupun ma-
nipularea simultand a mai multor variabile
independente sunt denumite experimente
multivariate gi sunt frecvent folosite in =
=)t
cercetiri le psihologice.
a
rS
CUANTIFICAREA. Psihologii care o
t!
uttlizeazd metoda experimentului sunt ade- it! l /,
/././
sea nevoili s6-gi cuantifice rezultatele. in
unele cazuri, variabilele pot fi
mdsurate g12 4
fblosind instrumente uzuale, spre exemplu: c,
t,
durata deprivdrii de somu, nivelul dozajului o:
u
unui drog sau timpul necesar apisbrii pe o ,/,/,
pedalS la stimularea luminoasi. In alte o
situa{ii insd variabilele trebuie mdsurate in z '|. ,,
aga fel incAt si poatd fi ordonate pe o anu-
mitd scald de valori; pentru evaluarea trdi-
rilor agresive ale unui pacient, psihotera- ,//,
peutul trebuie sd facd apel la o scalS cu cinci
nivele, incepdnd cu ,,niciodatd" gi conti-
nudnd cn rrrar"r,,uneori", ,radesea" gi ,1ot- ,r: : Grup., Grup de
deauna". in scopul unei bune comunicdri, experimental control
r ariabilele sunt inlocuite cu numere; un ase-
menea procedeu este denumit cuantificare. Fig. 1.7. Grupul experimental qi grupul de
Experimentele implicd de obicei eva- control. In /iecare zi elevii care formeazd
grupul experimental au participat la un curs de
ludri ale unui egantion format din mai mulli
invdlare a cititului asistatd de conrputer (IAC).
subiec{i gi nu dintr-unul singur. Rezultatele Compulerul era astfel programat incdt sd pre-
cercetdrii vor fi, din aceastd cauzd, sub zinte diferite tipuri de materiale Si instrucliuni
fbrma unui set de numere care trebuie in- fecdrui elev, in funclie de dificultdlile pe care
sumate gi interpretate. Baza teoreticd a acesta le intdmpind in curriculum-ul de citire.
acestei operaliuni este statistica, disciplina IAC are avantajul oferit de individualizarea
care se ocupd cu culegerea gi prelucrarea inv d! dr i i, a c centu dnd E i a c c es i b i I iz ti n d z o ne I e in
care elevul intdmpind difcultdli de invdlare.
datelor referitoare la un anumit egantion al
Grupul de control nu beneficiazd de un ase-
unei popula{ii in scopul elabordrii conclu- menea avantaj. La sfarSitul experimentului am-
ziilor pentru intreaga popula{ie, pomind de bele grupuri au fost evaluate prin interntediul
la respectivul eqantion. Statistica de{ine un unui tesl de citire. In acesl experiment, variabila
rol deosebit de impoftant nu numai in ca- dependentd este scoml oblinut la testul de citire.
drul cercetdrii experimentale, ci gi al altor ASa cum indicdfigura, elevii din gruptil expe-
metode3. Cet mai utilizat procedeu este rimental au oblinut scoruri mai marifa{d de cei
din grupul de control, acest rezultat suslindnd
ideea cd invdlarea asistatd de computer este
' Aceasti scurti referire are drept scop si ofere
:ititorului o introducere sumard in domeniul sta- beneficd (dupi Atkinson, 1974). Experimente
:isticii. O discufie mai ampl6 va fi prezentatd in similare aratd ca IAC poateJifolosit cu aceleasi
.{nexa III. rezultate Si in alte cazuri. (Reuser et al., 1989.)
18
acela al mediei, termenul tehnic pentru
media aritmeticS, care reprezintd suma mai
multor scoruri impdrfitd la numdrul aces-
tora. in studiile care presupuu un grup ex-
perimental qi unul de control, se folosegte
adesea compararea a doud medii: o medie
pentru scorurile oblinute de grupul experi-
mental gi o alta medie pentru scorurile ob-
(inute de grupul de control. Ceea ce intere-
seazd reprezintd, bineirr{eles, diferen{ele
existente intre aceste dou6 medii.
Daci diferen{a intre cele doud medii
este mare, poate fi acceptatd ca valoare ca
atare. Ce se intAmpld insd dacd diferenla
este mica? Dacd mdsurdtorile sunt eronate?
Dacd aceste diferen{e sunt deternrinate de
cazuri extreme? Statisticienii au gdsit so-
lulia acestor probleme prin elaborarea tes-
telor de senmiJicalie a diferenlei.
Un psiholog care afinnd cd diferen{a
dintre grupul experimental gi cel de control
este ,,relevantd statistic'., spune de fapt cd
datele au fost testate prin metoda statistica
gi diferenla stabilita este reali. Cu alte cu-
vinte, testele statistice sunt o coufirmare a
faptului cd diferenlele observate sunt mai
degrabd un efect al variabilelor indepen-
dente gi nu o simpld intAmplare nefericitd
sau efectul unor cazuri extreme.
Metoda corelafiei
DIFERENTELE NATURALE. Nu
orice problemf, poate fi studiatb prin
intermediul metodei experimeutului. in
rnulte situalii, experimentatorul uu are po-
sibilitatea de a controla conditiile expe-
rimentale; dacd se urmdregte testarea ipo-
tezei conform cdreia persoarrele auorexice,
spre exemplu, surrt mult mai sensibile la
modificarea gustului fald de persoanele cu
greutate normald. nu putem sd selectdm un
grup de subiecli cu greutate normald gi sd
le cerem sd devind anorexici! Putem irrsd
Introducere in ps i hologie
sd formdm un grup din persoane care su-
ferd deja de anorexie gi un altul din per-
soane cu greutate normald; la nivelul aces-
tor grupuri vorr putea sd stabilirn dacd
existd vreo diferenfa de sensibilitate gusta-
tiv6. in general, metoda corela(iei se poate
folosi pentru arealiza o corelare eventua16
a unor variabile pe care nu le avem sub
control, cu alte cuvinte o corelare a aces-
tora cu alte variabile care ne intereseazd.
COEFICIENTUL DE CORELATIE.
in exernplul anterior se iau in considerare
doar doub valori ale variabilei greutate:
anorexia gi nornralitatea. In mod obigrruit.
intr-o situafie experimentald sunt implicate
insd rnult nrai multe valori ale fiecdrei va-
riabile pentru cd se vizeazd determinarea
graduluiin care valorile uneivariabile sunt
corelate cu valorile alteia. Aceastd deter-
rninare se realizeaz[ prin intertnediul coe-
ficientului de corelafie, simbolizat iu cele
ce umreazd prin litera r. Coeficientul de
corela{ie este o estimare a gradului in care
exista o rela{ie intre doud variabile gi este
exprimat printr-un nurnlr cuprins intre 0 gi
I (absen{a unei relalii este indicatd prin 0,
iar o legaturir cornpletl este redatd prin l).
Pe nrdsurd ce r tinde spre I , corelafia dintre
cele doud variabile cre$te.
Specificul coeficientului de corela{ie
poate fi in{cles mai clar priu discutarea
prezentarii grafice a datelor urrndtorului
studiu. In acest studiu. subiectilor li s-a tes-
tat gradul de sugestibilitate gi s-a obtinut
un scor; existen{a unui scor nlarc este ulr
indicator al unei mari susceptibilitati la
hipnoza; cAteva sdptdrnAni mai tArziu, s-a
testat din nou sugestibilitatea.
Studiul a incercat si stabileascd efica-
c itatea pred ic{ie i gradu I ui de sugestibi I itate
pebaza unei performan(e anterioare. Fie-
care liniutd din pdtrdtelele marcate in fi-
gura I .8 reprezintd rezultatele unui subiect
Natura psihologiei 19

la cele doud teste. Se remarc6, de exemplu, interpretarea coeficien{ilor de corelafie asu-

c5 doi dintre subiec{i au avut un scor de 1 la
ambele teste (cele doud liniule din stAnga-
jos) iar alf doi subiecli au avut scorul l3 la
ambele testdri (partea dreapta-sus). Un alt
subiect (vezi partea dreapta-jos a diagramei)
a avut scorul I 1 la prirnul test qi numai 5 la
al doilea test. Aceastd analizd poate fi conti-
nuatd in acelaqi mod.
DacS subieclii ar fi avut exact aceleagi
scor la ambele teste, toate aceste liniu{e ar
fi fost dispuse pe pdtrdtelele de pe diago-
nalS (galbene) g^i coeficientul de corelalie
ar fi fost r : 1. In cazul nostru, existd nu-
pra cdrora se va reveni in capitolele viitoare.
O corelafie poate fi + sau -, semnul indi-
cAnd corela{ia pozitivd sau rregativd dintre
cele doud variabile. Sd presupunem, de
exemplu, ci luAnd in considerare absen{ele
unui elev de la cursuri, se obline o corelalie
de - .40 cu notele obginute la sfArqitul anu-
lui; dacdne referim laprezenla acestuia la
cursuri, atunci corelafia va fi + .40. Se
observd cd mdrimea corelafiei este aceeaqi,
insd semnul indica sensul acesteia, respectiv
referirea la absenfa sau prezenta la cursuri.
Pe mdsurd ce mdrimea unei relafii intre

meroase liniufe de o parte qi de alta, in aga

doui variabile cregte, r igi mdregte valoarea
:
fel incAt corelalia este r .86. O corelafie
(de la 0 cdtre 1). Pentru a avea o imagine
mai clard asupra acestei afirmafii, vom lua
de .86 indicd faptul cd primul test a avut o
valoare predictivd foarte bun[, dar nu per-
in considerare cA{iva coeficienfi de core-
la{ie cunoscu{i:
fect6, in ceea ce priveqte capacitatea unui
subiect de fi
hiprrotizat in situa{ie de
a . un coeficient de corela{ie de aproxima-
necesitate. Metoda numericS de calcul a tiv .15 intre notele primite in primulan
coeficientului de corelatie este descrisd in de liceu gi notele prin-rite in cel de-al
Anexa IlI, unde este abordatd nai in detaliu doilea:

13
12
11

610
o
-o
t6"
9a
o
E7
o
rtG
Es
o
OA
o
3

2
,|

123 1't 12 13
3".1",i"J,,,n1,,1"10
Fig. 1.8. RepartiJia corela{iilor. Fiecare liniuld din pdtrate indicit scorurile oblinfie de un
sttbiect la cele doud teste de sugestibilitate hipnoticii. Liniulele din piitrdlelele albe indicii
scorurile identice Ia ambele teste; cele situate intre cele doud linii punctate indicd o similaritale
ntr ntai mare de un punct inlre cele doud scoruri. Cr,teficientul de corelapie r- +.86 semnificd o
petformanld aproape constantd la cele douitteste. In acest studiu anfost inclusi 19 denrbiecli,
deci N :19. (Dupd Hilgard, 196i.)
20
. o corelatie de aproximativ .70 intre scorul
oblinut la un test de inteligenli la vArsta
de 7 ani qi o retestare la vArsta de 1 8 ani;
. o corelafie de aproximativ .50 intre
indl!imea unui pdrinte gi inal!imea copi-
lului la maturitate;
o o corelatie de aproxirnativ .40 intre sco-
rurile oblinute la testele de cunogtin{e
gcolare aplicate in liceu gi notele din
facultate;
o o corelatie de aproxirnativ .25 intre sco-
rurile oblinute la inventarele de tip cre-
ion gi hArtie destinate evaludrii perso-
nalitdlii indivizilor gi evaluarea perso-
nalitdtii acestora de cdtre un expert in
psihodiagnozd.
in cercetarea psihologic6, un coeficient
de corela{ie de .60 este considerat a fi des-
tul de ridicat; corela(iile de 1a.20 la .60 au
valoare teoreticd gi practicd gi pot fi utili-
zate pentru a face predic{ii; corela{iile intre
0 gi .20 trebuie insd utilizate cu precau{ie gi
pot fi
utilizate doar exceplional pentru a
face prediclii.
TESTELE. Una dintre cele rnai obig-
nuite utilizdri a metodei corela{iilor este
cea din testele de evaluare a aptitudinilor,
cunoqtinlelor qi a altor caracteristici de
personalitate. Testele constau in prezen-
tarea unei situalii bine determinate unui
grup de subiecli care variazd prin anumite
caracteristici (abilit6ti de calcul nraternatic,
dexteritate, anxietate etc). Diferenla intre
scorurile obfinute la test poate fi corelatd
cu varialiile altei variabile; scorurile obli-
nute la testarea abilitalilor de calcul mate-
matic, spre exernplu, pot fi corelate cu
rezultatele qcolare oblinute la acest curs,
iar dacd aceastd corela{ie este rnare, atunci
scorul poate fi utilizat pentru a determina
care dirrtre subieclii unui alt grup de elevi
poate fi plasat la clasele de avansa{i.
Testul este un instrument de cercetare
irnportant in cadrul psihologiei, pentru c6:
o oferd specialigtilor posibilitatea obli-
nerii unei mari cantitdti de irrforrnatii in
I ntroducere in ps ihologie
condiliile unor pefturbari rninore ale
rutinei zilnice;
. nu necesitd echiparnent de laborator
sofisticat.
Elaborarea unui test necesitd respect-
area unor condilii ce vor fi prezentate mai
in detaliu intr-un alt capitol.
RELATIILE DINTRE CAUZ,A $I
EFECT. Intre studiile experimentale gi
cele corela[ionale existi irnportante dife-
ren1e. in cadrul uuui experitnent tipic, o
variabild (variabila independentA) este mo-
dificatd sistematic pentru a se determina
efectele acestor rnodificari asupra altei
variabile (variabila dependentd). O aseme-
nea rela{ie cauzd-efect nu poate fi dedusd
dintr-un simplu studiu de corelare, pentru
cd apar o serie de erori la interpretarea co-
relaliilor in termeni de relalie cauzd-efect.
fi ilustrate prin doud
Aceste erori pot
exemple. Pot exista corelatii intre scdderea
consistenfei asfaltului de pe strdzile unui
orag qi numdrul cazurilor de insolalie inre-
gistrate in acel orag in ziua respectivd, dar
acest lucru nu inseamud cd starea asfaltului
a generat un soi de otravd care a determi-
nat imbolndvirea locuitorilor; mai mult
decAt atit, modificdrile celor doud varia-
bile consistenfa asfaltului gi cazLrrile de
-
-
insolalie sunt ambele determittate de un
al treilea factor: temperatura atmosfericd.
Un alt exemplu este acela al corelatiei nrari
existente. in satele franceze. intre numdrul
berzelor vdzute in cuib intr-un sat gi
num[rul nagterilor inregistrate in acelaqi
sat. Ldsdm la latitudinea cititorului sd apre-
cieze orice posibilS explicatie a acestei
situalii care, este evident c[ nu se bazeazd
pe relalia cauzd-efect. Acest exemplu este
gi mai edificator in ceea ce privegte precau-
{iile care trebuie luate atunci cAnd vrenr sd
interpretdrn o corelalie in termeni de relafie
cauzS-efect. Atunci cAnd doud variabile
Natura psihologiei
sunt corelate, varia{ia uneia este posibil sd"
fie cauza varialiei celei de-a doua, dar in
absen{a dovezilor experimentale, nu este
justificatd nici o asemenea concluzie.
Metoda observafiei
OBSERVATIA DIRECTA. in stadiile
iniliale ale unei cercetdri pe o anumitdtem6,
este posibil ca experimentele de laborator gi
studiile corelalionale s5 nu fie tocmai cele
mai adecvate, in condiliile in care se pot
inregistra progrese rnai importante prin ob-
servarea fenomenului care ne intereseazdin
condilii naturale. Observarea cu atenlie a
comportamentului unui animal sau a unui
om este, in general, punctul de plecare pen-
tru cea mai mare parte a cercetdrilor psiho-
logice. Observarea comportamentului pri-
matelor in mediul lor natural, spre exemplu,
ne poate da o multitudine de inforrnalii
referitoare la or ganizar ea soc i a 6 a acestora,
I
lucru care rre va fi de folos in cercetbrile de
laborator de mai tdrziu.
Babuini observafi in mediul lor natural.
Acest tip de studiu ne oferd adesea mult mai
multe idormalii decdt un studiu de laborator.
Profesorul Shirley Strum aJdcut un asemenea
studiu in Kenya, timp de peste 20 de ani; el a
identifcat Si a urmdrit zilnic comportamentul
babuinilor Si inleracliunile lor sociale, Rezul-
tatele studiilor sale au oferit inforntasii remar-
cabile referitoare la abilitdyile psihice ale ba-
buinilor, precunt Si la rolul relaliilor de prie-
tenie in cadrul ntediului lor social.
2l
Studierea specifi cului social al triburilor
cu un limbaj rudirnentar a adus numeroase
informalii referitoare la diferenlele enonre
existente fa![ de mediul specific culturii
noastre. Imaginea migcdrilor unui nou-n[s-
cut dezvdluie impofiante detalii ale sche-
melor ac{ionale existente imediat dupd nag-
tere, precum gi tipurile de stimuli la care
nou-ndscu{ii rdspund.
FdcAnd referire la comportamentul in
condilii naturale de viafd, trebuie specificat
faptul cd existd riscul de a emite afirma{ii
caraghioase, care sd devini anecdotice, dar
qi riscul de a se pierde din obiectivitatea
gtiinfific6. Ar trebui sd fim circumspec{i in
a afirma cd, de exemplu, un animal cautd
mAncare in situalia in care a fost privat de
alimente, in cazul in care tot ceea ce ob-
servim este o activitate sporitS a anima-
lului. Investigatorii trebuie sd invele sd ob-
serve gi sd inregistreze corect pentru a
evita menlionarea in raportul final a pro-
priilor convin geri anterioare.
Metoda observa{iei poate uneori s[ ne-
cesite folosirea unui laborator, dacd pro-
blema care este studiatd este in parte bio-
logic6. Spre exemplu, in studiul extensiv al
aspectelor fiziologice ale sexualit6{ii urna-
ne, Master giJohnson (1966) au dezvoltat
tehnici speciale care permit observarea
directd a rdspunsului sexual in condilii de
laborator. Acest studiu a constat in: (a) ob-
servarea comportamentului, (b) inregis-
trarea modificdrilor fiziologice gi (c) con-
semnarea r[spunsurilor la intrebdrile adre-
sate cu privire la senza{iile anterioare,
din timpul gi de dupd stimularea sexual6.
Masters gi Johnson par sd fie primii specia-
ligti care au demonstrat cd sexualitatea
umand are mult mai multe dimensiuni in
afard de cea biologicd; observaliile aces-
tora in legdturd cu aspectele anatomice gi
fiziologice ale rdspunsului sexual au adus o
contribu{ie deosebitd la in{elegerea naturii
sexualitdlii umane gi chiar la rezolvarea
anumitor disfunctii sexuale.
22
METODA ANCHETEI. Acele proble-
me care sunt dificil de studiat prin obser-
valie directd pot fi studiate prin intermediul
observaliei indirecte, respectiv prin folo-
sirea chestiorrarelor gi interviurilor, cu alte
cuvinte este mai simplu sd intrebdm oa-
menii despre reacliile lor intr-o anumit5.
situalie, decdt s6 observdm modul in care se
angajeazd,in respectiva situafie. Pentru cd
de multe ori oamenii vor sd fac[ o bund
impresie, aceastd metodd este mult mai
expusd erorilor dec6t observa{ia directd. Cu
toate acestea, metoda anchetei poate oferi
informalii destulde interesante; de exemplu,
inaintea cercetdrilor lui Masters gi Johnson,
maj oritatea informa{i i lor referitoare la com-
porlamentul sexual uman (nu cel promovat
de lege, religie sau societate) au fost obli-
nute gra!ie anchetelor extensive coordonate
de cdtre Alfred Kinsey gi colaboratorii aces-
tuia, cu 20 de ani mai devreme. Informa{iile
oblinute dirr sutele de interviuri individuale
au fost prelucrate pe baza lucrdrilor Cbrr-
portanrentul sexual al bdrbalilor (Kinsey,
Pomeroy gi Marlin, l9a8) qi Contportanrcn-
lul sexual ul femeilor (Kinsey, Pomeroy,
Martin qi Gebhard, 1953).
Aspectele deontologice ale
ce rcetirii psi It ologice
Deoarece in cadrul cercetdrilor psihologice
sunt implicate fiinfe umane sau animale, psi-
hologii trebuie sb acorde o atenlie deosebitb
efectelor cercetarii asupra acestora. Societatea
American6 de Psihologie qi asocialiile similare
din Canada gi Marea Britanie au stabilit orien-
ttrrile generale ale protecliei subieclilor umani
I nt ro du cer e in ps iho logi e
Metoda anchetei a fost, de asemenea,
utilizatd pentru cunoa$terea opiniilor po-
litice ale oamenilor, preferintelor lor,
nevoilor de o ingrijire medicald etc.
Chestionarele de opinie din preajrna
alegerilor gi recens[mintele sunt probabil
cele mai cunoscute metode de acest fel.
O anchetd riguroasd necesitd: un ches-
tionar validat prin testdri anterioare, irn-
plicarea unor operatori abilitali in folo-
sirea acestui chestionar, selectarea unui
egantion reprezentativ gi folosirea meto-
delor adecvate de analizd a datelor pentru
a avea certitudinea cd rezultatele sunt
corect interpretate.
BIOGRAFIA PSIHOLOGICA. O AIIA
metodd de a observa indirect o persoand
este aceea de a obline autobiografia aces-
teia. in prezent. cercetdtorii preferd sd ches-
tioneze oarnenii cu privire la evenimentele
din trecut, decAt sa le observe comporta-
mentul. Biografiile folosite in scop gtiin-
{ific se numesc metode biografice gi con-
stituie o importantd sursd de informa{ii pen-
tru in{elegerea comportamentului actual al
subiectului avut in vedere.
gi a anirnalelor (Asociagia americani de psi-
hologie, 1990). in S.U.A. se cere tuturor insti-
tu{iilor de cercetare si-gi stabileascd un regu-
lament de ordine interioarS, care sd asigure un
tratament adecvat al subieclilor.
Primul principiu care guverneaz6 etica pro-
fesionall a cercetAtorului este acela al riscului
m in int : orientdri le federale subliniaz6 c5 riscul
anticipat nu trebuie sA depdgeasci pe cel carac-
teristic vielii cotidiene. Evident ci este interzisd
expunerea la vdtdrniri corporale. insd nu esle
ugor de delimitat care este nivelul acceptabil de
expunere la stres psihologic. Este clar cd in
viala de zi cu zi oamenii sunt adesea nepoli-
ticogi, mint 9i ii supdr6 pe ceilalli. insi se ridica
Natura psihologiei
intrebarea dacd este deontologic justificatd
reproducerea unor asemenea situaliiin cadrul
unei cercetdri, pentru a se obline rezultatele
scontate. Acestea sunt situafiile particulare la
care sunt chemate si rdspundA. caz cu caz^
persoanele responsabile din cadrul unui institut
de cercetare.
Cel de-al doilea principiu al deontologiei
psihologice este acela al consimydmdntului
inJbrnat. Subiectii trebuie sd participe in mod
voluntar la cercetare gi trebuie sE li se permitd
si renunle in orice moment doresc; subieclii
trebuie de asemenea informa{i inaintea cerce-
t6rii despre orice aspect al acesteia care poate,
in potenfial, si detennine renun{area la
To.d
partlcrpare.
Ca gi in cazul principiului minimului risc,
cerinla de a avea consimldm6ntul in cunogtin{d
de cauzd nu este totdeauna ugor de satisfl6cut;
se poate intdmpla ca aceastA cerinfd, ca gi altele
asemdn6toare, sb fie respectatA doar parfial, in
sensul cd subiectul poate sd nu fie pe deplin
con$tient de specificul cercethrii. Dacd un ex-
periment are drept obiectiv conrpararea subiec-
lilor care inva{6 liste de cuvinte nefarniliare, nu
se ridicl nici un fel de probleme in ceea ce
privegte deontologia, adici ei nu trebuie nea-
pdrat sd gtie in ce misurd variazd respectivele
cuvinte de la un subiect la celdlalt; nu ridici
problerne serioase de etic[ nici folosirea unor
cuvinte neagteptate, surprinzitoare. Dacd insl
obiectivul este acela de a cornpara subieclii
care invafi cuvinte intr-o stare de dispozilie
neutra cu subiec{i care fac acelagi lucru, dar in
stare de furie sau supdrare? Cu siguranld cE in
acest caz nu se vor obline rezultate valide daci
subieclii sunt prevenili cf, vor fi in mod inten-
lionat iritali (ex. printr-un tratarnent nepoliti-
cos) sau puqi in situalii stdnjenitoare (ex. prin
crearea impresiei cd au spart o piesd de echipa-
ment).
in conforrnitate cu aceste principii orienta-
tive generale, se considerb cd in cazul in care
un asemenea studiu este totugi efectuat, este
obligatorie detalierea procedeelor folosite. ime-
diat dupi participare: trebuie explicata moti-
valia faptului ca initial au lost ornise unele
detalii cu privire la desfdgurare gi trebuie in-
23
ldturati orice urmi de furie sau stdnjeneald de-
clangatb in timpul experimentului. In final
trebuie ca subiec{ii si plece cu respectul fald de
sine intact gi cu satisfac{ie in ceea cc privegte
participarea la cercetare. Personalul instituliei
de cercetare, responsabil cu respectarea nor-
melor de eticd profesionali, trebuie sa se asi-
gure cd cerinlele menlionate au lost corect
indeplinite.
Un al treilea principiu etic al cercetirii este
dr eptul I a c o nf denyi a I i tate. Informalii le despre
o persoand care a participat la o cercetare
trebuie si fie strict confidenliale, deci sd nu fie
puse la dispozilia altor persoane Ibrd consim-
lamAntul acestora. O practicd frecventd este cea
a separdrii rezultatelor oblinute de numele
subiectului sau de alte informaliipe baza cdrora
subiectul ar putea fi identificat; identificarea
ulterioard a datelor se realizeazd, pe baza
codului sau a numdrului secvenlei $i se reu$e$te
astlel blocarea accesului unei alte persoane
decdt experimentatorul la rdspunsurile subiec-
1ilor.
In jur de 7-8 % dintre studiile psihologice
au clreptsubiccli animalele (in special rozatoare
gi pdsdri) gi numai o parte din acestea sunt su-
puse unor tratarnente dureroase sau pericu-
loase. ln ultimii ani, numdrul acestor expe-
rimente a crescut, in ciuda controverselor exis-
tente in legdturd cu ele. Orientdrile generale
federale gi cele ale Asocialiei Americane de
Psihologie subliniazb cd orice astfel de trata-
ment dureros sau periculos aplicat animalelor
trebuie sa aibd o puternicd.justificare. adicd o
coplegitoare contribulie teoreticd. Condiliile de
via{i ale animalelor precum gi procedurile de
laborator sunt dictate de o serie de reguli spe-
cifice.
in alard de aceste orientari generale. princi-
piul etic ce guverneazd cercetarea este acela al
considerdrii subiec{ilor care participd la un
studiu psihologic drept partener de cercetare.
Cdteva dintre cercetirile la care se face referire
in aceasti carte nu ar mai fi azi aprobate de
c6tre persoanele cu responsabilit6li in ceea ce
privegte principiile etice; in capitolul l9 va fl
prezentat un studiu destul de controversat in
legdturb cu obedienfa, al lui Stanley Milgrarn
(re63, le74).
24 I ntroducere in ps iho I ogie

Ramurile psihologiei
PAnd in prezent s-a incercat explicarea
naturii psihologiei prin prezentarea obiec-
tului sdu de studiu, a perspectivelor gi a
metodelor sale. Se poate ajunge insd la o
mai bund in{elegere a domeniului psiholo-
gic prin cunoa$terea diferitelor speciali-
zdri ale psihologilor; in acest scop, inifial
ele vor fi prezentate separat, pentru ca in
final sd fie expuse aborddrile interdisci-
plinare.

Tabelul l.l. Domeniile de specializare. Nuntdrul Si procentajele psihologilor americani cu titlul

de doctor in psihologie, in anul 1 977 Si zece ani mai tdrziu, in 1 987. Potfi de asemenea observate
modificdrile survenite in aceastd perioadd. (Dupi Pion, 1991.)

Domeniul 1977 1987 Modificiri

Clinic 13 378 39.8% 28 t47 49,9yo + 10,1o/o

Consiliere 2 7l2 8,lyo 2 735 4,9Vo -3,2%

$colar I 084 3,20h 2 001 3,5o/o + 0,3Yo
Al dezvoltdrii 1 728 5,lyo 2 903 5,lyo 0

Educalional I 622 4,8% I 438 2,6% *2,2o/o

Social gi de personalitate 2 450 7,3Yo 3 066 5,4Vo * l,9vo

Industrial gi organizalional 1 974 5,9yo 2 714 4,go/o * 1,10h

Experimental, comparativ 4 598 13,lyo 4 959 8,80h - 4,90h

qi fiziologic

Altele 4,t06 12,2% 8 415 14p% + 2,7yo

Total 33,652 56 378

Tabelul l-2. Institu{iile in care igi desf5goarl activitatea psihologii. Sursa de informalii este
aceeasi cu cea a tabelului anterior insd, de aceastd datd, clasificaree are drept criteriu specifcul
instituliilor in care se desJdSoard activitatea psihologilor. (Dupd Pion, 199 l.)

Sediul 1977 1987 Modificdri

UniversitSli t7 247 5l,3Vo 23 t22 41,0% - t0,3%

Spltale/cllnrcr 5 386 16,0y, 7 155 12,7% - 3,30.o

Organizatii non-profit I 272 3,8yo 2 501 4,40 + 14,50

Cabinete particulare 3 637 10,8% t4 272 2s3% * 0,1yo

Afaceri/industrie 1 891 5,6yo 3 109 5,5o/o - 1,2o4

Guvernamental 2 556 7,6yo 3 585 6,4o -0,2%

Altele I 663 4,9Vo 2 634 4,'lo

Total 33 6s2 s6 378

Natura psihologiei 25

Tabelul 1.3. Definitorii titlului de doctor in psihologie. Numdrul de doctori in psihologie din
S.U.A. atestali in anul 197 5 Si cincisprezece ani mai tdrziu, in 1990, clasiJicali infunclie de dome-
niul de specializare. Procentajele indicd proporlia defemei Si de bdrbali care delin acest titlu.
(DupE Kohout, 1991.)

Domeniul Femei Blrbafi Femei Btrrbati

Clinic, consiliere qi gcolar 371(32,4%) 773 (67,6%) 1 tt4 (59,4%) 760 (40,6%)
Aldezvolt[rii gg (54,7%) 82 (45,3%) rrt (70,3%) 47 (29,7%)
boucauonal 44 (32,8%) 90 (62,7%) 69 (70,4%) 29 (29,6%)

Experimental, comparativ 126 (25,3%) 371(74,7%) 80 (40,6) tl7 (59,4%)

gifiziologic
Industrial gi organizaf ional l0 (15,9%) 53 (84 o/o) 53 (42,7%) 7t (5'.7,2%)

Personalitate gi social 8t (27,5%) 214 (72,5o/o) 102 (61,80/o) 63 (38,2%)

Altele t42 (32,5 %) 295 (67,5%) 311 (sS%) 274 (42,3%)

Total 873 (31,s%) 1 878 (68,s%) I 906 (s8,3%) l36r (41,6" )

Specializiri in psihologie devreme, biopsihologii (sau psihofizio-

Aproximativ jumdtate din absolvenlii
facultdlilor de psihologie igi desfbqoard
activitatea in licee, colegii gi universit6li
unde, in afard de activitatea de predare, igi
dedicd o mare parle a timpului cercetdrii
sau consilierii. Alfi psihologi lucreazd in
gcoli generale, spitale, institute de cerce-
tare, agenlii guvernamentale, in afaceri ori
industrie. O parte destul de importanti a
absolvenlilor facultdlilor de psihologie igi
deslbqoard activitatea in cabinete parti-
culare, unde iqi oferd serviciile contra cost.
In tabelul 1.3 se poate observa cregterea
spectaculoasd a numdrului de femei care
practicS psihologia in ultimii ani.
Dupd parcurgerea acestor tabele, ne
vom intoarce la ceea ce ne intereseazd, qi
anume la o scuftd descriere a acestor spe-
cializdri.
BIOPSIHOLOGIA. Aceastd speciali-
zare este specificd profesionigtilor din do-
meniul psihologiei care au adoptat pers-
pectiva biologicS. Aqa cum s-a ardtat mai
logii) au ca obiect de studiu stabilirea rela-
{iilor existente intre procesele biologice gi
comportament. Spre exemplu: care este in-
fluenla hormonilor sexuali asupra compor-
tamentului?; care este aria corticald care
controleazd vorbirea; care sunt efectele
drogurilor, curn arfi marijuana Si LSD-ul,
asupr a p ers onalit dlii S i nte mor ie i?
PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA.
Termenul de ,,experimental" nu oferd aici
suficiente informalii, pentru cd metoda ex-
perimental6 este folositd gi in cadrul altor
specializSri psihologice; psihologii experi-
mentaligti sunt de obicei de orientare
behavioristd gi cognitivd gi folosesc aceastb
metodd pentru a studia subiec{i umani sau
animale, mai precis modul de reac{ie al
acestora la stimulii senzoriali, mecanisme-
le percepliei, invdlarea gi memoria, rdspun-
surile emolionale.
PSIHOLOGIA DEZVOLTARII, PSI-
HOLOGIA SOCTALI $r PSTHOLO-
GIA PERSONALITATII. intre aceste trei
26
domenii existd o relativd suprapunere.
Reprezentan{ii psihologiei dezvoltlrii au
ca obiect de studiu dezvoltarea umanh gi
factorii determinanfi ai cornportamentului,
de la nagtere p6nd la bdtr6ne{e. Specialigtii
din cadrul acestei categorii studiazd diferi-
tele abilitdli psihice, cum ar fi dezvoltarea
limbajului in diferitele perioade ale vie{ii
(sugarul gi copilul mic, arrtepregcolarul,
pregcolarul, adolescentul etc.).
Dezvoltarea psihologicd are loc in con-
textul rela{iondrii cu alte persoane (pdrin{i,
frafi, prieteni de joacd sau colegi de gcoa-
l5), deci are un accentuat caracter social.
Psihosociologii sunt interesa!i de infl uenla
exercitatd de interac{iunile cu alte persoa-
ne, asupra atitudinilor qi cornportamentu-
lui; un alt punct de interes pentru psiho-
sociologi il reprezint[ comportamentul de
grup, opinia publicb qi cercetdrile de mar-
keting.
Ca o consecinld fireascd a faptului cd
personalitatea este un produs al dezvoltdrii
gi al influen{elor sociale, competen{ele
psihologiei sociale se suprapun pa(ial cu
cele ale celorlalte doud specializdri. Repre-
zentan{ii psihologiei personalitfl{ii stu-
diaz6, in principal diferenfele interindivi-
duale avAnd drept preocupdri principale
elaborarea de clasificdri care sd aibd uti-
litate atdt in domeniul practic, cdt gi in ceea
ce privegte studierea caracteristicilor parti-
culare ale individului.
PSTHOLOGTA CLTNTCA 5r CON-
SILIEREA. Cei mai numerogi psihologi
sunt psihologii clinicieni, adicd cei intere-
sa{i de aplicarea principiilor psihologice in
diagnosticarea gi tratamentul tulburdrilor
ernofionale gi de comportament - tulburdri
mentale, dependenla fizicd de droguri, re-
tardare mintald, conflicte farniliale gi rnari-
tale gi alte tulburiri de adaptare. Degi rnulli
dintre clinicieni adoptd o orientare psiha-
Introducere in psihologie
nal itic5, nu I ipsesc aborddri le behavioriste,
cognitiviste gi fenomenologice. Consilierii
de orientare se ocupd in principiu de ace-
leaqi categorii de problerne, ir.rsd mai pu{in
grave. Aceastd categorie de specialigti igi
desligoard activitatea in cadrul Iiceelor gi
universit6lilor, unde sunt preocupafi de re-
zolvarea dificultdlilor de adaptare sociald,
vizdnd obiective educalionale gi vocatio-
nale (orientarea gcolard qi profesional6).
PSTHOLOGTA $COLAn;, 5r rOU-
CATIONALA. $colile generale gi liceele
manifestd o nevoie speciali de psihologi,
pentru cd debutul unor tulburdri erno!io-
nale grave se inregistreazdcel mai adesea
in perioada gcolaritalii. Psihologii din gcoli
generale de{in o pregdtire speciald in do-
meniul dezvoltdrii copilului, educafiei gi
psihologiei clinice; psihologii qcolari des-
fhgoard activitAti individualizate, in vede-
rea evaludrii nivelului de invdlare gi a emo-
tionalitatii elevilor. Psihologii educa(io-
nali, specialigti in dorneniul invd{are - pre-
dare, igi desfEgoard activitatea in gcoli sau
in instituliile de invdfdrnAnt superior cu
caracter pedagogic, unde studiazd gi sta-
bilesc modalitAtile de perfeclionare a meto-
delor de invdfare gi a activitdlii de predare.
PSIHOLOGIA INDUSTRIALI $I
PSIHOLOGIE INGINEREASCA. PSi-
hologii industriali (uneori denurnili qi
psihologi organizafionali) iqi desfhqoard
activitatea in cadrul diferitelor cornpanii gi
intreprinderi gi au drept atribu{ii selec{iade
personal, dezvoltarea programelor de pre-
g[tire profesionald qi identificarea facto-
rilor care influenleazd consumul. Repre-
zentantii psihologiei inginereqti (uneori
denurnili qi ingineri aifactorilor umani) au
ca obiectiv ameliorarea relaliilor orn-nla-
qind; psihologii din acest domeniu incearcd
sd contribuie la proiectarea unor utilaje gi
Natura psihologiei
instrumente care sd micgoreze numdrul de
erori umane. in cadrul sistemelor com-
puterizate, un rol important il de(ine ceea
ce se cunoaqte sub numele de interfald
ont-nruSind, adicd identificarea nivelului
p6nd la care persoana poate interac{iona cu
magina.
Abordirile interdisciplinare
Aborddri le interdiscipl inare sunt qti in{e,
altele decdt psihologia, interesate in stu-
dierea psihicului gi a comportamentului
uman (biologia, lingvistica, filosofia etc.).
Cercetdtorii din aceste domenii sunt din ce
in ce mai rnult preocupafi de colaborarea
cu psihologii in vederea studierii fenome-
nelor psihice. Dintre toate aborddrile in-
terdisciplinare, doud au o importanld deo-
sebitd: qtiin(a cognitivi, preocupatd de na-
tura proceselor cognitive gi psihologia
evolu{ionisti, al cdrei interes principal
studierea influen{ei evoluliei asupra proce-
selor psihice gi comportamentului uman.
$TIINTA COGNITIVA. Sub aceastd
denumire sunt reunite acele domenii ale
cercetdrii psihologice care (a) au drept su-
biect procesele cognitive ca: perceptia,
memoria, rafionamentul, deciziile gi rezol-
varea de probleme; (b) se suprapun parfial
celorlalte domenii gtiin[ifice interesate de
astfel de procese psilrice, cum ar fi filo-
sofia gi informatica. Obiectivele majore ale
acestei gtiin{e sunt:
o identificarea modalitS(ilor de reprezen-
tare mentald a informaliilor (reprezen-
tirile mentale);
o tipurile de procese la care sunt supuse
aceste reprezentdri pentru a conduce la
elaborarea percepfiilor, amintirilor, ra-
{ionarnentului etc.;
. modul de realizare a acestor procese la
nivel cerebral.
27
Aceastd disciplind include, pe lAngd psi-
hologie, gi: neurogtiin{a, antropologia, ling-
vistica, filosofia gi gtiinla inteligenlei arti-
ficiale (ultima menfionatd este o ramurd a
informaticii care se ocup[ cu dezvoltarea
computerelor - care funcfioneazd intr-un
mod asemdndtor inteligen{ei umane - gi cu
elaborarea unor programe care sd simuleze
gAndirea urnand.) Figura 1.9 ilustreazd
relaliile dintre toate aceste discipline.
P sih o los i
r:a:i\ .il i.j,+' Lingvistica
-a*qSiiliii.g
ffi[r
:;.:,\-.1Si$!\N{$.
:\:?j$1rP,g
WIW
$itrw
w?i')
sffif.t
w
w;
,*
este rnt"ris"nfri;-.;
artificiali
' .' :':i4
Neurogtiinta
Fig. 1.9. $tiinf a cognitiv5. in Jigura sunt pre-
zentate domeniile cuprinse in cadrul Sliinlei
cognitive Si relaliile dintre aceste domenii.
Inteligenla artificiald este o ramurd a informa-
ticii care se ocupd cu: (a) sintttlarea gdndirii
umane pe calculator Si (b) elaborarea unor
programe de computer care sd funclioneze
,,inteligent" Si sd se adapteze la schintbdrile
ntediului. Aceastdfigurd a fost inclusd intr-un
raport nepublicat, solicitat de cdtre Fundalia
Sloan in anul I 978; raportul afosl pregdtil sub
c oor donarea c er cet dtor i I or d i n do nteniu I S t i i n-
lei cognitive.
Ideea centrala a gtiin{ei cognitive este
aceea cd sistemul cognitiv uman poate fi
considerat un computer care efectueazd
operafii extrem de complexe; numai astfel
este posibild descompunerea funcliondrii
psihicului uman in seturi de operatii mai
simple, cum ar fi stocarea informafiilor,
28
reactualizarea acestora gi compararea sim-
bolurilor sau a reprezentdrilor. in cele ce
urmeaz| se va prezenta o alt6 paraleld intre
funcf ionarea computerul ui qi funcf ionarea
psihic6. Activitatea unui computer poate fi
discutatl la mai multe niveluri - niveluri
hard,unde se accentueazd rolul cipurilor qi
la nivel de reprezentare gi algoritm, unde
se accentueazd structura informaliilor gi
proceselor; in mod similar, activitatea cog-
nitivd umand poate fi analizatd la nivelul
hard-dui, adici neuronal, qi la nivelul
reprezentirii gi proceselor mentale. Con-
ceptele de calcul ntental Si nivele de ana-
lizd cot'tstituie piatra unghiulard a gtiinlei
cognitive (Osherson, 1 990).
Trebuie menfionatd o recentd orientare
din cadrul gtiinlei cognitive, denumitd co-
nexionism, care are drept caracteristicd
di stinctivd considerarea reprezentdrilor qi a
proceselor psihice in termeni similari con-
siderdrii neuronilor gi a conexiunilor inter-
neuronale. Astfel, in loc s[ foloseascd ter-
meni de genul: stocare, reactualizare qi
comparare a simbolurilor, cercetdtorii care
adopt[ aceastd orientare folosesc termenii
de activare a unei unitali qi iradierea aces-
tei activhri cdtre alte unitali cu care este
conectatd respectiva unitate. Degi unitalile
gi conexiunile acestora au unele proprietd{i
similare neuronilor (spre exemplu, pot fi
activali), nu existi o similaritate totalS;
unitalile unei re{ele conexioniste sunt con-
siderate a fi de un nivel mai abstract fald
de neuroni qi, in acest fel, se menline o dis-
tinc{ie intre cele dou[ niveluri de disculie
(Churchland, 1990).
PSTHOLOGTA EVOLUTTONTSTA.
Spre deosebire de gtiin{a cognitivS, care se
ocupd cu studierea conlinutului mecanis-
melor cognitive, psihologia evolu{ionisti
are drept obiect de studiu originile rneca-
nismelor cognitive gi a altor mecanisme
Introducere in ps ihol ogie
psihologice. Aceastd abordare interdisci-
plinard include, pe lAngd psihologie, ra-
muri ale altor discipline imporlante cum ar
fi: antropologia, biologia gi psihiatria. Prin-
cipiul de bazd, al psihologiei evolu{ioniste
este calea c5, intr-un mod similar mecanis-
melor biologice, mecanismele psihologice
trebuie s[ fi presupus o evolu{ie de rnili-
oane de ani a unui proces de seleclie natu-
ral6. A afirrna cd mecanismele psihologice
au evoluat pe baza selecfiei naturale in-
seamni de fapt a susfine cd aceste meca-
nisme au obazd geneticd gi cd s-au dovedit
utile, undeva in trecut, iu rezolvarea unor
probleme de supraviefuire sau in cregterea
ganselor de reproducere. Pentru a ilustra
aceste afirma1ii, sd ludm ca exemplu prefe-
rinla pentru dulciuri. O asernenea prefe-
rinfd poate fi consideratd ca un mecanism
psihologic care are o bazd geneticd. Este
posibil sh avem aceastd preferinld pentru
c6, in trecutul speciei, ea s-a dovedit utild
la cregterea ganselor de supravieluire a
str[mogilor nogtri (fructele dulci aduc urr
aport nutritiv rnare), facilit6nd astfel trans-
miterea permanentd a genelor relevante
(Symons, 1991).
Adoptarea perspectivei evolufioniste
poate influen{a studiile psihologice in cA-
teva modalitd{i. Una dintre acestea ar fi
faptul cd unele subiecte abordate surrt con-
siderate de o importanld deosebitd, deoa-
rece sunt legate de supravie{uirea speciei
gi, implicit, de reproducere, asemenea su-
biecte includ, printre altele, modul in care
ne alegem partenerul heterosexual, modul
in care ii aborddm pe cei care ne domin[ gi
modul in care ne stdpAnim propriile trdiri
agresive, acestea fiind cele rnai studiate
probleme in cadrul cercetdrii psihologice
de facturd evolulionisti (Buss, 1991). O
alti modalitate de influen{are a studiului
psihologic este explica{ia alternativd ofe-
Natura psihologiei
ritA unor fenomene deja abordate experi-
mental; aceasti afinnalie poate fi ilustratd
prin reconsiderarea problemelor abordate
anterior, in aceastd carte. Reamintili-vb
disculia referitoare la obezitate, in care s-a
subliniat c6 existen{a deprivdrii alimentare
determind o exagerare ulterioard a apor-
tu lui al imentar. Teori ile evol ulioni ste oferd
gi ele o explicalie specifici acestui feno-
men destul de pulin cunoscut. PAni nu
departe de vremurile noastre, oamenii au
trdit deprivarea alimentardnumai in situa-
liile in care lipsea mAncarea; un mecanism
psihologic de adaptare la lipsa alimentelor
este tendinla de a mAnca exagerat atunci
cdnd existd mAncare gi este posibil ca
evolu{ia sd fi selectat aceastd tendin!i. Un
alt exemplu este acela al fricii condilionate
(invd{ate prin condilionare). Un fapt intere-
sant in legdturd cu aceste trdiri este acela
Imagine de ansamblu asupra
In prezent, cercetarea psihologici vi-
zeaz6,o mare diversitate de probleme, de la
studierea activitdlii electrice cerebrale din
cadrul invS!6rii (prin intermediul micro-
electrozilor) pAni la efectele aglomerafiei
gi densitalii populaJiei asupra comporta-
mentului social. Din cauza acestei diver-
sitati, este destul de dificil de luat o decizie
in privinla clasificdrii subiectelor supuse
cercet6rii, adici la prezentarea acestor su-
biecte intr-o ordine cdt mai semnificativ6.
Pentru a inlelege cum invald oamenii lu-
cruri noi, putem cunoaqte mecanismele
percepliei umane? invdlarea influen{eazd
perceperea mediului inconjurdtor? Putem
cunoaqte personalitatea unei persoane ast-
fel incAt sd identificdm motivalia acfiunilor
acesteia? Poate fi mai bine inteleasd moti-
29
ci oamenilor le este mai fricd de anumite
situalii decAt de altele. Spre exemplu, ne
este teami mai degrabd de gerpi, pdianjeni
qi intuneric decAt de magini, arme sau
aparatele electrice, deqi acestea din urrnd
sunt mult mai periculoase fa!5 de primele.
Toate acestea au insd o logicd din perspec-
tiva evolulionist6: gerpii, pdienjenii qi
intunericul au ridicat, undeva, in cursul
evolu{iei, serioase probleme in ceea ce
privegte supravie{uirea, lucru care a dus la
aparilia tendin{ei de a invdla sd ne temem
de ele, tendin!6 care a fost astfel selectatd
(Buss, 1991 ; Seligman, 197 1).
Degi constituite relativ recent, gtiinfa
cognitivd gi psihologia evolu{ionistd exer-
citd deja influenle considerabile asupra
multor domenii ale psihologiei, influenfd
care va transpare qi in multe dintre capi-
tolele acestei cdr1i.
cir{ii
vafia dacd se cunoagte in prealabil cursul
dezvoltdrii personalitdlii? Pornind de la
aceste intrebdri s-a incercat pe parcursul
acestei cdrfi sd se ordoneze in aqa fel
tematica inc6t s[ fie posibili infelegerea
fiecdrui capitol gi, in acelagi tirnp, sI se
ofere cunogtinlele necesare studierii urmd-
torului capitol.
Pentru a in{elege interac{iunea omului
cu mediul sdu inconjurdtor, trebuie insd sd
dispunem de informa!ii referitoare la echi-
pamentul biologic al speciei umane. in
partea a II-a (,,Procesele de dezvoltare bio-
logic5 qi psihologic6") sunt abordate, in
primul capitol, activitatea sistemului ner-
vos gi a celui endocrin. activitate care per-
mite integrarea gi controlul comportamen-
tului. Pentru cd interactiunile dintre carac-

teristicile inndscute gi condiliile de rnediu
reprezintd un alt factor de determinare a
compoftamentului, acest capitol include gi
o disculie referitoare la influenfele genetice
asupra comportamentului. Cel de-al doilea
capitol al acestei p6(i va oferi o imagine
de ansamblu asupra dezvoltdrii perso-
nalitAtii umane, de la nagtere pAna la vArsta
adultS. Pot fi apreciate intr-un mod mai
competent intrebdrile la care psihologii
cautd rdspuns, dacl se cunosc mecanismele
de dezvoltare ale diferitelor abiliteli gi
atitudini, precum qi ale personalitatii in
ansamblu.
AvAnd acest bagaj de cunogtin{e, se
poate trece la partea a III-a (,,Percep{ia gi
congtiin{a"), unde va fi expus modul in
care fiin{ele umane gi alte specii acumu-
leazd infonna{ii in legdturd cu mediul in-
conjurdtor. Asemenea inforrna{ii trebuie
mai intAi sd fie recep{ionate de cdtre or-
ganele de sim[, care mediazd senzafiile de
luminS, sunet, tact gi pe cele gustative. Va
fi abordatd mai intAi natura informaliilor
senzoriale gi, ulterior, modul de organi-
zare al acestor informaf ii pe baza semni-
ficaliei gi rnodul in care ele sunt recunos-
cute ca exemple de obiecte sau eveni-
mente familiare. Organizarea gi recunoag-
terea sunt secvente ale proce,sului de
percep{ie; produsele percep{iei fac parte
din con{inuturile congtiinlei, ale cirei ca-
racteristici vor fi prezentate, atat pentru
starea de norrnalitate cAt gi pentru cele de
anorrnalitate.
in partea IV-a (,,invdfarea, memoria gi
a influen{eazd rnodul de gdndire, sinilire qi
lirnbajul") vor fi prezentate mai intAi pro-
cesele de invd{are, incep6nd cu invi{area
relafiilor simple (de genul ,,sunetul va fi
urmat de un goc electric") gi pAnd la inv6-
tarea cuno$tinfelor complexe, de nivel urri-
versitar. Va fi abordat, de asemenea, modul
Introducere in psihologie
in care aceste informalii sunt reactualizate
qi utilizate in scopul elaborlrii de ra{iona-
mente gi rezolvSriide probleme. Suplirnen-
tar va fi adusi in discu(ie problematica
lirnbajului - cum comunicdm ceea ce am
inv6{at?
Partea a V-a (,,Motivafia gi emo{ia") se
va ocupa cu acei factori care conferd ener-
gie gi direc{ioneazd comportamentul; ase-
menea factori includ motivele pritnare
(cum ar fi foamea gi sexul) precurn gi emo-
liile (cum ar fi bucuria, teama sau furia).
Diferenfele interindividuale constituie
tema majord a pdrlii a VI-a (,,Personalitate
gi individualitate"), pafte care va aduce in
discutie diferenlele psihice dintre indivizi
gi va acorda o aten{ie deosebitd rnodului de
evaluare a acestor diferen(e.
Abordarea problernaticii stresului gi a
tulburdrilor emo{ionale va fi realizatd in
partea a VII-a (..Stres. psihopatologie gi
terapie") unde vor fi prezentate principa-
lele tipuri de tulburdri emofionale: acelea
pe care aproape oricine le-a avut, intr-o
anumitd mdsurd, precurll gi cele mai se-
vere, cuul ar fi schizofrenia. Vor fi prezen-
tate in contirruare diferitele tipuri de terapie
care au fost elaborate irt scopul inldturarii
acestor tulburdri.
Partea a Vlll-a (,.Conrportatlentul so-
cial") este dedicatd, interac{iunilor so-
ciale; va fi expus nrodul in care oamenii
gAndesc, simt gi actioneazd in diferite
situa!ii sociale precum gi acliunea invers6,
adicd rnodul in care situa{iile sociale
ac{iune al omului. Vor fi prezentate de
asemenea modalitSlile de percepere gi
interpretare a comportarnentului altor per-
soane, fornrarea convingerilor gi a atitu-
dinilor, precum gi influen{ele grupului
asupra membrilor sdi gi viceversa.
Natura psihologiei
Rezumatul capitolului
l. Psihologia poate fi definitd ca qtiin-
la comportamentului Si a procese-
Ior psihice. Marea diversitate a pro-
blematicilor presupuse de aceastd
definilie este ilustratd prin referire
la cinci probleme specifice: (a) per-
ceplia tn condiyii de seclionare a
I e gd tur il o r i n t er emisfer ic e, persoa-
nele cu secliune de corp calos
avdnd o percepfie diferitd a lumii
comparativ cu persoanele la care
conexiunile interemisferice sunt in-
tacte; (b) teanxa condilionatd, situa-
tie in care organismul a invdfat sd-i
fie fricd de un stimul anterior neu-
tru; (c) amnezia copildriei, care
constd in incapacitatea de reactua-
lizare a evenimentelor din primii
ani de viald; (d) cauzele obezitdlii,
care includ atit factori biologici cAt
9i psihologici; (e) ntanifestarea
agresiunii gi existen{a posibilitalii
ca exprimarea acesteia sd aibd ca
rezultat reducerea sau amplifi carea
agresivitdlii.
2. Originile psihologiei pot fi locali-
zalein secolele al IV-lea qi al V-lea
inainte de Christos. Filosofii greci
Socrate, Platon qi Aristotel gi-au pus
intrebdri fundamentale referitor la
psihicul uman, in timp ce Hipocrate,
pdrintele medicinei, a fdcut impor-
tante observalii in legdturi cu con-
trolul cerebral al activitalii dife-
ritelor organe. inceputuril e psiho-
logiei Stiinlifce se situeazd la sfdr-
gitul secolului al XIX-lea, o datd cu
3l
aparilia ideii cd psihicul uman este
posibil sd fie analizat gtiinlific.
a
-). Studiul psihologic poate fi abordat
din mai multe perspective. Pers-
pectiva biologicd stabilegte o legd-
turd intre acliunile umane gi modi-
ficdrile biochimice care au loc in
interiorul organismului, in special
la nivel cerebral qi in general la
nivelul sistemului nervos. Pers-
p e c tiv a b eh aviori s t d ia in conside-
rare doar acele activitdli exterio-
rizate ale organismului, activitdfi
care pot fi observate qi mdsurate.
Perspectiva cognitivd este preo-
cupatd de procese psihice ca: per-
cep!ia, r eactualizarea, ra!ionamen-
tul, luarea deciziei qi rezolvarea de
probleme prin stabilirea legiturilor
existente intre acestea gi compor-
tamentul uman. Perspectiva psiha-
n al i ti c d subliniazd rolul motivaliei
inconqtiente qi, mai ales, cel al
impulsurilor sexuale gi agresive
reprimate in copil6rie . P erspectiva
fenontenologicd se concentreazd.
asupra trdirii subiectivc a expe-
rienlei qi asupra motivaliei in
vederea autorealizdrii. O anumiti
problematicd psihologicd poate fi
deci studiatd din mai multe puncte
de vedere.
4. Perspectiva biologicd diferd de ce-
lelalte aborddri prin argumentalia
biologicd a fenomenelor psiholo-
gice. Deqi un asemenea reduclio-
nism poate inregistra un oarecare
32
succes, exista uneleprincipii care
nu pot fi exprimate decAt la nivel
psihologic. Mai mult decdt atdt,
cercetarea psihologicd a fost adesea
nevoitd sd orienteze studiile spe-
cialigtilor care au adoptat perspec-
tiva biologicd.
5. Metoda experimentald este prefe-
ratd, lanivel aplicativ, in cercetarea
psihologic6, pentru c[ se urmdregte
controlul tuturor variabilelor, cu
exceplia uneia (care este de fapt cea
studiata). Variabila independentd
este manipulatd de cdtre cercetdtor;
variabila dependentd (de obicei o
anumiti mdsurd a comportamen-
tului) este de fapt obiectivul cerce-
tirii - se determini dacd este afec-
tatd de schimb[rile survenite in
variabila independentd. in cadrul
unui pr o i ec t exp er im e n t a l, cer cetd-
torul manipuleazd, variabila inde-
pendentd qi observd efectele sale
asupra uneia dintre variabilele de-
pendente.
in multe experimente, variabila
independentd constd in prezenla sau
absenfa unei anumite condilii; cel
mai simplu proiect experimental
cuprinde Dn grup experimental (ca-
re se afl6 in prezenla condiliei res-
pective) qiun grup de control (care
se afld in absenla condiliei stabi-
lite). Dacd diferenla intre mediile
celor doud grupuri este relevantd
statistic, inseamnd cd este valabilS
ipoteza referitoare la condilia ex-
perimentald, cu alte cuvinte, dife-
renta se datoreazd" variabilei inde-
Intr odu c er e in ps i hologie
pendente qi nu factorului intdm-
plare sau unor cazuri atipice.
7. in situalia in care experimentatorul
nu poate deline controlul asupra
evolufiei subieclilor in anumite
condilii, se foloseqte metoda co-
rela{iilor, prin care se poate stabili
dacd o diferenl[ existentd in mod
natural este asociatd cu o altd dife-
ren!6 care ne intereseazd. Gradul de
corelalie intre cele doud variabile
este exprimat prin coeficientul de
corelalie, r. Acesl coeficient este un
numdr cuprins intre 0 gi 1: absenla
unei legdturi intre variabile este no-
tatd cu 0, iar o legdturd perfectd
este notatd cu 1; pe mdsurd ce r
tinde spre i, intensitatea relaliei
creqte. Coeficientul de corelalie
poate fi pozitiv sau negativ, in
funcfie de cregterea unei variabile
proporlional cu alta (+) sau de
descregterea sa pe mdsura cregterii
celeilalte variabile (-).
8. O altd metodd de cercetare este
metoda observaliei, care const[ in
observarea fenomenului care ne
intereseazd. Pentru a fi capabili de
observa!ii pertinente, specialigtii
trebuie sd fie bine pregdtili 9i sd
inregistreze fenomenul cu acura-
te!e, evitdnd s6-gi pund amprenta
propriei subiectivitdli asupra rezul-
tatelor. Fenomenele care sunt difi-
cil de observat direct, pot fi obser-
vate indirect prin intermediul me-
todei anchetelor (chestionare gi
interviuri) sau prin metodele bio-
grafice.
\atura psihologiei
9. Profesia de psiholog cuprinde nu-
meroase domenii de specializare:
biopsihologia, psihologia experi-
mental6, psihologia dezvoltdrii, psi-
hologia sociald, psihologia per-
sonalitdlii, psihologia clinic6, psi-
hologia gcolard gi educafionald, psi-
hologia organizalionald gi psiho-
logia inginereascd.
10. Existd un numdr de aborddri inter-
disciplinare ale studierii psihicului
qi comportamentului uman, cum ar
ft: gtiinla cognitivd qi psihologia
evolulionis td. $tlin\a cognitiv[ se
ocupi cu studiul naturii proceselor
inteligente qi, in afard de psiho-
logie, include qi ramuri ale altor
gtiinle: neuroqtiinfele, antropolo-
Rec o man ddri biblio graJice
Subiectele de interes gi teoriile oricdrei
gtiinle contemporane pot fi cel mai bine infe-
Iese parcurgAnd istoricul acestora. Lucrdrile
utile in acest sens sunt: Hilgard, Psychologt in
.ltnerica: A Historical Survey (Psihologia in
America: vedere generalS asupra istoricului,
1987); Wertheimer, A Brief History of Psy-
cholog,t (Scurtd istorie a psihologiei, edilia a
III-a, 1997) gi Schultz, A History of Modern
Psychologt (O istorie a psihologiei moderne,
edigia a IV-a, 1987). Un scurt istoric al psi-
hologiei este prezentat in Anexa II.
Diferitele aborddri teoretice ale psiholo-
giei pot fi gdsite in: Medcof gi Roth (eds),
.lpproaches to Psychologt (Aborddri ale psiho-
logiei, I 988); Anderson, Cognitive Psychologt
and lts Implications (Psihologia cognitivd gi
implicaliile sale, edilia a III-a, 1990); Peterson,
PersonaliQ (Personalitatea, 1988); Royce gi
33
gia, lingvistica, filosofia qi inte-
ligenla artificiald. Principiul sdu de
bazd este acela cd procesele psi-
hice trebuie inlelese ca operalii de
calcul qi cd activitatea psihicd
poate ft analizatd la mai multe
niveluri. Psihologia evolufionistd
este preocupat[ de originile meca-
nismelor psihologice, principiul
s6u de bazdfrind acela cd mecanis-
mele psihologice au evoluat timp
de milioane de ani printr-un proces
de seleclie naturald. AceastS abor-
dare i-a determinat pe psihologi sd
cerceteze subiecte de o importanld
esenliald din punct de vedere evo-
lutiv, cum ar fi alegerea parte-
nerului.
Mos (eds), Humanistic Psycholog,,: Concepts
and Criticism (Psihologia umanistd: concepte gi
critici, 1981); Bower 9i Hilgard, Theories of
Learning (Teorii ale invd(drii, edilia a V-a,
l98l) gi Lundin, Theories and Sistems of
Psychologt (Teorii gi sisteme in psihologie,
edilia a III-a, 1985).
Metodele de cercetare psihologici sunt
prezentale in: Wood, Fundamentals of Psy-
c ho lo gi c al Res ear ch (Fundamentele cercet6rii
psihologice, edilia a III-a, 1986); Snodgrass,
Levy-Berger gi Haydon, Human Experintental
P sycho Io 9,, @sihologia experimentald umand,
1985); Ray gi Ravizza, Methods Toward a
Science of Behavior and Experience (Metodele
unei gtiin{e a comportamentului gi experienlei,
edilia a III-a, 1988) qi Ehnes, Kantowitz gi
Roediger, Research Methods in Psycholory,,
(Metode de cercetare in psihologie, edilia a
III-a,1989).
34
O simpltr dar frumoasi introducere in sta-
tisticd este lucrarea lui Phillips, How to Think
About Statistics (Ce este statistica, edilie
revizuitd, 1992).
O introducere in psihologia cognitivl este
oferita de fucrarea lui Gardner, The Mind's
New Science: A History of the Cognitive
Revolution (Noua qtiinld a psihicului: O isto-
rie a revoluliei cognitive, 1985) 9i a lui
Osherson, Invitation to Cognitive Science (ln-
vitalie pentru qtiin{a cognitivi, 1989). Pentru
Introducere in ps ihologie
o introducere in psihologia evolufionistd pu-
te{i consulta lucrarea lui Barkow, Cosmides gi
Tooky, The Adapted Mind (Adaptarea psihi-
cului,1990).
Pentru a afla mai multe cu privire la cariera
psihologici 9i pregitirea necesari unui viitor
psiholog, adresa{i-vd in scris c6tre Asocia{ia
Psihologicl Americani (1400 North Uhle
Street, Arlington, VA., 22201) pentru a primi o
copie a brogurii A Career in Psychologt (Pro-
fesiunea de psiholog).
 ill-t=ff\
a,) tJ l.

Procesele de dezvoltare
biologicl qi psihologici

ap.2 Bazele biologice ale psihologiei

ap. 3 Dezvoltarea psihologicl
 Capitolul 2
Bazele biologice ale psihologiei

Componentele sistemului nervos

Neuronii gi nervii
Potenfialele de acliune
Transmiterea sinapticd
Neurotransmilitorii gi neuroreceptorii
Discufie critic6: Psihologia moleculard

Organizarea sistemului nervos

Structura creierului
Stratul intern
Sistemul limbic
Disculie critic6: Metode de vizualizare a activitdlii
cerebrale

Emisferele cerebrale
Structura emisferelor cerebrale
Ariile corticale gi funcfiile acestora

Asimetria cerebrali
Efectele seclion[rii conexiunilor interemisferice
Specializarea emisferel or cerebrale
Disculie criticS: Limbajul Si creierul

Sistemul nervos vegetativ

Sistemul endocrin

Infl uenfele genetice asupra comportamentului

Cromozomii gi genele
Studiul genetic al comportamentului
Influenfele mediului asupra acfiunii genelor
 Antregul comportament uman, de
f tu "tipit suu jo.ul de tenis la ela-
.lbotarea unui prograrn pentru com-
puter, depinde de integrarea unei mul-
titudini de procese irr interiorul organis-
mului, prin intermediul sistemului nervos
gi al celui endocrin. Si ludm ca exemplu
procesele coordonate care au loc atunci
c6nd se opreqte magina la culoarea rogie a
semaforului. ln primul rdnd, este absolut
necesar sI vedem lumina rogie, deci lu-
mina rogie trebuie sd fie recepfionatd de
cdtre analizatorul vizual. Impulsurile ner-
voase de la nivelul globilor oculari sunt
transmise cdtre segmentele superioare ale
sistemului nervos, unde stimulul este ana-
lizat gi comparat cu informaliile deja exis-
tente in memorie: ne vom da seama cd lu-
mina rogie, intr-un anume context, inseam-
nd ,,stop". Deplasarea piciorului cStre
pedala de frAnd gi apdsarea acesteia este
comandatd de ariile corticale motorii, care
controleazd musculatura piciorului. Pentru
a transmite un semnal adecvat cdtre mus-
culatura piciorului, trebuie sI existe infor-
matii referitoare la pozilia piciorului,
precum gi la directia in care dorim sd-l
migcdm. In acest scop, la nivel corlical se
inregistreaza pozi{iile relative ale diferi-
telor segmente corporale (pozilia unui seg-
ment corporal in raport cu altele), licAnd
astfel posibild executarea unei rnigcdri in-
ten(ionate. Nu vom opri insd magina printr-o
migcare bruscd qi unicd a piciorului. O
zond corticalS specializatd primeqte con-
tinuu informatii (feedback) de la nivelul
musculaturii membrului inferior in legdturd
cu starea de tensiune muscular6, in func{ie
de care se va executa o migcare adecvatd.
in acelagi timp, analizatorul vizual gi alli
analizatori vor transmite informafii despre
eficienla frdndrii (cAt de repede scade
viteza de deplasare a maginii). Dacd lu-
mina roqie apare in timp ce ne indreptdm
cu vitezd citre interseclie, unele glande en-
docrine vor fi de asemenea activate, deter-
mindnd astfeI cregterea frecvenlei cardiace,
a ritmului respirafiei, precum qi alte mo-
dificSri metabolice asociate cu teama,
reacfie normald in situa{ie de pericol. Opri-
rea maginii la lumina roqie a semaforului,
degi pare automat[, presupune transmiterea
unor mesaje complexe, diverse, multiple,
dar gi efectuarea unor ajustdri (adaptdri).
Informaliile necesare tuturor acestor acti-
vitAti sunt transmise printr-o re{ea extinsd
de celule nervoase.
Multe dintre aspectele comportarlen-
tului gi ale funcliondrii psiliice pot fi mai
bine in{elese dacd dispunem de cunoqtinfe
referitoare Ia funcfionarea biologicS. Capa-
citatea de reac{ie gi de adaptare la stirnulii
din mediul inconjurdtor este dependenti de
funclionarea sisternului neryos, a analiza-
torilor, a sistemului muscular gi a siste-
mului endocrin. Perceperea evenimentelor
constd in recep{ionarea stimulilor de cdtre
analizatori gi interpretarea informaliilor
senzoriale la nivel cortical. O parte a com-
portamentului nostru este motivat de inld-
turarea unor stdri nepldcute cum este cea
de foame, de sete, de obosealS sau de inse-
curitate, in timp ce vorbirea, gAndirea gi
rezolvarea de probleme depind de acti-
vitatea nervoasd superioard, care este ex-
38
trem de complexd. Toate aceste procese
sunt determinate de modificdrile electrice
qi chimice de la nivelul sistemului nervos.
Unele cercetdri referitoare la legdturile
dintre procesele biologice gi cele psiholo-
Componentele sistemului nervos
Unitatea de bazd a sistemului nervos
este neuronul, o celuld specializatd care
de{ine,,secretul" func{iondrii creierului.
Degi este cunoscut deja rolul neuronului in
transmiterea impulsului nervos gi modul de
func{ionare a cAtorva circuite neuronale,
Teaci de mielini
Fig.2.l. Reprezentarea schematicii a neuro-
nului. Sdgelile indicd direclia impulsului ner-
vos. Unii axoni prezintd ranificalii colaterale
Si majoritatea sunt acoperili ctr o teacd de
mielind care determind creSterea vitezei de
Iransnti!ere a impulsului nervos.
Introducere in psihologie
gice vor fi abordate in alte capitole, ce vor
trata perceplia, memoria, motivafia etc., in
acest capitol urmdrindu-se prezentarea unei
irnagini de ansamblu asupra sistemului
nervos.
de-abia acum s-a irrceput dezlegarea ,,mis-
terelor" funcfiondrii sale complexe din ca-
drul memoriei, emo{iilor gi gdndirii.
Neuronii qi nervii
Degi difera considerabil in ceea ce pri-
vegte mdrimea qi forrna, neuronii au cAteva
caracteristici comune (fig. 2. l).
Prelungirile scurte ale corpului neuronal,
denumite dendrite (din cuvAntul grecesc
dendron, care inseamnd,,arbore"), gi corpul
neuronal primesc impulsurile nervoase gi le
transmit cdtre alli neuroni (sau cdtre mus-
culaturd qi glande) printr-o prelungire celu-
lard unicd, sublire, tubulard numitd axon.
Po(iunea distald a axonului prezintd nume-
roase ramificalii fine care se tennind prin
mici butoni denurnili terminafii sinaptice.
Legdtura dintre termina{ia sinapticd a
unui neuron gi corpul celular sau dendritele
neuronului urmdtor nu se realizeazd prin
contact direct, intre acegtia existAnd urr
spaliu denumit fantl sinapticf - legf,tura
astfel stabilitd poartd numele de sinapsi.
Impulsul nervos ajuns la nivelul termina-
[iilor sinaptice ale axonului determin5 se-
crelia unor substanfe biochimice denumite
neurotransmi{itori, care difuzeazd in
spa{iul sinaptic gi stirnuleaz6 neuronul ur-
mdtor, realizAnd astfeI transmiterea impul-
sului nervos de la un neuron la altul. Axo-
nii mai multor neuroni (uneori chiar I 000)
sunt conectafi cu dendritele sau corpul ce-
lular al unui singur neuron (fig.2.2).
 Bazele biologice ale psihologiei 39

r
I
i
i

Dendrite

Terminalii
sinaptice

Terminalii
sinaptice

Axon
-
('*- Colaterale

Fig. 2.2, Sinapsele corpului neuronal. Mai ntulli axoni slabilesc, prin
intermediul ramificaliilor, legdturi sinaptice cu dendritele sau corpul celular al
unui singur neuron. Fiecare ramificalie axonicd prezintd la capdtul distal un
buton sinaptic, cqre conline substanlele biochimice ce vorfi eliberate infanta
sinaplicd Si vor transmite astfel impulsul nervos cdtre dendritele sau corpul
celular al neuronului urmdtor.

Degi caracteristicile enumerate anterior gi in transformarea acestora in impulsuri

sunt comune tuturor neuronilor, ace$tia
prezinta totugi diferen{e mari din punct de
vedere al mdrimii qi formei(fig. 2.3). Axo-
nul unui neuron medular poate avea o lun-
gime de peste un metru, ajungAnd de la
cap6tul coloanei vertebrale pAna la degetul
de la picior pe cend cel al unui neuron cor-
tical poate avea doar a mia parte dintr-un
centimetru.
Exist[ trei tipuri diferite de neuroni.
Neuronii senzoriati transrnit impulsurile
nervoase primite de receptori citre siste-
mul nervos central. Receptorii, celule si-
tuate la nivelul analizatorilor, in muscu-
laturd sau in tegument, sunt specializa{i in
detectarea schimbdrilor fizice sau chimice
nervoase. Neuronii motori transmit im-
pulsurile nervoase de la nivel cortical sau
medular citre efectori (mugchi sau glande).
Neuronii de asocia{ie, aflali doar la nivel
cortical, retinian gi medular, primesc sem-
nale de la neuronii senzitivi gi le transmit
altor neuroni de asociatie sau neuronilor
motori.
Un nerry este fonnat din axoni care pro-
vin de la sute sau clriar mii de neuroni gi
poate conline atAt fibre senzitive, c6t gi
motorii.
in afarl de celulele neuronale, sistemul
nervos con{ine nurneroase alte celule ne-
specializate, denumite celule gliale, care
inconjoard neuronii. Denumirea acestor
40 I ntro ducer e in ps iho logie

celule provine din cuvdntul grecesc glia detin nici un rol in recepfionarea qi trans-
(clei), funcfia lor principald fiind aceea de miterea impulsurilor nervoase, ci constituie
susfinere a neuronilor. Celulele gliale nu suportul structural qi metabolic al neu-
ronilor, asigur6nd condiliile optime func-
fionirii neuronale. Estimirile numerice ale
NEURON NEURON neuronilor gi celulelor gliale existente la
RETINIAN CORTICAL nivelul sistemului nervos uman variazb
semnificativ, in funclie de metoda de de-
\K0""0,,,u terminare folositS; se considerl cd numai la
nivel cerebral num[rul neuronilor este
tF.o,.o cuprins intre l0e gi l0r2 miliarde. Oricare
I celular
ar fi insd numirul total considerat, se apre-

h,
h*on
Corp
celular
ciazdcdraportul dintre neuroni gi celulele
gliale este de 1il0 (Groves gi Rebec,
1992). Aceste cifre justifici 9i sunt justi-
ficate de complexitatea comportamentului
uman.
NEURON DIN
ARIA CEREBRALA
OLFACTffA Potenfialele de acfiune
La nivel neuronal, informalia este con-

Dendriti b: dusi unidireclional - de la dendrite spre

capitul axonului- sub forma unui impuls
electrochimic, denumit poten{ial de ac{iu-
Corp ne. Generarea potenlialelor de acfiune,
celular funcfie specifici a neuronului, se reali-
zeazd la nivelul membranei celulare de
cdtre canalele ionice gi pompele ionice.
NEURON DIN Canalele ionice sunt proteine moleculare
uAouvl care formeazdpori de-a lungul membranei
sprNARrr celulare; aceste structuri proteice regleazd
fluxul electric al diferililor ioni: sodiu
(Na+), potasiu (K+), calciu (Ca#) sau
clor (Cl-), prin deschiderea gi inchiderea
porilor. Fiecare canal ionic este selectiv,
permildnd de obicei unui singur tip de ioni
si-l traverseze. Celelalte structuri protei-
nice, denumite pompe ionice, ajut[ la men-
!inerea unei anumite repartilii a diferitelor
tipuri de ioni la nivelul membranei celu-
Fig. 2.3. Forme gi mlrimi ale neuronilor. lare, prin transferarea acestora rl: o parte qi
Axonul unui netrron medular (nereprezentat in de alta a membranei celulare. In stare de
intregime in imagine) poate qvea lungimea de inactivitate, membrana neuronal I pr ezint6,
peste un metru. o concentratie mare de Na+ pe partea ex-
Ba:ele biologice ale psihologiei
ternd $i mic6 pe panea intem6, efectul ge-
neral al acestor structuri proteinice fiind
deci acela de a menline polaritatea mem-
branei.
in momentul in care neuronul este
stimulat, dacd intensitatea stimulului este
suficient de mare, canalele pentru Na* se
deschid brusc 9i ionii de Na+ pdtrund in
celu16. Acest proces de depolarizare are
ca efect inversarea repaftifiei ionilor de
\a+ de o parte gi de alta a membranei, in
zona stimulatd (partea internd devine pozi-
tivd, iar cea externb negativd). Canalele
pentru Na+ din zonele invecinate vor fi
stimulate gi vor determina depolarizarea
acestor zone. Acest proces de autopropa-
gare a depolarizdrii se repetd de-a lungul
membranei neuronale gi d[ nagtere irnpul-
sului nervos care, pe mSsurd ce se trans-
mite, determind inchiderea canalelor pen-
tru Na* gi revenirea membranei neuronale
la starea anterioard stimuldrii.
Yitezade transmitere a potenlialului de
acfiune, de la dendrite citre axon, variazd.
intre 3 gi 320 de km/h, in funclie de dia-
metrul axonului - axonii cu diametru mai
mare conduc mai repede poten{ialul de
acliune. Yiteza de transmitere este de ase-
menea influenlatd de prezenla sau absen{a
tecii de mielini- formatd din lipide gi pro-
teine, ce prezintd din loc in loc nigte stran-
gulafii sau noduri(v.fig.2.1). Datoritd ca-
pacitSlii sale de izolare, teaca de mielinl
permite deplasarea,,in salturi" a impulsu-
lui nervos de la o strangulalie la urmdtoa-
rea, determin6nd astfel o cre;tere conside-
rabilS a vitezei de transmitere. Axonii
mielinizali sunt caracteristici animalelor
evoluate gi sunt prezenli in mod special in
acele zone ale sistemului nervos in care
viteza de transmitere a impulsului nervos
este foarte mare. Degenerarea inveligului
de mielind duce la aparilia sclerozei multi-
4l
ple, o afecliune ce constd in disfuncfii se-
vere ale nervilor senzoriali gi rnotori.
Transmiterea sinaptici
Sinapsa are o importanld deosebita de-
oarece este zona in care se realizeazd,tran-
smisia impulsurilor nervoase. Un neuron
descarcS doardaci intensitatea stimulului
dep[geqte un anumit nivel de prag, iar
rdspunsul declangat are intensitate maxim6;
acest proces are labazd principiul tot-sau-
nimic. Neuronul activat nu mai rdspunde
Ia acfiunea altor stimuli timp de cAteva
miimi de secundd. Impulsul nervos rezultat
are o intensitate constantd gi este condus
c[tre terminali i le axonului.
Aga cum s-a menlionat deja, neuronii
nu intrd in contact direct Ia nivel sinaptic qi
intre ei existd un mic spaliu prin care se
transmite impulsul nervos 6tg. 2.q.
Transmiterea impulsului nervos se
realizeazd,, in marea majoritate a zonelor
sistemului nervos, prin intermediul neuro-
transmilStorilor. Impulsul nervos, odatd
ajuns la nivelul termina{iilor sinaptice ale
axonului, determind stimularea veziculelor
sinaptice, structuri de formd sfericd sau
neregulatS, care confin neurotransmilitorii
pe care ii elibereazd in momentul in care
sunt stimulate. Moleculele neurotransmi{d-
tori I or eI i bera{i difuzeazd, in fanta s inapticd
gi se combind cu moleculele neurore-
ceptoare din membrana postsinapticd a
neuronului. (Rela{ia existentd intre mole-
culele neurotransmildtorului gi cele ale
neuroreceptorilor este asemdndtoare celei
de tip lacdt Si cheie.) Combinarea celor
doud molecule determinl o rnodificare a
penneabilitdlii rnembranei neuronului re-
ceptor: anumili neurotransmilStori au efect
excitator, adicd cresc permeabilitatea prin
depolarizare, iar allii au efect inhibitor,
adicd micgoreazd permeab ilitatea.
42 I ntrodttcere in ps i hol ogie

Membrani presinaptici

Membrani postsinaptic5

Vezicule
Fanta sinaptici
Neurotransmilator

Molecule receptoare

Fig. 2.,{. Eliberarea neurotransmifdtorilor in spafiul sinaptic. De la nivelul menbranei

presinaplice, neurotransnripdtorul este transportat spre membrana presinapticci de la nivelul
veziculelor sinaptice, care lSi elibereazd conlinutul in fanta sinapticd. l{eurolranstnildtorii
difuzeazd infanta sinapticd Si se contbind cu ntoleculele receploare ale ntembranei postsinaptice-

{*
f*
t

Fig. 2.5. lmaginea microscopicd a unei sinapse dintre doi neuroni corticali. Funta
sinapticd are culoarea roqu intens, veziculele care conlin neurotransmildtorii se
observd ca niSte mici sfere roSii Si galbene, iar cele doud cercuri ntari sunt loarrile in
care se produce energia nervoasd la nivel neuronal (scara l : I 7 600).

Un neurorr poate stabili legdturi sinaptice
de ordinul rniilor cu o retea neuronal5 $i
poate elibera neurotransmitltori cu efect ex-
citator sau inhibitor. In func(ie de pattern-ul
lor de descdrcare, axonii vor elibera neuro-
transmildtorii in diferite mornente: dacd,
intr-un anulre mornent de timp gi intr-un
anume loc al merrbranei celulare. efectul
excitator asupra neuronului receptor devine
predominant fatd de efectul iuhibitor, atunci
are loc depolarizarea $i neuronul reacfio-
neazd dupd legea tot-sau-nimic.
Odatd eliberat qi difuzat de-a lungul
fantei sinaptice, ueurotransm ilatorul aclio-
Bazele biologice ale psihologiei
neaz6, aproape instantaneu. Rapiditatea ac-
tiunii neurotransmildtorului este deter-
minatd de unul din unndtoarele doub meca-
nisme: a) recaptarea (reabsorblia) aproape
instantanee a neurotransmil[torului la ni-
vel sinaptic, adici asimilarea acestuia de
cdtre tennina{iile sinaptice din care a fost
eliberat, asimilare care are ca rezultat intre-
ruperea ac{iunii neurotransmildtorului gi
evitarea secre{iei unor cantitili excesive de
substan{d; b) degradarea chimicd a neuro-
transmildtorilor printr-un proces in care
enzimele existente Ia nivelul nrembranei
neuronului receptor reac{ioneazd cu neuro-
transmilhtorul qi determind distrugerea
acestuia.
Neurotransmifitorii gi
neuroreceptorii
Se cunosc pAnd in prezent peste 50 de
neurotransmitdtori gi cu siguran{d numdrul
acestora va creEte in viitor. Unii neuro-
transmildtori au in componenta lor mai
multe tipuri de rnolecule receptoare, avdnd
astfel mai multe efecte. Existd neurotrans-
mildtori care au doud tipuri diferite de mo-
Iecule receptoare, exercit6nd un efect
excitator in anumite zone ale sistemului
nervos qi inhibitor in altele.
Acetilcolina (ACh) este u11 neurotrans-
mildtor aflat in multe sinapse din orga-
nism; ea are in general un efect excitator
insa poate avea Ei efect inhibitor (in func{ie
de tipul moleculelor receptoare existente la
nivelul membranei neuronului receptor).
ACh se gdsegte irr special in hipocamp,
structurd cerebrald care define un rol cheie
in formarea noilor confinuturi mnezice
(Squire, 1987). in boala Alzheimer, o
boald deosebit de gravS caracteristicS b5-
trAne{ii care are drept sirnptome principale
deteriorarea severd a menroriei gi a altor
43
funclii cognitive. S-a demonstrat cd celu-
lele cerebrale care produc ACh tind sd se
degenereze la pacienlii cu boala Alzheimer
gi, in consecin(d, produclia cerebral5 de
ACh este redusS; cu cAt este mai redusd
secrefia de ACh, cu at6t este mai severi
pierderea menroriei.
ACli se rnai elibereazd de asemenea la
nivelul pldcilor ueuromusculare (forrnali-
uni de legdturd intre o termina{ie nervoas[
gi fibrele musculare striate), fiind direclio-
natl cdtre pldcile terminale,localizate la
nivelul fibrelor musculare. Pe suprafafa
butonilor terminali se gdsesc molecule re-
ceptoare, care sub ac{iunea ACh declarr-
geazd contracfia musculard. Anurnite medi-
carnente sau droguri care reduc secrefia de
ACh au ca efect paralizia musculard;
toxina bacilului botulinic, care se dezvoltd
in conservele pdstrate in condilii necores-
punzdtoare, blocheazd receptorii ACh de la
nivelul sinapselor neuromusculare gi poate
provoca rnoartea, prin paralizia muscu-
laturii respiratorii; unele gaze folosite in
rdzboi precum gi multe pesticide produc
paralizia prin distrugerea enzimelor care
degradeazd ACh in momentul descarcdrii
neuronale, avAnd loc astfel o cregtere
necontrolatd a cantitatii de ACh la nivelul
sistemului llervos, astfel cd transmiterea
sinapticd normald devine irnposibi15.
Norepinefrina (NE) este un neuro-
transrnifdtor produs, in principal, de neu-
ronii trunchiului cerebral. Doud binecu-
r.roscute droguri, cocaina qi amfetaminele,
prelungesc ac{iunea NE gi incetinesc pro-
cesele de reabsorblie. Datoritd intArzierii
procesului de reabsorblie, neuronii recep-
tori sunt activa{i pe o perioadS. mai mare de
timp, astfel explicAndu-se efectele lor psi-
hostirnulante. Prin contrast, Iitiul deter-
mind procesul invers, de accelerare a reab-
sorbliei NE, ducAnd astfel la aparilia unei
44
dispozilii depresive. Orice substan{d care
produce hiper- sau hiposecrelia cerebrald
de NE, produce gi modificdri ale dispo-
ziliei.
Un alt neurotransrnil6tor important este
acidul gama-aminobutiric (GABA), unul
dintre inhibitorii majori din sistemul ner-
vos. Spre exernplu, substan{a denumitd pi-
crotoxind blocheazd receptorii GABA gi, irt
absenla influenfelor inhibitoriiale GABA, se
produc convulsii. datoritf, absen{ei con-
trol u lu i rni gcdri lor musculare. Efectul tran-
chilizant al anurnitor medicamente folosite
in tratamentul pacien{ilor anxiogi se da-
toreazd conlirrutului de GABA (respectiv
ac{iunii inhibitorii a acestuia).
Alte substante care deterrnind modifi-
cdri ale dispoziliei sunt clorpromazina
gi LSD, care favorizeazd cregterea sau
diminuarea concentrafiei anumitor neuro-
transmi{6tori. Clorpromazina, un medi-
cament fo I os it in tratarn entu I sch izofren i e i,
blocheazd receptorii dopaminei qi permite
trecerea selectivl a mesajelor. Excesul de
dopaminS la nivelul sinapsei se intdlnegte
in schizofrenie, iar diminuarea concen-
traliei acesteia, irr boala Parkinson. LSD
este asemdndtor cu structura chirnicd a
serotoninei, substanlI care influen{eazd
emotivitatea. Dovezile aratd cd LSD se
acumuleazd in anumite celule cerebrale
unde mimeazd acfiunea serotoninei gi le
suprastirnuleazS.
Glutamatul, un neurotransmilStor cu
efect excitator, se gdsegte la nivelul neu-
ronilor din sistemLrl uervos central, in pro-
porfie rnai mare decdt orice alt neuro-
transrnifdtor. Existd cel pu{in trei tipuri de
receptori de glutamat, dintre care unul
joacd un rol deosebit de important in invd-
lare gi memorare - receptorul NMDA
(dupd nunrele substarr{ei chimice N-metil
D-aspartat care se folosegte in detectarea
Introducere in ps ihologie
acestuia). Neuronii de la nivelul hipocarn-
pului (o structurd cerebralS sitLratd in
apropierea centrului creierului) con{in o
cantitate rnare de receptoriNMDA gi exis-
td dovezi cd aceastd zon6, are un rol
deosebit de irnportant in achizi{ionarea de
noi con{inuturi mnezice.
Receptorul NMDA difera de ceilalli
receptori prin faptul cd activarea sa este
posibi16 doar prin sernnale succesive pro-
venite de la doi neuroni diferili. Sernnalul
provenit de Ia primul neuron sensibilizeazd
rnembrana celulei in care se afld receptorul
NMDA, iar senrnalnl provenit de la al
doilea neuron va activa receptorul. CAnd
are loc o asernenea convergenfd a semna-
lelor, receptorul NlvlDA permite unui t.tu-
rndr mare de ioni de calciu sd patrundd in
neuron. Acest influx de ioni pare s5 cott-
ducd la o modificare de lungf, duratd a
rnembranei neuronale, arnpIificdndu-i res-
ponsivitatea la semnalul inilial. atuncicAnd
acesta reapare dupd o anunritd perioada de
timp. Acest fenomen poarld nutnele de po-
ten{are de lungi durati - PLD (fi5.2.6).
Un astfel de mecanisrn, prin care con-
vergenta a doub semnale poten{eazd o si-
napsd, asigurd o posibila explica{ie a capa-
citAtii de asociere la nivel rnnezic a doud
evenimente care au loc separat. intr-un
experiment de invd{are asociativd, sunetul
unui clopo{el este imediat urmat de prezen-
tarea hranei, care produce saliva{ia. Dupd
mai multe asocieri s-a observat cd se de-
clangeazd salivalia chiar in situalia in care
se prezintd doar sunetul clopo{elului - este
un posibil indiciu al laptului cd semnalul
,,clopo(el" gi semnalul ,,mAncare" au avLlt
ac{iune convergentA la nivelul sinapselor,
detenninAnd salivatia. Mecanismul NMDA
olera o teorie a asocierii rnrtezice a eve-
nimentelor care, degi destul de coutro-
versatd. a fost preluatd de multi cercetdtori
(Zalutsky gi Nicoll, 1990).
Ba:ele biologice ale psihologiei 45

ar f
Neurotransmilator

.l Receptor
activat {l,
t'fl*,l' *$ffifl
ll aa'tr ffi !
i

-
"
l'l
I
I
MembranA
depolarizate

Neuroreceptor

Fig. 2.6. Receptorul NMDA gi PLD. Diagrama ilustreazd un posibil mecanisnr prin care
receptorii NMDA deterrnind modiJicdri de lungii duratii ale legiinrii sinaptice (PLD.). Ccind
neurolransntildtorii (reprezentali in /igurd prin triunghiuri) sunt eliberali de primul neuron
senrnalizator, ei activeazd receptorii non-NMDA ai neuronului receptor care depr,tlarizea:d parlial
nrenbrana celulard. Aceastd parlictld depolari:are sensibilizeazd receplorii Nll'lDA astfel c'd
aceStia pot fi acum activali de neurolransmildtorii g,lutamat (reprezentali in./igurd prin pdtrale)
care provin de /a cel de-al doilea neuron semnalizator. Ac'tivarea receptorilor l{MDA deterntind
deschiderea canalelor de calciu ctsociate. Pe ntdsttrd ce ionii de calciu pdlrund in celtrld, ei
interaclionea:ii cu diferile enzime (reprezentate in.figurd prin cercuri) intr-un mod crn'e, probubil,
deterntind reslructurdri la nivelul netnbranei celulare. Aceastd restructurure tlalernittd creStereo
sensibilitdlii neuronului receplorfald de neurotransmildtorii provenili de la primul neuron, cctre
are acum posibilitatea de a ac'tiva neuronul receptor prin el insusi (acest lucru cleterntind PLD).

limbaj plastic, putem afirma cd orice neuro-

Psihologia nnleculord
In mornentul in care impulsul nervos ajunge
in segmentul tenninal al axonului, moleculele
de neurotransrnil6tori sunt eliberate. traversea-
zi spaliul sinaptic Ai se combinl cu rnoleculele
receptorilor dc la nivelul membranei neuro-
nului receptor. Combinarea celor doud tipuri de
molecule schimbd proprietilile electrice ale
neuronului postsinaptic qi determind fie acti-
varea, fie inactivarea acestuia.
Pentru a-qi indeplini rolul, orice cheie tre-
buie sd se potriveascd cu un l6cat; folosind un
transmildtor trebuie sd se ltotrireascri cu un
receptor. Multe dintre medicarnentele cele mai
folosite, de la tranchilizantele cum ar fi diaze-
pamul, pdni la drogurile puternice de tipul
.,crack-ului", interactioneazi cu rnoleculele
receptorului intr-un mod sirnilar neurotrans-
mi1^dtorilor; rnoleculele acestor droguri. avdnd
aproxirnativ aceeagi struclura ca a neurotrans-
milStorilor, aclioneazi ca gi cum ar fi cheile
lacdtului moleculelor receptoare. Un exemplu
elocvent pentru aceastd asemdnare il constituie
opiaceele, o clasd de droguri care include
heroina gi morfina, care in forma moleculard se
aseanlan6 cu un grlrp de neurotransmilitori
cerebrali denumili endorfine, ce au drept efect
princ ipal atenuarea dureri i. Descoperirea faptu-
lui cd opiaceele mimeazd aparilia naturald a
46
unor substante secretate la nivel cerebral, a hotici se datoreazd in special efectului lor
determinat o intensificare considerabi16 a cer-
cetArilor in domeniul modifi cdrilor biochimice
care reduc stresul 9i durerea. Persoanele cu
rezisten{d rnare la durere se pare cd dispun de o
capacitate iegitd din comun de a intensifica
producgia acestor substanle in caz de nevoie.
Cercetirile efectuate cu o endorfinb (encefq-
lina), au oferit o explicalie faptului cd o sub-
stan{a care inlatura durerea (cum este morfina)
induce dependenla fizicd. In condi{ii normale,
encefalina ocupd un anumit num6r de receptori
ai opiaceelor; morfina atenueazf, durerea prin
combinarea cu receptorii care au rimas neo-
cupafi, insl in cantitate prea mare detemind
scdderea secreliei de encefalintr gi creqterea
numdru^lui de receptori pentru opiacee necom-
bina{i. Intr-o asemenea situalie, necesarul de
morfind pentru ocuparea receptorilor liberi gi
reducerea durerii este mai mare. Dacd trata-
mentul cu morfind nu este regulat, receptorii
pentru opiacee rSmdn liberi, cauzdnd simptome
dureroase de intrerupere. Faptul ch la nivel
cerebral se sintetizeazd substan{e similare opia-
ceelor a fost invocat ca motiv pentru folosirea
acestora in diferite situalii: activitdlile fizice
determind cregteri ale secreliei de encefalinS,
lucru care induce o creftere a performanlei
fizice; specialigtii in acupuncturl considerd ci
acele folosite stimuleazi secre{ia de encefalin[,
aceasta ac{iondnd astfel ca un anestezic natural.
Nu existf, totugi dovezi care si confere certi-
tudine acestor tipuri de afirma1ii.
Substan{ele psihoactive, cum sunt opia-
ceele, influen[eazd activitatea psihicd gi dispo-
zi1ia. producAndu-gi efectele prin alterarea
unuia dintre sistemele de neurotransmititori.
Medicamentele au acliuni diferite la nivelul
aceleiagi sinapse; unele pot mima efectul unui
neurotransmi{itor specific, altele pot ocupa
locul receptorului, determindnd blocarea neuro-
transmildtorului normal, iar altele pot influenla
procesele de reabsorblie sau degradare; ac-
liunea acestora fie sporegte, fie descregte efi-
cienta transmisiei neuronale.
Doui. asemenea medicamente,
^clorpro-
mazina qi rezerpina, gi-au dovedit ehcienla in
tratamentul schizofreniei (o tulburare mentalE
care va fi prezentat6 mai pe larg in capitolul
I 6). Aceste substan{e ac}ioneazi asupra norepi-
nefrinei gi dopaminei, dar ac{iunea antipsi-
I ntrodtt cere in ps i h ologie
asupra dopaminei. Se pare cd clorpromazina
blocheazd receptorii dopaminei, in timp ce
rezerpina reduce nivelul doparninei prin distru-
gerea veziculelor de stocare din tenninalele
sinaptice. Eficienla acestor medicamente in
tratarea schizofreniei a dus la elaborarea unei
teorii dopaminice care sustine cI schizoffenia
se datoreazd unei intensificdri a acJiunii dopa-
minei in anumite zone cerebrale. Dovada-cheie
a acestei teorii este faptul cd substantele anti-
psihotice par s[-gi exercite efectele prin blo-
carea transmisiei impulsurilor de citre mole-
culele de dopamind. Degi a cAgtigat mulli
adepli, teoria dopaminicd a schizofreniei nu
este pe deplin confirmatA $tiintific - incercdrile
de a demonstra existenfa unei concentra{ii nrai
mari de dopamind la persoanele care sufer6 de
schizofrenie. in cornparalie cu persoanele nor-
male, nu au avut un rezultat concludent.
Cercetarea asupra sistemelor neurorecep-
toare a alut o contribulie deosebitd la inlele-
gerea modului de acliune a unor medicamente
care, degi descoperite accidental, au necesitat
ani intregi de cercetare in vederea imbundtafirii
efectelor lor terapeutice. in prezent, in con-
difiile in care se qtiu din ce in ce mai multe
despre neurotransmil6tori gi receptori, este
posibild producerea unor medicamente noi $i
imbundt[{irea lor intr-o man ierd sistematic5.
in ultimii l0 ani s-au realizat progrese
importante in domeniul bazei moleculare a
comunicdrii interneuronale, dovezile experi-
mentale referindu-se la sute de tipuri de nrole-
cule - nu doar neurotransmilEtori qi receptori,
ci gi enzime care ii produc qi ii degradeazd,
precum gi diverse alte molecule care modu-
leazd acliunile acestora (Groves gi Rebec,
1992). Trebuie sd recunoagtem totu$i cd odata
cu identificarea unei noi molecule s-au desco-
perit gi efectele acesteia in cel pulin doud boli
sau dou6 forme ale unei boli psihice gi, ca
urmare, existi oameni care au beneficiat de
efectele terapeutice ale acestor descoperiri.
CercetSrile din acest domeniu au fost extrern de
productive, iar folosirea tot nrai frecventd a
denumirii de psihologie ntoleculard (Franklin.
1987) susline o idee de bazd: procesele mentale
precum gi anomaliile acestora pot fi abordate in
termeni de interactiune neuronal6.
Bazele biologice ale psihologiei
Organiz ar ea sistemului nervos
Toate pd(ile componente ale sistemului
neryos interacfioneazd,; din motive didac-
tice insd., in cele ce unneazd se va mentine
delimitarea acestuia in doui ramuri prin-
cipale care, la r6.ndul lor, sunt fomrate din
doui subramuri.
Sistemul nervos central cuprinde tota-
litatea neuronilor cerebrali qi spinali. Sis-
temul nervos periferic cuprinde nervii
care asigurd legltura dintre segmentele
cerebrale gi mdduva spindrii, pe de o parte,
gi segrnentele organismului, pe de altd par-
te; sistemul uervos periferic este format din
sistemul nervos somatic Ai cel vegetativ.
Nervii senzitivi ai sistemului nervos
somatic preiau infonna{iile despre stimulii
exteriori de la nivelul receptorilor situa{i in
tegument sau musculaturd, gi le transmit
sistemului nervos central; datoritd acestor
nervi suntem capabili sd simfim durerea,
presiunea gi varialiile de temperatur[. Nervii
motori ai sistemului neryos somatic conduc
impulsurile de la nivelul sistemului neryos
central cdtre rnusculaturd, unde determind
migcarea voluntard gi contribuie la adaptarea
posturalI qi men{inerea echilibrului.
Nervii sistemului nervos vegetativ
conduc impulsurile nervoase de la sau
cdtre organele interne, controldnd procese
ca respira{ia, frecven{a cardiacd gi digestia.
47
O prezentare mai detaliatd a acestei ramuri
a sistemului nervos va fi realizat6 intr-o
altd secliune a acestui capitol.
Cele mai multe fibre nervoase, care
leagd intre ele diferitele segmente ale orga-
nismului, se reunesc la nivelul ntdduvei
spindrii, o masd compact[ de substanld
nervoasd aflatd in canalul medular gi pro-
tejatd de vertebre, ce are o circumferin{d
aproximativ egal6 cu cea a degetului mic.
Cele mai simple reflexe stimul-rdspuns
sunt executate la nivel medular. Un
exemplu este cel de extensie a membrului
inferior ca rdspuns la lovirea tendonului
din zona rotulei. Medicii folosesc in mod
frecvent acest test pentru a verifica efi-
cien{a reflexelor spinale. Funclia naturald a
acestui reflex este aceea de a produce
extensia membrului inferior atunci cAnd
asupra genunchiului aclioneazd for{a gra-
vitalionald, astfel incAt organismul sd
adopte pozilia bipeda. Atunci cAnd ten-
donul este uqor lovit are loc contracfia
mugchilor corespunzdtori gi trarrsrniterea
unui semnal de la celulele senzoriale aflate
in muqchi - prin intermediul neuronilor
senzoriali - cdtre mdduva spinirii. La nivel
medular, neuronii senzoriali stabilesc leg5-
turi directe cu motoneuronii, care retrans-
mit impulsurile cdtre acelagi mugchi. de-
48
clangdnd contractia r.r-luscLrlare qi extensia
mernbrului inferior. Deqi acest rdspuns
poate sd apard exclusiv la nivel medular
fdrd nici o intervenfie din partea creierr.rlui.
el poate fi rnodulat de mesajele provenite
de la centrii nervogi superiori. Dacd str6n-
geti mdinile chiar inainte de atingerea ten-
Structura creierului
Stratul extern
Cortex
rebral
ce
Sistemul !'
limbic i
Stratul
intern
Cerebel
Trunchi
cerebral
Fig.2.7, Cele trei straturi concentrice ale cre-
ierului uman, Slrlc'luru cerehrald inlernd Si sis-
tenrul linbic.sunl reclale in inlregine, insd emis-
fera cerebrald .sldngd a .fosl ontisci. Cerebelul
conlrolea:ri echil ibrul Si coordonat'ea nruscula-
rd; tolontusul constituie o slalie-releu penlnt
nresajcle provenite de la organele de siml; hipo-
talanrusul (care nu esle prezentat inJigurii, dar
este locali:at sttb Ialanrus) reglea:d aclititatea
endocrind Si proc'esele de menlinere avielii, atnt
arf lenperatura corpului Si ntetabolisntul. Sis-
lemttl lintbic intetvine in salis-facerea nevoilor
hiologice Si in entolionalitate. Cortexul cerebral
(o masd de substonl[t nen,oasd care ctc:operci
emis;fbrele cerebrale) esle centrul proceselor
ntenlale superioare. Lu ocesl nivel ure loc prelu-
crarea infornta!iilor senzoriale, inilierea acliu-
nilor volttntare, luarea deciziilor Si elaborarea
proiectelor.
Inl r odu cere i n ps i ho I ogie
donului, migcarea de exteusic se va ampli-
fica. Sau daca dorifi in mod corrgtient sd
inhiba{i acest reflex ?n momentul in care
medicul atinge tendonul. putefi reugi. Me-
canismul debazd este deci localizat la ni-
vel medular. insi poate fi nrodificat de cd-
trc centrii ccrebrali superiori.
Faptul cd anumite structuri cerebrale
sunt clar delimitate pe cAnd altelc nu. a ge-
nerat uumer-oase polenrici in legdtula cu
localizarea unor arii cerebrale gi funcliile
acestora. Din motil'e didactice se acceptd
faptul ca creierul urran este alcltuit dirr
trei straturi concentrice: (a) stratul ilttern.
(b) sistemul linbic qi (c) enrisferele cere-
brale (cerebrurn).
In figura 2.7 sunt prezentate raporturile
gi legaturile existente intre fortnaliLrnile
nervoase superioarc (aceasta figLrrd poate fi
comparatA cu figura 2.8, in care este pre-
zentatd o sec{iune transversalf, a creierului
urnan).
Stratul intern
Stlatul intenr inclucie cea mai lrarc par-
te a trunchiLrlui cerebral. Segnrentul ter-
minal al nrdduvci spinarii se largegte la
acest nivcl gi formeazd bulbul rahidian.
strllctura ncrvoasd ce are ca funclii prin-
cipale conlrolLrl respiraliei gi a reflexelor
posturale. refle\e care ajutd la nren{inerea
pozilie i bipede. La acest nivel se realizeazl.
de asernenea. incrucigarea librelor llervoase
ce provin din rndduva spindrii; prin inter-
nrediul lor fiecare enrisfer[ cerebrald este
conectatd cu jumStatea corpului de pe
paftea opusd.
CEREBELUL. Situat in spatele trun-
chiului cerebral gi la partea superioard a
Ba:ele biologice ale psihologiei
Cerebrum
Epifiza
(glanda pinealS)
Cerebel
{:i
/
/;
1a'^\
,1.
.vt
i
'*
,f"&t
Miduva
spinirii
Fig. 2.8. Creierul uman. Aceastii reprezentare scltenalicd prezintd principalele
strucluri care compun sistemul nert'os central. (infigurd nu este redatd decat parlea
superioard a mddrwei spindrii.)
bulbului rahidian, cerebelul prezintd pe su-
prafata sa nunleroase circurnvolutii. Func-
1ia cea rnai inrpoftantd a cerebelului este
aceea de coordonare a mi$cerilor involun-
tare, migcdrile voluntare aflAndu-se sub
controlul centrilor situa{i in etajele supe-
rioare ale sisternului uervos. LeziLrnile
cerebelului duc la aparitia rnigcdrilor sa-
cadate, involuntare.
TALAMUSUL $I HIPOTALAMU-
SUL. Talamusul este situat chiar deasupra
trunch i ul ui cerebral, intre enr i sferele cere-
brale, gi este alcdtuit din douf, structuri de
forrnd ovald - nucleii bazali. O regiune a
talamusului ac[ioneazd ca sta{ie de releu pe
traseul cdilor de conducere ale analiza-
torilor, orierrtAnd inforrla[iile prirnite de la
analizatorii vizual, auditiv, tactil gi gus-
tativ, cdtre centrii superiori ai sisternului
nervos. O altd funclie talanricd irnportantd
este controlul stdrii de veghe gi de somn.
49
Corpul calos
Talamus
Hipotalamus
Glanda hipofizi
--E- (pituitara)
Creierul mijlSciu
Puntea lui&iolio
Bulbul ra!,fdian
**\L
Hipotalamusul are dimensiuni mult
nrai rnici gi este localizat sub talamus.
Centrii hipotalarnici coordoneazd aportul
alirneutar. apoflul lridric ai conrportarnen-
tul sexual. Un alt rol irnporlant este re-
glarea activitatii endocrine gi men[inerea
homeostaziei (funclionalitatea caracte-
risticd stdrii de nonnalitate a organisrnului:
normalitatea temperaturii, a ritmului
cardiac gi a tensiunii arleriale). in condilii
de stres, homeostazia este men{inutd ca ur-
mare a activitAtii hipotalaniice: transpirdm
atunci cdnd creqte tenrperatura corpului gi
avern frisoane in caz de scddere a tem-
peraturii, ambele procese av6nd ca obiectiv
restabil irea ternperaturi i normale.
Hipotalamusul joacd, de asenrenea un
rol inrportant in cadrul proceselor erno-
!ionale gi irr elaborarea rdspunsului la stres;
stimularea electricd cr.r un curent de inten-
sitate medie a anur.r.ritor arii lripotalarnice
50
are ca rezultat aparifia unei stdri de pl6cere,
in timp ce stirnularea altor zone produce
senza{ii de nepldcere gi teami. Prin inter-
mediul conexiunilor existente intre aceastd
formafiune nervoasd gi hipofizd, care se
afld imediat sub hipotalamus (v. fig. 2.8),
se exercitS controlul hipotalarnic asupra
activitdtii endocrine (a secreliei lronnona-
le). Controlul hipotalarnic are o irnportanld
deosebitd in cazul in care organismul tre-
buie sd mobilizeze un set complex de pro-
cese fiziologice (rdspunsuri de tip .,luptd
sau fugi") pentru a face fap situaliilor de
urgerr[d. Din acest rnotiv hipotalamusul
mai este nurnit gi ,,centrul stresului".
SISTEMUL RETICULAT. Sisternul
reticulat este alcatuit dintr-o relea de fibre
nervoase care se intinde de la nivelul trun-
chiului cerebral pAnb la talamus, traversAnd
diferite alte structuri cerebrale, Cel mai
irnpoflarrt rol al acestei structuri este coll-
trolul stdrii de veghe - stimularea cu urr
curent continuu prin intermediul unui elec-
trod implantat in sisternul reticulat al unui
aninral (cAine sau pisicl) duce la iustalarea
sornnului, iar stimularea cu un curent al-
ternativ deterrrr ind trezirea.
Sisteniul reticulat joacd de asemenea un
rol important in focalizarea aten[iei - fi-
brele provenite de la to{i analizatorii ajung
in sisternul reticulat, acesta aclionAnd ca un
filtru ce pennite trecerea selectivd a mesa-
jelor senzoriale cdtre coftex. Prin urmare,
starea noastrd de congtiin{5 este permanent
influenfatd de procesul de filtrare care are
loc la nivelul sistemului reticulat.
Sistemul Iimbic
Stratul intern al creierului este incon-
jurat de sistemul limbic, un ansamblu de
structuri nervoase (fig. 2.1) care prezintd
multiple legdturi cu hipotalarnusul gi care
I ntrodtrcere in ps ihologie
exercitd un control suplimentar asupra
unor compoftamente instinctuale (pe lAng[
cel exercitat de cdtre hipotalamus gi trun-
chiul cerebral). Anirnalele care posedd un
sistem limbic rudirnentar, cum ar fi pegtii
gi reptilele, executd activit5ti cum ar fi
atacul in vederea hrdnirii, fuga de pericol gi
imperecherea, prin interrnediul unor com-
poftamente stereotipe. La mamifere, siste-
rnul lirnbic pare sd inhibe anurnite ptiltent-uri
instinctuale, perrnitAnd organismuIui o rnai
mare flexibilitate gi adaptabilitate la schin-
bdrile rrrediului inconj urdtor.
O parte a sistenrului limbic, hipocam-
pul, deline un rol deosebit in cadrul rremo-
riei; indepdrtarea chirurgicald sar.r lezarea
accidentalS a acestei structuri duce la alte-
rlri grave ale capacit5lii de stocare a eve-
nimentelor recente. insd nu influen{eazd
reactualizarea amintirilor mai vechi. La
refacerea completd dupd o asenrerlea inter-
ven{ie nu se inregistreaz6, dificult6li de re-
cunoagtere a prietenilor mai vechi sau
reamintirea eveninrentelor indepdrlate in
tinrp, se men{ine capacitatea de scris gi de
citit, precum gi alte abilitAti dobAndite in
trecutul indepdrtat. Va fi insd dificilS rea-
mirrtirea evenirnentelor care s-au petrecut
incepAnd cu un au iuaintea interven{iei chi-
rurgicale sau a accidentului gi imposibila
rearnintirea evenimentelor sau a persoa-
nelor intdlnite dupa aceea. Este posibil, de
exemplu, ca un asemenea bolnav sd nu
recunoascd o persoand cu care tocmai a
petrecut mai mult timp, sd facd acelagi
lucru zilnic ai sd nu gi-l amintcascd sau sd
citeascd acelagi ziar in fiecare zi fdrd a-i
re{ine con{inutLrl (Squire, 1992).
Sisternul limbic este de asemenea
irrrplicat in comporlamentul emo{ional.
Maiuru{ele cu leziuni in anumite zone ale
sistemului limbic prezinta reactii de furie
la provocdri minore (lucru care demon-
streaz6,cdzona distrusd exercitd o influentl
Ba:ele biologice ale psihologiei
inhibitorie). Maimu{ele cu leziuni in alte
zone ale sisternului limbic nu mai exprimd
un comportament agresiv qi nu mai arat[
ostilitate, chiar gi atunci cAnd sunt atacate.
Ele ignord pur gi sirnplu atacatorul gi se
comportd de parcd nu s-ar int6mpla nimic.
Descrierea creierului ca un ansamblu de
trei structuri concentrice nu trebuie sd de-
termine considerarea acestora ca fiind in-
dependente una de alta. Pentru a inlelege
mai bine aceast[ afinna{ie, putem face o
analogie cu releaua de computere. Fiecare
computer are func{ii specializate, dar
pentru a avea cele mai eficiente rezultate
Metode de vizualizure s
activitdtii cerebrsle
Pentru a se obline imagini detaliate ale cre-
ierului uman in via{6, s-au dezvoltat tehnici
speciale care sd nu provoace pacientului su-
t-erinf[ sau leziuni. Inainte de perfeclionarea
acestor tehnici, Iocalizarea gi specificitatea
diferitelor afecliuni cerebrale se putea realiza
tie pe cale neurochirurgicald, fie prin com-
plicate exploriri neurologice, fie prin necrop-
sie. Noile tehnici, computerizate, au devenit
accesibile cu pu{in timp in urmd.
O asemenea tehnicd este computer-tomo-
grafia (abreviatd prin CT), care constd in expu-
nerea cutiei craniene la un fascicul de raze X gi
m6surarea cantitatii de radia{ii care o traver-
seazA. Aspectul inovator al acestei tehnici este
faptul cd se realizeazi rndsurdtori pe sute gi
chiar mii de axe transversale ale cutiei cra-
niene, mdsurdtori care sunt ulterior introduse
intr-un computer unde, prin efectuarea unor
calcule, se reorganizeaz6 informaliile sub for-
ma unor imagini redate fie pe un filrn foto-
grafic, fie pe monitor. (Secliunea transversald
poate fi realizatd in orice unghi gi la orice
nivel.)'fermenul de,,tomografie computerizatd
arial6" subliniazd rolul deosebit de important
5l
trebuie sd funclioneze impreund. in mod
similar, analiza informaliilor provenite de
la organele de sirn{ necesit6 un anume tip
de calcul qi proces decizional (pentru care
encefalul este specializat), diferit de pro-
cesul care controleazd o succesiune de
activitAti reflexe (sistemul limbic). Ajus-
tdrile fine ale activitdlii musculare (cum ar
fi scrisul sau interpretarea la un instrument
muzical) necesitd implicarea unui alt sis-
tem de control, in acest caz mediat de
cerebel. Toate aceste activit6ti sunt orga-
nizate intr-un sistem integrat care men{ine
integritatea organ i smul u i.
al computerului, multitudinea axelor la care se
efectueazi mdsurdtorile gi faptul cd rezultatul
este imaginea unei secliuni transversale a creie-
rului (in limba greacd ,,tomo" inseamnb,,tdie-
tura" sau,,sec!iune").
O metodd mai noui 9i mai perfec{ionatd
esteimageria prin rezonan{i magneticl (pre-
scurtat IRM). Scanerele utilizate in aceastb
investigalie sebazeazd pe cdrnpuri magnetice
puternice, unde radio gi computere care elabo-
reazi imaginea. In cadrul acestei proceduri
pacientul este agezat intr-un tunel in interiorul
unei mase metalice compacte care exercit6 un
foarte puternic ciimp magnetic fiind supus unei
emisii radio cu o anumitd frecvenfd, situa{ie in
care lesuturile emit un semnal care poate fi
mdsurat. Ca gi in cazul tomografiei, se reali-
zeazd mii de asemenea mdsuritori care sunt
ulterior prelucrate de un computer, prelucrare
care are carezultat o imagine bidimensional6 a
pa4ii anatomice studiate, Printre specialigti,
aceastA tehnicd este uneori denumitd rezonanld
magneticd nucleard(din cauza faptului cd ceea
ce se mdsoari sunt varialiile nivelului energetic
al nucleului atomilor de hidrogen din organisrn.
determinate de emisia de unde radio). Ma-
joritatea specialigtilor preferd omiterea ter-
menului de ,,nuclearSo' din cauza faptului cd
s-ar putea confunda, prin referirea la nucleu, cu
radiagiile nucleare.
IRM are o nrai mare precizie fa16 de CT in
cazul diagnosticdrii afecliunilor cerebrale gi
52
medulare: intr-o secliune IRM se poate pune in
evidenfd scleroza rnultipld (lucru care nu este
posibil prin intermediul C1'). inainte de aparilia
acestei tehnici, diagnosticarea sclerozei multi-
ple necesita internare gi explorari speciale, care
constau in injectarea unei substanle de contrast
in jurul maduvei spindrii. IRM se doredeqte a fi
uti16 gi in diagrrosticarea akor afecliuni medu-
lare sau ale trunchiului cerebral, curn ar fi her-
nia de disc. tumorile gi maltbrrtraliile con-
genitale.
CT qi IRM oferd deci o imagine anatolxicA
a structurilor cerebrale. in situalii in care este
nevoie de evaluarea nivelului activit[tii neuro-
nale in dilerite zorre cerebrale, se tolosegle o
procedurd de scanare computerizatd denumitd
tomografie prin emisie de pozitroni (prescur-
tatd 'IEP). Aceast[ tehni cd se bazeazdpe faptul
cd fiecare celuld din organism are nevoie de
energie pentru desfigurarea proceselor metabo-
lice, iarneuronii cerebrali utilizeazd ca sursd de
energie glucoza extrasA din sdnge. O cantitate
micd de cornpus radioactiv se cornbind cu glu-
Fig.2.9. Scaner IRM care redd o
im agine tr ansv ers a I d a cr e ierul ui.
I ntr oducere itt ps i ltol ogi e
coza, in aga fel incdt fiecare nrolecula de
glucozd sd aibd ata9at6 o.,etichetb" radioactivd.
lnjectarea unei asemenea substanle face ca
glucoza..lnarcata radioactiv" si fie utilizari de
celulele cerebrale intr-o modalitate similard
glucozei obignuite. Scanerul tomografului utili-
zat in acest tip de explorare este un detector
foarte sensibil a[ radioactivitilii (nu se asearnd-
nd aparatelor cu raze X, care' entil raze X, ci
nrai degrab6 detectorului Geiger. care mdsoartt
radioactivitatea). Neuronii cerebrali cu cca r"nai
intensi activitate vor absolbi cea urai tnare
cantilate de glucoz6, deci vor avea o radioacti-
vitale rnai nrare. Scanerul TEP nrdsoard radio-
activitatea, iar informaliile colectate sunt apoi
transferate cornputerului, care le prelucreazd
sub forma unei imagini colorate a sectiunii
cerebrale investigate (in cadrul acestei imagini,
diferitele culori reprezintd diferite niveluri ale
activitatii neuronale). Mdsurarea radioactivitalii
se realizeazd prin interrnediul unei ernisii de
particule incircate pozitiv, denurnite din aceas-
16cauzir po:itroni (de aici denumirea de tomo-
grafie prin enrisie de pozitroni).
in rneclicina, pebazarezultatului la l'EP se
poate diagnostica o mare diversitate de afec{i-
uni cerebrale: epilepsia, accidentele vasculare,
tumorile cerebrale g.a.m.d. in cercetarea psiho-
logic6, TEP a fbst utilizatl pentru a compara
activitatea cerebrali a persoanelor cu schizo-
frenie cu cea a persoanelor sdndtoase: s-a con-
statat existenla unor diferen{e intre nivelurile
metabolice ale anumitor arii corticale (Andreasen,
1988). Aceasta tehnici a mai fost de asernenea
utilizati in identificarea ariilor cerebralc acti-
vate in timpul diferitelor activitdli care irnplicd
funclii nrentale superioare, cum ar fi audilia
muzical6, efectuarea unor calcule maternatice
sau vorbirea (Posner, Petersen, Fox gi Raichle,
r e88).
Cele trei metode prezentate (CT, IRM 9i
TEP) s-au dovedit a h extrem de utile pentru
studierea relaliilor existente intre activitatea
cerebrald gi compoftament, fiind in acelagi timp
gi o dovada a progreselor inregistrate in psi-
hologie datoritd dezvoltarii altor gtiinle (Pecura
pi Martin, l99l).
Ba:ele biologice ale psihologiet 53

Fig. 2.10. a * Intagine PET care prezintd trei zone ale emisferei stangi;
b- Zonele de culoare rosie indicd maximul de activitate a creierului; zonele de
culoare albastrd indicd minitttul de activitate a creierului.

Emisferele cerebrale
Segmentul cerebral al sistemului ner-
vos al omului este mult mai dezvoltat
conrparativ cu al altor organisme, iar zona
cea mai dezvoltatb a acestuia este scoar(a
cerebrali (corlex - in latind ,,scoar{6 de
copac". Cortexul cerebral este format, in
cea mai mare parte, din corpi celulari gi
f-ibre amielinice, avdnd culoarea cenugie -
de unde denumirea de ,,materie cettugie".
Partea interioard a emisferelor cerebrale
este formatd din prelungiri axonice mie-
linizate, de culoare albd.
Structura emisferelor cerebrale
La mamiferele inferioare, cum este
gobolanul, corlexul are dimensiuni reduse
;i este slab dezvoltat; pe rndsurd ce inain-
tdm insd pe scara filogeneticd cdtre mami-
ferele superioare, se inregistreazd o serie
de salturi cantitative gi calitative (cregterea
ponderii emisferelor cerebrale qi accen-
tuarea circumvolufiilor cerebrale), care fac
sd creascd complexitatea structurald a
emisferelor cerebrale.
Tofi analizatorii (de exernplu simlul vi-
zual, auditiv gi cel tactil) proiecteazd infor-
ma{iile spre ariile corlicale specifice. Miq-
cdrile corpul u i (rdspunsr-rri le motori i) sunt
controlate de cdtre o altd arie corticalS.
Restul cortexului - care nu este nici sen-
zorial nici motor - este alcdtuit din arii de
asocia{ie. Aceste arii corlicale sunt legate
de alte aspecte comportamentale - rne-
moria, gAndirea gi lirnbajul, ocupAnd cea
mai mare parte a coftexului uman.
Inainte de a discuta despre topografia
acestora, sunt necesare cAteva repere pen-
tru descrierea ariilor emisferelor cere-
brale. Cele doud emisfere cerebrale sunt,
in linii mari, simetrice gi sunt despa(ite
anteroposterior de o falie adAnc6. Deci pri-
ma noastrd sistematizare este cea a impdr-
lirii in emisfera dreapti gi stffngi. Fiecare
emisferb este irnparf itd in palru Iobi:
frontal, parietal, occipital gi temporal
(fig.2.11). Lobul frontal este separat de
 54 I ntr r,tclu ce re i n ps i hol ogi e

lobul parietal prin scizura centrall, care
se intinde din vArful capului pAnd aproape
de ureche. Delinritarea dintre Iobul parietal
gi cel occipital este rnai pu!in precish insd,
pentru scopurile noastre, este suficient sd
se considere ca lobul parietal se afld la
partea superioard a capului gi in parlea pos-
terioard a scizurii centrale, iar lobul occi-
pital in partea posterioard a cutiei craniene.
Lobul temporal este delirnitat de o scizurd
adAncd, situata pe paftea laterald, denun"riti
scizura laterali.

Scizura centralS
Lobul parietal Lobul frontal
Emisfera
dreapti

Lobul
frontal

Scizura
longitudinali

Sc
centrali

Lobul
occipital temporal laterali
a

Lobul )
parietal Scizura Lobul
+ occipital

Lobul
occipital

Cerebelul Lobul temporal

d

Fig. 2.1l. Emisferele cercbrale. Fiecare entisfbrd ure I lobi, .sepuroli prin sc'izuri. in aJarit tle uceSti
lobi, c;are pot.fi ohservali la suprofala eni.sfbrelor carehrale, in conrponenta cntis.fbrelor c'erebrale
tttui intrd lobttl itt.yulei, situu/ lu interior, sub sci:ura latcrold. (a) I,'ctlere luteruld. (b1 I'eclere.stperi-
oarir. (c) Seclittttc lranster.suld u corterului cerebro/. Ohsert'u1i Ji/brenlo intre substcutla cenu;ie,
si/uatd la supru/h1a (repre:entatci inJigurti prin arloareu ro: iltai in/ct1s) Sisub.stonta alhu,,situa/d lu
inlerinr. (d) Fcttogrt(ie a creierului uman.
Bazele biologice ale psihologiei 55

Ariile corticale Si
func{iile acestora
ARIA MOTORIE. Aria motorie
troleazd migcdrile voluntare gi este locali-
zald,in partea anterioard a scizurii centrale
(fig.2.12). Stirnularea electricd a anumitor
regiurri ale cortexului rnotor produce
rnigcdri ale segmentelor corporale speci-
fice; lezarea aceloragi regiuni duce
tulburdri motorii ale segrnentelor corporale
corespunzdtoare. Reprezentarea organis-
rnului la nivelul cortexului motor
oarecum inversf,. De exemplu, miqcdrile
degetelor de la picior sunt controlate de
centrii situali in parlea superioard a ariei
con- motorii, iar migcbrile gurii gi ale linibii
sunt coordonate de centrii sitLra{i in partea
inferioard a coftexului motor. Motricitatea
pa4ii stAngi a corpului este coordonatd de
centrii situa{i in emisfera dreaptS, iar
motricitatea pdr{ii drepte de centrii afla{i in
la emisfera stdngd.
ARIA SOMATOSENZORIALA. in
este lobul parietal, separat de aria nrotorie prin

Fala creierului Scizura

centrali
Aria somatosenzoriali

Aria lui
Broca

==t

Aria vizuali
primara
Ariaauditivi Aria lui
primare Wernicke

Fig.2,l2. Localizarea func{iilor cortexului emisferei stingi. O pondere impor!untci la nivelul

:ortexului esle clelinuld de ariile inplicate in generarea miscdrilctr Si in prelucrarea inforntayiilor
sett:oriale. Ariile c'orticale ntotorie, somato.\enzoriald, virualii, auditivci .Si olfactittd sunt simetrice,
i:isindu-se atdt in emisfera dreaptii, cdt Siin cea sti)ngd. AlteJilnclii au centrii situali la nivelul
:,ttei sittgure emi.sfere cerebrale: ario lui Broca Si a lui ll/ernicke (implicate in proclucerea Si in-
::legerea limbajului) ;i girul angular (uncle are loc potrivirea/brnei yi:uale a unui cuvant ut
'trnta se atrdiliyd). AcesteJilnc'liisunt indeplinite in exclusit,itate de emisfbra cerebrald stangti.
56
scizura centrald. sunt localiza{i centrii a
cdror stimulare electricd deterrnind expe-
rien{e senzoriale (atingere sau rnigcare) la
nivelul plrfii opuse a organisrrului. Aceas-
ld zond corlicala este aria sornaloscrlzo-
riald. adicd aria de proiec[ie corlical6 a
analizatorilor. La acest nivel sunt repre-
zentate senzatiile de cald, rece, atingere,
durere qi de rnigcale corporald.
Majoritatea fibrelor uervoase care plea-
ca gi vin de la nivelul ariei rnotorii gi sonra-
tosenzoriale se incrucigeaz6. corespunzAnd
p5r{ii opuse a organisrlulLri: inpulsurile
senzoriale provenite din parlea dreaptd a
organismului proiectate la nivelul cor-
sr.rnt
texului souratosenzorial de pe partea stdrt-
gd, iar activitatea musculaturii rnAinii gi
piciorului drept este controlatd de corlexul
motor stAng.
Ochiul 0chiul
stSng drept
Fig. 2.13. CIile cerebrale optice. Fibrele ner-
voase provenite clin jumdtatea na:ald a retinei,
dupd ce se incruciSea:d lq nivelul chiasntei
optice, se proiecteazd corticol pe partea opusd.
Astfel, stimulii prinri[i de partea dreaptd a
retineifiecdrui glob ocular sunt tran,sntisi ccitre
emisfera dreaptd, iar stimulii recep/ionali de
partea stiingd a retinei sunt transnti;i cdlre
enisfera stdngd.
Introducere in psihologie
Proiectia corticalS urmeazd o regr.rld ge-
neral[: dimensiunile ariilor de proiec{ie cor-
ticala a diferitelor segrlente ale orgauis-
rnului snnt direct determiuate de imporlan{a
acestor segnrente (gradul lor de sensibilitate
sau de mobilitate); de exemplu la cAine se
constatd o mdrime redusd a zonei corticale
de proieclie a rnembrelor anterioare, in timp
ce la gobolan. care igi folosegte uretnbrele
anterioare pentrLl explorarea gi ntan i pu I area
rnediulLri, s-a constatat existen{a unei arii
nrult rnai extinse gi mai specializate de pro-
ieclie cor-ticala (arii spccializate pentru tie-
care deget al meurbrclor anterioare). La
gobolan, explolalea mediului licAtrdu-sc in
special prin intennediul rlustdtilor, s-a
coustatat existenla uuor arii corlicale sepa-
rate pentrll fiecare tnusta{i.
ARIA VIZUALA. in partea posterioard
a fiecdrui lob occipital este localizatd aria
corticalS cunosclrti sub nuurele de aria
vizuald. Figura 2.13 ilustreazd traseLrl t-i-
brelor optice, de la nivelul globilor oculari
pAnd in ariile corticale vizuale. Se observd
cd o par-tc clin fibrele provenite de la globul
ocular drept se proiectcazd in emisfera
cerebrald dreaptd, in tinrp ce altele se in-
crucigeazd la nivelul chiasrnei optice gi se
proiecteazf, irt erlisfcra opusd (pentrr.r
globul ocular stdug se constati o orga-
nizare similar[). Fibrele nervoase prove-
nite din paftea dreapta a anrbilor globi
oculari se proiecteaza la nivelul ernisferei
cerebrale drepte, iar cele provenite din
partea stAnga a ambilor globi oculari se
proiecteazd in ernisfera cerebralS stAngS. in
consecin{d, lezarea ariei vizuale pe de o
pafle, sd zicem stAnga, va determina impo-
sibilitatea de receplie vizuala in parlea
stAngb a ambilor globi oculari. Aceastd
particulalitate anatornicd se dovedeqte
foarle utild in diagnosticarea tuurorilor sau
a altor afectiuni cerebrale.
Bazele biologice ale psihologiei
ARIA AUDITIVA. Aria auditivd (si-
tuatb la suprafa{a lobilor temporali) este
implicatd inanaliza semnalelor auditive
compf exe gi, in special ,in analiza vorbirii,
respectiv a modului in care sunetele se
reunesc pentru a forma cuvintele. Ambele
urechi sunt reprezentate in ariile auditive,
pe ambele pdrli ale coftexului;totugi, cone-
xiunile sunt mai puternice inspre partea
contralaterald.
ARIILE DE ASOCIATIE. Zonele
corticale care nu sunt direct implicate in
activitAti senzoriale sau motorii sunt denu-
mite arii de asocialie. Aria de asocialie
fronlald (zona lobului ternporal situatd
anterior ariei motorii) pare sb aibS un rol
foarte irnpoftant in cadrul proceselor prin
care se r ealizeazd r ezolv ar ea de probl eme.
La maimufe, leziunile lobului frontal au ca
rezultat incapacitatea de rezolvare a pro-
blemelor cu rdspuns latent. in problemele
de acest tip, in fafa unei maimule se ageazd
doud pahare qi, in timp ce maimula le pri-
vegte, intr-unul dintre pahare se pune mAn-
carea dupd care ambele pahare sunt acope-
rite cu doui obiecte identice; se plaseazd
apoi intre pahare gi maimule un ecran opac
care, dupi o perioadd de timp, este inli-
turat gi maimula are astfel posibilitatea de
a alege unul dintre pahare. in condilii nor-
male, maimufa este capabild sd aleagd pa-
harul corect, chiar dupd un interval de cA-
teva minute, insd o maimuld care are o
Asimetria cerebrali
in aparenld cele doud emisfere cere-
brale sunt una fa{d de cealaltd ca o imagine
reflectatl in oglindS. O examinare atentd
57
leziune la nivelul lobului frontal nu mai
poate rezolva aceastd problemi nici mdcar
dupd un interval de cAteva secunde. Aceste
tipuri de tulburdri de rdspuns sunt specifice
leziunilor lobului frontal, pentru cd ele nu
apar in cazul lezdrii altor zone cofticale
(French qi Harlow, 1962).
Oamenii care au suferit leziuni ale ariei
de asociafie frontale nu prezintd modificiri
ale capacitdlii de rezolvare a sarcinilor
intelectuale, inclusiv a celei de rezolvare a
problemelor cu rdspuns latent. O explica{ie
a acestei situalii ar fi faptul cd limbajul
oferd posibilitatea de reamintire a rdspun-
sului corect. La asemenea persoane se ob-
servd ins[ dificultali de rezolvare a pro-
blemelor care presupun schimbdri frec-
vente ale strategiilor de rezolvare (Milner,
le64).
Ariile de asociayie posterioare, situate
in apropierea diverselor arii senzoriale
primare, sunt un fel de arii senzoriale se-
cundare, fiecare deservind o anumitd mo-
dalitate senzorialS. Partea inferioard a
lobului temporal, de exemplu, are func{ie
vizual6; leziunile la acest nivel produc
tulburdri de recunoagtere gi de diferenliere
a formelor, dar nu gi pierderea vederii, aga
cum se intdmpld in cazul ariei vizuale pri-
mare din lobul occipital. Altfel spus, bol-
navul ,,vede" formele (gi le poate chiar
desena) dar nu le poate identifica sau dife-
ren{ia una de alta (Goodglass gi Butters,
1 988).
relevd ins[ existenla unor asimetrii. M6-
surdtorile efectuate in timpul necropsiilor
demonstreazd faptul cd emisfera stAngd

este aproape totdeauna mai mare fala de
emisfera dreaptd - care prezintd mai multe
fibre nervoase lungi, care conecteaz6, arli
cerebrale mai indepirlate -, in timp ce
emisfera st6ngd con{ine mai multe fibre
nervoase scurte, ce formeazd bogate inter-
conexiuni in cadrul unei arii limitate
(Gerschwind gi Galaburda, 1987).
In anul 1861, fizicianul francez Paul
Broca, efectuAnd necropsia unui bolnav care
suferise pierderea vorbirii, a constatat exis-
ten{a unor leziuni la nivelul emisferei stAn-
gi, chiar deasupra scizurii laterale din lobul
frontal. Aceasta regiune corticald, cunos-
cutd sub numele de aria lui Broca (u. fig.
2.12) este direct implicatd in producerea
limbajului (distrugerea zonei similare din
emisfera dreaptd nu produce tulburdri de
lirnbaj). Ariile corticale care de{in func{ii
in inlelegerea vorbirii gi achizilionarea
scrisului sunt localizate in emisfera cere-
bral[ stAngd - un pacient care a suferit un
traumatism la nivelul emisferei stArigi este
mai probabil sa aibd tulburdri de limbaj
decAt altul cu o leziune a emisferei drepte.
Centrul vorbirii este deci situat in emisfera
stAngi la dreptaci, cAt gi la majoritatea
stAngacilor.
Cu toate cd rolul emisferei stAngi in
cadrul lirnbajului este cunoscut de mult
timp, investigarea func!iilor fiecdrei emis-
fere a fost posibild relativ recent. in con-
difii de normalitate, creierul uman func-
lioneazd,ca un sistem: informa{iile primite
de o emisferd cerebrald sunt transferate
celeilalte prin intermediul unei formaliuni
de fibre nervoase, denumitd corp calos.
Aceastd formaliune nervoasd este cauza
generalizdrii acceselor convulsive in anu-
mite forme de epilepsie: un acces de epi-
lepsie inceput intr-o emisferd se transmite
celeilalte emisfere gi declangeazd la nive-
I ntro duc er e in ps ihologi e
lul acesteia o descdrcare neuronalf, ma-
siv6. in scopul prevenirii unei asemenea
generalizdri a acceselor de epilepsie, in
unele forme severe de boalS se sec{io-
neazd corpul calos. Interven{iile chirurgi-
cale de acest gen au reugit in unele cazuri,
oblinAndu-se o arneliorare a crizelor llri
efecte secundare - via{a de zi cu zi a
pacienlilor p[rea similard cu cea a per-
soanelor care aveau intacte conexiunile
interemisferice. Testele speciale au de-
monstrat insd existen{a efectelor secul.l-
dare separ6rii interemisferice (pentru a
putea inlelege aceste experimente este ne-
cesar insd un nivel mai inalt de cunogtinfe
psihologice).
S-a precizat deja ca nervii motori se in-
crucigeazd gi cd emisfera cerebrald stAngd
controleazi motricitatea pdrlii drepte a
organismului, iar emisfera dreaptd pe cea a
pdr{ii stdngi. S-a subliniat, de asemenea,
faptul cd aria corticald care controleazd
vorbirea (aria lui Broca) este situatd la ni-
velul ernisferei stAngi. Atunci cAnd privim
un punct situat in fa{a ochilor, imaginile
din stAnga punctului fixat, de la ambii ochi,
sunt transrnise emisferei stAngi (fig. 2.1a). in
ceea ce privegte migcarea segmentelor
corpului, situa{ia se schirnbd: emisfera
dreaptd ,,vede" miqcdrile mdinii stAngi, iar
emisfera st6ngd ,,vede" migcarile mAinii
drepte. in condilii normale, stimulii prelu-
crali la nivelul unei emisfere sunt rapid
transmigi, prin intermediul corpului calos,
cdtre cealaltd ernisferd, permilAnd astfel
creierului sd funclioneze ca un intreg. in
cele ce urmeazd vor fi
prezentate efectele
secfionlrii corpului calos, respectiv efec-
tele suprimdrii comunicdrii interemisferice
(viafa in condilii de separare interemis-
ferici).
Bazele biologice ale psihologiei 59

Punctul de fixare

Cimpul vizual
drept

.X

Corp
calos
secjionat

Fig. 2.14. Traseul informafiei senzoriale cltre cele doul emisfere cerebrale.
Atunci cdnd privirea estefixatd pe un punct situat inaintea ochilor, stimulii situali la
stdnga punctttlui fixat sunl transmiSi emisferei cerebrale stdngi Si cei situali la
dreapta, emisferei drepte. Emisfera stdngd controleazd miqcdrile mdinii drepte, iar
emisfera dreaptd conlroleazd miScdrile mainii stdngi. Transmiterea inforntaliilor
auditive se realizeazd tn cea mai mare parte incrucisat, insd o parte a aceslora este
transntisd emisferei de aceeasi parte cu urechea care le-a receplionat. Controlul
vorbirii, al limbajului scris Si al calculului matematic se realizeazd la nivelul
emisferei stangi; enisfera dreaptd deline controlul unor abilildli simple de limbaj,
cum ar fi cctnstruclia spaliald Si semniJica;ia.
60 Inlroducere in psihologie

Efectele sec{ionirii conexiunilor celelalte obiecte existente in trusa ascur-rsd

interemisferice
Prirnele studii pe aceastd temd au fost
efectuate de Roger Sperry, laureat al pre-
rniului Nobel in 1981 pentru studiile sale
in domeniul neurologic. Va fi prezentatdin
continuare una di ntre situal;i i le experirnen-
tale studiate. Subiectul cu secfiune a cor-
pului calos in antecedente era agezatin fala
unui ecran care nu ii perrnitea sd-gi vadd
mAinile (v. fig. 2.l5) 9i avea privirea fixatd
intr-un punct situat in centrul ecranului. L-r
partea dreaptd a ecranului era proiectat
periodic (timp de o zecime de secundd)
cuvAntul ,,piuli15". Dupd cum se gtie deja,
aceastd imagine vizuald a stimulului astfel
prezentat este proiectatd in ernisfera stArr-
gd, care controleazd activitatea p[r!ii drep-
te a organismului. S-a constatat c[ subiec-
tul era capabil sd aleagd piulila dintre
vederii, dar nu gi sd precizeze cuvAntul
proiectat pe ecran (vorbirea este controlatd
de ernisfera stAngd, iar irnaginea vizuald a
cuvdntului ,,piuli15" nu a fost transmisd
acestei emisfere). Atunci cdnd i s-a cerLlt,
subiectul nu a putut da detalii despre ac{iu-
nile efectuate cu mAna stAngd. De vrer.ne ce
informa{iile senzoriale referitoare la mAna
stAngd sunt transmise emisferei drepte,
emisfera stAngd nu primegte nici o infor-
malie despre ac{iunile sau senza{iile rn6inii
stAngi, toate aceste irrformalii fiind trirnise
emisferei drepte.
Dacd timpul de prezentare a stimulului
vizual este mai mare de o zecime de se-
cundd, atunci subiectul poate recep{iona
cuvAntul prin intermediul rnigcdrilor glo-
bilor oculari gi il poate trarrsmite emisferei
st6ngi. De asemenea, dacd privirea nu este
fixatd intr-un punct, informafiile vizuale

Fig. 2.15. Testarea functiilor celor doui emisfere cerebrale. (a) {,ln subiect cu ,,creier infu-
tttdldlit" poate identifica un obiect prin atingere cu miina stdngd, in sitttalia in care numele acelui
obiect este proiectat in partea stangd a ecranului, insii nu poate numi obiectul Ei nu poate preciza
acliunile efectuate cu ntdna sldngd. (b) Un cuvdnt co,npus este astfel proiectat incdt prima parte
este transntisd emisferei drepte iar cea de-a douii parle, emiSferei stdngi; in cazul experimentultti
originalafostJblositcuvdntulpanglicddepiiliirie-inenglezdhatband-,,hat" eraproiectatin
stdnga ecranuluiSi,,band" inpartea dreaptd. Subiectul raporteazdcdvede cuvdnlul,,panglicd"
fdrd a putea sd precizeze ce fel de panglicd. (c) O listd de obiecte comune (cum ar fi ,, carte " sau
,,cand") este proiectatd inilial in aSa Jbl incft sd rte lransmisd ambelor etnisfere cerebrale.
Lllterior, s-a proiectat pe ecran doar cuvdnttrl din partea stdngd (,,carte") care, dupd curn Stint,
esle lransntis cdtre emisfera dreaptd; in momentul in care i s-a cerut sd scrie cuvdulul pe care il
vede, strbiectul a scris cu mdna stdngd ,,cqrte", dar cand i s-a cerut sd precizeze cuvdntul pe
care-l scrie, subiectttl nu a $tiut (a spus cd scrie cuviintul ,,cand").
Bazele biologice ale psihologiei
sunttransmise cAtre ambele emisfere cere-
brale. Aparenta normalitate a activitSlilor
din via{a de zi cu zi in cazul pacienlilor
care au suferit sec{ionarea corpului calos
devine astfel explicabi16.
Experimentele ulterioare au demonstrat
cd subieclii cu corp calos sec{ionat sunt
capabili si comunice verbal doar ceea ce
este prelucrat la nivelul emisferei cerebrale
stAngi. in figura 2.15 (b) este ilustratf, o
altd situalie experimentali. Cuv6ntul ,,hat
band" (panglicd de pdlarie) este astfel
proiectat pe ecran incAt,,hato' (pdldrie) este
transmis cdtre emisfera dreaptd gi ,,band"
(in englezd este cuvdnt polisemantic, in-
sen-rnAnd panglicS, band6, grup, formalie
muzicalb) cdtre cea stdngd. intrebat ce
cuvdnt vede, subiectul spune ,.baud" iar
solicitarea de a preciza ce fel de .,bandoo
declangeazd diferite presupuneri (bandd de
rock, de holi etc.), rdspunsul corect fiind cu
totul intAmplator. incercdrile cu cuvintele
,,keycase" (seif) qi,,suitcase" (gearnantan)
au avut rezultate similarer.
Astfel, in condilii de separare intere-
m i sfericd inforrna{i i le prelucrate la n ivelul
emisferei drepte nu se transferd experienfei
conqtiente de care este rdspunzdtoare emis-
fera stAngS, ceea ce presupune faptul cd
fiecare emisferd are o activitate complet
separatd in raport cu cealaltd.
Daci unui subiect cu corp calos sec-
tionat i se acoperd ochii, acesta identificd
un obiect care se afl6 in mdna lui stAngd
(cum ar fi un pieptene, o periu{5 de din{i, o
cheie etc.) gi il folosegte adecvat, ins[ nu
poate descrie verbal acfiunile pe care le
face cu acest obiect. Acest lucru se int6.m-
pld pentru cd este blocatd transmiterea cd-
I
Din vocabularul limbii rorrdnc se pot folosiacele
combinalii de doud cuvinte care au infelcs gi izolate,
dar gi atunci c6nd sc compun (cum ar ti ..bineinlcles")
(n. trad.)
61
tre emisfera stAng6 a informafiilor senzo-
riale referitoare la obiectul respectiv. in
situalia in care obiectul este atins int6rn-
pldtor cu rnAna dreaptd sau cdnd acesta
produce un zgomot specific (cum ar fi
sunetul unor chei), identificarea corectd se
realizeazd lird nici o dificultate.
Degi nu define un control complet asu-
pra vorbirii, emisfera cerebralS dreapti are
totugi func{ii lingvistice: recunoa$terea
semnificafiei cuvintelor gi coordonarea
scrierii lor. Aga cum s-a vdzut in experi-
mentul ilustrat in figura 2.15, dacd unui
subiect cu secliune de corp calos i se pre-
zint6, pentru un interval suficient de mare,
o listd de cuvinte astfel incdt sa fie posibild
transmiterea lor la ambele emisfere cere-
brale, se constatd cd prezentarea ulterioard
de foarte scurtd duratd a unui singur cuvdnt
din acea listd, in partea stAnga a ecranului,
este suficientd pentru a scrie cu mAna
stAngd cuv6ntul prezentat. Dacd in aceastd
situalie i se cere subiectului sd precizeze
cuvdntul pe care l-a scris cu m6na stAngd,
se constatd insd cI acesta va spune un
cuvdnt, la intAmplare, din lista iniliala. Su-
biectul gtie deci cd a scris ceva pentru cd
simte migclrile specifice scrisului dar, dirr
cauza lipsei de comunicare dintre emisfera
dreaptd (datoritd cireia vedem gi scriem un
cuv6nt) gi emisfera stAngd (care contro-
leazd vorbirea), subiectul nu va putea pre-
ciza ce scrie (Nebes qi Sperry, I 971 ; Sperry,
1970).
Specializarea emisferelor
cerebrale
Studierea subieclilor cu sec{iune de corp
calos indicd faptul cI cele doud emisfere
nu au aceleagi funclii. Activitatea emisferei
stAngi ne conferd capacitatea de a ne
exprima prin limbaj, de a efectua activitdti
logice gi analitice complicate, precum gi
62
calcul matematic. Activitatea ernisf-erei
drepte ne permite sa irr{elegem formele
simple de lirnbaj (cunr ar fi rdspurrsul la
substantive cornune prin selectarea obiec-
telor astf'el denur.nite, ca,.piuli1b" sau
,,pieptene") sau chiar rdspunsul la asocia{ii
ale acestor obiecte (dacd se cere, astfel
incAt solicitarea sd fie transmisd doar
emisferei drepte, si se selecteze dintr-un
grup de obiecte pe cel cu care ,.se aprinde
focul", mAna stAngd va fi in aga fel coor-
donatd incAt sd se selecteze chibritul).
Ernisfera dreapt6 nu poate insd in{elege
fonnele lingvistice mai abstracte; chiar la
cornenzi relativ simple de genul: clipegte.
apleac6-te, miqca-fi capul. zArnbegle, se
rdspunde nurnai rareori.
Ernisfera dreaptd controleazd activit6-
lile de calcul aritmetic, insd nulnai adu-
ndrile simple, de uumere alcdtuite din doud
cifre. La accst nivel se realizeaza insd
coordonarea spaliala qi structural5 a cous-
truc{iilor geometrice gi a irnaginilor tridi-
mensionale, a asarnbl[rii conrponeutelor
colorate intr-un desen complex. S-a con-
statat cd subieclii cu sec{iune de corp calos
fac multe greqeli in situalia in care li se
cere sd-gi foloseascd doar mAna dreaptd
pentru a reuni diferite elemeute, fiind di-
ficil controlul mdinii stAngi, mAnd care
corecteazd aLltomat gregelile licute cu
mAna dreaptd.
Existenta specializdrilor diferite ale
emisferelor cerebrale este demonstratd gi
de studiile cu subiecfi normali. S-a con-
statat cd stirlulii verbali fbrd sens pot fi
identificafi mai repede gi cu mai multd acu-
rate{e cAnd sunt prezentafi irr parlea dreaptd
a cAmpulLri vizual. adicd in aga fel incAt sd
fie transrniqi emisferei stdngi. ldentificarea
chipurilor umane, a expresiilor faciale, a
emoliilor, a liniilor inclinate sau a loca-
I nl r ct ducere in ps iho logi e
lizdrii unuipunct se realizeazd mairepede
dacd acestea snnt prezentate sub formd
de spoturi, in partea stAngd a cArnpului
vizual. Studiile efectuate cu ajutorul elec-
troencefalogramei (EEG) aratd cd acti-
vitatea electricd a emisferei stAngi cregte in
cazul unei sarcini verbale, pe cAr-rd o sar-
cind spafiala determind creqterea activitatii
electrice a emisl'erei drepte (Springer gi
Deutsch, i9B9; Kosslyn, 1988).
Toate aceste constatdri experimentale
ruu sus{iu faptul cd cele doud errisfere cere-
brale funcfioueazd independent una fa{a de
cealalta, ci tocrrai contrariul: etnislerele
cerebrale au specializari diferite insa igi
intcgreazd totdeauna activitdtile gi tocrnai
aceastd interac{iuue este cea care conferd
supelioritate proceselor psihice, procese
care sunt mult mai cornplexe gi diferite fala
de activitalile specifice fiecdrei emisfere.
Aga cum a afirrlat Lev\':
,,Aceste dif-erenle trebuie concepute in
termeni de contribulii diferite ale fie-
cdrei ernisfere la constituirea activi-
t[filor cognitive ca un intreg. Atunci
cand o pcrsoana cite$te o povestire.
emisfera dreapta joacd un rol important
in decodificarea infonnatiei vizuale, in
menf inerea gi structurarea povestirii, in
aprecierea con{inutului urnoristic gi
emo{ional, in infelegerea senrnificaliei
pe baza asocialiilor existente gi in in-
{elegerea metalorelor. in acelagi tinrp
insd, emisfera stAngd detine un rol in.r-
portant in intclegerea sintaxei, transfor-
marea cuvintelor scrise in reprezentdrile
lor fonematice gi in sesizarea semni-
fica{iei pe baza relaliilor cornplexe
existente intre concepte qi sintax6. Nu
existd nici o activilate care sd irnplice o
singurd enisf-era sau la care numai o
emisferd sd iqi aducd contributia".
(1985, pag.44)
 I
Ba:ele biologice ale psihologiei 63

{iale (substantivele sunt folosite numai la sin-

Limhajul Si crcierul
Ir{aj oritatea cuno5tinle lor actuale legate de
mecanismele limbajului provin din observarea
pacienlilor cu leziuni cerebrale datorate tumo-
rilor. traumatismelor sau accidentelor vascu-
iare. Afazia este una dintre tulbur6rile de lirn-
baj care este cauzati de leziuni cerebrale.
Aga cum s-a men{ionat deja, in anul 1860
Broca a observat ctr in cazurile de afazie expre-
-rl,c7 existf, leziuni ale unei arii cerebrale situate
in partea laterald a lobului lrontal stAng. Le-
zarea ariei lui Broca determind dificultati de
pronun{ie, dar gi alte tulburdri de vorbire: degi
i;i menline semn ifi calia, vorbirea pacienlilor cu
astfel de leziuni contine doar cuvintele esen-
gular, iar ad.jectivele, adverbele, articolele 9i
conjuncliile sunt ornise). Aceqti pacien{i nu au
dificultali de irr[elegere a Iirnbajului vorbit sau
scris.
in anul 1874, omul de gtiinld german Carl
Wernicke constata cb leziunile unei arii cere-
brale situate tot in ernisfera stdng6, ins6 in lobul
temporal, determind afozia de recepSie, o all6
tulburare de lirnbaj ce constd in incapacitatea
de infelegere a semnificaliei cuvintelor: pacien-
1ii aud cuvintele insd nu le inleleg. pot sd
articuleze corect cuvintele gi sd le combine,
insd vorbirea nu are in[eles. Aceastd arie cere-
brald a fost denurnit6 aria lui l4/ernicke.
Prin analiza acestor doud tulbur6ri de vor-
bile, Wernicke elaboreazd un model al pro-
ducerii pi inlelegerii limbajului care, degi da-
teazd de 100 de ani, este inch destul de,,ac-
tual", caracteristicile sale principale fiind apre-
cilte gi in prezent. Pornind de la acest model.

Exprimarea cuv6ntului auzit Exprimarea cuvAntului scris

Aria motorie Aria motorie

Aria lui Broca

Aria auditivd primari Aria lui Wernicke Aria vizuali primari

Aria lui Wernicke
a b

Fig.2.l6.ModelulWernicke-Geschwind. Inagineadinparteastdngcireprezinldtraseulcortical
.,; :a:ttl receptiirii Si articuldrii unui ctrvdnt auzi!. Impulutile nervoase sunl transmise de la ni,-elul
i,t:hii citre aria auditit'd primard; cuvattttrl^nu poatef insi inleles decar atunci cand senttultrl
';.t1'os este transmi.s cdtre aria lui Wernicke. In aceastd arie corlicalai (tre loc identificqrea cadului
JJtslic al ca,antului Si transmiteree nentoasd a aceslui cod cdlre aria lui Broca, unde are loc
:-rivarett co"lultti articulutor c'oresputt:dlor Si lransntilcrea ttccstuia cittre aria tnolorie. Aria
v'riorie coordoneazd actit,itatea musculard a buzelor, limbii Si luringelui in vederea producerii
'.
'rbit'ii. in imaginea din parlea clreaptd este ilustrat traseul corticql in cazil receptdt'ii itnui cuvant
fl citirii acestuia. In/brmasia vizuald este transntisd de la nivclul globilor oculari cdtre aria
-i-'r'ri
::,-iit ra pritttaru Si apoi cdtrc gintl angttlar, care asocia:dforntai vi:uale a cuvctntului coclul
::'.tstic corespun:dtor din aria lui Wernicke. Odatd ctt identificarea codului acustic Si stabilirect
.:nttiJicapiei cuvantuhti, esle posibild exprintarea acestuia in modul descri.s atrerior.
64
Norman 'Geschwind a elaborat modelul
Ll/ e r n i c k e -G es c hw in d (G eschw i nd, I 979), con-
form cbruia aria lui,Broca stocheazd coduri
articulqtarii care determini acea secven{i a
acfiunii musculare necesard pentru a pronunla
un cuvdnt. Atunci cdnd aceste coduri sunt tran-
sferate ariei motorii, ele determini activarea
musculaturii buzelor, a limbii gi a laringelui
intr-o modal itate adecvati articuldrii.
La nivelul ariei lui Wernicke se stocheazd
codurile auditive ale cuvintelor gi semnificalia
acestora. Dacd trebuie rostit un cuvdnt. codul
auditiv corespunzator trebuie s6 fie activat in
aria Wernicke gi transmis prin intermediul
fibrelor nervoase:p6nb la nivelul ariei Broca,
unde activeazd codul adiculator al cuvdntului
respectiv. Pentru a putea produce vorbirea,
codul articulator este transmis ariei motorii.
Pentru a infelege un cuvdnt receptat auditiv,
acesta trebuie transmis din aria auditivd la aria
lui Wernicke, unde pe baza formei auditive a
cuvintelor este identificat codul auditiv cores-
punzitor care, la rdndul sdu. activeazd semnifi-
calia cuvdntului.
Un cuvdnt scris este mai intiii inregistrat la
nivelul ariei vizuale gi transmis apoi girului an-
gular, care asociaz6 forma vizua16 a cuvAntului
cu codul sdu auditiv din aria lui Wernicke.
Semnificalia cuvdntului se va gti doar in mo-
mentul in care codul auditiv al acestuia a fost
identificat. Semnificalia cuvintelor gi codurile
acustice sunt stocate in aria Wernicke. codurile
articulatorii sun[ stocate in aria Broca. iar girul
angular compard fonna scrisd a cuvintelor cu
codurile lor auditive. Nici una din cele doud
Sistemul nervos vegetativ
A fost specificat ntai devreme faptul cd
sistemul nervos periferic este alcdtuit din
doud mari subsisteme: sistemul nervos so-
matic, care cool"doneazd, activitatea mus-
culaturii scheletice gi primegte infornrafii de
la nivelultegumentului, rnusculaturii gi di-
ferililor receptori senzoriali, qi sistemul
nervos vegetativ. Acesta din unnd contro-
leazd activitatea glandelor gi a musculaturii
I ntr o dttc er e i n ps ih o I ogi e
arii nu stocheazd informalii referitoare la sem-
nifica{ia cuvdntului- semnificalia unui cuvdnt
este gdsitd doar in momentul in care codul
acustic al acestuia este activat in aria lui
Wernicke.
Modelul reu$e;te sd ofere o explicalie pen-
ffu cele mai multe tulburdri de limbaj prezen-
tate de afazici. Leziunile ariei Broca deterrnind
tulburdri de producere a vorbirii, dar au mai pu-
line influenle negative asupra inlelegerii limba-
jului, oral sau scris. Leziunile ariei Wernicke
au efecte grave asupra' inlelegerii limbajului
insl nu duc la tulburdri de articulare, degi ceea
ce spune bolnavul este lipsit de infeles. Acest
model are o mare capacitate predictivd: lezarea
girului angular determinI incapacitatea de
citire, dar nu gi de in{elegere a limbajului oral
sau scris, iar leziunile ariei auditive determind
incapacitatea de inlelegere a Iimbajului oral.
dar nu gi tulburdri de citit sau de vorbire.
Exist6 cAteva cercetdri ale cdror rezultate nu
pol fi explicate adecvat pe 6aza rnodelului lui
Wemicke-Geschwind. Spre exernplu, stimula-
rea electrictr a unor intinse arii corticale in tim-
pul interven{iilor neurochirurgicale poate pro-
duce tulburdri ale funcfiei de rccep{ie gi de ex-
presie. in acelagi timp. Acest rezultat ar sugera
cd anumite zone corticale controleazd atdt
producerea, cdt gi inlelegerea limbajului. Degi
in prezent suntem destul de departe de un
model perfect, exist6 totuii ceftitudini in ceea
ce privegte localizarea corticalA a anumitor
componente ale lirnbajului (Geschwind gi
Galaburda, 1987).
netede care includ organele inteme (inima,
vasele de sAnge, tractul digestiv). Termenul
de,,ueted" gi ,,striat" se datoreazd faptului
cd acesta este aspectul lor rnicroscopic.
Sisternul nervos vegetativ coordoneazd deci
activitatea musculard involuntar6, implicatd
irr digestie, circulalia sanguind etc., activitdti
care au loc chiar gi in timpul somnului sau
in stare de incongtientS.
ie Bazele biologice ale psihologiei 65

0- Sistemul nervos vegetativ are douA acliunile exercitate de aceste doud compo-
nt componente distincte, sistemul simpatic gi nente la nivelul diferitelor organe interne.
rl cel parasimpatic, care au adesea acliuni Parasimpaticul are efect constrictor pu-
ri
antagonice. In figura 2.17 sunt prezentate pilar, stimulator al secre{iei salivare gi inhi-
l-
l-
le Glanda lacrimalA -f---*-v/--\
Globul
I-
Mucoasa nazale Mucoasa nazale
t-
Velul palatin parotidi
le Farlngele
.ri Glanda parotidi Glandele sublinguale
submaxilari
Glandele sublinguali
n 9i submaxilare Plit6ni Bronhii
st
2
le
al
6
[.
:'' ,",'.$
tu
ri i p376s;mp1;gl
t- ; -1a-S!mp*q!ic ;
l-
>.
(-
?
ir
Pancreas
5i
ul
a
)r
9i
Plex
hipogastric

Glanda suprarenale

Colon distal 'Colon distal

Organe genitale Rect

Ureiere
Vezica urinare

Fig.2.l7. Fibrele motorii ale sistemului nervos vegetativ.Componenta simpalicd este reprezen-
tatd in parteq dreaptd afigurii, iar cea parasimpaticd tn partea stdngd; liniile mai groase indicd
.fibrele preganglionare, iar cele punctatefibrele postganglionare. Neuronii simpatici, cu originea
in mdduva toracicd Si lombard, slabilesc legdturi sinaplice cu ganglionii situali in imediatd
vecindtate a inimii. Neuronii parasintpatici pdrdsesc sistemul nervos la nivelul trunchiului
cerebral Si al mdduvei sacrale Si se conectezd cu ganglionii situali in apropierea organelor
interne. Cea mai mare parte a organelor interne au inemalie dubld, simpaticd Si parasimpalicd.
66
bitor al ritmului cardiac, iar sistemul sirn-
patic are efecte colltrare in toate aceste
cazuri. Starea de norrnalitate este rnenli-
nutd datoritd echilibrului dinarnic al aces-
tor doui sisteme.
Componenta simpatici ac{ioneazd si-
multan asupra mai multor organe, ir.r
situalii de mare incdrcdturb emo{ionalS
sau de activitate intensd, determindud:
cre$terea ritrnului cardiac, dilatarea arte-
relor din rnusculatura scheleticS, constric-
lia arterelor din piele qi din organele di-
gestive, intensificarea transpira{iei gi a ac-
tivi6tii anumitor glande endocrine (care
va avea carezultat ulterior cregterea stdrii
de vigilen{d).
Sistemul parasirnpatic igi exercitd acliu-
nea numai asupra unui organ la un tnourent
Sistemul endocrin
Datorith ac{iunii sale directe asupra ac-
tivitatii musculare 9i endocrine, sistemul
nervos coordoneazd acele activitdti care
presupun modificdri rapide. Spre deosebire
de acesta, sistemul endocrin are o acfiuue
rnai lentd gi exercitd un control indirect
asupra activitetii organisrnului, prin inter-
rnediul unor substanle biochimice numite
hormoni. Horrnonii sunt secretali de dife-
rite glande endocrine gi suut eliberali in
sAnge (fig. 2.18). unde aclioneazd asupra
anur.nitor celule qi prin interrnediul cdruia
circula in intreg organismul. Fiecare
celLrld-1inti existentd in sAnge dispune de
receptori specializati care recullosc rrurrrai
anumili hormoui. Unele glande endocrine
sunt activate de cdtre sisternul nervos, iar
altele sunt activate de rnodificdrile biochi-
mice inregistrate in organism.
Una dintre cele mai importante glande
endocrine, hipofiza (glanda pituitarl),
situatd Ia baza creierului, chiar sub hipo-
In I rocltr cere i n ps ihol ogi e
dat, ac!ionArrd in conditii obignuite de via-
{d. Sistemul parasinrpatic controleazd di-
gestia gi, toate fLrnc(iile fiziologice care
couservd gi protejeazi resursele orgauis-
mului.
Degi, in general, func{ionarea sirlpati-
cului gi parasimpaticului are efecte contra-
rii, existd totugi cdteva excep!ii, situa{ii in
care au loc interac{ir-rni complexe: degi
sistemul nervos simpatic este dominant irr
situa{iile cu implica{ii emo{ionale intense,
se intAmpld destul dc frecvent sd apard
epistaxisul (henioragia nazalA) atunci cAnd
ne este fricd de ceva. Un alt exemplu este
actul sexual masculin corlplet. care presll-
puue ereclie (actiune a sisternului ner\ros
parasimpatic) urmatd de ejaculare (efect al
sistemului nervos sinrpatic).
talamus (v. fig. 2.8). produce un rrare nu-
mdr de hormoni. Unul dintre hornionii hipo-
fizari exercitd influen[e covArgitoare asupra
cregterii organismului: hiposecrelia duce la
aparitia piticisrnului' (nanismr-rl hipofizar),
iar hipersecre1ia are ca rezultat gigantismul.
Alli honnoni secreta{i de hipofiza coor-
doneazd activitatea altor glande endocrine
(tiroida, glandele sexr.rale gi glande le supra-
renale). La multe aninrale aleuerea pane-
nerurlui, ,,cucerirea" acestuia gi alte aspecte
ale cornponarnentului reprodtrctir se bazea-
za pe o complexd interactiune intre activi-
tatea sistenrului nenos ;i influentele hipo-
fizei asupra gladelor sexuale.
Relaliile existente intre hipoliza gi hipo-
talamus demonstreazd complexitatea inter-
ac{iunilor dintre sistemul endocrin gi cel
nervos. in sitLralii de stres (fricn, anxietate.
durere, trdiri emo(ionale etc.), anurlili
ueuroni hipotalamici secretd o substanfd
denumitd factor de elibcrare corticotrop
Bazele biologice ale psihologiei 67

Hipotalamus
Glanda
Glanda pinealS pituitari
(Epifiza) (Hipofiza)

Glandele
paratiroide *
situate pe fala
posterioarA a
glandei tiroide

f'-""-"-*1 * Ovare

l*Wl 1l
(la femeie)

Testicule *
(la birbat) -J.J

Fig. 2.18. Cdteva dintre glandele endocrine. 116rmonii secretayi de glandele

endocrine strnt lafel de importanli penlru reglarea activiliilii organismului co
Si sislemul nen,os. Sistenrul endocrin Si cel nervos pre:intd di/brenle in ceea ce
pritteSte vile:a de acliune; un impuls nervos poate Iraversa organismul in
ciileya sutitni de secundd in tinp ce, pentru a produce un efect, glandele
endocrine au nevoie cle secunde sau chiar tninute; hormonii, odata eliberuli,
lrebuie sd ajungd irt zona lintd.

care, trausportatb la hipofiza printr-o for-
ma{iune tubularS, stirnuleazd secrefia hor-
monului adrenocorticotrop (ACTH) - cel
mai puternic horrnon desclrcat in organism
in condilii de stres. ACTH-ul este eliberat
in sAnge gi transportat cf,tre glandele supra-
renale unde deterrnind secretarea altor
30 de hormoni care, fiecare la rAndul lui,
au un anumit rol in adaptarea organismului
la situaliile de urgen!6. Aceastd succesiuue
de procese ilustreazd existenla corrtrolului
exercitat direct sau indirect (via hipotala-
mus) de cdtre sistemul nervos asupra acti-
vit5lii endocrine.
68
Glandele suprarenale exerciti influen-
fe in mod deosebit asupra dispoziliei, nive-
lului energetic Ai capacitdlii de adaptare la
stres. Partea internl a acestei glande secre-
t5 epinefrina gi norepinefrina (nurnite gi
adrenalini gi noradrenalinl). Epinefrina
are ca ac{iune principald (adesea aldturi de
sistemul vegetativ simpatic) pregdtirea or-
ganismului pentru situalii de urgenf6. Un
asemenea efect sirnilar simpaticului este
cel exercitat asupra musculaturii netede gi
a glandelor sudoripare. Mai deterrnind de
asemenea constricfia vaselor de sAnge la
nivelul stomacului gi intestinului gi intensi-
ficarea ritmului cardiac (aproape oricine a
simlit, in anumite momente, ,,c[-i bate ini-
ma ca a puiului de gdind").
Norepinefrina are efecte relativ simi-
lare, de pregdtire a organismului pentru
situalii limit6: la nivel hipofizar, norepi-
nefrina stimuleazd secre{ia unui hormon
care aclioneazdla rAndul lui asupra pdrfii
Influenfele genetice asupra comportamentului
Pentru a in{elege baza biologicd a psi-
hologiei, este necesard cunoagterea c6torva
aspecte referitoare la influen{ele ereditare.
Studiul genetic al comportamentului face
apel atdt la metodele psihologiei, cAt gi ale
geneticii gi constd in analiza transmiterii
ereditare a caracteristicilor de comporta-
ment (Plomin,1991). Se qtie cd multe carac-
teristici fizice - inillimea, structura osoas6,
culoarea pdrului gi a ochilor etc. sunt
- tere copilul primegte 23 de cromozomi de
moqtenite. Specialigtii din acest domeniu
sunt insb interesali de gradul de transmisi-
bilitate al caracteristicilor psihologice - ni-
velul intelectual, temperarnentul, stabi-
litatea emo{ionald etc.
I ntro duc er e in ps iho Io gie
externe a glandei suprarenale. Acestproces
are ca rezultat final stimularea activitSlii
ficatului in vederea cregterii glicerniei
(concentra{ia de glucozd din sAnge) astfel
incAt organismul sd aibd suficient[ energie
pentru o ac{iune rapid6.
Neurotransmildtorii gi hormonii au
func{ii similare: ambii transmit mesajein-
tre diferitele celule ale organismului. Neu-
rotransmilbtorul transmite rnesaje intre
doi neuroni, efectele acestei acliuni fiind
foarte precise. Prin contrast, hormonii pot
parcurge o distan{6 mare prin organism,
acliondnd in mod diferit asupra celulelor.
Ceea ce surprinde este insd faptul cd
existd mesageri chimici care indeplinesc
ambele funclii: epinefrina gi norepine-
frina, spre exemplu, actioneazd ca neuro-
transmildtori atunci cAnd sunt eliberafi de
cltre neuroni gi ca hormoni atunci cAnd
sunt eliberali de cdtre glandele supra-
renale.
Cromozomii gi genele
Unitdtile ereditare debazd, prin care se
primegte zestrea geneticd de la pdrinli gi se
transmite mai departe copiilor, se gdsesc la
nivelul unor structuri numite cromozomi,
amplasali in nucleul fiecdrei celule a
organismului. Majoritatea celulelor din or-
ganism conlin 46 de cromozomi. La nag-
latatd. gi 23 de la mamd, fonndndu-se ast-
fel 23 de perechi de cromozomi care se
men{in dup6 fiecare diviziune celulard
(fig.2,1e).
Bazele biologice ale psihologiei 69

tJ. q f ii
ll
fbil
iA rs
lL
tf
It *t
tr C{ G
fi r.:d
123 4 , 5'
c
"tt I{ }} if qi
It
It !r11 lf
f"*rl
6789 10 12''
D E
.! lr
It13 L.
$t
14
*ri
gl.
15
n!!
la
,,8
16
*itl
17
1T
tf
F G
Ai',
19
qe
20 .l
'**
21
lr*
tf, tiN
22
'
$*
xx
Fig. 2.19. Cromozomii. in inagine (ndritd
foarte mult) sunt reprezentali cei 46 de cromo-
zomi ai femeii. Bdrbatul are aceiasi cromo-
:omi, de la I la 22, iar perechea 23 vafiXY Si
nuXX.

Fiecare cromozom este alcdtuit din mai

multe unit6li ereditare denumite gene (un
segment de acid dezoxiribonucleic -
ADN, care este de fapt purtdtorul informa-
liei genetice). Moleculele de ADN au for-
mb de elips6 dublS (spirald), aga cum se Fig. 2.20. Structura moleculei de ADN.
poate vedea in fi5ura2.20. Fiecare spirald esteforntatd dintr-un zahar (S)

Toate moleculele de ADN au aceeagi Si un fosfat (P) dispuSi alternativ. Fiecare

compozilie chimicd: un zahar simplu
(dezoxiriboza), un fosfat qi patru baze -
adenina, guanina, timina gi citozina (A, G,
T, C). Cele doud lanluri ale moleculei de
ADN, alcdtuite din fosfali gi glucide, sunt
separate de perechile de substanle bazice.
Datoritd propriet6lilor structurale ale aces-
lor baze, A se combini intotdeauna cu T,
iar G face totdeauna pereche cu C. Bazele
amintite sunt secvente care se gdsesc pe tot
parcursul lanfului molecular, aceste sec-
vente constituind de fapt codul genetic.
punte dintre lanlurile spiralate esteforntatd din
patru substanle bazice (A, G, T, C). Natura
dubld a structurii Si limitarea perechilor bazice
in timpul
face posibild autoreplicareq ADN.
diviziunii celulare, cele doud lanluri ale
moleculei de ADN se separd prin intermediul
perechilor de baze; fiecare bazd a acestei pere-
chi se combind cu cdte un lany molecular.
Fiecare lanyformeazd, folosind excesul de baze
existent la nivel celular, un nou lan! comple-
mentar; un A atasat unui lan!va atrage unT
S.a.m.d. Printr-un proces de acest fel, dintr-o
moleculd de ADN se vor.fornta doud molecule
de ADN identice.
70
Ceea ce da ADN-ulLri posibilitatca de a
transmitc mesaje ge neticc dif-erite este fap-
tul cd cxistd neuunrarrate araujanrente ale
bazelor. Tot aceste patru baze sunt acelea
care specificd caracteristicile oricarui orga-
nisrl in viatd ;i araniameutul lor hotardnd
dacd lespectivul orgarr isru este o pas[re, un
leu. urr pe$te sau Michclangelo.
Gena transrnite instruc{iuni codificate
celulei, determinand astfel functia speci-
fica pe care aceastd celuld o va deline.
funcfie care consti de obicei in produce-
rea unci anurnite proteine. Dcgi toate
celulele din organisrn contin acclcagi ge-
ne. specializarea ficcdr-eia este posibila
datorita faptului ci nuurai 5-10 % dintre
genele pe care lc con{ine o celula datd
sunt actir,e. in proccsul de dezvoltare a
celLrlei-ou fecundate. irr fiecare cclula
exista gene active gi gene inactive. AtLrnci
cAnd ,.genele uervilor" suut activc. ceIula
se va dezvolta ca ncLrrou (pentru cf, genele
vor oricnta celLrla in aga fel incAt sa pro-
duci acele substarrte care ii r or pcrmite sd
functioueze ca neuron - lucru carc nu ar fi
posibil dacd gerrelc irelevarrte pcntru un
neuron, culn ar fi ..gcnele mugchilor". rru
ar fi dczactivate).
Ca gi cromozorrii. genele se giisesc sub
forrnd de perechi. iar iu cadlul llccirei
perechi o genl proviue dc la tata gi cealaltd
de la rnarnd. in accst fel copilLrl prirnegte
numai jurndtate dilt nuntdrul de gcne al
runuia din parinti. NurndruIaproxiurativ de
gene dintr-un cror.nozonr utnan este de cel
pu{in I 000 gi de aceea este putin probabil
ca doi oarneni sa aibd aceeagi zcstre et'e-
ditara, chiar daca au aceeagi pdrin{i. Sin-
gura exceptie este cea a gemettilor tttono-
zigoli care, din cauza l'aptului cd proviu
dintr-o singura celr-rla-ou. au acclcagi gene
gi surrt idcrrtici ca llzionorrrie.
I nlroducere itr ps i hol ogie
GENELE DOMINANTE $I GENELE
RECESIVE. Oricare dintre cele doud gene
ale unei perechi poate fi dominanti sau
reccsivi. Persoancle la care arnbele gene
din pereche sunt dominante ntanifestd ca-
racteristicile prescrise de aceste gene do-
tninante; aturtci cAud una este dominantd gi
cealaltd recesivS. gena dominantd va deter-
caracteri st ic i le persoane i : folrra rece-
r.n i na
sivi a caracteristicii este exprimatd doar in
sittntia iu calc urrbelc seuc sturt lecesir e.
Cenele care deterr.lrind culoarea ochilor,
spl'c exelnplr-r. ac(ioueazl clupa ruodelul
domindrii - reccsivitatii: albastrLrl este re-
cesiv iar culoarca caprui estc dourinantd.
Astfel. Lrn copil cLr ochii albagtri are fie
arnbii parinli cLr ochi albagtri. fle unul cu
ochi albagtri gi celalalt cu ochii caprui (are
dcci ca gend rcccsivd gena pcntm ochi
albagtri). fie ambii pdrinti cu oclti cdpnri
(arrrbii parinli lu scne recesirc l)cnlnl cr.r-
loarea albastra). LJn copil cLr oclrii cdprui,
nu poate proveni insa din pnrinti cu ochi
albagtri.
LJnele dintlc caracteristicile purtate de
gcrrele recesivc pot li alopccia. albinisrnul,
hernofilia qi altcle. Nu toatc genele ur-
rlcazd insi rrodelul dorniuan!ci - rccesi-
vitatii $i. dupi cLrnr se va r,cclea irr cou-
tinuare. maj oritatca caracteristici Ior umane
sunt determinatc cle actiunea couvcrgentd ir
rnai rnultor ccne. gi nu de actiurrea uneia
sin gure.
Degi rnajoritatea caractel'isticilor untane
lru sr-lnt deterrninate de ac{iLrnca trnei sin-
gure gene, existir cAteva exccptii. Din
punct de vedere psihologic, sunt interesarr-
te caztrrile de,fcrtilcatorrro'le (FCLJ) si nrct-
lruliu Hutrlinglor (MFl). arnbcle constand
in deteriordri ale sistenrului rrcrvos con-
corlitent cu existenta unor lulburdri cog-
lritive gi de cornportantent. Specialigtii iri
genelicd au identiflcat gena responsabila
 Bazele biologice ale psiholog,iei
pentru aparitia ferrilcetonuriei, precum gi
localizarea aproxirnativd a genei care pro-
I voacd boala Huntington.
FCU este rezultatul acliunii unei gene
recesive care este rnogtenitl de la fiecare
pdrinte; copilul nu poate digera un ami-
noacid esen{ial (fenilalanina), care se acu-
muleazd in organism, ajungAnd in sistemul
nervos, unde provoacb deteriordri cerebrale
ireversibile. Copiii cu FCU prezintd o
retardare severd gi, de obicei, inceteazd din
via{d inainte de vArsta de 30 de ani; dacd
aceastd boalS este descoperitd la nagtere gi
copilul este supus unui regim alirnentar
adecvat, qansele de supravie(uire gi de nor-
malitate intelectuald sunt destul de mari.
inainte de a se cunoa$te localizarea genei
care provoacd aparilia acestei boli, diag-
nosticarea era posibild numai in jurul
vdrstei de 3 ani. in prezent este insd posi-
bild chiar depistarea prenatalS a bolii, ast-
fel cd o dietd adecvatd se poate incepe incd
de la nagtere.
MH este deterrninati de o singurd gend
recesivd; evolulia de lungd duratd a bolii
duce la degenerarea anumitor zone cere-
brale gi, in final, la moarte. Pacienlii igi
pierd treptat capacitatea de vorbire gi de
control a migcdrilor, inregistr6ndu-se dete-
riorbri semnificative ale mernoriei gi inteli-
genlei. Boala apare intre 30 gi 40 de ani,
lird sd fi existat anterior semne care sd
ingrijoreze. Dup[ diagnosticare, pacien{ii
nrai trdiesc cca l0-15 ani, timp in care are
loc o degradare progresivd; mai mult, apa-
re sentimerrtul de agonie dat de disperarea
de a gti cd, urrneazd irnplacabil sf6rgitul.
Cu toate cd gena care este cauza bolii
Huntington nu a fost incd izolatd, gene-
ticienii au stabilit cd este localizatd intr-un
anumit punct al unui cromozom. Datoritd
studiilor genetice este acum posibila tes-
tarea in vederea depistirii riscului apariliei
7l
bolii, cu o probabilitate de 99Yo. In
momentul in care gena va fi izolatd gi
structura ADN va fi stabilitS, proteina pro-
dusd de aceastd gend va putea fi deterrni-
natd; aceastd proteind este posibil sd fie
cauza MH gi ar putea deci sd furnizeze
inforrnalii referitoare la rnodalitdlile de
tratamerrt.
GENELE SEXUALE. Cromozomii
masculini qi cei feniinini au aproxirnativ
aceeagi structurd microscopicd, cu excep{ia
pereclrii 23 care determind sexul indivi-
dului gi poar1d in ea caracterele sexuale. in
mod normal, la ferneie perechea de cro-
rnozomi 23 este alcdtuitd din doi cromo-
zorni identici, numili cromozorni X, iar la
birbat aceastd pereche de cromozomi este
fonnatd dintr-un crolnozonl X gi unul,
pulin diferit, crornozomul )'(v. fi5.2.19).
in mod obignuit, perechea feminind este
simbolizatd prinXX, iar cea masculind prin
XY.
Diviziunea celulard rru produce modifi-
cdri ale num6rului de cromozorni ai celu-
lelor rezultate, acesta rdmAnAnd de 46. ca
qi pentru celula iniliala. Excep{ie face divi-
ziunea celulelor sexuale, celule care au23
de cromozomi; spennatozoidul gi ovulul au
deci c6te 23 de cromozomi. Fiecare ovul
are cAte un cromozom { iar fiecare sper-
rnatozoid poate avea fie un cromozorn X,
fie unul Y; daca cronlozomul care intrd
primul in ovul este unul detip X, celula-ou
va avea deci doi crornozomi X iar copilul
va avea sexul feminin; dacd ovulul este
fecundat de un spermatozoid de tip )/, cea
de-a23-a pereclre de crornozon-ri va fi -l?
gi copilul va avea sexul rnasculin. Femeile
mo$tenesc deci un crontozom X de la
mamd gi un altul, totX, de latatd; barba{ii
mo$tenesc un cromozornXde la mami gi
unul I'de la tatd. Acesta este procesul prin
72 I ntroducere in psihologie

Feminin Masculin

/- \ '\,.
-
W
/- u**'t'
Ovule
#'I "--_""-".-#T #""
-";,:;*::.,.1)," ffispermatozoizi
i: '""'"i"-.-,*--"'
-;;--'- ''-11
_-""F**-"_ f "/"tj
i '--"i"
W "
fMsrffi
J-*'-.*
)d' *ru
*
,viq?h.,,ffiEiindeM
.i.ss j * B"m
,x,W & K.ffi# 6"* iffi
;#% Feminin
ww
%dhesffi &

Masculin
x."ffi

Fig.2.2l. Sexul descenden(ilor. Fenteile au celuleXX, deci toate ovulele conlin cdte
un cromozom X. Bdrbayii au celule XY; jumdtate din numdrul de cromo:omi ai
spermatozoizilor suntX, iar cealaltdjumdtoteY. Sexul descendentului este determinat
de cromozomul sexual conlinut de spermatozoidul carefecundeqzd ovulul.

care cromozomul tatilui deterrnind sexul
copilului (fig.2.21).
Cromozomul X poate con{ine fie gene
dominante, fie recesive; cromozomul I
conline cAteva gene dominante pentru ca-
racteristicile masculine gi in rest, se pare cd
numai gene recesive. Astfel, majoritatea
caracteristicilor recesive pe care le poartd
cromozomul X al unui bdrbat (adicd pri-
mite de la mamd) sunt exprimate doar dacd
nu sunt blocate de genele dominante. Spre
exemplu, cecitatea cromaticd este o carac-
teristicd recesivi legatl de sex. Un bdrbat
va avea daltonism dac6 mogtenegte o ase-
menea gend pe cromozomul Xprimit de la
mamd. La femei se intAlnegte mult mai rar
aceastd afecliune pentru cI o asemenea
situalie ar presupune sd aibd aceastd boald
atathtel cdt gi mama (sau mama cel pufin
sd poarte o gend recesivd a acestei boli).
Daltonismul nu este singura boal6 determi-
nati de perechea de cromozomi 23 - toate
aceste afecliuni poartl numele de tulburdri
legate de sex.
Studiul genetic al
comportamentului
Unele caracteristici sunt detenninate de
actiunea unei singure gene, dar cele mai
multe caracteristici umane sunt determi-
nate de mai multe gene, adicd sunt poli-
genice. Caracteristici cum ar fi inteligenfa,
indllimea gi emo{ionalitatea nu fac parte
din categorii diferite, dar prezintb nume-
roase variafii. Cei mai mulli oameni nu
sunt nici progti, nici geniali; inteligen{a se
distribuie dupd o curb6, la mijlocul cdreia
se situeazi majoritatea indivizilor. in unele
situafii, un anumit defect genetic poate
avea ca rezultatretardul mintal dar, in ma-
rea majoritatea situaliilor, potenfialul inte-
lectual al unei persoane este determinat de
un numdr mare de gene ce influenfeazi
3t:ele biologice ale psihologiei 73

;actorii care stau labaza diferitelor abili-

:ti. Mai mult decAt atdt, ceea ce se va
intimpla cu potenfialul genetic va depinde
.le condiliile de mediu.

trcnucrgAREA sELEcrrvA. o v.
o
J
:retodd folositd perrtru studierea transmi- a'220
o
r/
:erii ereditare a caracteristicilor la animale lrJ
este incrucigarea (reproducerea) selectivd. 3
o
lll 4gn
.\nirnalele care prezintd o accentuare sau o z
minimalizare a unei anumite caracteristici
sunt imperecheate intre ele. Pentru a stu-
lia. de exemplu, transniisibilitatea capa-
Jitatii de invd{are la gobolani, femelele
;are inva(d cu dificultate sd iasi dintr-un
iabirint sunt irnperecheate cu masculii care 100

inra{5 rapid acest lucru; descenden{ii unei

3semeuea perechi sunt testafi in acelagi
labirint; pebaza performan{ei, cei rnaibuni
sunt imperecheafi cu cei rnai buni iar cei
mai ineficienli cu alfii ca ei. (Pentru a se
men{ine constante condiliile de mediu,
descendenti i mamelor,,proaste" slllrt ul.leo-
ri crescu{i de r.name .,inteligente" astfel
incAt sd fie testatd zestrea genetica gi nu
contributia matenrd). Dupd cAteva generafii
de rozdtoare se poate produce o genera{ie
de gobolani ,.inteligenfi" gi una de gobolani
..progti" (fi5.2.22).
incrucigarea selectivd a fost folositd
pentru a demonstra caracterul transrnisibil
al caracteristicilor de compoftament. in
nroduri asemdndtoare s-au obtinut cAini
:are sd fie excitabili sau letargici. pui de
clind care sd fie agresivi gi activi sexual,
fluturi care si fie rnai colorafi sau mai
putin colora(i, goareci cdrora sd le placd
rnai mult sau mai pu{in alcoolul. Dacd o
anumitd caracteristicd este influentatd ere-
ditar. atunci este posibila modificarea aces-
tei situatii prin interrnediul incrucigdrii
123456
GENERATII
Fi5.2.22. Transmiterea genetici a invi!5rii
unui labirint la gobolani. lvledia erorilor
Sobolanilor ,,inteligenli" Si a celor ,,proSli",
incrttcisali selectiv, in ceea ce priveSte
abilitatea de a ieSi clin labirint (Dup[
Thompson, 1954)
selective. Dacd incrucigarea selectivd un
afecteazd o trdsbturS. atunci se presupune
cd respectiva trdsdturd este dependentd
exclusiv de factorii ambientali (Plomin,
i e86).
STUDIILB PE GEMENI. in situatia
in care, din considerente etice, nu se pot
efectua experirnente de reproducere cu
subiecli umani. se dovcdesc utile obser-
va!iile asupra indivizilor irrtre care exista
diferite grade de rudenie. Anurlite carac-
tere suut transrlise membrilor unei fa-
nrilii, insd in acest caz nLr se poate realiza
o delirnitare strictd intre caracteristicile
geneticc comune gi influenfele rnediului
74 Introducere in psihologie

GEMENIIDENTICI

^-o<g
1. Gemenii identici, cca 1 la 250 de
nagteri, provin din fecundarea unui
singur ovul de citre un singur
spermatozoid.
ffiffi
2. Ovulul se divide in dou6 pdrfi;
fiecare dintre ele duce la formarea a
cite unui fetus cu aceleagi carac-
teristici generale.

GEMENI FRATERNALI
"."--* o
f
*^/C €
. intAlnili de doui ori mai frecvent,
ffis
2. Cele doui ovule, daci sunt
gemenii fraternali provin din doui ovule fertilizate, duc la formarea a doi fetugi,
diferite fecundate, in acelagi timp, de doi Din punct de vedere genetic sunt frafi
spermatozoizi diferi!i. obignuiti.

GEMENI SEMI.IDENTICI
./_.
!'-r. *.------r-;--',
----.-r:---)
+ o
r--,i
r_-/ --*-e
o in
1. O situafie destul de rari este aceea
sffi
2. Cei doi fetugi rezultati au comun
care un ovul se divide in doui pirli gieste aproximativ jumitate din zestrea
fertilizat imediat de doi spermatozoizi. genetici din partea mamei.

Fig. 2.23. Tipuri de gemeni. In afard de gemenii mono:igo1i Si cei dizigoli, mai existd o
categorie de gemeni denumili,,semi-identici", care provin dinfecundarea unui singur ovul de
cdtre doi spermatozoizi. AceStia au mai multe asemdndri decdt genteniifraternali Si mai puyine
decdt cei identici.

(care sunt relativ similare in cazul unei
familii). Nu se poate $ti in ce mdsurd
talentul muzical al unuia dintre copii se
dalorcazdzestrei genetice sau infl uenlelor
comportamentale exercitate de c6tre p6-
rinli.Descendengii din pdrinli alcoolici
sunt supugi unui risc mai mare de a deveni
alcoolici fafd de cei din pdrinfi non-al-
coolici. Rolul major il delin tendin{ele
genetice sau condiliile de mediu? in
scopul gdsirii unui rdspuns la aceastd
intrebare, psihologii gi-au orientat atenlia
asupra studierii gemenilor.
Gemenii identici provin dintr-un singur
ovul ferlilizat, avdnd aceleagi caracteristici
ereditare - de aceea se mai numesc ai ge-
meni monozigo{i. Gemenii non-identici
provin din ovule diferite gi au caracteristici
ereditare diferite, fiind denumi{i gemeni
dizigofi (sau biovulari sau fraternali). Ge-
menii fraternali sunt aproximativ de doud
ori mai des intdlnili decAt gemenii identici.
Bazele biologice ale psihologiei
Aga cum este ilustrat qi in figura 2.23, mai
existd gi alte tipuri de gemeni, care sunt
insd foarte rare.
Studiile de comparare a gemenilor
identici sau fraternali ajutd la clarificarea
influenlelor exercitate de ereditate gi
de mediu. S-a constatat cb gemenii iden-
tici au mai multe asemlndri in ceea ce
privegte nivelul intelectual, fa{d de ge-
menii fraternali, chiar in situa{ia in care
sunt separa{i chiar de la nagtere gi cres-
cu{i in medii diferite (v. cap. l2); ei rna-
nifestS, de asemenea, o similaritate mai ma-
re a caracteristicilor de personalitate sau
a predispozifiei la diferite tulburdri psihice,
cum ar fi schizofrenia (v. cap. 16). Studiile
pe gemeni s-au dovedit a fi foarte utile in
investigarea influenlelor genetice asupra
comportamentului uman.
Influenfele mediului
asupra acfiunii genelor
Potenfialul ereditar al individului este
foarte mult influen{at de mediul in care
respectivul individ trdieqte. Aceastd inter-
acliune va fi explicatd in viitoarele capitole
insl urmdtoarele dou[ exernple ar putea
oferi o imagine generald a acestui feno-
men. Predispozilia la diabet este ereditar6,
degi nu se cunoagte incd mecanismul de
transrnitere a acestei boli. Diabetul este o
afec{iune care constd in reducerea secreliei
pancreatice de insulin6, care devine astfel
Rezumutul capitolului
L Unitatea de bazd a sistemului ner-
vos este o celuld specializatl nu-
mitd neurorz. Corpul neuronal pre-
75
i nsufi cienti pentru arderea carboh idratilor,
folosili ca sursd de energie a organismu-
lui. Oarnenii de gtiinta presupun cd secre-
1ia de insulini este determinatd genetic.
S-a observat insd cf, boala nu apare la
toate persoanele care au predispozilie
geneticd la diabet; de exemplu, dacd unul
din gemenii identici are diabet, celdlalt
are o probabilitate doar de 500% de a se
imbolnivi de diabet. Nu se cunosc incd
tofi factorii de rnediu care faclliteazd
aparilia diabetului, insd obezitatea pare sd
fie unul dintre aceqtia; o persoani grasd
are nevoie de rnai multa insulind, in com-
parafie cu una slab6, pentru a metaboliza
carbohidralii. in consecint5, este mai pro-
babild aparilia diabetului la o persoand
care are o predispozilie geneticd pentru
aceastd boal6, dacd respectiva persoand
este supraponderal6.
O situalie asemdndtoare se intdlnegte gi
in cazul schizofreniei. Curn se va vedea in
capitolul 16, exista dovezi certe cu privire
la transmiterea ereditard a acestei boli.
Dacd unul din gemenii identici are schi-
zofrenie, existd o probabilitate foafte mare
ca gi celSlalt sd prezinte la un moment dat
simptomele unei tulburdri mentale; gansele
de declangare a unei boli acute sunt insi in
mare parte determinate de factori de me-
diu. Zestrea geneticd este deci factorul care
predispune la boal6, iar mediul este cel
care o declangeazd.
zinld o serie de prelungiri scurle de-
numite dendrite qi o prelungire
unicd, lungd, denumitd axon. Sti-
76
mularea dendritelor sau a corpului
neuronal duce la formarea unui im-
puls nervos care este transmis de-a
lungul axonului. Neuronii senzitivi
transmit cdtre segmentele centrale
ale sistemului nervos semnalele re-
ceplionate de organele de sim!;
neuronii ntotori transmit cdtre mus-
culatur[ gi glandele endocrine,
semnalele produse la nivelul seg-
mentelor centrale ale sistemului
nelvos. Un nerv este alcdtuit din fi-
bre axonice care aparlin mai multor
neuroni.
2. Impulsul nervos este transmis la
nivel neuronal sub formd biochi-
micd. dinspre dendrite spre axon.
Acest impuls nervos, sau potenlial
dc acyiurtc- este datorat unui nreca-
nism de autopropagare, denumit
depolarizcrre, prin care se produc
modifi cdri ale permeabilitAlii mem-
branei celulare pentru diferite tipuri
de ioni (atomi sau molecule incdr-
cate electric) care intrd qi ies din
celulS.
1
J. Poten{ialul de acliune, odatd de-
clangat. este transrnis prin axon
cdtre numerogii butoni situafi in
segmentul distal gi denumili ternti-
nalii sinaptice; aceste terminalii
sinaptice elibereazd anumite sub-
stanle chimice, denumite neuro-
transnitdtori, prin interrnediul cd-
rora se reahzeazd transferul sem-
nalului cdtre un alt neuron. Neuro-
transmitdtorii drfuzeazd intr-un
Introducere in psihologie
mic spaliu existent la joncliunea
dintre doi neuroni fionc{iune care
se numeqte sinapsd) qi se combind
cu netu"oreceptorii existenli in
membrana celulard a neuronului
receptor. Unele dintre aceste com-
binari ale neurotransmil[torilor cu
neuroreceptorii provoac6 depola-
rizarea membranei celulare iar
altele polarizar ea acestei a. Pro du-
cerea potenlialului de acliune este
un proces care are loc dupd legea
,,tot sau nimic". Existd mai multe
tipuri de interacliuni intre neuro-
transmifdtori qi receptori gi acest
lucru explicd diferitele categorii
de feuomene psihologice.
4. Sistemul nervos este compus din
sistenrul ner\)os central (creierul qi
mdduva spinarii) qi sistentul ner-
vos periferic (nervii care conec-
teazd, creierul gi m[duva spindrii).
Componentele sistemului nervos
periferic sunt sistemul nervos
sonratic (care transrnite irnpulsu-
rile nervoase de la qi cdtre recep-
torii senzoriali, musculaturd qi
piele) qi sistemul rTet'vos vegelati.t;
(care coutroleazd activitatea orga-
nelor interne gi a glandelor endo-
crine).
5. Creierul uman este alcdtuit din trei
straturi concentrice'. stratul intern,
sistenml lintbic qr stratul extern.
a. Stratul intem este alcdtuit din:
bulbul rahidian, care contro-
ieazd respiratia gi reflexele pos-
Bazele biologice ale psihologiei
turale; cerebelul, care coor-
doneazd activitatea motorie;
talamusul, stafie-releu a infor-
maliei senzoriale sosite de la
mo d al itdyile senzoriale ; hip o ta-
lamusul, cu rol important in
controlul emofiilor qi menfine-
rea homeostaziei. Sistemul reti-
culat, care traverseazd, cdteva
dintre structurile menlionate
anterior, controleazi starea de
veghe gi excitabilitatea organis-
mului.
b. Sistemul limbic deline controlul
unora dintre activitSlile instinc-
tual e (alime ntalia, agre sivitatea,
fuga de pericol, alegerea par-
tenerului sexual), impreund cu
hipotalamusul; aceastd structurd
nervoasi define de asemenea un
ro1 important in cadrul atenfiei
qi memoriei.
c. Stratul extern este alcdtuit din
doud, emisfere cerebrale, a cd-
ror suprafa![ (care prezintd nu-
meroase circumvolulii) poartd
numele de cortex cerebral; cor-
texul cerebral deline un rol deo-
sebit de important in procesele
de diferenfiere senzoriald, de
luare a deciziilor, de invdfare gi
gAndire - procesele mentale
superioare. La nivelul anumitor
zone ale cortexului sunt loca-
lizate segmentele centrale ale
analizatorilor, iar alte zone se
77
reahzeazd, controlul migcdri-
lor specifice. Restul cortexului
este reprezentat de arii de aso-
cialie.
6. in condiliile secliondrli corpului
calos (bandd de fibre nervoase
care conecteazdcele doud emisfere
cerebrale) se constatd existenla
unor diferenle semnificative intre
funclionarea celor doud emisfere.
Emisfera stAng[ define un rol
important in coordonarea limba-
jului gi a abilitililor matematice.
Emisfera dreapti are un anumit rol
in controiul formelor simple de
limbaj, insd nu are capacitatea
de control a vorbirii; aceastd
emisferd cerebrald deline insd un
rol deosebit de important in coor-
donarea spalial6 gi perceperea
structurilor.
7. Sistemul nervos vegetativ este al-
cdtuit din doud componente: sis-
temul simpatic qi sistemul para-
simpatic; acesta joacd un rol
deosebit de important in cadrul
proceselor emolionale, fiind con-
stituit din fibre nervoase care me-
diazd acliunile fibrelor musculare
netede qi a glandelor endocrine.
Componenta simpaticd este acti-
vatd in cazul situaliilor neobignui-
te, iar cea parasimpaticd in condigii
obiqnuite de viafd.
8. Glandele endocrine secretd hor-
monii (care sunt eliminafi in sdn-
78
ge), substarlle extrem de impor-
tante pentru comportamentul emo-
tional gi motivalional. Aceste sub-
stanle actioneazd complementar
asupra sistemului nervos in ve-
derea integrdrii comportamentale,
acliunea hormonald fiirrd strAns
legatd de activitatea hipotalarnu-
sului qi a sistemului nervos vege-
tativ.
9. Potenlialul ereditar al unei persoa-
ne, transmis prin intermediul cro-
mozomilor Si genelor, influenleazd
caracteristicile sale ftzice gi psi-
hice. Genele sunt segmente ale
moleculelor de ADN, care sto-
cheazd informatia genetic6. Unele
gene sunt dominante, :unele rece-
sive, iar altele sunt purtiitoare aLe
ca r acte r is ti cil or s exua I e. Cele mai
multe dintre caracteristicile umane
sunt poligenice, adicd. sunt deter-
Recomanddri bibliografice
Introduceri in dor.neniul psihologiei fizio-
logice surrt lucrdrile lui Carlson, Foundotion
o.f P hy s i o I o g i c a I P s.v c h o log_y ( Fun d am ente I e
psihologiei fiziologice, 1988); Groves gi
Rebec, lntroduction to Biological Itsycho-
1o91, (lntroducere in biopsihologie. editia a
IV-a, 1992); Iiolb qi Whishaw, Funda-
nt e II u m a n l'{ e r o p s y c h o/ogy ( F u n d a-
n t cr I s o.f
'
u 1989). Pentru o rnai bund informare in privinta
mentele neuropsihologiei urnane, edilia a
ll-a, 1985); Schneider qi Tarshis, An Intro-
duction to Phy.si6/6gical Pl1,chologlt (O
introducere in psihologia fiziologic6. edilia a
I nlrodu cere i n ps i h o I ogie
minate de actiunca mai multor
gene.
10. incrttci Srea s el ectivd (incruci garea
a
animalelor care au caracteristtci fie
foarle pronun{ate, he foarle ate-
nuate) este una dintre metodele de
studiere a influenlelor exercitate de
ereditate. O altd metodd de eviden-
liere a efectelor exercitate de cdtre
mediu 5i ereditate o constituie
studiile gentelttre; se pot face com-
parafii intre caracteristicile geme-
nilor identici (monozigo{i - care
imparl aceeagi zestre ereditald) gi
cele ale gentenilor dizigoyi (care nu
au mai mulie caracteristici cornune
decdt fralii obiqnuili). Comporta-
mentul este dependent de interac-
limtea dintre ereditate gi mediu;
genele stabilesc limitele poten{ia-
lului individual, iar ceea ce se va
intAmpla cu acest poten{ial depinde
de rnediu.
lll-a, 1986); Rosenzweig qi I-eirnan. Pysiolo-
gical Psycholog1, (Psiholoeie fiziologicS,
edilia a ll-a, 1989).
Pentru o detaliere a bazei ntoleculare a pro-
ceselor neuronale se poate consulta lucrarea Iui
Alberls eI al., lvlolecultrr Bir,tlog' o/ the Cell
(Biologia rnoleculard a cclulei. editia a II-a,
bazelor moleculare ale rnenroriei gi activitatii
cognitive se poate cor.rsulta lucrarea lui Squire,
lvfetnory and IJroin (Menroria gi creierul,
l 987).
Bazele biologice ale psihologiei
O trecere in revisti a influenlelor genetice
asupra comportamentului poate fi gdsit[ in
lucrarea lui Plomin, De-Fries gi Mclean,
Behavioral Genetics: A Primer (Vademecum
in genetica comportamentald, edilia a II-a,
1989). Pentru o perspectivd generalf, in leg6-
turi cu substanlele psihoactive gi efectele
acestora asupra activitatii cerebrale, a organis-
mului gi a comportamentului puteli consulta
lucrarea lui Julien, A Primer of Drug Action
(Ac{iunea drogurilor, edilia a VI-a, 1992) pi
79
Julien, Drugs and the Body (Drogurile gi
organismul, 1988).
Pentru o detaliere a cercetdrilor asupra
funcliondrii celor doud emisfere cerebrale, citili
lucrarea lui Springer gi Deutsch, Left Brain,
Right Brain (Creierul stAng, creierul drept,
edilia a III-a, 1989) gi a lui Beaton, Left
Side/Right Side: A Review of Laterality
Research (Partea stdngi/ partea dreapti: o
prezentare a cercetdrilor pe tema lateralitdtii,
1986).
 Capitolul 3
Dezvoltarea psihologici

Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice

Interac{iunea dintre ereditate gi mediu
Stadiile dezvoltirii gi perioada senzoriali

Capacitifile nou-nlscutului
Auzul
Disculie critici: Are nou-ndscutul capacitatea de a imita ?
Vederea
Gusful qi mirosul
invd{area gi memoria
Temperamentul

Dezvoltarea cognitivi in copilirie

Teoria stadiali a lui Piaget
Evaluarea teoriei lui Piaget
Alternative la teoria lui Piaget

Dezvoltarea sociall a copilului

Comportamentul social timpuriu
Ataqamentul
Identitatea de gen 9i comportamentul specific sexului
Disculie criticl: Educalia sexuald poate preveni
sexismul specific copildriei ?

Dezvoltarea in perioada adolescenfei

Dezvoltarea sexuali
Standardele sexuale qi comportamentul
Conflictele dintre adolescenli gi pdrinfi
Disculie critic6: Graviditatea tn adolescenld Si folosirea
contraceptivelor
Dezvoltarea identitaf ii

Dezvoltarea ca proces permanent

Tinere!ea
Perioada adulti
Bdtr6nelea
 intre toate mamiferele, fiinfele
umane se caracteriz eazd, ime-
diat dupd na$tere, printr-un
inalt grad de irnaturitate, necesitdnd un
lung proces de invdlare, dezvoltare qi inter-
acfiuni cu ceilalli inainte de dobAndirea
independenlei. in general, cu cAt este mai
complexl structura sistemului nervos a
unui organism, cu atAt este mai mare pe-
rioada necesard maturizdrii. Lemurianul (o
specie de maimule primitive) se poate de-
plasa la scurt tirnp dupd nagtere fiind de
asemenea capabil de autoapirare; la nag-
tere, o maimu{6 este dependentd de mamd
timp de c6teva luni, iar un cimpanzeu timp
de cAliva ani. Chiar un cimpanzeu, un ani-
mal care prezintlmulte asemdndricu fiinla
umand, iqi va dobAndi independen{a cu
mult inaintea unui copil nlscut in aceeagi
zi.
Dezvoltarea nu se opre;te in momentul
in care persoana a ajuns la maturitate fizi-
Probleme fundamentale ale dezvoltirii psihologice
Psihologii care se ocupd de domeniul
dezvoltdrii sunt cel mai adesea preocupafi
de media de dezvoltare, adicd de caracterul
tipic al acesteia. Unele dintre intrebdrile la
care se cautdrdspuns sunt: care este vdrsta
la care, tn general, un copil incepe sd vor-
heascd?; core este ritmul de imbogdlire a
vocabularului unui copil?; care ar puteafi
norntele pe baza cdrora s-or putea evalua
Jezvoltarea unui copil sau s-ar putea
cd, ci este continuS, se desfigoard pe tot
parcursul vie{ii gi, tocrnai de aceea, psiho-
logii care se ocupd cu studierea dezvoltdrii
umane au ca obiectiv descrierea gi analiza-
rea legilor acesteia de-a lungul intregii
vie{i. Subiectele cuprinse in studiile lor
sunt: dezvoltarea{tzicd, cum ar fi modifi-
carea indl{irnii sau a greutAlii gi achizilia
deprinderilor motorii; dezvoltarea percep-
tuald, care vizeazd modificdrile vizuale gi
auditive; dezvoltarea cognitiv[, adicd schim-
bdrile survenite la nivelul gAndirii, metno-
riei gi I imbaj u I ui ; dezvo ltarea personal itelii
qi dezvoltarea social6 ca variafii ale ima-
ginii de sine, ale identitalii de gen gi ale
relafiilor interpersonale. Unii dintre spe-
cialigtii acestui domeniu sunt preocupa{i de
acele aspecte ale dezvoltdrii care sunt simi-
lare tuturor membrilor unei specii; allii
sunt interesa{i de acele aspecte ale dezvol-
tdriicare sunt specifice unui individ gi care
il definesc in relalie cu ceilalli indivizi.
pl anffi ca d ifer it e progr ante e duc alionale?
intreb[ri care preocupd insl mult rnai pro-
fund psihologii dezvoltdrii sunt cele referi-
toare la modalit5lile gi cauzalitatea apari-
liei diferitelor fenomene gi procese psihice:
cum se dezvoltd un anume comportanrcnt
Si de ce acest conxportament apare intr-un
anume montent?: de ce nrujoritatea copii-
lor nu reusesc sii meargd sau sd rosteascd
primele lor cuvinte dectit in jurul vdrstei
82
de un an?; care esle ocea dezvohare psi-
hologicd speciJicd Si acele interoctiuni ant-
bienlale cctre preced crceste evenintente?
Specialigtii din acest domeniu au de aseme-
nea ca obiectiv identificarea acelor carac-
teristici ambientale care influen\eazi dez-
voltarea: care este influenla diferitelor prac-
t ic i e duc at iv e as upr a d e zv o lt dr i i e ntoy ion al e
a copilului?; ctun influenleazii vizionarea
e nt i s iunil or v b I e n t e agr e s iv it at e a c opilului?
in spatele acestor intrebdri destul de
specifice stau insd doui intrebdri funda-
mentale: (a) care este rctlul interacyittnilor
dinlre faclorii biologici, cum ar fi zestrea
geneticii Si et,enimentele care au loc irt
mediul care inconjoard copiltil, in deter-
ninarea cursttlui dezvoltdrii acesttria (ro-
portul ereditate-nrediu)? Si (b) trebuie inye-
leasd dezvoltarea ca un proces corttirtttu
suu cct o succesiune de etcrpe dislincle?
Interacfiunea dintre ereditate
qi mediu
Importan{a influen{elor ereditare sau de
mediu gi, mai ales, dovedirea rolr,rlui hotd-
rAtor de{inut de o categorie sau alta asupra
dezvoltlrii umane a fost dintotdeauna
un subiect de polernicd. in secolul al
XVII-lea, filosoful englez John Locke
respingea ideea existentd in acea perioadS,
cum cd ur-r copil ar tl un adult in miniaturd,
cd ar poseda dcci toate abilitalile gi cu-
nogtin{ele necesare qi cd, pentru a mani-
festa aceste caracteristici innd.scute. nu
trebuie decdt pur gi simplu sb creasc6. John
Locke susfine contrariul gi anume ci
psihicul Lrnui copil este o coald albd de
hArtie (tabula rasa); ceea ce se va a$ten1e
pe aceastd hArtie este rezultatul experien[ei
copilului, ceea cc el vede. aude. gust6,
miroase gi simte. Dupd pdrerea lui Locke,
toate cunogtinqele pe care le poseddm
I ntroclttc ere in ps i h o I ogi e
provin din informatiile oferite de simlurile
rloastre, sunt furnizate de experienfd, iar
lird experientd nu poate fi elaborat nimic.
Aparilia teoriei evolutiei a Iui Charles
Daru'in ( 1 859), care e."'identiazd, baza bio-
logica a dezvoltdrii, determini o revenire
la perspectiva ereditard. Odata cu aparilia
behaviorisrnului, in secolul al XX-lea,
perspectiva ambientalS capdt6 din nou va-
loare. Behaviorigtii, cum ar fi .Iohn B.
Watson gi B.F. Skinner, demonstreazd cd
natura umand este extrem de maleabild:
experien[ele din copildria timpurie pot
determina transforrndri rnajore ale copi-
lului, indiferent de zestrea sa ereditard.
Watson susline acest principiu intr-o fonnd
extrem6: ..Dafi-mi douazeci de copii sdnd-
togi, bine-crescLr{i. gi vi garantez cd prin
antrenarnente specifice ii voi putea face sd
devini orice fel de specialist - medic,
avocat, arlist, vAnzdtor gi chiar cergetor sau
ho!, indiferent de talent, aptitudini, ten-
din1e, abilitd[i, voca{ie sau rasa strdmogilor
sai" (1930, pag. 104).
in prezent, psihologii sunt de acord cd
atAt ereditatea, cAt gi rnediul influen[eazd
dezvoltarea dar. mai mLrlt decAt atat, cA
interac{iunea dintre aceste doud categorii
de factori determini de fapt dezvoltarea.
Spre exemplu, se va vedea in capitolul 13
ci dezvoltarea multor caracteristici de per-
sonalitate. curr ar fi sociabilitatea gi sta-
bilitatea emo{ionali, par sa fie in rnod egal
influen{ate de ereditate 9i de mediu; de
asemenea. se l,a vedea in acelagi capitol cI
tulburdrile psihicc pot avea atdt cauze ere-
ditare. cet $i de mediu.
Chiar gi acele aspecte ale dezvoltdrii
care par in mod evident determinate de
caracteristicile biologice inndscute. pot fi
afectate de evenimentele care au loc in rne-
diLrl inconjLrrhtor. in mornentuI concepf iei,
un numdr coplegitor de caracteristici indi-