Finanţarea internă 

se bazează pe resursele generate de agentul economic investitor, şi

anume:

 parte din profitul net destinat a fi investit,

 rezerve formate în urma repartizării profitului,
 sume din valorificarea rezultatelor casării mijloacelor fixe,
 sume din vânzarea şi cesiunea unor imobilizări.

Practica a demonstrat că la întreprinderile care deja activează investiţiile pot fi finanţate din
următoarele surse:

 Rezervele sunt constituite din profitul pe care întreprinderea îl capitalizează în scopul

autofinanţării activităţii.

Rezervele se creează din profitul rămas la dispoziţia întreprinderii, adică din profitul net după
plata dividendelor către acţionari. Sunt de mai multe feluri de rezerve:

o rezerve prevăzute de legislaţie;

o rezerve prevăzute de statut;
o alte rezerve.

Amortizarea activelor imobilizate în perioada de realizare a investiţiilor

Amortizarea este epuizarea valorii imobilizărilor pe durata funcţionării utile ale acestora.
Amortismentul este suma de resurse băneşti (o parte a valorii imobilizărilor) ce trebuie
recuperată din încasările rezultate de pe urma realizării producţiei şi prestării serviciilor, în
conformitate cu normele uzurii fizice şi morale ale activelor imobilizate.

Amortizarea serveşte ca modalitate de recuperare treptată a valorii de intrare a imobilizărilor,

prin asigurarea resurselor necesare finanţării înlocuirii mijloacelor fixe uzate, cât şi modernizării
acestora. Astfel, amortizarea este în acelaşi timp atât un element important al cheltuielilor de
exploatare, cât şi o sursă indirectă de finanţare a investiţiilor.
Ce reprezintă amortizarea?

Amortizarea este o metodă contabilă de alocare a costului unui activ fix pe durata sa de

viață utilă sau a speranței sale de viață (a timpului în care respectivul activ este folosit în
producția de bunuri sau servicii). Amortizarea imobilizărilor reprezintă cât s-a consumat din
valoarea unui activ fix.

Valoarea contabilă a unui activ în bilanț este costul său istoric minus amortizarea
acumulată.

Valoarea contabilă a unui activ după ce a fost luată în calcul toată amortizarea este
denumită valoarea de recuperare a acestuia.

Suma totală amortizată în fiecare an, reprezentată procentual, se numește rată de amortizare.

AMORTIZARE LINIARĂ

Metoda liniară este de obicei cea mai folosită modalitate de înregistrare a amortizării.
Conform acesteia, firma raportează cheltuieli de amortizare egale în fiecare an pe întreaga durată
de viață utilă, până când întregul activ este depreciat la valoarea de recuperare. Utilizarea
regimului de amortizare liniară constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor
sume fixe, stabilite proporțional cu durata normală de funcționare a mijlocului fix.

Vi
Al = , unde
D

Al – amortizare liniară

Vi – valoarea de intrare

D - durata

De exemplu, o companie cumpără o mașină la un cost de 5.000 RON. Compania se decide cu

privire la o valoare de recuperare de 1.000 RON și o durată de viață utilă de cinci ani. Pe baza
acestor ipoteze, valoarea amortizabilă este de 4.000 RON (cost de 5.000 RON – valoare de
recuperare 1.000 RON), iar amortizarea anuală utilizând metoda liniară este: 4.000 RON valoare
amortizabilă / 5 ani sau 800 RON pe an. Ca urmare, rata de amortizare este de 20% (800 RON /
4.000 RON)

AMORTIZARE DEGRESIVĂ

Calculul amortizării prin metoda degresivă presupune parcurgerea mai multor etape. Astfel, în
primul an de funcționare, amortizarea anuală se determină prin aplicarea cotei de amortizare
degresive asupra valorii de intrare a mijlocului fix. În anii următori, se aplică aceeași cotă de
amortizare, dar, de fiecare dată, asupra valorii rămase neamortizate a mijlocului fix. În anul în
care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală liniară, se
trece la amortizarea liniară, până la expirarea duratei normale de utilizare.

Codul fiscal prevede că în cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin
multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:

1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 și 5 ani;

2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 6 și 10 ani;

2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

Ad = *d x "i = A d *a x "i

AMORTIZARE ACCELERATĂ

Amortizarea accelerată este orice metodă de amortizare utilizată în scopuri contabile sau
de impozitare care permite deduceri mai mari în primii ani. Codul fiscal prevede că, în cazul
acestei metode, amortizarea se calculează astfel:

 pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăși 50% din valoarea fiscală de la
data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;
 pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase
de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.

AN 1 - 50% DIN V i

Apoi amortizare liniară