17. Metodologia pregătirii şi organizării unei lecţii (conferinţe) în promovarea sănătăţii.

Lectia-este o comunicare verbala care consta in transmiterea unor cunostinte igienico-sanitare dupa un
plan bine stabilit. Se foloseste foarte frecvent in unitatile de invatamint, dar poate fi realizata si in casele
de cultura, la intruirea unor categorii profesionale (bucatari, educatori, etc.). Se desfasoare dupa un plan
anumit:

-recapitularea cumostintelor de la lectia precedenta (5-10 minute)

-expunerea noilor cunostinte (30-40 minute)

-concluzii, analiza rezultatelor (5-10 minute)

Etapele de planificare si realizare a unei comunicari:

1. Obiectivul central- ce urmeaza sa invete ascultatorii;

2. Introducere:

-evidenta scopului principal al lectiei;

-recapitularea lectiei anterioare, daca este cazul;

3. Faza 1- prezentarea continutului initial in care, de obicei, se comunica informatia;

4. Faza 2- schimbarea activitatii;

-lucrul pe grupe;

-exercitii individuale;

-exercitii cu mai multe variante;

-rezolvarea problemelor;

5. Faza 3- discutii, daca este cazul;

6. Faza 4- concluzii.

18. Conţinutul şi compartimentele principale ale unei prelegeri în promovarea sănătăţii.

Prelegerea cu scop de comunicare poate fi realizata in mai multe forme:

*conferinte educativ-sanitare care pot fi organizate in sali publice cu promovarea diferitor aspecte ale
sanatatii;

*simpozionl educativ-sanitar care prevede comunicari ale mai multor medici si ale specialistilor din alte
domenii;

*masa rotunda cu discutii interpersonale axate pe probleme importante ale sanatatii publice;

B. mijloace vizuale. Se divid in 2 subgrupe:

-cu rol dominant de text-lozinca: articolul, brosura, manualul, fluturasul, pliantul, formele beletristice;

-cu rol dominant de imagine: afisul, plintul, plansa, dispozitivul, machete, expozitia.

C. Mijloace audio-video: filmul, emisiunea televizata, teatrul.

2. In functie de adrasibilitate:

- mijloace individuale: sfatul medical;

-mijloace de grup: convorbirea de grup, lectia, instructajul (cu grupuri omogene sau heterogene);

-mijloace de larga informare: conferinta emisiune televizata sau radiofonica, filmul, tipariturile.

3. Dupa modul de transmitere:

Mijloace directe in care mesajul educativ-sanitar este transmis ca o informatie nemediata (convorbire,
conferinta);

Mijloace indirecte care utilizeaza o cale de transmitere ce presupune o forma artistica;

Dupa cum se vede, unul si acelasi mijloc de comunicare poate face parte din diferite grupe.

19. Instruirea igienică a personalului din diferite ramuri ale economiei naţionale.

Pentru comunicarea eficienta este necesara formarea de lectori- persoane care dicpun de competente
lingvistice, socio-culturale, enciclopedice, generice pentru realizarea comunicarii.

Cursurile de formare a lectorilor sunt destinate, in primul rind, cadrelor medico-sanitare. Pot fi
antrenate si alte persoane dispuse sa practice activitati de comunicare pentru sanatate: cadre dicdatice,
sociologi, psihologi, etc.

20. Noţiune de mediu, factori de mediu. Clasificarea. Definiţii de bază. Importanţa pentru
promovarea sănătăţii.

Mediu- totalitatea factorilor ecologici cu care organismul omului se afla in relatii directe sau indirecte si
care au actiune pozitiva sau negativa asupra acestuia. Riscurile influientei acestor factori au o expresie
cantitativa de aparitie a unui efect asupra starii de sanatate, in urma expunerii unui individ la un pericol
cauzat de factori naturali, tehnogeni, ecologici si sociali.

Factorii nocivi de mediu se clasifica dupa mai multe criterii:

1. Origine:

-naturali, de baza, vitali: aerul, apa, solul, alimentele.

-artificiali, antropogeni: locuinta, asezarile umane, imbracamintea, incaltamintea.

2. Natura lor:

-fizici- biometeorologici (temperatura, umiditatea, curentii de aer, presiunea atmosferica), radiatiile

neionizante si ionizante, zgomotul;

-chimici- modificarea compozitiei chimice naturale a factorilor de mediu (carenta sau exces),
supraadaugarea unor substante la compozitia chimia naturala (exemple: praf, fum de tigara, drogui,
medicamente, aditivi alimentari);

-biologici- bacterii, virusuri, paraziti, fungi;

-sociali- relatii interumane, stres;

-accidentali- accidente (casnice, de circulatie, la locul de munca, recreationale), raniri intentionale

(suicid, abuz);
3. Influienta asupra organismului:

-sanogeni, pozitivi pentru promovarea starii de sanatate;

-patogeni, negativi pentru promovarea starii de sanatate, cauzatori de boli;

-de risc, orice caracteristica sau conditie care poate favoriza, declansa sau agrava aparitia unui fenomen
negativ pentru starea de sanatate.

21. Noţiuni de promovarea sănătăţii direcţionate spre mediul acvatic, aerian şi litosferic natural şi
modificat sub acţiunea omului.

22. Indicatorii sănătăţii populaţiei importanţi pentru evaluarea influenţei mediului şi activităţi de
promovarea sănătăţii.

23. Planul Naţional (local) de acţiuni în domeniul Promovării Sănătăţii şi Sănătăţii în Relaţie cu
Mediul.

24. Formele morbide caracteristice pentru evaluarea influenţei mediului şi pentru informarea
populaţiei.

25. Activităţi de promovare a sănătăţii pentru prevenirea impactului factorilor de mediu asupra stării
de sănătate a populaţiei.

Omul pe parcursul vieţii consumă resurse naturale, modifică unii parametri ai mediului ambiant şi
elimină reziduuri sau deşeuri – produse ale activităţii sale, care din punctul de vedere al necesităţilor
umane nu mai prezintă valoare. Intensitatea manifestării acestor procese în plan local, regional şi global,
atitudinea comunităţii faţă de aceste procese stau la baza sănătăţii mediului ambiant.

Sănătatea mediului se referă la acele aspecte ale sănătăţii umane care includ calitatea vieţii
determinată de factorii fizici, biologici, socioeconomici şi psihosociali din mediul ambiant. Majoritatea
cauzelor bolilor, leziunilor şi deceselor populaţiei din ţările dezvoltate se situează în afara sectorului
sănătăţii. Aceste cauze includ un spectru larg de factori, începând cu cei sociali (apa potabilă
necalitativă, canalizarea şi salubrizarea insuficientă, gospodărirea nechibzuită) şi terminând cu factori
comportamentali, precum igiena personală, comportamentul sexual, consumul de alcool, tabacismul etc

26. Sursele de poluare a mediului.

Printre cauzele poluarii mediului se numara o serie de activitati precum: industria, transporturile,
activitatile agricole si comerciale, zonele rezidentiale etc.

Surse de poluare a aerului

Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale:

• arderea combustibililor fosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie și

gospodării;

• procese industriale și utilizarea solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă;

• agricultură;

• tratarea deşeurilor;

• erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi organici
volatili din plante sunt exemple de surse naturale de emisie.
Sursele principale ale poluarii solurilor sunt :

-aplicarea pe scara larga a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura

-folosirea sistemelor extinse de irigatii

-depozitarea deseurilor solide

-depunerile atmosferice de substante toxice produse ca urmare a activitatilor umane .

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al activităților
umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor
sale.

Poluarea apei poate fi caracterizată după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată apelor
termice), chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților, pesticidelor,
substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii), biologică (rezultată
de contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene, viermii paraziți,
enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) și radioactivă.

După perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă, sistematică,
periodică sau accidentală.

27. Activităţile medicilor în promovarea sănătăţii în funcţie de calitatea mediului.

Afectiunule des provocate de poluarea mediului in regiuni dezvoltate: cancer, ast bronsic, alergii,
afectiuni respiratorii + intoxicatii.

1. Informarea populatiei despre catastrofele naturale si comportamentul in cazul intalnirii lor.

2. Instrumentele de lucru mecanizat - cutite, foarfece, ferestrau s.a. - pofd duce la leziuni si
traume.

3. Accidentele de mijloace de transport - induc la stres, traume sau deces.

4. Zgomotul, in deosebi in regiunni rurale induce la efecte acustice cronice - durere, ameteala.
Asurzure, ruptura de timpan, afectarea sistemului nervos.

5. Informarea despre factorii climaterici - frig, caldura, furtune, seceta - induc la acutizarea
proceselor cronicce, afecteaza puternic copii si batranii, induc la degeraturi, hipertermie, tulburari
nervoase, deshidratare, probleme cardiovsculare, respiratorii, psihice.

6. Influenta factorilor de mediu - sol, aer, apa; si celor si componentii organismului - subst biogene,
minerale, organice. Insuficienta sau excesul lor in organism pot induce la stari patoloogice - fluoroza,
avitaminoza, intoxicatii cu acizi, oxizi, baze; anemii, gusa endemica, cariadentara.

7. Factorul biologic - interactiunea organismului cu diverse microorganisme - provocarea maladiilor

infectioase - -tifos, tetanus, dezinteria. Maladii transmise prin vectori - capuse, cani, paduchi, pasari,
tantari. Ascaridele, teniile, trihicefalii. Serpii veninosi, scorpionii s.a.

8. Maladii psihosomatice - nevroze, toxicomaniile, tulburari de adaptare siciala - sunt mai des
intalnite in orase aglomerate.

28. Noţiunea - Sănătatea la locul de muncă.

sănătate în muncă este ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai
bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății
lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă.
Sănătatea la locul de muncă este un domeniu multidisciplinar al asistenței medicale care se referă la a
permite unei persoane să își exercite ocupația, în modul în care cauzează cel mai puțin rău sănătății sale.
Se aliniază la promovarea sănătății și siguranței la locul de muncă, care se ocupă cu prevenirea daunelor
provocate de pericolele la locul de muncă.

29. Partenerii activităţilor în PSLM.

Locurile de muncă sunt comunități cu relații interactive dintre oameni care împărtășesc un mediu
comun, interese și scopuri comune, în care este stabilit un proces interactiv între indivizi și condițiile de
muncă. Pentru a reuși într-o economie globalizată, competitivă, fiecare intreprindere trebuie să se
asigure că angajații ei muncesc la standardele maxime de performanță și productivitate. Condițiile
economice și tendințele din viața profesională, cum sunt reducerile de angajați, discriminarea,
intimidarea, lucrul part- time și şomajul afectează dezvoltarea socială și sănătatea oamenilor.
Responsabilitatea pentru sănătate este împărtășită de către angaja- tori, lucrători și societate ca o
responsabilitate reciprocă și de interes.