LUCRARE DE LABORATOR NR.

Tema: Formule

Scopul lucrării: De a obţine deprinderi practice şi cunoştinţe referitoare la: crearea

formulelor, efectuarea calculelor prin diferite metode, tipuri de referinţe, modificarea
referinţelor la copierea formulelor, depistarea erorilor în foile de calcul.

Formula – este expresia, care se începe cu semnul egal şi determină, ce calcule sunt
necesare de efectuat în foaia de lucru. Formula poate include următoarele elemente: numere şi
valori textuale, referinţe la alte celule, semne matematice şi operaţii logice, cât şi adresări la
funcţii şi alte foi de lucru.
La calcularea formulelor se utilizează ordinea operaţiilor acceptate în matematică. Pentru
schimbarea lor pot fi utilizate parantezele rotunde. Semnele operaţiilor, care sunt admise [2]:
operatori aritmetici: %, ^, *, /, +, -;
operatori relaţionali de comparaţie: <, <=, =, >=, >, <>;
operatori de referire: (referinţe de celule sau domenii);
operatori pentru text: & (uneşte textele sau referinţe de celule).
Rezultatul calcului formulei, ce include operaţii aritmetice, este o valoare numerică.
Formula cu operatori de comparaţie returnează o valoare logică TRUE sau FALSE.
În formule sunt utilizate şi operatori adresă. Pentru marcarea lor sunt utilizate semnele
enumerate mai jos:
- două puncte ( : ) - separator de domeniu (A1:D3 - domeniu de celule, E:E –toate
celulele din coloana E, 3:8 - toate celulele din liniile de la 3 la 8).
- virgulă ( , ) sau punct şi virgulă ( ; ) - operator de reuniune (A1:D4,F1:H4 - consideră
toate celule din domeniile A1:D4 şi F1:H4).
- spaţiu ( ) - intersecţia domeniilor (A3:F5 D1:F6 - determină domeniul D3:F5).

2.1. CREAREA FORMULELOR

Pentru scrierea directă a formulelor, se plasează punctul de înserare în celula în care

urmează să apară rezultatul calcului şi se înscrie formula după regulile enunţate. Înscrierea
formulelor în celule se poate realiza prin două modalităţi: tastarea referinţelor celulelor sau
selectarea celulelor cu ajutorul mouse-ului.
Exemplul 1: De calculat Costul pentru fiecare produs şi Costul total pentru toate produsele
înscrise în tabelul Nominalizări (vezi des.2.1. a) .
1. Se activează celula D2, în care v-a fi înscris rezultatul operaţiei matematice;
2. De la tastatură se introduce semnul egalităţii (=);
3. Se face clic pe celula B2;
4. De la tastatură se include semnul înmulţirii (*);
5. Se face clic pe celula C2;
6. Se finisează înserarea formulei prin fixarea ei cu ajutorul tastei <Enter>. Abrogarea
formulei poate fi îndeplinită cu ajutorul tastei Esc.
7. În mod analog se înserează formule în celule D3 şi D4.

a) b)
Des.2.1. Tabelul Nominalizări

8. Pentru a calcula Costul total, în celula D5 se apelează funcţia SUM – numită agregată,
care se găseşte în lista butonului AutoSum din tab-ul Formulas. Se continuăm cu un clic pe
celula D5 -> butonul AutoSum -> Sum – ca urmare, se propune un domeniu încadrat într-un
chenar dinamic. În cazul când domeniul selectat este D2:D4 se apasă tasta <Enter>, altfel se
selectează domeniul necesar cu ajutorul mouse-lui şi se apasă tasta <Enter>.
Vom atenţiona, că în coloana D sunt reflectate rezultatele (des.2.1. b) ), nu formulele
înserate. Pentru vizualizarea formulelor se trece în regimul de formule cu ajutorul combinaţiei
de taste [CTRL] +[‘].

2.2. ERORI ÎN FORMULE

Grupul Formula Auditing din tab-ul Formulas (des.2.2) include instrumente de audit ce
permit revizuirea formulelor în foile de calcul pentru identificarea intrărilor incorecte şi
evidenţierea structurilor de dependenţă (celule care depind de valorile altor celule sau celule care
furnizează argumente pentru functii din alte celule) [12].
 Des.2.2. Opţiunile grupului Formula Auditing

Opţiunile acestui grup trebuie utilizate numai după ce a fost selectată celula
corespunzătoare.
 Trace Precedents – trasează săgeti de la celulele care furnizează valori către formula din
celula activă. Pentru vizualizarea tuturor nivelelor de precedentă se actionează
butonul Trace Precedents de două ori. Celula activă conţine formula care se examinează.
 Trace Dependents – trasează săgeti de la celula activă la celulele care conţin formule care
depind de celula activă. Pentru trasarea tuturor nivelelor de dependentă se
actionează Trace Dependents de două ori.
 Remove Arrows – elimină săgetile de dependenţă create prin Trace Precedents sau Trace
Dependents.
 Show Formulas – trece foaia de lucru în regim de formule, acţionarea repetată a
butonului anulează regimul de formule.
 Error Checking - include opţiuni destinate verificării formulei (vezi exemplul 2).
 Evaluate Formule – permite evaluarea tuturor elementelor din formulă.

În multe cazuri, după setarea formulei, se obţine un rezultat eronat. În tabelul 2.1. sunt
prezentate şi descrise mesajele afişate de Excel la depistarea erorilor în formule.

Tabelul 2.1. Valori de eroare

Valoare de Semnificatie
eroare
##### Valoarea care se afişează necesită mai multe caractere decât permite
lăţimea celulei.
#VALUE! Formula conţine un argument greşit.
#DIV/0! Are loc o împărţire la zero.
#NAME? Un text din formulă nu este recunoscut ca referință.
#N/A O valoare nu este disponibilă pentru o functie sau o formulă.
#REF! Referinta se referă la o celulă care nu există.
#NUM! Sunt probleme cu un număr dintr-o functie sau formulă.
 Valoare de Semnificatie
eroare
#NULL! Se specifică că intersectia a două domenii este vidă.

La depistarea erorilor în formulă, Excel afişează un triunghi verde (indicator de eroare) în

colţul stâng - sus al celulei ce conţine formula. La selectarea celulei date, alături de ea se reflectă
butonul Error Checking (vezi des.2.3), lista derulantă a butonului include opţiuni destinate
verificării formulei. Setul de opţiuni depinde de tipul erorii.
Exemplul 2: Să se urmărească corectarea erorii #DIV/0!, depistată la scrierea formule
=(B2+B3)/B4 (vezi des.2.3).
1. Pentru vizualizarea erorii presupuse se alege opţiunea Show Calculation Steps din
lista derulantă a butonului Error Checking.
2. Caseta apărută Evaluate Fornule (des. 2.4) permite evaluarea formulie şi depistarea
erorii. Se observă că are loc împărţirea la zero.
3. Prin apăsarea repetată a butonului Evaluate pot fi verificate toate elementele din
formulă.
4. Se apasă butonul Close.
5. Se redactează formula.

Des. 2.3. Opţiunile butonului Error Checking

 Des.2.4. Caseta Evaluate Formule

Exerciţiul 1: Aplicaţi opţiunile grupul Formula Auditing pentru a localiza:

a) celulele la care se referă o formulă;
b) celulele dependente de celula care include formula.

2.3. REFERINŢE RELATIVE, ABSOLUTE ŞI MIXTE

Referinţa (adresa de celulă) indică localizarea în foaia de calcul a unei valori utilizate în
formulă. Cu ajutorul referinţelor, în formule, pot fi utilizate date amplasate în diferite părţi ale
foii de lucru, precum şi rezultatul unei formule poate fi operand în altă formulă.
Diversitatea referinţelor la celulă: 1) referinţă relativă - А3; 2) referinţă absolută - $A$3;
3) referinţă mixtă - $A3, A$3.
Referinţa relativă
Majoritatea referinţelor în formule se înscriu în formă relativă, de exemplu, С3 (coloana
С)(rândul 3). La copierea formulei, ce include referinţa relativă, în altă celulă cu n rânduri în jos
şi cu m coloane în dreapta, referinţele relative pe care le include se modifică cu
(coloane+m)(rânduri+n). La copierea formulelor cu n rânduri în sus şi cu m coloane în stânga,
referinţa se modifică cu (coloane - m)(rânduri-n).
Referinţe absolute
Referinţa absolută la o celulă este o locaţie fixată. La copierea sau deplasarea formulei,
referinţele absolute nu se modifică. Exemplu: $A$1 – acestea se construiesc cu ajutorul semnului
$. Semnul „dolar” poate fi amplasat în referinţa relativă prin apăsarea tastei <F4> sau printr-o
simplă redactare.
Referinţa printr-un nume sugestiv, este o altă variantă de referinţă absolută. Definirea
numelui se face astfel:
 - Se selectează celula sau domeniul de celule pentru care se indică un nume;
- Clic pe butonul Define Name din tab-ul Formulas;
- În fereastra New Name se indică numele.
Numele astfel definit este valabil în întreg registru, poate fi utilizat în formule.
Referinţe mixte
Referinţa mixtă este o combinaţie de locaţii absolute şi relative (ea poate avea coloana
absolută şi linia relativă sau invers). De exemplu, pentru a menţine neschimbată coloana la
deplasarea formulei, semnul $ se amplasează în faţa coloanei $A5.
În următoarele exemple sunt prezentate aplicarea tuturor tipurilor de referinţe.
Exemplul 3: Se cere de calculat Cost(lei) pentru fiecare model de imprimantă (vezi des.2.5.).
Aşa cum cursul $(dolar) periodic se modifică, celula B1 va fi utilizată pentru păstrarea valorii
curente. La modificarea cursului, se înscrie valoarea nouă în celula B1 şi costul va fi recalculat
automat.

Des.2.5. tabelul Depozit

1. Se completează tabelul cu date (vezi des. 2.5).
2. Se înserează următoarele formule de calcul: în celula F4 =D4*E4; b) în celula G4 =
B1*F4.
3. Formulele din celulele F4 şi G4 se copie în rândurile de mai jos. Atragem atenţia la
erorile ce apar în coloana G (vezi des.2.6.a).

a) b) c) d)
Des.2.6. Paşii de efectuare a calculelor pentru tabelul Depozit
 4. Se trece foaia în regim de formule (vezi des.2.6. b)).
6. La copierea formulei din rândul 4 în rândul 5 Excel modifică referinţa B1 în B2, ceia
ce în cazul nostru nu este corect. Pentru a evita astfel de erori, se modifică tipul referinţei din
referinţă relativă B1 în referinţă absolută $B$1.
7. Se execută dublu clic pe celula G4. Cursorul se plasează alături de referinţa B1 şi se
tastează tasta <F4>. Acum în formulă este inclusă referinţa absolută $B$1. Finisăm redactarea
formulei prin tastarea tastei <Enter>.
8.Formula se copie în celulele de mai jos (vezi des.2.6, c) ).
9. Se revine la forma normală a foii de calcul. Rezultatul final este prezentat în des.2.6.
d).
Exerciţiul 2: Definiţi un nume sugestiv pentru celula B1, de exemplu Curs. Rescrieţi formula de
calcul pentru câmpul Cost(lei), înlocuind adresa absolută $B$1 cu numele celulei Curs.
Exemplul 4: Se cunosc sumele depuse (B4:B8) pe un termen de trei ani la o bancă cu rata
anuală a dobânzii (C3:F3). Se cere de calculat suma de care se va dispune după trei ani.

Des.2.7. Tabelul de calcul a sumei depuse

1. Se completează tabelul cu date (vezi des. 2.7).

2. Deoarece, suma finală se calculează astfel: SumaDepusă*(1+RataDobânzii)^Termen,
în celula C4 se înserează următoarea formulă =$B4*(1+C$3)^$B$1.
3. Formula se copie pe rând până în F4, apoi domeniul C4:F4 se copie până la rândul 8.