Rezumatul operei

Popa Tanda
 Dascălul Pinitilie din Butucani, nu a avut decât
doi copii: o fată și un băiat. Băiatul dascălului,
părintele Trandafir, ajunge preot în satul natal. Însă
aici, acesta nu va sta mult, deoarece este mutat
disciplinar de protopop în satul Sărăceni, întrucât
intră în conflict cu sătenii, fiind foarte aspru judecat.
 După cum îi spune și numele, noul sat era unu
extrem de sărac. Deși îi este greu, părintele decide să
rămână, încercând să schimbe mentalitatea sătenilor.
 În prima sa duminică în sat, preotul ține o predică
despre obligația de a munci, aceasta fiind de altfel
foarte apreciată de săteni. Încetul cu încetul, numărul
enoriașilor scade la slujbele preotului, el nemaiavând
cui să predice.
 Preotul începe a umbla prin sat după credincioși,
încercând să-i îndrume cu sfatul, cu dojana și, când
constată că nu este ascultat, cu batjocora.
 Oamenii îl recalmă pe preot la protopop și la
episcopie, dar părintele are câștig de cauză în fața
enoriașilor. Văzând că nu are sorți de izbândă, preotul
începe să se apuce de treabă, devenind un exemplu
pentru săteni.
 Popa Tanda își repară casa, construiește un gard,
seamănă cereale și face straturi, toate acestea stârnind
invidia vecinilor. Părintele însă nu se oprește aici, își
cumpără un car și doi cai pentru a putea munci
pământul.
 Ajutat de Marcu Florii Cucului, părintele
Trandafir se apucă de împletit lese, devenind maestru
în confecționarea lor. Decide să-și vândă marfa, iar cu
banii obținuți cumpără cele necesare pentru familie.
 Munca părintelui nu a fost zadarnică, satul
devenind un exemplu pentru trecători. Ajuns la
bătrânețe, părintele se bucură de admirația sătenilor și
de familie, el fiind acum înconjurat de nepoței.