Curs IAC 7

ANSAMBLURI
CONTACT TECHNOLOGY
Algoritmul Newton-Raphson

1
 REZULTATE TEST 6

20%

Punctaj maxim: 12 studenti/59 (30 s – 2 min)

Nota medie: 0,66 57%
Punctaj 0: 2 note (18 s si 1 min si 47s)

2
 Ingineria asistata de calculator/Computer Aided Engineering

C 1 – CAE – Introducere, concepte

C 2 – Finite Element Method (FEM) – algoritmul. Exemplu: Surub prestrans
C 3 - 4 – Modelul de calcul, Discretizare. Criterii de calitate. Studiu de caz: Discretizare adaptiva
C 5 – Recap. si studii de caz: Profil_I, APDL_Vas_torisferic, ANSA_Criterii de calitate
C 6 – Analiza statica – o singura piesa – Incarcari, Rezultate, Parametrizare, Verificare. Plate_rib1.wbpz

Curs 7 - Ansambluri
Interactiune si contact : Studii de caz
Algoritmul Newton-Raphson
Probleme de modelare si rezolvare in cazul ansamblurilor

Curs 8 - Ansambluri (partea a 2a)

3
Rezultatele (principale) in cazul analizei statice

- deplasari (totale, directionale - mm),

- deformatiile specifice (principale – max, min, forfecare %),
- tensiunile (principale – max, min, forfecare, echivalente, normale etc Pa, MPa),
- reactiuni (totale, directionale N),
- eroarea energiei structurale, stress probe (valori punctuale), tensiuni mediate,
nemediate etc. mJ
- factorii de siguranta (von Mises si Tresca),
- diagrame de momente (pt bare)
- etc

4
 Verificarea rezultatelor / modelului de calcul

a) Calitatea rezultatelor. Observam la post-procesare daca raspunsul structural

este cel asteptat, in acord cu incarcarile si restrictiiile
b) Verificam valorile obtinute. Verificam precizia rezultatelor
A
1. Comparam valorile obtinute prin simulare cu cele calculate analitic (de mana, sau
printr-un program: Mathcad, Matlab etc)
2. Comparam valorile obtinute cu cele din literatura de specialitate pentru cazuri
similare
3. Comparam valorile obtinute cu rezultate experimentale – cea mai sigura verificare
pentru probleme complexe, daca putem face experimente.
B
Rafinam /imbunatatim discretizarea si reluam simularea
!!!!!!!! Daca folosim alt program (alt solver) pentru a putea compara rezultatele
trebuie sa folosim aceeasi discretizare – altfel comparam rezultate pe modele de
calcul diferite (mere cu pere) !!!!!!!!
Pt ansambluri folosim marimile de raspuns
din Contact Tool (Curs 7)
5
29.11.2020
Etapele unei simulari ANALIZA STATICA

Organigrama unei simulari

Preprocesarea Rezolvarea Postprocesarea

Vizualizarea
Results viewer
rezultatelor
Materialul Animation tools

Scrie fisierul
Geometria pentru solver
Modelare/Import
Verificarea
Rezolvare
rezultatelor
Modelul de calcul FEM: N.-Raphson
Contact technology

Scrierea fisierului
de rezultate
Incarcari / Restr.

IAC 2 6
 Neliniaritati in simulare

1. Neliniaritati de material

Ex. Cauciuc - Hiperelastic

2. Neliniaritati geometrice
– deplasari mari si deformatii specifice mari

Ex. Buckling - Flambaj

3. Neliniaritati de contact
Ansambluri

11/29/2020 7
Sistemul CAD – Constrangeri Sistemul CAE – Elemente de interactiune

CAD CAE
8
Elemente de contact in biblioteca ANSYS - Exemple

9
 Fiecare solver are propria filosofie de modelare a contactului intre componente

CGAP - NASTRAN
Exemplu:
NASTRAN: elemente CGAP, PGAP, RB2, RB3
 ABAQUS: Conceptul ‘master-slave’
 ANSYS: suprafata initiala – suprafata tinta

suprafata initiala – suprafata tinta - ANSYS Conceptul ‘master-slave’

SIMULIA ABAQUS

10
Comenzi de reparare a geometriei si curatarea topologiei dupa importul ansamblurilor

Optiuni la import Curatare, reparare, instrumente de verificare

Comenzi utile:
Create>Delete>Face, Body, Edge delete 11
Tipuri de contact

Dupa rigiditatea componentelor:

- Rigid-Rigid
- Flexibil-Flexibil
- Rigid-Flexibil

Schimbator de viteze Roluire Ambutisare

Source: www.ansys.com

12
 Tipuri de contact

In functie de miscarea relativa a componentelor

1) Asamblari fixe - Contact regions – regiuni de contact

- Spot welds - suduri
- Spring - resort
2) Asamblari mobile – Joints – cuple cinematice
Tipuri de contact in functie de dimensiunea modelului (1D, 2D or 3D):

• Solid - Solid
• Solid - Shell
• Shell - Shell
• Beam - Solid
• Beam - Shell

13
 Tipuri de contact intre componente 3D

1
2
3
4 C. Surub - piulita

Sudura
Balama

1. Regiuni de contact
4. Arc 3. Cuple cinematice

2. Cordoane de sudura
14
Principalele tipuri de regiuni de contact

 Bonded: Implicit. Piesele sunt “lipite” una de alta. “Singlepart”.

Rezolvare liniara. Golurile sunt inchise. Penetrare 0.
 No separation: Nu este permisa separarea fetelor in contact,
dar pot aparea alunecari mici intre suprafete.
 Frictionless: Alunecare libera. Numai pentru feţe. Cel mai
general. Sunt adaugate “Weak springs” pentru
stabilizarea solutiei. Modelul trebuie bine restrictionat.
 Rough: Frecare mare  . Nu exista alunecare.
 Frictional: Suprafetele preiau tensiuni tangentiale pana la o
anumita valoare, apoi incep sa alunece una fata de alta.
>0

Exemplu: No speration 15
Algoritmul Newton-Raphson

Este o metoda iterativa de rezolvare a ecuatiilor neliniare de echilibru

pasi (step)
Materiale fragile
Tensiuni Materiale ductile

F - forta
u – deplasarea
K – rigiditatea

K
Deformatii specifice
Algoritmul Newton-Raphson

F  K u (0) 𝐾 𝑢 = {𝐹 𝑎 } (1)
Forte exterioare = Fortele de def. elastica
Notam Fa - Forta aplicata

16
Algoritmul Newton-Raphson
MEF – un set de ecuatii simultane
Matricea de rigiditate
?
depinde de deplasari 𝐾 𝑢 = {𝐹 𝑎 } (1)

unde: [K] este matricea de rigiditate, {u} - vectorul necunoscutelor, valorile DOF
(degree of freedom) iar {Fa} = vectorul fortelor exterioare aplicate.
Intr-o analiza neliniara matricea de rigiditate nu mai este constanta, depinde de
deplasari De aceea ecuatia (1) poate fi scrisa [Bathe]:
Vectorul fortelor in iteratia
(2) 𝐾𝑖𝑇 ∆𝑢𝑖 = 𝐹 𝑎 − 𝐹𝑖𝑛𝑜 curenta

(3) 𝑢𝑖+1 = 𝑢𝑖 + ∆𝑢𝑖 Reziduu (Forte necompensate)

unde: [𝐾𝑖𝑇 ] este matricea Jacobiana sau matricea tangenta, i - iteratia curenta,
{𝐹𝑖𝑛𝑜 } - vectorul fortelor pt. restabilirea echilibrului.
Atat 𝐾𝑖𝑇 , cat si {𝐹𝑖𝑛𝑜 } sunt determinate pe baza deplasarilor {ui}.
Membrul drept al ecuatiei (2) este vectorul fortelor reziduale

17
Algoritmul Newton-Raphson

1. In pasul 0 {u0} = {0}.

2. Se calculeaza matricea tangenta [𝐾𝑖𝑇 ] si se
restaureaza vectorul incarcarilor 𝐹𝑖𝑛𝑜 pe baza
deplasarilor {ui}.
𝐾𝑖𝑇 𝐹 𝑛𝑜
𝑖
3. Calculeaza {Δui} din ecuatia:

(2)
𝐾𝑖𝑇 ∆𝑢𝑖 = 𝐹 𝑎 − 𝐹𝑖𝑛𝑜 Algoritmul Newton-Raphson
4. Adauga {Δui} la {ui} pentru a obtine urmatoarea
aproximare {ui + 1} (eq. 2).
(3)
𝑢𝑖+1 = 𝑢𝑖 + ∆𝑢𝑖
5. Reface pasii 2, 3 si 4 pana se obtine convergenta

Convergenta
- Se obtine cand:
1. marimea reziduului (dezechilibrul )< toleranta * o valoare de referinta
2. marimea incrementului {ui} < toleranta * valoare de referinta
18
Algoritmul Newton-Raphson - convergenta
Observatii:
- Algoritmul Newton-Raphson trebuie sa convearga la
fiecare pas.
- Pentru probleme foarte neliniare calculul poate
deveni instabil.
In aceste situatii se foloseste optiunea de cautare a
pantei (line-serch option). Algoritmul aplica metoda
lungimii de arc (the arc-length method ) care modifica The Newton-Raphson algorithm

ecuatia (3): 𝑢𝑖+1 = 𝑢𝑖 + ∆𝑢𝑖 (3)

𝑢𝑖+1 = 𝑢𝑖 + 𝑠 ∆𝑢𝑖 (4)

unde s este un parametru de cautare 0.05 < s < 1.0.
Aceasta metoda previne instabiitatea rezolvarii si ajuta gasirea convergentei.

Deoarece conditiile de interactiune si contact sunt complicate, pentru incepatori se

recomanda folosirea setarilor implicite ale programului Program Controlled – ON
(Comanda : autots, ON – in APDL) 19
Regiuni de contact

20
 Studiu de caz

Doua bare identice cu sectiune constanta b = 10 mm si lungime L = 100 mm sunt in

contact ca in Fig. 1. Suprafata de contact este un dreptunghi cu dimensiunile 50 x 10 mm.
Barele sunt incastrate la capete. O forta de 1000 N este aplicata pe bara superioara,
provocand incovoierea ansamblului (Fig.1).

a) Pentru fiecare tip de contact (Bonded,

Frictionless, Frictional (=0.15), Rough, No
separation) calculati deplasarea maxima si
tensiunea echivalenta maxima.

b) Pentru fiecare caz gasiti schema de incarcare

echivalenta si faceti calcule analitice. Verificati
rezultatele simularilor.

c) Scrieti cateva concluzii referitoare la

comportarea ansamblului in functie de tipul de
Fig. 1 contact considerat.
Proprietati de material:
Modulul lui Young: E = 2.5E11 Pa
Coeficientul lui Poisson: ν = 0,3
Incarcare
Forta (Fig. 1): F = 1000 N

21
Studiu de caz

Scopul:
1. Definirea parametrilor de contact
2. Discretizare
3. Verificare starea initiala
4. Verificare starea finala
5. Interpretarea rezultatelor 22
 Probleme de modelare in cazul problemelor neliniare
Geometrie
Piesa A
Model
Modelvirtual
virtual
Piesa
PiesaAA
Geometrie
discretizata
Piesa B

Model virtual
Piesa B
discretizata
Gol

Penetrari, perforari, goluri datorita discretizarii grosiere

- Penetrations / perforations in reteaua virtuala (Discret. Piesa A si discret. Piesa B).
Intrepatrunderi in reteaua virtuala
- Goluri
Consecinta: solutia nu poate converge: chattering occurs

chattering

23
 Optiuni pentru controlul discretizarii in cazul ansamblurilor pt retele compatibile

Exemplu: Contact Hertzian

Problema Rezultatele
F=1600 N

R1=5 mm

0.005 mm
R2=6,5 mm

Discretizarea:
- Sphere of influence
- Contact sizing
- Mapped Face Meshing
- VIRTUAL TOPOLOGY

24
CONCLUZII 1

 Simularea comportarii ansamblurilor este un subiect avansat

 Rezolvarea este iterativa: se foloseste alg. Newton Raphson
 Importul ansamblurilor presupune operatii de pre-procesare suplimentare: Lab
cleaning, healing, editing operations

• Retelele de discretizare intre componente trebuie sa fie compatibile

 Daca analiza e neliniara Frictionless, Frictional, Rough or Frictional sliding contacts)
sunt necesare verificari suplimentare initiale: contact information, gaps, penetration,
status

 Inaintea rezolvarii utilizatorul trebuie sa:

1. Defineasca tipul de contact: Bonded, Frictional, etc.
3. Realizeze o discretizare compatibila
2. Sa verifice starea initiala a contactului: Gaps, Penetrations

& DISCRETIZAREA
25