2.

Descrierea taxonomiilor pe domenii psihocomportamentale cu nivelele corespunzătoare

(cognitiv-Bloom, afectiv-Krathwohl, psihomotor-Simpson).

 Domeniul cognitiv (Bloom):

a) Cunoaștere: Elevul recunoaşte şi reproduce informaţia, ideile şi principiile în forma
aproximativă în care au fost învăţate.

 Achiziția informațiilor (datele particulare, modul de tratare a datelor particulare, date

universale - principii, legi, teorii)

b) Înțelegere: Elevul transpune, înţelege sau interpretează informaţia pe baza învăţării

anterioare.

 Traducere
 Transpunere
 Interpretare (rezumare, explicare)
 Extrapolare

c) Aplicare: Elevul selectează, transferă şi foloseşte date şi principii pentru a rezolva o problemă
cu minim de ajutor. De exemplu elevul să folosească formula de calcul a suprafeţelor pentru a afla
cantitatea de material necesară pentru acoperirea unui spaţiu.

 Utilizarea cunoștințelor pentru a rezolva situații noi

d) Analiză: Elevul distinge, clasifică şi relaţionează presupuneri, ipoteze, evidenţe sau structura
unei afirmaţii sau a unei întrebări. Descompunerea unui material în părțile sale.

 Căutarea elementelor
 Căutarea relațiilor
 Principiilor de organizare: Descompunerea unui material în părțile sale.

e) Sinteză: Elevul creează, integrează sau combină idei într-un produs nou pentru el.

 Problema unei lucrări personale ( lucrări de licenţă, a unei teze de doctorat)

 Elaborarea unui plan de acțiune

f) Evaluare: Elevul apreciază, evaluează sau critică pe baza unor standarde şi criteria.

 Critică internă: a judeca, a decide, a argumenta, în funcție de lacune și erori

 Critică externă: a judeca,a decide, a argumenta, în funcție de scopuri și eficiență

 Domeniul afectiv/ atitudinal (Krathwohl):

 Taxonomia lui Krathwohl presupune cinci clase de obiective afective, folosind criteriul
interiorizării. Cele cinci clase reprezintă niște etape posibile în asimilarea și practicarea unor
valori, descriind un continuu afectiv. Obiectivele afective vizează formarea de motivații, interese,
atitudini, convingeri și sentimente.

a) Receptarea: Este o atitudine afectivă, elevul trăiește o anumită emoție față de activitatea
(lecția) respectivă. Presupune a-l determina pe elev să recepționeze sau să dea atenție unor
stimuli.

Obiective:

 Conștiința/ conștientizarea: Elevul trebuie să fie conștient, să-și dea seama de un fapt, de
o situație, de un fenomen sau de o stare de lucruri; presupune acceptarea de către elev a
faptului că o anumită atitudine, convingere, sentiment, prezintă valoare pentru alte
persoane, deși pentru el este posibil să nu aibă vreun ecou afectiv.
 Voința de a recepta: Individul acceptă un stimul dat si eschivează, presupune tolerarea de
către elev a situaţiilor în care întâlneşte valoarea respectivă, fără ca să le evite în vreun
fel, deşi nu-i produc plăcere. De exemplu, dacă este vorba de atitudinea faţă de muzica
simfonică, o asemenea tolerare se poate produce atunci când pe un post de radio, după o
emisiune muzicală preferată, urmează o emisiune de muzică simfonică, iar subiectul
continuă să audieze postul respectiv, fără să treacă imediat la căutarea altuia, cu toate că
ceea ce audiază nu reprezintă genul său preferat de muzică.
 Antenția diferențiată sau preferențială: Diferențierea aspectelor unui stimul perceput clar
ca foarte diferit de alte impresii, presupune că individul continuă să audieze emisiunea de
radio care transmite un asemenea gen de muzică, deşi ştie că pe un alt post, în acelaşi
moment, se transmite genul său preferat de muzică.

b) Reacția/ răspunsul: Presupune ca elevul sa fie suficient de atras de subiect, un fenomen,

pentru a încerca să le descopere și să simtă plăcere aprofundându-le. Ex: individul poate lua
hotărârea de a-şi cumpăra discuri cu muzică simfonică, de a-şi cumpăra bilete la concerte.

 Asentiment: Elevul dă un răspuns, dar nu acceptă deplin necesitatea de a face acest lucru.
 Voința de a răspunde: Elevul își afirmă comportamentul din plină adeziune.
 Satisfacția de a răspunde: Elevul răspunde emoțional, din plăcere, de bucurie.

c) Valorizarea: Elevul manifestă acest comportament bazat pe aderarea la o valoare , în

împrejurimi corespunzătoare. Motivația activității de învățare este una interioară.Exemplu :
Ulterior el poate să încerce să-i convingă pe alţii de satisfacţiile pe care le oferă acel domeniu valoric si
să-i atragă la o activitate în acord cu valorile care-l caracterizează.

 Acceptarea unei valori: Atribuirea unor valori unui fenomen.

 Preferința pentru o valoare: Individul caută, dorește o angajare, destul de profundă față
de o valoare.
  Angajarea: Convingerea implică un grad înalt de certitudine fără îndoieli, sinceritate,
loialitate față de un punct de vedere, un grup sau o cauză.

d) Organizarea valorilor într-un sistem: Presupune stabilirea volorilor dominante și profunde.

 Conștientizarea unei valori: Permite individului să vadă cum se leagă o valoare de cele
pe care le posedă deja sau cele pe care le va poseda.
 Organizarea unui sistem de valori: Elevul adună un ansamblu de valori , stabileste ordine
între valori.

e) Caracterizare- Asimilarea unei valori astfel încât să-i devină caracteristică

fundamentală: Fiecare valoare are un loc în ierarhia valorilor, fiind organizate într-un fel de
sistem intrinsec coerent. Acest sistem de valori a generat un sistem de atitudini care dă
posibilitatea individului să-și exprime personalitatea în orice împrejurare.

 Dispoziția, generalizarea: Individul își revizuiește opiniile și își schimbă

comportamentul.
 Caracterizarea:  includ acele obiective care urmăresc să-l ajute pe individ să ajungă în stare să-
și contureze şi să-şi exprime o viziune personală asupra unui anumit univers valoric. În acest
univers valoric, el poate să-și exprime aprecieri personale şi pertinente, bazate pe o cunoaștere
profundă.

 Domeniu psihomotor (Simpson):  

Taxonomia obiectivelor domeniului psihomotor vizează capacitățile care ne sunt necesare în

desfașurarea unor activități asigurându-ne un anumit grad de independență.

Această taxonomie ia ca principiu ierarhic relativa dificultate sau gradul de perfecţiune al

unei priceperi necesare pentru a îndeplini o activitate motorie.

a) Percepţia- Prima etapă esenţială în efectuarea unui act motor. Proces de contientizare care se
extinde asupra obiectelor, proprietăţilor sau relaţiilor prin intermediul organelor de simț.

 Stimularea senzorială- efectul unui stimul asupra unuia sau mai multor organe de simt
(auditivă, tactile, vizuală, gustative etc)

 Selecţia indicilor(cues). CUES este denumirea atribuită stimulilor care au valoarea de

semnal cunoaşterea conexiunii dintre semnal şi lucrul semnalat având loc anterior.
Stabilirea indicilor la care trebuie să răspundă cineva pentru a satisface exigenţele
speciale ale îndeplinirii unei sarcini.

Ex: a descoperi eventual că mecanismul unui autovehicul este defect , ascultând zgomotul produs
de funcţionarea maşinii respective.
  Traducerea – a lega percepia de acţiune realizând un act motoriu. În fapt, este vorba de
procesul mintal care determina semnificaia indicilor primiți în vederea unei acțiuni. Acest
proces implică traducerea simbolică: indiciul trezeşte în noi imaginea unui lucru,
amintirea lui, el da natere unei idei.

b) Dispoziţia- Exprimă faza de montaj, de pregătire în vederea realizării aciunii, e baza

modelului mental ce anticipa aciunea. ( dispoziţie mintală, fizică, emoţional)

c) Răspunsul ghidat –etapă timpurie în dezvoltarea unei priceperi(skill), se pune accent pe

capacităţile component ale skill-ului cel mai complex. Răspunsul ghidat este actul
comportamental observabil al unui individ dirijat de un instructor.

Ex: a execută un pas de dans imitâtând pe cineva.

d) Automatism- răspunsul învăţat a devenit o deprindere

e) Răspunsul manifest complex- la acest nivel, individul poate îndeplini un act motoriu cu
structura complexă.

 Înlăturarea nesiguranţei- Actul poate fi îndeplinit fără ezitare.

 Performanţă automată – a şti să cânţi la vioară

f) Adaptarea- modificarea voluntară a mişcărilor

g) Crearea unor noi sisteme de mişcări

Aplicatie: verbe utilizate pentru a descrie comportamentul elevului in cele trei domenii.

Pentru domeniul cognitiv, iată acţiunile în funcţie de nivelul de înţelegere dorit:

Nivelul Acțiuni Conținut

1. Cunoaşterea simplă A defini, a distinge a identifica, a Termeni semnificativi, definiţii,
recunoaşte, a aminti, a dobândi elemente, fapte, fenomene, însuşiri,
reguli, utilizări, relaţii

2. Înţelegerea, Comprehensiunea, interpretarea a

comprehensiunea, transforma, a exprima propriu,
interpretarea ilustra, a reprezenta, a schimba,
redefini, a interpreta, a diferenţia,
stabili, a explica, a demonstra,
prevedea, a completa
a Exemple, reprezentări, texte, fapte
a esenţiale, caracterizări, consecinţe,
a factori, pricipii, metode, situaţii,
a abstracţii, efecte

3. Aplicarea A aplica, a generaliza, a dezvolta, a Metode, teorii, pricipii, procese,

utiliza, a transfera, a restructura, a fenomene, procedee
alege, a clasifica
4.Analiza, căutarea A distinge, a identifica, a recunoaşte, Elemente, concluzii, argumente,
 a deduce, a contrasta, a compara, a relaţii, particularităţi, cauze, părţi,
analiza, a discrimina căi, scopuri, organizări, tehnici

5. Sinteza, crearea, A scrie, a relata, a crea, a produce, a Modele structuri, produse,

elaborarea modifica, a propune, a specifica, a performanţe, proiecte, lucrări,
planifica, a deriva, a dezvolta, a comunicări, planuri, scheme,
combina, a deduce, a formula operaţii, soluţii, generalizări,
concepte, ipoteze
6. Evaluarea, critica A judeca, a argumenta, a evalua, a Exactitate, erori, lacune, precizie,
decide, a considera, a compara, a scopuri, mijloace, experienţă,
contrasta standarde, alternative.

Pentru domeniul psihomotor, se folosesc verbe care vizează abilităţi, dexterităţi:

Exemplu: a ausculta, a diagnostica, a internaliza, a palpa, a empatiza, a integra, a măsura, a
percuta, a masa etc.

Pentru domeniul afectiv, se folosesc verbe care vizează atitudini: a realiza, a reflecta
etc.