CONSTRUCTIVISMUL

www.uaic.ro
 1. JEAN PIAGET: CONSTRUIREA
CUNOAȘTERII

Asimilarea este un proces de integrare prin care un

individ încorporează noi informaţii în schemele operatorii
şi în experienţa cognitivă de care dispune deja.

Acomodarea presupune modificarea schemelor

existente, în funcţie de caracteristicile noii situaţii.

O conduită adaptată la un moment dat al dezvoltării şi

într-un anumit mediu presupune existenţa unei stări de
echilibru între cele două procese, asimilarea şi
acomodarea.
 1. JEAN PIAGET: CONSTRUIREA
CUNOAȘTERII

Stadiile dezvoltării inteligenței

• stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-18 luni/2

ani);
• stadiul preoperaţional (2-7/8 ani);
• stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani);
• stadiul operaţiilor formale (11/12-15/16 ani).

http://
www.studylecturenotes.com/basics-of-sociology/piaget-cognitive-developmen
t-theory-definition-stages
 2. JERÔME BRUNER: TEORIA
MODALITĂȚILOR DE CUNOAȘTERE

- Modalitatea enactivă (prin acțiune) – prima

care se manifestă ontogenetic;
- Modalitatea iconică permite traducerea
achizițiilor enactive, organizaate sub forma
imaginii;
- Modalitatea simbolică devine dominantă
după dezvoltarea limbajului și transformarea lui
în instrument, formă de cunoaștere.
Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se
poate preda cu succes orice proces de
învățământ, într-o formă intelectuală adecvată.
 3. RENÉ HUBERT: INTELIGENȚA
ADAPTATIVĂ

• Nu doar corpul, ci și inteligența se dezvoltă ca

rezultat al interacțiunilor cu mediul.

Obiectivele formării intelectuale:

- Adaptarea la realitatea obiectivă
- Adaptarea la societate
- Adaptarea la spiritualitate (cel mai
complex dintre obiective)
 4. YVES BERTRAND: TEORIA
CONFLICTULUI SOCIOCOGNITIV

• Construirea cunoașterii este în mod necesar

socială;

• Conflictul sociocognitiv este sursă a învățării;

• Depășirea conflictului cognitiv interindividual

duce la dpășirea conflictului cognitiv
intraindividual.
 5. LEV VÎGOTSKI – TEORIA
SOCIOISTORICĂ
Conceptul fundamental propus în Mind and Society, zona
potențială de dezvoltare sau zonă a proximei dezvoltări
exprimă distanța dintre două niveluri:
dezvoltarea actuală și dezvoltarea potențială.

Existența acestor zone se întemeiază pe două realități:

• posibilitatea dezvoltării
• necesitatea medierii culturale.

Un învățământ bun este cel care precede

dezvoltarea.
 6. GASTON BACHELARD: FILOSOFIA
LUI NU/ CULTURA PREALABILĂ A
ELEVULUI

• Problema nu este de a dobândi o cultură

experimentală, ci de a schimba cultura, de a
elimina obstacolele acumulate deja în viața
cotidiană.
 7. ANDRÉ GIORDAN: MODELUL
ALOSTERIC

Moleculele alosterice își modifică forma și

funcția în raport cu condițiile mediului de viață în
care trăiesc.
Elevul însuși trebuie antrenat în testarea
operaționalității noilor cunoștințe și în sesizarea
limitelor procesului de cunoaștere.
  
8. M. LAROCHELLE ȘI J. DESAUTELS: TEORIA
DERANJAMENTULUI EPISTEMOLOGIC SAU A
SCHIMBĂRII CONCEPTUALE

• Prezentarea fenomenului de studiat: elevii își formulează

și analizează propriile concepții asupra fenomenului
studiat;

• Crearea unui eveniment perturbator;

• Restructurarea ideilor: elevii sunt ajutați să rezolve

problema sau problemele asociate; conflict cognitiv între
distanța dintre așteptări și datele observate.
 9. ANTOINE DE LA GARANDERIE:
TEORIA PROFILELOR PEDAGOGICE

• Spiritul elevului nu este o tabula rasa, elevul

posedă aptitudini, o metodă de lucru și un mod
de analiză a informației.