Constructivismul cognitiv sau piagetian

Jean Piaget (1896-1980)

Jean Piaget,prin teoria sa cuta s ofere un rspuns psihologic cu privire la originea i validitatea cunotinelor. Cunotinele se construiesc printr-o interaciune permanent a subiectului cu obiectul,a individului cu mediul. Dezvoltarea inteligenei constituie o prelungire a mecanismelor biologice de adaptare.

nvarea nu este un proces pasiv, de stocare a informaiei,n care adultul ofer concepte copilului,ci un proces activ n care subiectul nva prin interiorizarea aciunilor externe ntreprinse cu scopul de a rezolva diverse situaii, construind progresiv sistemul de cunotine. Psihologul elveian a folosit observaia i metoda clinic pentru a studia modul n care copiii ajung s cunoasc realitatea.

Prin observaie se pot indentifica aciunile copilului, ntrebrile spontane pe care acesta le pune n timpul realizrii unei sarvini cognitive Prin metoda clinic (care presupune utilizarea ntrebrilor libere) copilul poate da detalii despre convingerile sale, poate explica anumite aciuni sau noiuni; mai ales msura n care el face distincia ntre lumea extern i cea intern, a.. ne putem da seama de stadiul n care se afl gndirea sa.

n concepia psihologului elveian inteligena ia natere ca urmare a adaptrii biologice a fiinei umane la mediu i implic o serie de structuri care faciliteaz cunoaterea: reflexele, schemele i structurile cognitive elaborate.

Reflectnd asupra obiectelor i evenimentelor, copiii construiesc i reconstruiesc n permanen sensul acestora pentru a ajunge la nelegerea realitaii. Aceste demersuri de adaptare a copilului la lumea n care triete presupune dou procese mentale, care acioneaz ca mecanisme de reglare cognitiv:

ASIMILAREA ncorporarea de noi informaii despre situaia ntlnit n structurile deja existente (scheme sau categorii) ACOMODAREA modificarea schemelor i structurilor mentale existente pentru a permite integrarea informaiilor asimilate. Dezvoltarea cognitiv a copilului este discontinu i cuprinde perioade de echilibru ntre asimilare i acomodare i de dezechilibru cognitiv. Stabilirea unui echilibru presupune achiziia unor strucuri mentale i marcheaz atingerea unui anumit stadiu de dezvoltare cognitiv.