Grupe 

sanguine  49 

GRUPE SANGUINE 
 
Grupele  sanguine  reprezintă  sisteme  de  clasificare  a  tipurilor  de  sânge  în  funcţie  de 
prezenţa sau absenţa pe suprafaţa hematiilor a unor structuri cu proprietăţi antigenice. 
Determinarea grupului sanguin are relevanţă clinică pentru stabilirea compatibilităţii de 
grup (de exemplu, între donator şi primitor, în situaţiile în care sunt necesare transfuzii). 
În prezent, sunt descrise peste 30 de sisteme de clasificare a grupelor sanguine, cele mai 

16
importante fiind sistemele ABO şi Rh. 
Antigenele  localizate  pe  suprafaţa  hematiilor  poartă  denumirea  de  aglutinogene. 
Expresia lor pe suprafaţa hematiilor este determinată genetic prin gene provenite de la 

20
ambii  părinţi.  În  funcţie  de  aglutinogenele  de  pe  suprafaţa  hematiilor,  în  plasmă  se 
formează anticorpi specifici care nu sunt codaţi genetic şi care se numesc aglutinine. 
Nu  toate  grupele  sanguine  sunt  compatibile.  Combinarea  unor  probe  de  sânge 

e,
incompatibile  duce  la  formarea  de  conglomerate  de  hematii  (aglutinare  în  condiții  in 
vitro respectiv hemoliză în condiții in vivo). Din acest motiv, transfuziile se fac cu sânge 

gi
din  acelaşi  grup  ABO  şi  Rh.  În  situaţii  extreme,  se  pot  face  transfuzii  cu  sânge  de  grup 
compatibil (care nu conţine antigene străine), cu condiţia să nu se administreze mai mult 
lo
de 500 ml şi să se respecte principiul diluţiei anticorpilor. 
io
 
 
iz

SISTEMUL AB0 
-F

 
Sistemul ABO a fost descris de medicul şi biologul austriac Karl 
Landsteiner în 1901. Pentru această realizare, Karl Landsteiner a primit 
  premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie în 1930. 
r
ta

 
Sistemul ABO este cel mai important sistem de clasificare a grupelor sanguine. Include 4 
ep

grupe  sanguine  (0,  A,  B,  AB),  apartenenţa  la  unul  dintre  acestea  fiind  determinată  de 
prezenţa  pe  suprafaţa  hematiilor  a  unor  glicoproteine  cu  proprietăţi  antigenice  (A,  B). 
Prezenţa acestor gene pe suprafaţa hematiilor este determinată de o pereche de gene, 
dr

fiecare moştenită de la câte un părinte. 
 
În

Fenotip  Genotip 
0  00 
A  AA sau A0 
B  BB sau B0 
AB  AB 
 
 50  Lucrări practice de fiziologie 

Aglutininele  (anticorpii)  anti‐A  (α)  şi/sau  anti‐B  (β)  sunt  de  tip  IgM  şi  apar  plasmă  în 
primii ani de viaţă ca urmare a sensibilizării la alimente, bacterii şi virusuri. 
 
Grup sanguin  Antigen  Anticorp 
0  ‐‐  α, β 
A  A  β 
B  B  α 
AB  A, B  ‐‐ 

16
 
 

20
PRINCIPIUL METODEI 
 
Probele  de  sânge  se  amestecă  cu  seruri  standard  care  conţin  anticorpi  cunoscuţi.  Se 

e,
urmăreşte apariţia reacţiei de aglutinare ca urmare a interacţiunii antigen‐anticorp. 
 

gi
 
MATERIALE NECESARE 
 
lo
–  seruri  specifice:  ser  care  conţine  anticorpi  anti‐A  şi  anti‐B,  ser  care  conține 
io
doar anticorpi anti‐B şi ser care conţine doar anticorpi anti‐A; 
– lame de microscop; 
iz

–  pentru  recoltarea  sângelui:  vată,  alcool  sanitar,  ace  sterile,  mănuşi  de  unică 
-F

folosinţă. 
 
 
METODA DE LUCRU 
r
ta

 
Se  curăţă  două  lame  de  microscop.  Pe  una  dintre  lame  se  aplică  câte  o  picătură  din 
ep

fiecare ser standard. 
 
Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun 
dr

înainte și după efectuarea oricăror teste sanguine. Când manipulați 
  probele de sânge ale altor persoane, folosiți mănuși de unică folosință. 
În

Aruncaţi acele folosite în recipientele special destinate acestui scop. 
 
Dezinfectaţi  pulpa  degetului  cu  vată  şi  alcool  sanitar.  Lăsaţi  degetul  să  se  usuce  liber. 
Ţineţi degetul ferm între degetul mare şi arătător şi puncţionaţi pulpa degetului cu un ac 
steril, suficient de profund ca sângele să curgă liber. Colectaţi o picătură de sânge cu un 
colţ  al  unei  lame  de  microscop  şi  amestecaţi‐o  cu  prima  picătură  de  ser  cu  anticorpi 
specifici. Repetaţi procedura pentru celelalte două de picături. Schimbaţi de fiecare dată 
 Grupe sanguine  51 

colţul  lamei  de  miscroscop  pentru  ca  serurile  să  nu  se  amestece.  Aşteptaţi  2‐3  minute 
pentru ca reacţia antigen‐anticorp să se producă. Urmăriţi apariţia aglutinării (formarea 
de conglomerate de hematii) în cazul în care sângele conţine antigene care reacţionează 
cu anticorpii din serul specific. 
 
 
REZULTATE 
 

16
Determinaţi grupul sauguin pe baza reacţiei de aglutinare (Figura 8). 

20
e,
gi
lo
io
iz
r -F
ta

 
Figura 8. Aglutinarea în cazul diferitelor grupe sanguine. 
ep
dr
În
 52  Lucrări practice de fiziologie 

SISTEMUL RH 
 
 
Sistemul Rh include mai multe antigene, cele mai importante fiind antigenele C, c, D, E, 
e.  Antigenele  C,  D,  E  sunt  codate  de  gene  dominante,  iar  antigenele  c,  e  de  gene 
recesive.  Termenul  de  factor  Rh  şi  încadrarea  unui  individ  ca  Rh  pozitiv  sau  negativ  se 
referă exclusiv la prezenţa pe suprafaţa hematiilor a antigenului D. Aproximativ 85% din 

16
populaţie este Rh pozitivă (antigen D prezent), restul de 15% fiind Rh negativi (antigen D 
absent).  Deşi  antigenul  D  este  cel  mai  imunogen,  şi  prezenţa  celorlalte  antigene  poate 
cauza incompatibilitate. 

20
 
Anticorpii anti‐D sunt de tip IgG şi apar în plasmă numai după imunizare prin transfuzii 
cu sânge incompatibil sau prin expunere peripartum. 

e,
 
 

gi
MATERIALE NECESARE  lo
 
– ser specific Rh (conţine anticorpi anti‐D) 
io
– lame de microscop 
–  pentru  recoltarea  sângelui:  vată,  alcool  sanitar,  ace  sterile,  mănuşi  de  unică 
iz

folosinţă. 
 
-F

 
METODA DE LUCRU 
 
r

Se  curăţă  două  lame  de  microscop.  Pe  una  dintre  lame  se  aplică  o  picătură  de  ser 
ta

specific cu anticorpi anti‐D. 
 
ep

Pentru a evita riscul de infecție, spălați‐vă mâinile cu apă și săpun 
înainte și după efectuarea oricăror teste sanguine. Când manipulați 
dr

  probele de sânge ale altor persoane, folosiți mănuși de unică folosință. 
Aruncaţi acele folosite în recipientele special destinate acestui scop. 
În

 
Dezinfectaţi  pulpa  degetului  cu  vată  şi  alcool  sanitar.  Lăsaţi  degetul  să  se  usuce  liber. 
Ţineţi degetul ferm între degetul mare şi arătător şi puncţionaţi pulpa degetului cu un ac 
steril, suficient de profund ca sângele să curgă liber. Colectaţi o picătură de sânge cu un 
colţ al unei lame de microscop şi amestecaţi‐o cu picătura de ser cu anticorpi specifici. 
Aşteptaţi 2‐3 minute pentru ca reacţia antigen‐anticorp să se producă. Urmăriţi apariţia 
aglutinării  (formarea  de  conglomerate  de  hematii)  în  cazul  în  care  sângele  conţine 
antigene care reacţionează cu serul specific. 
 Grupe sanguine  53 

REZULTATE 
 
Determinaţi grupul sauguin pe baza reacţiei de aglutinare (Figura 9). 

16
 

20
Figura 9. Aglutinarea în cazul diferitelor grupe sanguine. 
 
 

e,
gi
lo
io
iz
r -F
ta
ep
dr
În