https://en.wikipedia.

org/wiki/Exit_poll

Un sondaj de ieșire electorală este un sondaj al alegătorilor efectuat imediat după ce aceștia au părăsit
secțiile de votare. Un sondaj similar efectuat înainte ca alegătorii efectivi să fi votat se numește sondaj de
intrare. Sondarii – de obicei companii private care lucrează pentru ziare sau radiodifuzori – desfășoară
sondaje la ieșire din sondaj pentru a obține o indicație timpurie asupra modului în care s-au desfășurat
alegerile, deoarece în multe alegeri rezultatul real poate dura ore sau chiar luni.

Istoria

Există opinii diferite despre cine a inventat exit poll. Marcel van Dam, sociolog și fost politician olandez,
pretinde că este inventatorul, fiind primul care a implementat unul în timpul alegerilor legislative olandeze
din 15 februarie 1967.[1] Alte surse spun că Warren Mitofsky, un sondaj american, a fost primul. Pentru CBS
News, el a conceput un exit poll la alegerile guvernamentale din Kentucky din noiembrie în același an.[2][3]
În ciuda acestui fapt, menționarea primelor exit poll datează din anii 1940, când un astfel de sondaj a avut
loc la Denver, Colorado.

Scop

Exit polls sunt, de asemenea, folosite pentru a colecta date demografice despre alegători și pentru a afla de
ce au votat așa cum au făcut-o. Deoarece voturile reale sunt exprimate anonim, sondajul este singura
modalitate de a colecta aceste informații.

Exit-poll-urile au fost folosite din istorie și în întreaga lume ca o verificare a gradului de fraudă electorală și
un indicator gros al acestuia. Câteva exemple în acest sens includ referendumul revocator din Venezuela din
2004 și alegerile prezidențiale din Ucraina din 2004.

Ele sunt folosite pentru a comanda un mandat, precum și pentru a determina dacă o anumită campanie
politică a avut sau nu succes sau nu.

Distribuția voturilor nu este nici măcar între diferite secții de votare și, de asemenea, variază în diferite
momente ale zilei. Ca rezultat, un singur exit poll poate oferi o imagine imperfectă a votului național. În
schimb, sondajul de exit poll este folosit în primul rând pentru a calcula swing-ul și prezența la vot. Sondarii
revin la aceleași secții de votare la aceleași ore la fiecare alegere și, comparând rezultatele cu exit-poll-urile
anterioare, pot calcula modul în care s-a schimbat distribuția voturilor în circumscripția respectivă. Această
modificare este apoi aplicată altor circumscripții similare, permițând o estimare a modului în care s-au
schimbat modelele naționale de vot. Locurile de votare sunt alese pentru a acoperi întreaga gamă a
societății și, acolo unde este posibil, pentru a include locuri marginale în special critice.[5][6][7] Datele sunt
prezentate într-unul din trei moduri, fie ca tabel, grafic sau interpretare scrisă.
Probleme

La fel ca toate sondajele de opinie, sondajele de ieșire includ, prin natura lor, o marjă de eroare. Un
exemplu faimos de eroare de exit poll a avut loc la alegerile generale din 1992 din Marea Britanie, când
două sondaje de exit poll au prezis un parlament suspendat. Votul propriu-zis a relevat faptul că guvernul
Partidului Conservator sub John Major și-a deținut poziția, deși cu o majoritate semnificativ redusă.
Investigațiile asupra acestui eșec au identificat o serie de cauze, inclusiv ratele de răspuns diferențiate
(Factorul Shy Tory), utilizarea datelor demografice inadecvate și alegerea slabă a punctelor de eșantionare.
[9][10]

Deoarece exit-poll-urile necesită o bază de referință cu care să se compare swing-ul, ele nu sunt de
încredere pentru voturi unice, cum ar fi referendumul de independență a Scoției sau referendumul de
aderare la UE din Regatul Unit.[5][6] Deoarece exit polls nu pot ajunge la persoanele care au votat prin
buletinul de vot prin poștă sau prin altă formă de vot în absenți, aceștia pot fi părtinitori față de anumite
criterii demografice și pot rata schimbările care apar numai în rândul alegătorilor absenți.[7] De exemplu, în
runda din mai a alegerilor prezidențiale austriece din 2016, sondajele exit-poll au indicat în mod corect un
avans mic pentru Norbert Hofer în rândul celor care au votat la o secție de votare.[11] Cu toate acestea,
voturile prin poștă (care au reprezentat aproximativ 12% din votul total)[12] au fost ușor, dar definitiv în
favoarea rivalului său Alexander Van der Bellen și, în cele din urmă, i-au dat victoria lui Van der Bellen.
Acesta ar putea fi considerat un exemplu non-SUA al fenomenului cunoscut sub numele de „blue shift” în
S.U.A.

Organizații care desfășoară sondaje de exit scrutin electoral

În Statele Unite, National Election Pool (NEP), format din ABC, AP, CBS, CNN, FOX News și NBC, efectuează
un sondaj comun de ieșire a alegerilor. Din 2004, acest exit poll a fost realizat pentru NEP de Edison Media
Research. Edison folosește eșantionarea bazată pe probabilități.[13] În 2020, interviurile în persoană în ziua
alegerilor au fost efectuate la un eșantion aleatoriu de 115 locuri de votare la nivel național, printre 7.774
de alegători în ziua alegerilor. Rezultatele includ, de asemenea, 4.919 interviuri telefonice cu alegătorii
timpurii și absenți.[14]

Difuzarea datelor exit poll în SUA este controlată. În protocoalele electorale din 2012 pentru a pune în
carantină eliberarea datelor au fost puse în aplicare.[15]

În Egipt, centrul egiptean de cercetare a opiniei publice (baseera) a efectuat în 2014 două sondaje la ieșire
din sondaj; exit-poll-ul referendumului constituțional și exit-poll-ul alegerilor pentru președinție.

În Coreea de Sud, KBS, SBS și MBC au efectuat un exit poll comun pentru a decide președintele țării.
În India, exit-poll-urile sunt efectuate de canale private de difuzare de știri și agenții de ziare, cum ar fi The
Times Group, CVoter, India Today etc. India, fiind cea mai mare democrație din lume, are multe agenții care
publică exit polls care prezic aproximativ rezultatul alegerilor.

Critici și controverse

Critici pe scară largă la adresa exit-poll-urilor au apărut în cazuri, în special în Statele Unite, în care
rezultatele exit-poll-urilor au apărut și/sau au oferit o bază pentru proiectarea câștigătorilor înainte de
închiderea tuturor voturilor reale, influențând astfel rezultatele alegerilor. Statele au încercat și nu au reușit
să restricționeze scrutinul la exit; cu toate acestea, este protejat de Primul Amendament.[16] La alegerile
prezidențiale din SUA din 1980, NBC a prezis o victorie a lui Ronald Reagan la 20:15 EST, pe baza sondajelor
de ieșire din sondaj de 20.000 de alegători. Era ora 17:15 pe Coasta de Vest, iar urnele erau încă deschise.
Au existat speculații că alegătorii au stat departe după ce au auzit rezultatele.[17] După aceea, rețelele de
televiziune au adoptat în mod voluntar politica de a nu proiecta niciun învingător în interiorul unui stat până
când toate voturile nu s-au închis pentru acel stat.[18] La alegerile prezidențiale din SUA din 2000 s-a
susținut că organizațiile media au făcut publice rezultatele sondajelor de exit-pol pentru Florida înainte ca
urnele să se închidă în județele cu tendință republicană din Panhandle, deoarece o parte din zona cea mai
vestică a statului este cu o oră în spatele peninsulei principale. Un studiu realizat de economistul John Lott a
constatat o scădere „neobișnuită” a prezenței alegătorilor din Panhandle în comparație cu alegerile
anterioare și că apelul timpuriu al rețelelor din Florida pentru democratul Al Gore ar fi putut să fi deprimat
prezența republicană la vot în alte state în care voturile au rămas deschise.[19] ]

Unele țări, inclusiv Regatul Unit, Italia și Germania, au făcut o infracțiune publicarea cifrelor exit poll înainte
ca toate secțiile de votare să se închidă, în timp ce altele, cum ar fi Singapore, le-au interzis cu totul.[20] În
unele cazuri, problemele cu exit-poll-urile au încurajat grupurile de sondaje să pună în comun datele în
speranța unei acuratețe sporite. Acest lucru s-a dovedit a fi un succes în timpul alegerilor generale din
Marea Britanie din 2005, când BBC și ITV și-au fuzionat datele pentru a arăta un sondaj la ieșire din sondaj,
care i-a oferit laburistului o majoritate de 66 de locuri, ceea ce s-a dovedit a fi cifra exactă. Această metodă
a avut succes și la alegerile federale din Australia din 2007, unde colaborarea dintre Sky News, Channel 7 și
Auspoll a oferit o victorie de aproape 53%, preferată de două partide, laburistului asupra Coaliției aflate la
guvernare.

A existat o controversă larg răspândită în timpul alegerilor generale din India din 2014, când Comisia
Electorală din India a interzis organizațiilor media să afișeze rezultatele sondajului la exit poll până când
voturile au fost numărate. Acesta a fost urmat de un protest puternic din partea mass-media, care a
determinat Comisia Electorală să-și retragă declarația și să confirme că exit-poll-urile pot fi afișate la 18:30,
pe 12 mai, după ultimul vot. De atunci, sondajele de ieșire din sondaj (în timpul ferestrei de votare) sunt
interzise în India, numai sondajele de opinie post sondaj sunt permise după încheierea sondajului.