DECIZIE nr.

857 din 10 decembrie 2015referitoare la

excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) şi (6) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice
EMITENT  CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 24 februarie 2016

    Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu -

judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea -
judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru -
judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu -
judecător    Tudorel Toader - judecător    Simina Popescu -
magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror
Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Nicolae Ovidiu Boloş în Dosarul nr. 2.057/296/2015 al
Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr.
987D/2015 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipseşte autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind
în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, criticile de
neconstituţionalitate vizează aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii. În
subsidiar, precizează că textele din Constituţie invocate în susţinerea criticilor
de neconstituţionalitate nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, prin conţinutul
său juridic, dreptul fundamental la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din
Legea fundamentală, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule pe
drumurile publice, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest
scop. Prin urmare, restrângerea exerciţiului dreptului de a conduce
autovehicule nu este supusă condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie,
iar prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie nu sunt incidente în cauză. Invocă Decizia Curţii Constituţionale
nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 22 mai 2015, pronunţată
în Dosarul nr. 2.057/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Ovidiu Boloş întro cauză având
ca obiect soluţionarea cererii de prelungire a dreptului de circulaţie.5. În
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că,
potrivit art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se
reţine în cazul în care titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile
prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, art. 337, art. 338 alin. (1)
şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal. Astfel, potrivit art. 111 alin.
(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din
ordonanţa de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi
(4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3)
şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se
eliberează fără drept de circulaţie.6. Chiar dacă, aparent, reţinerea permisului
de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare a acestuia, de către
organele de poliţie rutieră, în momentul constatării unei presupuse infracţiuni
din cele enumerate expres de art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 constituie măsuri administrative, în realitate, aceste
măsuri au un caracter privativ de drepturi, fiind indisolubil legate de
constatarea unei presupuse infracţiuni rutiere, producându-şi efectele pe
toată durata procesului penal, respectiv privarea persoanei bănuite de
săvârşirea infracţiunii, în calităţile sale procesuale succesive (suspect,
inculpat), de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.7.
Dispoziţiile cuprinse în art. 111 alin. (1) lit. b) şi art. 111 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, stabilind reţinerea
obligatorie şi automată a permisului de conducere al unei persoane bănuite
de săvârşirea uneia din infracţiunile rutiere enumerate de lege şi eliberarea
unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie, pe toată durata procesului
penal, fără o limitare temporală, încalcă prezumţia de nevinovăţie a acelei
persoane, întrucât aceasta va fi privată pe toată durata desfăşurării
procesului penal de un drept câştigat legal, fără existenţa unei hotărâri
judecătoreşti definitive de condamnare şi fără a avea posibilitatea exercitării
unei căi de atac împotriva reţinerii permisului de conducere şi emiterii unei
dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie. Legiuitorul nu a prevăzut niciun
termen-limită pentru care să poată fi luată această măsură, privarea de
dreptul de a conduce autovehicule operând pe toată durata procesului penal,
durată care, uneori, se poate prelungi dincolo de orice perioadă rezonabilă. O
astfel de reglementare este vădit mai drastică decât măsurile preventive,
pentru care legea prevede condiţii cu privire la necesitate şi proporţionalitate,
limitarea duratei lor, posibilitatea revocării, înlocuirii sau încetării de drept.8.
Totodată, prevederile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, analizate prin raportare la dispoziţiile art. 53 din
Constituţie, pot apărea ca având un scop legitim, şi anume desfăşurarea
procesului penal şi protejarea siguranţei rutiere, fiind o măsură aplicabilă în
cursul urmăririi penale şi al judecăţii, adecvată in abstracto scopului legitim
urmărit, nediscriminatorie şi necesară într-o societate democratică, pentru
protejarea valorilor statului de drept. Însă, o astfel de ingerinţă nu este
proporţională cu cauza care a determinat-o. Chiar dacă s-ar accepta ca o
persoană faţă de care exista bănuiala că a săvârşit una dintre infracţiunile
enumerate în art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 ar prezenta o stare de pericol potenţial pentru siguranţa rutieră, pe
de o parte, o astfel de bănuială nu este suficientă pentru privarea unei
persoane de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât
bănuiala trebuie să fie şi rezonabilă, întemeiată pe probe. Ca atare, nu ar
trebui ca măsura să poată fi luată prin simpla sesizare a organelor de poliţie
rutieră, ci ar trebui, eventual, subsumată fie momentului dispunerii, efectuării
în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, în temeiul art. 305 alin. (3)
din Codul de procedură penală, fie, mai ales, momentului dispunerii punerii în
mişcare a acţiunii penale de către procuror, în condiţiile art. 309 alin. (1) din
Codul de procedură penală.9. În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine că
neprevederea unui termen pentru care se pot dispune măsurile reţinerii
permisului de conducere şi emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de
circulaţie este contrară art. 53 din Constituţie, deoarece intervine
restrângerea nelimitată temporal a drepturilor şi libertăţilor fundamentale
vizate de conţinutul acestor măsuri, afectând aşadar substanţa acestora.10.
În consecinţă, consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu cele ale art. 111 alin.
(3) din acelaşi act normativ, încalcă art. 53 din Constituţie, de vreme ce
legiuitorul lasă la latitudinea organelor de poliţie rutieră să reţină permisul de
conducere al unei persoane şi să emită o dovada înlocuitoare fără drept de
circulaţie chiar în absenţa unor bănuieli rezonabile, rezultate din probe, de
săvârşirea unei infracţiuni. De asemenea, prin neprevederea unui termen
pentru care să poată fi luate astfel de măsuri grave, textele de lege criticate
lasă loc arbitrariului şi abuzului.11. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală
consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale şi nu încalcă prezumţia de
nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie.12. Potrivit
prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a
fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Avocatul Poporului consideră că
prevederile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 sunt constituţionale, sens în care reţine că o normă legală prin care
se reglementează cu privire la competenţa unui organ judiciar de a dispune
prelungirea dreptului de circulaţie nu încalcă, în principiu, prezumţia de
nevinovăţie. În plus, textele legale criticate au mai făcut obiectul controlului
de constituţionalitate din perspectiva unor argumente de neconstituţionalitate
similare, iar Curtea Constituţională a reţinut că prevederile art. 23 alin. (11)
din Constituţie nu au incidenţă în cauză. În acest sens invocă deciziile nr. 381
din 19 martie 2009 şi nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008.14. Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând
încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale
art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare,
îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu
modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "(3) În
situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din
prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin.
(2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin.
(2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere
se eliberează fără drept de circulaţie.[...](6) La cererea titularului permisului
de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul
care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării
penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecata învestită cu soluţionarea
cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30
de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub
urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii
de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului politiei rutiere pe
raza căreia s-a comis fapta."Dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la care art. 111 alin. (6) face
trimitere, au următorul cuprins: "Permisul de conducere sau dovada
înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:(...)b) când titularul
acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin.
(2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din
Codul penal."17. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) potrivit
căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare,
persoana este considerată nevinovată" şi art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate
dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzată
de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal
stabilită".18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că
prevederile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar în
acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie
2009, Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 1.635 din 16
decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104
din 9 februarie 2011.19. Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de
conducere auto în acest scop nu reprezintă un drept fundamental, iar
dispoziţiile constituţionale ale art. 25, reglementând libera circulaţie, nu fac
referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera
circulaţie.20. În aceste condiţii, Curtea nu a reţinut critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, formulată în raport cu art. 53 din
Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
fundamentale, precizând însă că reţinerea permisului de conducere şi
eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii
uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor
enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv
"asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile
publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii
persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]".21. De
asemenea, Curtea a statuat că prevederile constituţionale ale art. 23 alin.
(11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie nu sunt incidente în cauză.22.
Distinct de acestea, Curtea constată că, în prezenta cauză, autorul excepţiei
susţine neconstituţionalitatea textelor de lege supuse controlului, prin prisma
omisiunii de reglementare a termenului până la care poată fi dispusă măsura
reţinerii permisului de conducere.23. Sub acest aspect, Curtea constată că, în
realitate, critica de neconstituţionalitate are ca finalitate modificarea şi
completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Or,
asemenea aspecte nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".24. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 111 alin. (6)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că
aceste norme reglementează procedura prelungirii dreptului de circulaţie,
sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situaţii de reţinere a permisului de
conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulaţie. Or,
în prezenta cauză, Curtea reţine că autorului excepţiei i sa eliberat o dovadă
înlocuitoare a permisului de conducere, fără drept de circulaţie. În aceste
condiţii, Curtea constată că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în
care fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.25. Pe cale de consecinţă,
întrucât condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, instituită de dispoziţiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este îndeplinită, Curtea urmează să
respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.26. Pentru
considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din
Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii
DECIDE:I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
ridicată de Nicolae Ovidiu Boloş în Dosarul nr. 2.057/296/2015 al Judecătoriei
Satu Mare - Secţia penală şi constată că prevederile art. 111 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.II.
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe
judecătoreşti.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei
Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu