Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Arte

Referat
„Creativitatea și
imaginația în cadrul orelor de
educației plastice”

Realizat: Bîrsanu Larisa

PE21Z

Bălți,2021
Perioada şcolară mică prezintă caracteristici importante şi progrese în dezvoltarea
psihică.Învăţarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorită modificărilor oarecum
radicale decondiţionarea a dezvoltării psihice în ansamblul său pe care le provoacă şi ca urmare a
dificultăţilor pecare copilul le poate întâmpina şi depăşi în mod independent. Activitatea şcolară
va solicita intensactivitatea intelectuală, procesul de însuşire gradată de cunoştinţe cuprinse în
programele şcoliielementare, copilului i se vor organiza şi dezvolta strategii de învăţare, i se va
conştientiza rolul atenţieişi repetiţiei, îşi va forma deprinderi de scris,citit şi calcul.

Arta reprezintă o formă de cunoaştere imediată, intuitivă şi în acest sens mai eficientă şi mai facilă ,
în special la vârstele mici.Iar creativitatea a fost şi va rămâne o calitate superioară a omului, fiind
identificată, în cazul elevilor, ca o capacitate de a realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea
existentă, de a înţelege şi a cunoaşte pe plan material şi spiritual ceva inedit, util şi valoros. Aceasta
apare in orice activitate, fiind ea insasi o forma de activitate. Creativitatea implica intreaga
personalitate a copilului, deoarece acestuia i se dezvolta increderea in capacitatile proprii. Problema
creativității a fost și este în centrul discuțiilor pe parcursul multor decenii. Având în vedere
complexitatea fenomenului creativ, savanții pedagogi și psihologi consideră dificil formularea unei
definiții unanim recunoscută. Și totuși, Descartes, Bacon, Berkley, J.P. Guilford, A.Roșca au definit
creativitatea ca produs, potențialitate, proces, creare, zămislire, făurire, abilitate, ingeniozitate,
eleganță, originalitate, dimensiune complexă a personalității etc.

Creativitatea este definită ca trăsătură complexă a personalității umane, constând în capacitatea de a

realiza ceva nou, original, natura fiind una din principalele surse de inspirație în ceea ce privește
dezvoltarea creativitații la preșcolari, școlari, tineri și adulți. Conceptul psihologic de creativitate
desemnează capacitatea de a produce noul. Acesta exprima interacțiunea constructiv-transformatoare
dintre subiect si mediu. Un produs al creativității se caracterizează prin: originalitate, unicitate,
noutate și utilitate socială.

Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin „creare” , care înseamnă „a zămisli”, „a
făuri”, „a crea”, „a naşte”. Însuşi etimologia cuvântului ne demonstrează că termenul de
creativitate defineşte un act dinamic, un proces care se dezvoltă , se desăvârşeşte şi îşi cuprinde
atât originea cât şi scopul. Psihologii susţin , în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou,
original şi adecvat realităţii. A crea înseamnă a face să existe, a aduce la viaţă, a cauza, a genera,
a produce. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate , expresivitate şi este
imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ. Creativitatea a fost şi va
rămâne o calitate superioară a omului, fiind identificată, în cazulelevilor, ca o capacitate de a
realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea existentă, de a înţelege şi acunoaşte pe plan material
şi spiritual ceva inedit, util şi valoros. Creativitatea este o caracteristică
a personalităţii umane, aceasta fiind necesar a fi descoperită, cultivată şi modelată spre a deveni c
evaunic. Şcoala este unul dintre cele mai importante medii în care elevul
poate primi în mod organizat cunoştinţe de artă, un mediu în care poate fi educat prin acest
limbaj al simţirii. Imaginația și creativitatea sunt strâns legate. Cu toate acestea, conexiunea
dintre ele nu este în așa fel încât cineva să poată pleca din imaginație ca o funcție autosuficientă
și să obțină din ea creativitatea ca produs al funcționării sale. Liderul este relația inversă;
imaginația se formează în procesul activității creative. Specializarea diferitelor tipuri de
imaginație nu este atât o condiție prealabilă, cât rezultatul dezvoltării diverselor tipuri de
activități creative. Prin urmare, există tot atâtea tipuri specifice de imaginație, precum există
tipuri specifice, unice de activitate umană - constructive, tehnice, științifice, artistice, muzicale,
etc. Toate aceste tipuri de imaginație, care se formează și se manifestă în diferite tipuri de
activitate creatoare, constituie un fel de cel mai înalt nivel - imaginația creatoare. Participând
împreună cu gândirea la procesul de creativitate științifică, imaginația îndeplinește o funcție
specifică în ea, care este diferită de cea care gândește în ea. Rolul specific al imaginației constă
în faptul că transformă conținutul figurativ și vizual al problemei și, prin urmare, contribuie la
soluționarea acesteia. Și numai din moment ce creativitatea, descoperirea a ceva nou se
realizează prin transformarea conținutului vizual-figurativ, poate fi atribuită imaginației. În
procesul de gândire reală, în unitate cu conceptul, într-o măsură sau alta, într-o formă sau alta,
participă și o imagine vizuală. Dar conținutul figurat al percepției și reprezentarea memoriei care
reproduce acest conținut nu oferă uneori suficiente puncte de ancorare pentru rezolvarea
problemei care apare înainte de gândire. Dezvoltarea imaginației creatoare decurge de la
involuntar la voluntar și de la recreativ la creativ. Ca și alte procese mentale, trece prin anumite
etape de dezvoltare. Prima acoperă copilăria și adolescența, se caracterizează prin idei magice,
fantastice despre lume și absența unei componente raționale. În a doua etapă, apar schimbări
complexe, datorită restructurării în organism și a conștiinței de sine, procesele de percepție devin
mai obiective. Componenta rațională apare la cea de-a treia etapă a dezvoltării imaginației,
începe să se supună rațiunii și, din această practică, se încadrează adesea în decădere la adulți.

Creativitatea a fost şi va rămâne o calitate superioară a omului, fiind identificată, în cazul

elevilor, ca o capacitate de a realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea existentă, de a înţelege
şi a cunoaşte pe plan material şi spiritual ceva inedit, util şi valoros. Creativitatea este o
caracteristică a personalităţii umane, aceasta fiind necesar a fi descoperită, cultivată şi modelată
spre a deveni ceva UNIC. Şcoala este unul dintre cele mai importante medii în care elevul poate
primi în mod organizat cunoştinţe de artă, un mediu în care poate fi educat prin acest limbaj al
simţirii.
Talentul reprezintă o formă calitativ superioară de evidenţiere a aptitudinilor complexe, ceea ce
face posibilă creaţia de valori noi, originale. Această zestre nativă este necesar a fi cultivată cu
tact şi pricepere, în sensul dezvoltării potenţialităţilor creative ale elevilor.

Activităţile incluse în domeniul “ educaţie estetică “ ( educaţie plastic şi educaţie muzicală ),

constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ. Arta îl
pregăteşte pe copil să trăiască în frumuseţe, în armonie, să respecte frumosul şi să vibreze în faţa lui.

Problema dezvoltării creativităţii s-a pus cu câteva decenii în urmă, în special în cadrul
pedagogiei şi psihologiei. S-au făcut cercetări şi s-a studiat pentru ciclurile primar, gimnazial şi
mai puţin pentru cel preşcolar; însă, procesul instructiv-educativ din grădiniţă, prin conţinuturile
sale, satisfice şi dezvoltă curiozitatea copiilor, dorinţa de investigaţie, de explicaţie. Tocmai prin
aceasta, conţinutul acestui process este un mijloc foarte important de activare şi dezvoltarea, de
stimulare permanent a potenţialului creativ. Prin activităţile din grădiniţă copiii au posibilitatea
de a-şi valorifica talentele şi interesele pentru un anumit domeniu. Ei îşi pot investi o parte din
timpul petrecut în grădiniţă pentru a-şi dezvolta abilităţile pe care le posedă, sub îndrumarea
atentă a educatoarei, sub diferite forme. Rolul educatoarei este de a favoriză în fiecare copil
capacităţi şi aptitudini creative drept component structurale ale personalităţii acestuia, în procesul
lui de formare şi dezvoltarea. O  condiţie esenţială în evaluarea creativităţii plastice a elevilor o
constituie „dezvoltarea gândirii artistico- plastice şi a posibilităţilor de a materializa această
gândire prin însuşirea unor tehnicide lucru diversificate (pictură pe sticlă, pe pânză, colaje,
modelaj)”. Micii artişti plastici sunt într -o permanentă căutare, sunt avizi după nou, inventivi.
Ei renunţă la tehnicile vechi, tradiţionale, ajungândsă înţeleagă noile curente şi tehnici care au
apărut în arta modernă.dezvoltarea creativităţii mai mult

Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea
pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, atmosfera sau climatul psihosocial în care
îşi desfăşoară activitatea copilului pot fi „alimentate” şi puse adecvat în valoare prin solicitări şi
antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea şi
cultivarea potenţialului intelectual și creativ propriu vârstei preşcolare. La vârsta preşcolară copilul
are tendinţa de a exprima în desenele sale, bazându-se pe experienţa personală. De aceea, este bine să
se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme de prezentare a propriilor impresii
despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele trăite. Activităţile artistico-plastice
constituie un mujloc de dinamizare şi exprimare a vieţii copilului. Motivaţia copilului pentru
activităţile artistico-plastice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea
într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini. Reprezentările plastice ale copilului
evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre
fabulaţie, spre ireal.

În contextul curriculumului naţional, disciplina ,,Educaţie plastică” are un loc şi un rol bine definit.
Prin orele de educaţie plastică dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul plastic
sentimentele, interesele, afectivitatea şi voinţa fiecărui elev. Ideea fundamentală a actualului concept
de educaţie plastică constă în faptul că imaginea artistico-plastică este rezultatul actului de creaţie şi,
în acelaşi timp, metodă de instruire.

Consider că una dintre cele mai eficiente la vârsta şcolară mică este dezvoltarea creativităţii prin
desen. Prin orele de educaţie plastică dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul plastic
sentimentele, interesele, afectivitatea şi voinţa fiecărui elev. Activităţile de educaţie plastică exercită
o influenţă benefică asupra formării personalităţii şcolarilor nu numai pe plan estetic, ci şi pe plan
moral, afectiv, intelectual etc. Prin artă se dezvoltă atat sensibilitatea senzorială, artistic, cat si
delicatetea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieste pe baza afectivitătii, intuitiei si
fanteziei. Creativitatea în activitătile plastice rămâne mereu deschisă având în vedere potentialul de
care dispun copiii si pe care noi îl cunoastem atât de putin. Artele plastice reprezinta cea mai buna
modalitate de a stimula creativitatea si imaginaţia copilului. La baza procesului creativ stau trei
categorii de factori: psihici, cognitivi-intelectuali (aptitudinali), necognitivi (motivatie, afectivitate,
atitudini), sociali (culturali, educativi, socio-economici) si biologici (sex, varsta). Urmatorii factori
care influenţează creativitatea la copii sunt: factorii interni (care ţin de trăsăturile de personalitate ale
copilului- interesele copilului, abilităţile de învăţare si temperamental) si factorii externi (care ţin de
mediul social în care trăieşte copilul– familia, şcoala, prietenii, activităţile extraşcolare). Lecțiile
creative care pun probleme si ofera o varietate de raspunsuri posibile, care starnesc curiozitate si
valorizeaza incertitudinea si rezolvarile euristice conduc la o invatare creativa. Aceasta devine un
sistem de referinta pentru toate strategiile didactice. Gandirea creativa este un tip avansat de gandire
care vizeaza- explorarea, generarea, incurajarea unor idei prin diverse metode. În contextul
mijloacelor de stimulare a creativităţii generale şi a celei aristico-plastice , arta este un mijloc
esenţial, fără a fi, însă , singurul. Tot ce există în jurul nostru se prezintă ca un univers de semne care
ne comunică ceva din ceea ce le este propriu: culoare, formă, sunet, lucrurile devenind reale pentru
cei ce la percep, le simt şi le descoperă. Apropierea copilului de modelul cunoaşterii active a acestor
semne prin „ explorare, ipoteză, deducţie, punere şi rezolvare de probleme, dar şi de rezolvare
practică oferă posibilitatea dezvoltării unui potenţial imaginativ creator.” ( P. Neveanu, M. Rocco)
Diferitele tipuri de activități practice plastice sunt deosebit de atractive și îndrăgite de copii. Prin
intermediul acestora, preşcolarii intră în contact cu unele forme simple de muncă fizică şi
intelectuală, stimulând atât dezvoltarea capacităţilor fizice ale copiilor, cât şi a celor intelectuale. De
asemenea, se asigură familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale activităţii de producţie,
precum şi formarea unor deprinderi practice de muncă. Copiii au posibilitatea să aplice în practică
cunoştinţe însuşite în cadrul altor activităţi, ajutându-i să le consolideze şi aprofundeze. Prin
desfăşurarea activităţilor practice plastice putem educa şi dezvolta multe procese psihice (percepţii,
reprezentări, spirit de observaţie, atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia) şi se pun bazele unor
însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă, încrederea în posibilităţile proprii, dorinţa de a lucra în
colectiv.

Dacă în perioada vîrstei preşcolare şi şcolare mici pentru copil nu este importantă prezenţa sau lipsa
aptitudinilor pentru arta plastică, apoi pentru cei de o vîrstă mai mare această problemă le creează
disconfort. De aceea primii desenează cum pot, mult şi cu plăcere orice, iar ultimii, fiind mai
autocritici, nu desenează cu plăcere, cînd nu pot reda lucrurile cum şi-ar dori (din această cauză
preadolescenţilor nu le mai place să deseneze, cu excepţia copiilor dotaţi cu aptitudini artistice). G.
Filipciuc menţionează următoarele cauze care generează lipsa de interes pentru arta plastică şi erorile
grave în desenele elevilor: cunoştinţele insuficiente despre ceea ce încearcă a reprezenta;
incapacitatea de a expune pe hîrtie particularităţile caracteristice ale obiectului sau ale evenimentului
etc. După desen se poate judeca despre spiritul de observaţie al copilului, despre felul lui de a vedea
lumea. Preadolescenţa este o vîrstă destul de favorabilă pentru dezvoltarea unui complex variat de
aptitudini. Elevii încep să conştientizeze mai bine înclinaţiile sale individuale: exprimă preferinţa
unor discipline faţă de altele, se implică în activitatea cercurilor după interes. În acelaşi timp, pe ei
nu-i mai satisface caracterul tipic educativ al orelor de artă plastică din clasele 4-7. La sfîrşitul anului
6 de studii se observă, în general, o tendinţă de diminuare a interesului elevilor faţă de arta plastică.
Majoritatea cercetătorilor explică aceasta prin creşterea atitudinii critice a elevilor faţă de calitatea
lucrărilor lor, în special în cazurile cînd orele de desen nu oferă progres continuu în dezvoltarea
abilităţilor plastice.

Elementul central în activităţile de educaţie artistico-plastică din grădiniţa de copii sau la școală îl
constituie dezvoltarea sensibilitaţii artistice, trăirea sentimentelor legate de frumosul din natură,
artă.Acum preşcolarii se familiarizează cu limbajul plastic, cu materialele şi instrumentele de lucru în
activitatea de creaţie artistică, precum şi cu tehnicile elementare specifice acestei activităţi. La
început copilul nu poate realiza forme care să-i reprezinte ideile şi sentimentele şi pentru aceasta el
are nevoie să înveţe elementele unui limbaj nou, specific artei, cu elementele sale de bază: punctul,
linia forma, compoziţia. Primele sale cunoştinţe sunt astfel legate de culoare, nu de formă. Este foarte
important ca copilul să numească mai întâi culorile, să le recunoască şi să le utilizeze. Treptat, ei vor
şti să aprecieze un lucru de artă, să privească şi să înţeleagă o lucrare, un tablou pentru ca, în timp, să
devină sensibili la frumosul din jur. Caracterizată prin fantezie, curiozitate, spirit de aventură,varsta
prescolaritatii este o perioadă propice stimulării creativităţii. La aceasta vârstă, copiii au curajul să
emită opinii personale, să argumenteze şi să găsească soluţii inedited în situaţii diverse, fără teama de
a greşi sau de a părea ridicoli, aşa cum s-ar putea întâmpla cu persoanele care au o anumită
experienţă de viaţă. Diferitele tipuri de activităţi practice şi plastice sunt deosebit de îndrăgite și
atrăgătoare pentru copii. Prin intermediul lor, preşcolarii intră în contact cu unele forme simple de
muncă fizică şi intelectuală, atimulând atât dezvoltarea capacităţilor fizice ale copiilor, cât şi a celor
intelectuale. De asemenea, se asigură familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale activităţii
de 66 producţie, precum şi formarea unor deprinderi practice de muncă. Copiii au posibilitatea să
aplice în practică cunoştinţe însuşite în cadrul altor activităţi, ajutându-i să le consolideze şi
aprofundeze. Prin desfăşurarea activităţilor practice şi plastice putem educa şi dezvolta multe procese
psihice (percepţii, reprezentări, spirit de observaţie, atenţia, memoria, gândirea, imaginaţia) şi se pun
bazele unor însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă, încrederea în posibilităţile proprii, dorinţa
de a lucra în colectiv.

Din punctul meu de vedere, un rol deosebit de important revine educatiei artistico-plastice, deoarece
ea inarmeaza elevii cu mijloacele de expresie plastica si le orienteaza observatia de la aspectele
exterioare spre studiul structurilor interne din natura, dezvoltandu-le potentialul creator. De
asemenea, ea le valorifica, la dimensiuni noi evolutia psihica, precum si valentele formative ale
activitatilor artistico-plastice. Prin conţinuturile pe care le utilizează,activitatea plastica satisfice şi
dezvoltă curiozitatea copilului, nevoia de descoperire şi exprimare cu ajutorul elementelor de limbaj
plastic. Fata de celelalte activitatii, cea plastica constituie cadrul şi mijlocul de activare şi stimulare a
potenţialului creative. Culorile, formele plastic şi liniile sunt mijloace de exprimare şi de exteriorizare
a problemelor preşcolarului. Preşcolaritatea se consideră vârsta la care este imperios necesară
stimularea potenţialului creativ al copilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoaşterea şi
încurajarea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor existente, susţinerea manifestării lor printr-o
mobilizare intrinsecă și cultivarea valorilor artistice: originalitatea, perseverenţa, interesele cognitive.
Creativitatea se dezvoltă prin motivare, încurajare și apreciere. Perioada preșcolară este apreciată tot
mai mult ca vârsta care cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane;
pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele
din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
La această vârstă, creaţia, chiar dacă nu are valoare pentru „omenire”, este extrem de importantă
pentru „devenirea umană” a copilului. Omul adult nu poate ajunge la forme superioare de expresie a
creativităţii, dacă pe treptele timpurii ale evoluţiei sale nu s-a dezvoltat potenţialul creativ, nu a fost
încurajat să aibă manifestări independente şi originale în răspunsuri şi soluţii la problemele apărute în
copilărie şi tinereţe.

O condiţie esenţială în evaluarea creativităţii plastice a elevilor o constituie „dezvoltarea gândirii

artistico-plastice şi a posibilităţilor de a materializa această gândire prin însuşirea unor tehnici de
lucru diversificate (pictură pe sticlă, pe pânză, colaje, modelaj)”. Micii artişti plastici sunt într-o
permanentă căutare, sunt avizi după nou, inventivi. Ei renunţă la tehnicile vechi, tradiţionale,
ajungând să înţeleagă noile curente şi tehnici care au apărut în arta modernă. Practica didactică a
demonstrat că nu este suficient să-i faci pe elevi să observe frumosul din natură sau din viaţă, că nu
este de ajuns să prezinţi în faţa lor lucruri artistice, ci trebuie urmărită dobândirea de către elevi a
unor aspecte esenţiale ale cunoaşterii plastice. Acesta este obiectivul general al orelor de educaţie
plastică, cuprinzând două aspecte principale, şi anume: dezvoltarea la elevi a gândirii artistico-
plastice, precum şi dezvoltarea sensibilităţii şi gustului  artistic şi estetic. Introducând diverse tehnici
de lucru, elevii şi-au îmbogăţit bagajul de cunoştinţe şi au obţinut lucrări cu calităţi artistico-plastice.
Folosite în paralel, metodele clasice şi cele moderne au stimulat şi au dinamizat gândirea elevilor,
determinându-i să cunoască, să înţeleagă şi să aplice cu succes diverse tehnici, să rezolve problemele
plastice pe care le ridică. Pentru a dezvolta creativitatea, specialiştii au pus la punct diverse metode şi
tehnici care să permită unor elevi valizi să obţină rezultate apropiate celor creativi. Aplicarea lor din
ce în ce mai susţinută şi în cadrul orelor de educaţie plastică le-a dovedit din plin utilitatea.

În cele ce urmează, aş dori să evidenţiez câteva metode pentru a incita elevii în găsirea unor
soluţii optime pentru compoziţiile la liberă alegere, având drept finalitate dezvoltarea
imaginației și gândirii vizuale a acestora.

1. METODA PUNCTELOR UNITE CU LINII

Poartă denumirea acţiunii în sine. Se aplică după ce elevii sunt deprinşi să observe formele
întâmplătoare, în plan dimensional, (fără intervenţia conştiinţei, dându-se frâu liber hazardului),
apoi formele naturale, spontane, create de natură, dar şi cele elaborate. Se distribuie întâmplător
puncte pe foaia de lucru (cu creionul, carioca), pe un fond muzical, într-o anumită cadenţă, ritm.
Acestea se vor uni apoi întâmplător. Reţeau de linii poate să fie una ordonată sau nu. Dacă una
dintre aceste forme se aseamănă cu ceva din realitatea înconjurătoare, aceasta trebuie conturată,
colorată şi evidenţiată prin folosirea detaliului – exploatarea zonei descoperite.

2. METODA PETELOR ÎNTÂMPLĂTOARE

Compoziţii realizate prin prelucrarea unor pete spontane de culoare obţinute şi prin fuzionarea pe
suport umed şi / sau uscat – acuarelă, dar şi prin pete picturale, obţinute prin stropirea suprafeţei
de hârtie uscată Se dispun întâmplător pe foaia de lucru pete / stropi (culori umede pentru
întrepătrunderea / fuzionarea acestora), pe un fond muzical, în vederea descătuşării spiritului. Se
poate folosi şi tehnica ştampilei. Elevii descoperă pete, forme din realitatea înconjurătoare.

3. METODA UMANIZĂRII sau a  METAMORFOZĂRII ANTROPOMORFE

Această metodă constă în transformarea lucrurilor, obiectelor înspre trăsături umane. Ex.:
„Bucătăria veselă”, „Pădurea fermecată”. Prin natura unei forţe superioare, un magician, oamenii
pot fi transformaţi în veselă şi, de aici, crearea unei întregi poveşti despre vesela ce capătă
însuşiri omeneşti, a fructelor unite în lumea lor miraculoasă sau a obiectelor ce prind viaţă.

4. METODA ANIMALULU FANTASTIC

Este de fapt animalul ce nu există în realitate, dar pe care elevii au prilejul să-l creeze prin
combinarea părţilor componente ale animalelor (aripi de fluture, coarne de cerb, cozi de păun;
peşte cu coadă din crenguţe înfrunzite – e un animal fantastic căruia elevul e incitat în a-i găsi şi
un nume).

5. METODA MODULĂRII
Metoda constă în folosirea unui element-modul care să se repete în spaţiul plastic după o anumită
regulă. Acesta îşi poate păstra identitatea, dar modificându-şi: dimensiunea, poziţia, culoarea,
valoarea tonală). Ex.: modularea cercului în obţinerea „Omului de zăpadă”, modularea pătratului
în obţinerea „Florii fermecate”; o pasăre– folosind ca element modul pasărea, focul– având ca
element-modul focul, clopoţelul cu element-modul un clopoţel, trasmiţându-se astfel starea de
bine în astfel de ore.

6.  METODA MAŞINĂRIEI

Elevul e solicitat să inventeze un mecanism, o maşinărie care să producă ceva. Exemplu:

„Maşina de făurit fericirea” – în mecanismul de intrare apar pietre, iar în cel de ieşire bebeluşi;
„Maşina de creat comori ale naturii din ţara noastră” – în mecanismul de intrare apare substanţa
explozivă a insectei numită „Bombardierul”, iar în cel de ieşire „Dreţa”, floare de tău, plantă
tropicală ce trăieşte în apropierea oraşului Oradea, plantă ce nu se mai găseşte nicăieri altundeva
pe continentul european – planta seamănă cu nufărul.

7.  METODA CONFIGURĂRII ŞI RECONFIGURĂRII (A DESCOMPUNERII ŞI

COMPUNERII)

Metoda se bazează pe folosirea pătratului Tangram. Compunerea unui element nou, repetitiv sau
nu, e necesar să se realizeze   utilizându-se cele 7 piese componente. Exemplificări: Mental, apoi
practic, se urmăreşte descompunerea în elementele lui constitutive a „Iepuraşului” – realizat cu
ajutorul elementelor Pătratului Tangram -, şi numai cu aceleaşi elemente să se recompună altă
configuraţie, de exemplu „Fetiţă stând”, în tehnica colaj sau desen.

Meritul acestor metode este acela că elevul este eliberat de captivitatea unor tipare apărute datorită
rutinei. Descătuşat astfel, el începe să gândească şi să lucreze liber, găsind cu mai multă uşurinţă
drumuri noi, ceea ce se va reflecta şi în activitatea sa cotidiană. Elevul este stimulat astfel să încerce,
să descopere şi să devină conştient de toate posibilităţile constructive şi de expresie pe care le oferă
fiecare instrument şi fiecare material utilizat în raport cu celelalte. Numai aşa are dreptul de a alege
ceea ce este mai potrivit pentru a aborda o compoziţie cu un anumit subiect, devine singura cale de
stimulare a disponibilităţilor de un tip sau altul de viziune. De asemenea, pe măsură ce priceprile şi
deprinderile se formează, el poate să lucreze cu unităţi din ce în ce mai mari şi să aibă perspectiva
unei activităţi independente, creatoare, plăcute şi atrăgătoare.

Jocul cu culoarea îi permite copilului şi mai mult sa experimenteze ce ce vede, doreste şi trece prin
afectivitatea sa .Preşcolarii îndrăgesc activitatile de pictura, le execută cu plăcere deosebită,ele fiind
un bun prilej de stimulare a creativităţii. Este necesar ca educatoarea să se aplece cu mai multă atenţie
asupra „ produselor activităţii creatoare” şi să le aprecieze aşa cum merită. Cunoaşterea abilităţilor şi
intereselor copiilor conduce spre orientarea lor către acele activităţi care să le permită ca aceste
abilităţi , prin exerciţiu, să devină aptitudini. Există multiple posibilităţi de formare a unei
personalităţi creative.Consider că una dintre cele mai eficiente în vârsta preşcolară este familiarizarea
copiilor cu textul literar şi dezvoltarea creativităţii prin diverse exerciţii artistico- plastice: desen,
pictură, modelare, aplicare. Rolul artei este, de asemenea, important în dezvoltarea imaginaţiei
creatoare şi a gândirii. Opera de artă fiind un produs al activităţii creatoare a omului, influenţează în
mod direct posibilităţile creatoare ale copiilor. Având legătura dintre desen, culoare şi perosonalitate,
activităţile plastic pot fi adevărate surse de cunoaştere şi evaluare a personalităţii copiilor.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea
pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, atmosfera sau climatul psihosocial în care
îşi desfăşoară activitatea copilului pot fi „alimentate” şi puse adecvat în valoare prin solicitări şi
antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea şi
cultivarea potenţialului intelectual și creativ propriu vârstei preșcolare.

La vârsta preşcolară, elementele de originalitate, chiar şi atunci când sunt minore faţă de cele de
reproducere, exprimă tendinţa de creativitate a copilului care trebuie încurajată. Astfel, simpla
colorare a unui desen constituie un act creative. Subiectul capătă consistenţă în desene şi în
compoziţii. Încep să se manifeste stilurile şi aptitudinile creatoare pe aceste planuri. Analizând actul
creator în evoluţia sa, de la formele cele mai simple şi până la creaţia superioară, Irving A. Taylor
( 1959 ) distinge cinci niveluri ale creativităţii : 1. Creativitatea expresivă, forma fundamentală a
creativităţii, care nu este condiţionată de nici o aptitudine şi e cel mai uşor de surprins în desenele
copiilor; caracteristicile principale ale acestui nivel al creativităţii sunt : spontaneitatea, libertatea de
exprimare, independenţa şi originalitatea. Poate fi stimulate încă din perioada preşcolară prin jocuri
de creaţie, desene libere şi povestiri din imaginaţie, apreciindu-i pe copii, însă fără observaţii critice,
pentru a nu le frâna spontaneitatea. 2. Creativitatea productivă, presupune însuşirea unor deprinderi
care permit îmbunătăţirea modalităţilor de exprimare a creaţiei 3. Creativitatea inventivă, cea care se
valorifică prin invenţii şi descoperiri 4. Creativitatea inovativă , în acest caz e vorba de inovaţii, care
reprezintă aporturi semnificative şi fundamentale într-un domeniu 5. Creativitatea emergentă, nivelul
suprem al creativităţii, la care ajung foarte puţini indivizi şi presupune descoperirea unui principiu, a
unei idei care să revoluţioneze un întreg domeniu al cunoaşterii.

Nivelul dezvoltat al imaginaţiei presupune ca studentul să gândească neconvenţional şi să fie gata

pentru căutarea abordărilor originale, pentru analiza situaţiilor educaţionale şi pentru soluţionarea
problemelor pedagogice. Imaginaţia dezvoltată permite combaterea eficientă a aşa-numitei inerţii
psihologice, adică a gândirii şablonate (concentrarea provizorie a gândirii). În acest caz, după cum
arată practica, este efectivă bazarea pe astfel de forme de activităţi, ca training-uri şi seminare pentru
dezvoltarea imaginaţiei creative.

Influenţa artei asupra proceselor de cunoaştere constă în primul rând în dezvoltarea capacităţilor
senzorio-perceptive. Formele artei se manifestă în conştiinţa copiilor îndeosebi pe calea
simţurilor.Apelând la afectivitatea copilului , la emoţiile sale faţă de tot ceea ce este frumos ,
cunoaşterea prin artă devine mai accesibilă , mai largă . Vizitele făcuta a diferite expoziţii de desen şi
pictură, vizionarea unor documentare de artă sau prezentare unor albume tematice ajută copiii să
observe aspecte ale realităţii pe care nu le-ar fi sesizat dacă acestea nu ar fi fost oferite sub formă
artistică .Coloritul armonios al unui tablou îl stimulează pe copil să îl transpună în desenul său.
Primele lucrări ale copiilor sunt de cele mai multe ori combinaţii de imagini din basme , poveşti
ilustraţii cunoscute anterior. Prin educaţie copiii învaţă să perceapă , să observe şi să aprecieze
frumosul din lumea inconjurătoare. , apoi în desenele lor vor exprima trăirile lor în faţa acestor
frumuseţi.Percepţia vizuală trebuie îmbogăţită printr-o educaţie corect indrumată Activităţile
artistico-plastice pot veni în sprijinul copiilor prin exerciţii de antrenament pentru a privi, a vedea , a
căuta şi înţelege o informaţie despre culoarea şi forma obiectelor din jur .

Concluzie

Studiile întreprinse, ca şi experienţa practică, evidenţiază faptul că aceste activităţi exercită o

influenţă benefică asupra formării personalităţii preşcolarului nu numai pe plan estetic, ci şi
pe plan moral, afectiv, intelectual etc. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le
măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi creative.
Cunoaşterea limbajului şi a tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea creativităţii
în realizarea ideilor în forme artistice variate. Creativitatea devine educabilă în condiţiile
abordării unui management modern în care cadruldidactic este preocupat
pentru crearea unui climat corespunzător, propunându-şi să utilizeze metodeactive, să
realizeze corelaţii inter -disciplinare, să promoveze manifestarea liberă a copiilor în
învăţare,dar în primul rând să cunoască şi să stimuleze potenţialul creator al fiecărui copil,
recurgând lacreativitatea în grup, cel mai eficient procedeu susţinut de specialişti. Pentru
formarea şi dezvoltarea spiritului creativ la elevi este necesară şi dezvoltarea încrederiiîn
forţele proprii. Aceasta poate fi stimulată prin atitudinea atentă a învăţătorului faţă de
dorinţele,sugestiile sau propunerile copiilor, prin importanţa pe care o acordă iniţiativei lor
pozitive şi acţiunilorîndeplinite fără ajutor din afară. Complexitatea și dinamismul lumii
contemporane presupune dezvoltarea creativității în vederea unei bune adaptări, integrări
sociale și profesionale. De aceea, se consideră oportun dezvoltarea creativității din copilărie.
Pentru formarea şi dezvoltarea spiritului creativ la elevi este necesară şi dezvoltarea
încrederiiîn forţele proprii. Aceasta poate fi stimulată prin atitudinea atentă a învăţătorului faţă
de dorinţele, sugestiile sau propunerile copiilor, prin importanţa pe care o acordă iniţiativei lor
pozitive şi acţiunilorîndeplinite fără ajutor din afară.

 
Activitatea artistico-plastică este un cadru ideal pentru descoperirea aptitudinilor, este o
activitate care produce plăcere, unde are loc constituirea „Eu-lui” propriu ca parte integră a
societății și ca valoare inedită a mediului social, dinamizează procesele de formare a unei
personalități creative. Concluzionez, afirmând cu convingere că educaţia plastică intră în sfera
cunoaşterii şi a creativităţii, ea fiind educaţia acelor simţuri pe care se bazează inteligenţa şi
gândirea creatoare a elevilor, stimulând, aşadar, flexibilitatea şi spiritul critic – funcţii
importante ale creativităţii.

Resurse bibliografice

https://timtim-timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2016-
2017/diverse/Articole/97.pdf

http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/invp/invp12.pdf

https://muhaz.org/lucrare-grad.html?page=3

https://revista.amtap.md/wp-
content/files_mf/152689358236_RoscaArbuz_Problemeleimaginatieicreativesimetodeled
edepasirealeacestora.pdf

https://www.academia.edu/35758412/STIMULAREA_CREATIVIT
%C4%82%C5%A2II_LA_ELEVI

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/63-67_22.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/126-130_15.pdf

https://gostehstroy.ru/ro/pererabotka/etapy-tvorcheskogo-voobrazheniya-voobrazhenie-
i-tvorchestvo-logicheskie/

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Creativitatea%20elevului%20si%20a
%20profesorului%20la%20lectiile%20de%20arta%20plastica.pdf

https://educatia10.wordpress.com/2010/12/05/metode-de-stimulare-a-creativitatii/

http://bibliotecascolara.ro/Elena_Taralunga/Modalitati_de_dezvoltare_a_capacitatilor_
creatoare.pdf