Ungherașul

de studiere a naturii vii

Bîrsanu Larisa,PE31Z
1
Importanța Ungherașului de studiere a naturii vii în predarea – învățarea Științelor este deosebit de
mare, constituind una din condițiile necesare pentru formarea capacităților de îngrijire a plantelor și animalelor. În plus,
elevii au posibilitatea să efectueze observări asupra corpurilor vii pe parcursul întregii zile, ceea ce contribuie la
dezvoltarea spiritului de observare și a interesului față de ea. Îngrijind plantele și animale din ungheraș, la elevi se
formează deprinderi de muncá, dragostea față de ea, precum și atitudinea grijulie față de organismele vii,
responsabilitatea față de lucrul încredintat.

În Ungherașul de studiere a naturii vii munca de observare a plantelor și

animalelor poate fi practicată în toate anotimpurile anului. Datorită faptului că
aici numárul de exemplare este redus, elevii au posibilitatea să-și concentreze
atenția asupra celor mai caracteristice trăsături ale lor și să obțină, în felul acesta,
cunoștinte mai vaste, mai profunde și mai trainice.

Pentru ca elevii claselor primare să-și dea seama că plantele au nu

numai trăsături comune, ci și caracteristici individuale, în ungherasș se
recomanda de avut cîte 2-3 exemplare de fiecare specie de plantă.
Faptul acesta îi va face să înțeleagă mai ușor diversitatea lumii organice
și caracterul ei unic.
2
 Structura Ungherașului de Alegerea organismelor vii se efectuează
studiere a naturii vii numără prevazute de Curriculum-ul școlar
următoarele secțiuni: conform cerințelor la disciplina Științe.

Colțul
Secția acvarii
botanic

Cuști cu Secția
animale mici terarii

Existența Ungherașului de studiere a

naturii vii în fiecare clasă este obligatorie,
dat fiind faptul că prin intermediud lui se
Colivii cu realizează mai multe obiective
păsări curriculare.
 Colțul botanic va fi Colțul botanic se organizează într-un loc luminos: pe fereastră
compus din mai multe
plante.
sau în apropierea ei. Pentru sădirea plantelor se vor procura
vazoane, iar pentru amenajarea lor suporturi speciale din lemn
sau plastic.

Fiecare plantă trebuie să

aibă eticheta (pașaport) în
care să se înscrie:

Denumirea științifică a
plantei Centrul de proveniență
Reacția plantei la lumină,
Timpul când a fost sădită caldură și umezeală,
sau transplantată
Denumirea populară a Timpul înfloririi
plantei

4
 Pentru îndeplinirea corectă a pașaportului vom evidentia în continuare plantele de cameră
care se pot afla în coltul botanic însoțite de caracteristicile lor principale.

Aspidistra (pana cocoșului) este o plantă perenă din familia liliaceelor. Se cultivă pentru
frunzele sale decorative, de dimensiuni mari, cojoase, de culoare verde închisă, uneori
vargate, cu dung albe-galbui. Florile aspidistrei au culoare cafenie la exterior și violetă în
interior. Ele sunt originale, dar nu sunt decorative. Este una din cele mai nepretențioase
plante de camera. Aspidistra se înmulțește primăvara, odată la doi trei ani, prin divizarea
tufei.

Aloea (saburul) este o plantă suculentă din familia Asparagusul (umbra iepurelui) este un perene gen de
liliaceelor, nepretentioasa față de umezeală și sol, plante din familia liliaceelor, cultivate pentru tulpinițele
crește bine la umbra cât și la luminã, dar rau lui
suportă actiunea directă a razelor solare, care
produc arsuri frunzelor. Frunzele sunt groase, gingașe, frumos penate și de un verde plăcut. La unele
cărnoase, fară de petiol, pe la margini cu spini de specii de asparagus plantele mature au tulpinile
culoare verde-cenușie sau verde - închisă. suspendate, la altele volubile. Sunt pretențioase la lumină,
Suprafața frunzelor este acoperită cu un strat gros dar rezistă la umbra. Cel mai interesant la asparagus este
de ceară. Aloea se înmulțește prin butași de tulpina faptul că el este lipsit de frunze. Ceea ce noi numim frunze
sau lăstari laterali. nu sunt decât niște crenguțe numite de specialiști cladodii,
adica lăstari, crenguțe. Asparagusul se înmultește
vegetativ (prin divizarea tufei) și prin semințe.

Reference : The basics you can find anywhere 5 Steps To Successful Storytelling Published on April 5, 2014 Featured in: Marketing & Advertising
5
este o plantă din familia
Balzaminul
balzaminaceelor. Se cultivă
pentru florile sale de culoare
roză, care înfloresc abundent
anul împrejur. Se întilnesc două
forme de balzamin: una care
crește din semințe, iar alta
perenã, care se înmultește
vegetativ prin butași. Tulpina
ierboasă a balzaminului este
suculentă și aproape străvezie.
Planta este exigentă față de
luminã, umezealã, sol și căldura.
Fiind înmulțită prin semințe
poate crește și prin grădini.
Tulpinile sunt puternic
ramificate, iar frunzele lucioase
înzestrate cu petioli lungi.
plantă din familia begoniacee.
Begonia
Este plant perenã și se cultivă
pentru florile și frunzele frumos
ornamentate. Deosebit de
decorative sunt begonia regală și
begonia mereu înfloritoare.
Aproape tote specilie de begonii
se înmulțesc ușor prin butași de
tulpină sau de frunze, precum și
prin semințe.
!
constituie un mare număr de
Cactușii
plante din familia cactacee
cultivate de obicei pentru
tulpinile lor suculente, îngroșate
și verzi. Cel mai răspindit gen
de cactuși, care se cultivă în
cameră este opantia, care are
tulpinile turtite și ramificate cu
spini la suprafață. Este o plantă
iubitoare de luminá și nu se
teme de razele directe ale
soarelui. Vara se udă din
abundență, iar iarna foarte rar.
Plantele mature înfloresc, avind
petale de diferite culori galbene,
oranj, roșu. Formează fructe
comestibile. Este absolut
nepretențioasă, însă creste cel
mai bine pe soluri nisipoase.
 Crinul de camera sau ceapa de
cameră este o plantă ierboasă, perenã,
din familia amarilidacee. Frunzele lungi
de culoare verde - deschisă au formă de
panglici cu capetele arcuite în jos, iar pe
la capete ușor ondulate. Florile roze sau
albe au formă de pâlnie, adunate în
inflorescente de tipul umbrelă cu aromã
plăcută. Crinul se înmulțește prin bulbi,
ce se depart de planta-mamă și prin
semințe. Semințele încolțesc peste trei-
patru săptămâni.
lumină. Desenele vii de pe frunzele ei se
Sanseviera (pana cucului) este o plantă
perenă din familia liliacee. Se cultivă
pentru frunzele ei decorative, pestrițe
de culoare verde cenușie sau verde
închis cu dungi transversale deschise.
Frunzele sunt cojoase,
drepte,asemănătoare unei
sabii.Creșterea lor începe de la tulpinile
subterane numite rizomi. În popor se
mai numește „coada știucii" „limba
soacrei", „pana cucului". Sanseviera
este o plantă iubitoare de căldură și
păstrează numai atunci, cind ea e
ținută într-o cameră destul de
luminoasă. Se înmulțește prin butași de
frunză și prin desfacerea rizomilor.
Coleusul (urzica de camera) este o
plantă ierboasă, perena din familia
labiate. Se cultivă pentru frunzele ei
decorative pestrițe, care sunt de culoare
roșie, galbenă, albă, violetă, verde,
îmbinându-se toate pe aceeași frunză,
ceea ce conditioneazä cerinte mari
față de umezeală, lumină, caldură,
îngrășare suplimentara (altfel dispar
culorile diverse ale frunzei). Se
înmulteste atât prin seminte cât și prin
butași. larna plantele de coleus se află
în perioada de repaus relativ și aproape
ca nu cresc. În această perioadă udatul
se face moderat, dar în nici un caz nu se
admite supra uscarea solului.
 Monstera este o plantã perenã din familia aracee. Se cultiva
pentru frunzele sale mari, de culoare verde - închisá, care în
stare matura au perforatii de diferite dimensiuni, de unde i s-
a dat denumirea respectivá. Planta are tulpina ingrosatá cu
internoduri scurte de la care porneste cite o frunzä cu petiol
lung, precum și rădăcini adventive, cu care poate absorbi
suplimentar apă și hrană. Monstera este nepretentioasă față
de condițiile de creștere. Se înmultește primăvara prin butași,
mai rar prin semințe.

Clivia este o plantă

Scindapsus (floarea Ciperusus este o ierboasă perenă, cu rizomi,
vaduvei) este o plantă plantă ierboasă perenă din familia amarilidacee.
perenă, ierboasă din din familia ciperacee. Este o plant nepretențioasă
familia aracee. Are Se cultivă pentru față de condițiile de viață și
tulpini lungi pînă la 15 frunzele ei grupate în îndrăgită de amatori pentru
metri, iar pe ele umbrelă, așezate pe florile sale galbene,roze sau
rădăcini adventive cu tulpini drepte cu trei portocalii, grupate în
ajutorul cărora planta muchii. Nu este inflorescente pînă la 20
se ridică pe suport. Se pretențioasă față de flori. Deobicei, înflorește
cultivă pentru frunzele lumină si căldură, dar iarna. Se începe în ianuarie
decorative, mai ales crește bine in conditii și ține pină în martie.
cele ovale cu de sol fertil și cu Frunzele au forma liniara de
părti,asimetrice, umeditate sporită. Se culoare verde închisă și sint
codoase, lucioase, cu înmultește mai ales prin arcuite simetric în formă
desene galbene-aurii. diviziunea tufei și prin de evantai. Preferă locuri
rozete de frunze, care nu prea luminate.
se înrădăcineaza ușor Înmultirea se face prin
ținându-le într-un vas rizomi. Plantele tinere
cu apă. înfloresc peste doi - trei ani.
8
 ledera este o plantă lemnoasă din familia araliacee.Se
întâlnește spontan si prin pădurile din Moldova. Se cultivă
pentru frunzele ei decorative, de culoare verde întunecată,
groase, aranjate în formă de mozaic. Limbul fiecărei frunze
constă din lobi. Tulpinile iederei reprezintă niste verigi lungi.
Pe partea opusă a verigilor, la baza frunzelor, se vad niște
radăcinuțe. Ele servesc plantei ca să se agate de suport și cu
ajutorul lor să se miște.

Clorofitumul este o plantă ierboasă, perenă din familia

liliaceelor. Tulpinile sînt subțiri, cu lungimea de pină la un
Mușcata este o plantă din familia gheraniacee. metru, iar frunzele liniare, veșnic verzi, adunate în
Este cultivată pentru florile ei mari, frumoase, ce mănunchiuri radiculare. Florile sint mărunte, slabe
pot fi simple bătute, precum și pentru frunzele ce aranjate pe lăstari lungi. Dupa inflorire, pe lăstarii florari,
au o zonã sau culoare închisă.Mușcata se se formeaza „copilasș" plante tinere de clorofitum
înmultește prin butași. Crește bine pe ferestre alcatuite din rozete de frunze și rădăcini adventive.
luminoase. Vara se udă din abundență. larna se „Copilașii" se înrădăcinează ușor și servesc pentru
mută în cameră racoroasă și se udă mai rar. înmultire. Clorofitum este o plantă nepretentioasă față
de condițiile de creștere. Creste bine atît la umbra cît și
la semiîntuneric.

Dracena este o plantă perenă, veșnic verde, din familia agavacee.

Tulpina dracenei seamană cu cea neteda, aceeași grosime. Cu
vârsta, ea se erectă, lemnifică, frunzele sesile, destul de înguste și
lungi, ascutite la virf. Se cunosc specii de dracenã, care au frunzele
verzi,cu dungi albe și galbene la mijloc. În condițiile de camera
dracena înflorește rar. Florile sint mici, albe, puțin verzui, au miros
Neal Creative © picant, adunate în inflorescente.
 Îngrijirea plantelor de cameră din colțul botanic.
Pentru creșterea și dezvoltarea plantelor de cameră se
utilizează următoarele soluri:

Solul înțelenit se folosește pe larg datorită îmbinarii

optime a substanțelor nutritive și a humusului. Acest tip de
sol reprezintă un component obligator în majoritatea
amestecurilor - podzolice. Se pregatește din stratul înțelenit
de fineată sau de gradina cu un conținut bogat de masă
vegetala. Solul întelenit poate fi ușor sau greu în
dependență de prezența nisipului sau lutului în el. Nu se
recomandă sa fie pregătit stratul înțelenit pe soluri acide.

Pământul de frunze este bogat în substanțe nutritive necesare

pentru plante. El este poros, usor și constituie un
component obligatoriu al majorității amestecurilor. Pentru semănatul
semințelor se folosește numai pământul de frunze.Pământul de
frunze se pregătește primăvara sau toamna din frunzele care se
adună în grămezi de pînă la 1 metru. Nu sunt bune în acest scop
frunzele de stejar și de salcie, deoarece conțin o cantitate mare de
substanțe tanate și se descompun încet. Grămezile se recomandă sã
fie așezate la umbră.
10 10
Pământul de conifere are o reacție acidă și se folosește pentru
creșterea azaliilor și altor plante care preferă soluri acide. Se pregătește
în pădurile de conifere, unde crește ienupărul și afinul. După calitățile
sale se aseamănă cu pământul de frunze, însa pentru a putea fi folosit,
are o permeabilitate mai mare pentru aer. Pământul de conifere trebuie
să fermenteze un an. Pentru iarba neagra și alte plante asemănătoare,
acest pământ poate fi folosit nefermentat.

Pământul din humus se obține din băligar putrezit.

Acest tip de pamânt are o structură poroasă, este bogat
în substanțe nutritive și constituie adaosul obligator în
componența majorității amestecurilor de pământ.

Pământul de compost reprezintă componentul principal al

amestecurilor de pământ pentru cele mai multe plante de
cameră. Se pregătește în felul urmator: diferite resturi vegetale
sau agricole se pun în grămezi nu mai înalte de un metru. Vara se
afîneaza de câteva ori, se presoară cu var nestins și se udă din
abundență cu zeamă de băligar. Ca să nu se usuce se așează la
umbră sau se acoperă cu iarbă cosită, frunze sau paie vechi.
Resturile vegetale putrezesc peste 1,5-2 ani.

11
 Pământul de turbă are proprietăți • Turba de depresiune este săracă în fosfor deseori folosită ca și caliu. Ea
este substrat pentru înrădăcinarea deoarece are structura compactă, se
fizice care se adaugă ca parte adaugă butașilor, dar, rumeguș de lemn in raport de 1:10.
componentă aproape la toate
amestecurile. Este foarte poros și de • Turba de munte în stare curată se poate folosi ca substrat numai pentru
hidro-cultura plantelor, unde toate substanțele nutritive necesare se
aceea păstreaza căldura, umezeala un folosesc sub formă de soluție.
timp îndelungat. Contribuie la
înrădăcinarea butașilor și la creșterea
viguroasă a plantelor. Deosebim
două feluri de turbă:

• Pământurile grele. Din ele fac parte solurile luto-nisipoase sau lutoase. Ele
Pământul de cernoziom este bogat în se adaugă la amestecurile de sol pentru plantele cu rădăcini groase
substanțe organice și minerale, are o (palmieri, clivii, lămâi, trandafir chinezesc).
• Nisipul este un component permanent cu calitate de afânare aproape a
reacție neutră sau slab alcalină și o tuturor amestecurilor de pământ ce servește drept substrat pentru
compoziție mecanică grea. Înainte de a creșterea plantelor de cameră. În acest scop se folosește mai mult nisipul
macrogranular de râu și de lac. El trebuie să fie neutru și inert. Înainte de a
fi folosit se adaugă material de afânare fi folosit trebuie cernut și spălat bine pentru înlăturarea sărurilor solubile și
și acidulare , rumeguș, turbă de a particulelor suspendate. Deseori nisipul în stare curată mai este folosit și
munte, crbune de lemn, bucățele de ca substrat pentru înrădăcinarea butașilor și semanatul semințelor.
lemn putred, bucățele de cărămidã.
 Componenți
suplimentari
În afară de componenții principali în orice amestec de pamânt
mai pot fi introduse bucați mici de cărbune de lemn, bucați
de lemn putred, mușchi de turbă etc.

Toate acestea se introduc cu scopul de a-i da porozitate

substratului, adică de a-i îmbunătăți calitățile lui
fizice :peniabilitatea și capilaritatea. Trebuie de menționat că
plantele de cameră la începutul dezvoltării lor au nevoie de
soluri ușoare, ce conțin substanțe hrănitoare accesibile, iar
mai târziu, de pămînturi mai grele. Ghiveciurile în care se vor
sădi sau răsădi plantele se aleg în conformitate cu tipul
plantei.
13
 Transplantarea (răsădirea) trebuie făcută atunci cînd sistemul radicular -a dezvoltat prea tare și în ghivecele

“
vechi nu mai încap radacinile. Semn că transplantarea servește la ieșirea vârfurlor rădăcinilor prin orificiul de
sugere a apei și uscarea vârfurilor frunzelor.
Transplantarea se
Cu 1-2 zile înainte, plantele se udă abundent;
După ce solul s-a zvîntat se ia ghiveciul în mâna stângă în așa fel ca tulpina plantei să fie între degetele arătător și cel efectuează în felul
mijlociu și se întoarce cu fundul in sus. Ținîndu-l bine cu mâna dreaptă de fund, îl lovim ușor cu marginea din toate următor:
părțile de marginea mesei, până când solul din ghiveci se desprinde și cade în palmă.

Se analizează atent sistemul radicular. Dacă rădăcinile au crescut prea tare, o parte din cele subțiri se retează cu un
briceag. Încazul, în care rădăcinile sint atacate de vre-o boală, ele se taie pînă la zona sanatoasă, iar locurile tăiate se
presoară cu praf de cărbune de lemn, care împedică putrezirea lor.

Se înlatură, de asemenea, rădăcinile uscate și putrede. Rădăcinile groase, cărnoase cum ar fi la clivie, nu se taie, ca să
nu provocăm putrezirea lor. Se înlătura de pe rădăcina solului înăcrit, după aceasta se ia ghiveciul nou, se astupă gura
lui cu un ciob cu partea bombata în sus, se presoară un strat de nisip de 2-3 cm grosime, care servește ca drenaj.

Îngrășări suplimentare atît cu substanțe minerale, cît și cu substanțe organice se dau peste 2-3 săptămâni după
înradăcinarea lor. Se recomandă ca după transplantare plantele să fie puse la locuri umbrite. Excepție fac plantele
suculente, care nu se udă 2-3 zile pină la transplantare - deloc. Aceasta se face în scopul ca să se usuce zgiriturile,
rănile care sînt pe tulpinile și frunzele cărnoase, deoarece dacă în ele va nimeri apă sau sol umed se vor începe
procese de putrefacție.
14
 Afânarea solului.
Pămîntul din ghiveci întotdeauna trebuie să fie afnat. Prin
solul afânat trece întotdeauna umezeală și aerul și se
dezvoltă rădăcinile. Numărul de afinari de calitatea solului:
dacă solul e lutos, afânarea se face mai des decît ca cel
nisipos. Solul se afâneaza după zvântare, să fie puțin
umed. Dacă afânam soul uscat atunci putem distruge
rădăcinile.

Udatul plantelor- una din cele mai complicate ocupatii pentru copii în ceea
ce privește întretinerea plantelor de camerã. Simplitatea acestei operații
este aparentă: dacă udam toate plantele la fel unele din ele suferã de
surplus de umezeală altele de deficit. Udatul se face ținând seama de
particularitățile biologice ale plantelor, de umeditatea și temperatura
structura solului, de anotimp etc.

La orice udare solul din ghiveci trebuie umezit în

întregime, să nu fie lăsat să se usuce sau să formeze
crăpături. Dacă aceasta s-a întâmplat, apoi ghivecele
se cufundă în apa pînă la coletul plantei pentru 1-2
ore, apoi se udă sistematic.
15
 O mare importanță are și calitatea apei care se folosește
pentru udat. Apa trebuie să fie moale, cu reacție slab-
acida sau neutră. Așa este apa de ploaie sau cea obținută
la topirea zăpezii.

De obicei udatul se face cu apă care are

temperatura camerei, desi sunt păreri că în
perioada de creștere și de înflorire udatul să se
facă cu apa care are temperatura cu 2-3C mai
mare decât a camerei.

Întreținerea plantelor de
cameră in curățenie.
Constă în îngrijirea ghivecelor, înlăturarea prafului de pe
frunzele cojoase cu o cârpă umedă, spălarea frunzelor moi
cu apă caldă, înlăturarea prafului de pe frunzele
pubescente cu ajutorul unor perii moi etc. Spălarea sau
ștergerea frunzelor se face o dată în 10 zile. O dată în
saptămână plantelor li se face baie sau duș.
16
 Tăierea plantelor de cameră

Se efectuează cu scopul de a obține un număr mai mare de

flori. Tăierea se face devreme, înainte de a face primăvara
începe creșterea scurtând lungimea lăstarilor de bază,
aproape cu 1/3 pe care se vor forma ramuri anuale pentru flori.

Legarea tulpinilor se efectuează la plantele sau la care
tulpinile s-au îndoit cu creșterea viguroasa
și trebuie îndreptate. În așa cazuri trebuie să avem grija
să nu le îndepărtăm prea mult de la poziția lor normală.
Există câteva moduri de înmulțire a plantelor de camera.
Metoda principală de inmultire este cea vegetativă, adica
prin părți de plantă. Multe plante de cameră sînt special
adaptate pentru acest gen de înmulțire. Așa, de exemplu,
zefirantesul, amarilisul, hemantusul formează dulbile
copilași; aspidistra, sanseviera copileți pe rizomi; primula
copileți; clorofitul, saxifraga - plantule pe stoloni. Daca
plantele de cameră sînt lipsite de așa adaptari, apoi ele se
înmultesc prin butași.
Înmulțirea vegetativă a plantelor de cameră. În colțul
botanic nu numai că se poate crește și întreține acele
plante de cameră care au fost descrise mai sus, dar se
pot și înmulți. Acesta este o activitate necesară pe care
trebuie să o facă elevii claselor primare.
Butașul reprezintă o porțiune de tulpină sau o frunză
care, în conditii favorabile de viață, formeaza o plantă
nouă. Cel mai potrivit anotimp pentru butași este
primăvara (martie - aprilie) și vara (iunie). Butașii sădiți în
această perioadă reușesc să formeze un sistem radicular
bine dezvoltat, dau câțiva lăstari în timpul verii și iernează
cu mult mai bine decît butașii, care au fost sădiți prin
înrădăcinare mai tîrziu.
Acvariul reprezintă o
porțiune a Acvariul general
mediului include în sine
„transportată" în fauna și
ungheraș, care oferã vegetație de
animalelor acvatice
Secția acvarii baltă și este cel
sau plantelor constituie al doilea mai ușor de
crescute aici condiții amenajat. Se ia
prielnice de
compartiment din apă din baltă cu
dezvoltare. Acvariul Ungherașul de vegetația de la
este și un bun prilej suprafață și
pentru ca elevii să
studiere a naturii vii. nămolul sau
facă observări asupra nisipul de la fund
diferitor animale și și se introduc în
plante acvatice, să vas.Dacă vasul
efectueze o serie de este mare este
experiențe, să se bine ca într-o
deprindă să parte a lui să fie
îngrijească de pietriș pentru a
animale și plante crea un mediu
acvatice. cât mai variat.
 Plantele și animalele de baltă care ar putea locui în acvariul general sunt următoarele:

Alge
albastre
“ Viermi

Plante
superioar
e(lintița, Plante Alge verzi
săgeata
apei) Animale

Păianjenul Moluște,in
de apă secte
Bacterii

Pești de baltă: linul 2-3 broaște țiparul

19
 Amenajarea acvariului cu
pești.
După ce s-a spălat bine vasul, trebuie pregătit nisipul pentru plantarea
plantelor ce se așează pe fundul vasului. Cel mai potrivit este nisipul
galben (de groapă) care mai conține încă suficiente element nutritive
pentru vegetația cu care se plantează acvariul .Nisipul alb de siliciu si
cel calcaros de plajă nu sînt bune, iar pietrițul nu contine elemente
nutritive. Nisipul spălat se asează pe fundul acvariului puțin înclinat cu
un strat de 10 cm. grosime. După aranjarea nisipului urmeaza
plantarea acvariului cu acele plante care in mod obisnuit cresc sub apă
sau la suprafața apei.În calitate de plante putem folosi linita si
salvinia.După plantare, urmeaza împlerea acvariului cu apă, care
trebuie turnată cu grijă pentru a nu tulbura nisipul și pentru a nu
scoate plantele din nisip.

Îngrijirea acvariului
Trebuie facută continuu,pentru a se menține în el un echilibru
ecologic. În lipsa de îngrijire,algele împânzesc tot acvariul, apa capătă
un miros neplăcut, plantele putrezesc, iar peștii mor. Apa nu trebuie
schimbată zilnic sau la doua zile, din motivul că o schimbare deasă a
temperaturii apei și a echilibrului biologic produce moartea
organismelor din acvariu. Este normal ca apa să se schimbe la 6-7
zile. Eliminarea resturilor de pe fundul acvariului se poate face și
printr-o procedura mecanică: cu ajutorul unui tub de cauciuc se
absorb toate resturile.
20
 Hrănirea peștilor

Este o procedură simplă, însă dacă este respectată

episodic sau neglijată total, duce la îmbolnăvirea peștilor și
moartea lor. Astfel, unii hrănesc peștii cu pâine, cartofi,
ouă, fructe etc., alții hrănesc peștii neregulat.

Hrana normală a peștilor

• ciclopi Larve• de
Viermi mici • Muște
Carne
trebuie să se compună din: Dafnii
• gamari • râme
insecte • Griș
de vacă

Neal Creative ©
 Conținutul Schimbarea colorației peștilor sub
influența vârstei și mediului;
observărilor realizate
de elevi asupra Fenomenul de viviparitate la pești (ouăle
se dezvoltă în interiorul mamei și ca atare
acvariului cu pești : nu sunt supuse eventualelor distrugeri
în masă ca atunci când sunt aruncate în
mediul extern);

Fenomenul de transformare a sexului

(masculii de Betta pugnax se colorează
foarte viu în timpul luptelor ce le au între
ei; puii de peștisori aurii timp de două
luni de la naștere au o colorație obișnuită
cenușie și numai după trecerea timpului
respectiv apare colorația roșie; ținuți la
întuneric, ei își pierd colorația roșie și
devin cenușii, expuși din nou la lumină își
recapătă culoarea aurie).
 Secția terarii. Terariul este un mijloc de a observa în
Ungherațul de studiere a naturii vii diferite animale tericole
în condiții cât mai aproape de modul lor de viață obișnuit.
Râme Reptilii Terariu

Acva
terariu Terariu
pentru reptile Broaște
Broaște de baltă
de lac

Broaște
Broasca țestoasă de baltă se găsește în apropierea bazinelor țestoase
de baltă
de apă stătătoare sau cu un curs lin. Hrana o constituie
nevertebratele terestre. Depune ouăle pe mal în nisip.
Broaștele de lac se hrănesc cu insecte, păianjeni, viermi, melci,
icre, peștișori mici. Ele își așteaptă prada, stând nemișcate într-
un loc retras; sint active doar în perioada caldă a anului. Acva terariu
Femelele depun în apă icre, care se ridică formând grămezi la
suprafața apei. Peste o saptămână - două iese larva broaștei -
mormolocul. Cu cît e mai cald, cu atît mai repede se dezvoltă
mormolocul.

23
 Broasca țestoasă de stepă suportă cel mai Terariu pentru
Terariul universal se amenajează fără
bine captivitatea. Ea poate locui timp reptile a ține cont de condițiile de peisaj ale
îndelungat (1-2-ani) în terarii de tip biotipului, dar totuși este important să
ecologic. Primăvara, broaștele țestoase se se urmărească un factor important din
trezesc după hibernare prin luna martie viața reptilelor: gradul de umeditate,
aprilie. Femelele depun 2-5 ouă în lunile deoarece, chiar cele mai heterofile
aprilie mai,aranjându-le în gropițe, pe reptile a nevoie de un minim de
Terariu Terariu
care le sapă în nisip și apoi le acoperă. ecologic universal umeditate.

În terariul universal se poate intreține broasca țestoasă

• Umiditate
caspică (cu pete galbene și întunecate pe spate
Plante și cu dungi albicioase pe membre). Ea are nevoie de un
• Sol
spațiu vital cu o suprafață nu mai mică de 1 m si înălțimea
terariului de 35 cm.
ținem în captivitate:
ale animalului pe care îl • Șopârlele
toate condițiile de mediu • Broasca țestoasă de stepă Broaștele țestoase consumă foarte puțină apă, însă, dacă ele
acela în care se creează pot întreține: sînt aprovizionate cu hrană mustoasă, se pot lipsi de apă în
Terariul ecologic este În terariile ecologice se decursul câtorva luni. În captivitate trebuie hrănite cu frunze
de varză, de salată, de păpădie, felioare de morcovi, mere,
pere, harbuji, zamosi, cartofi cruzi, precum si pâine albă
muiată în lapte.
Una dintre cele mai răspândite și obișnuite specii de șopârlă,care se
acomodează perfect în terariu ecologic este șopârla cenușie. Este un
animal mic, corpul împreună cu coada atinge lungimea de 15-20 cm. Ea
traiește în locurile uscate, încalzite de soare. 24
 Un alt component al ungherașului sînt coliviile cu păsări.
Papagalii ondulați
În colivii, de obicei se intrețin păsări mici decorative cântătoare
din ordinul paseriforme, ai căror masculi (iar la unele specii și
femelele) pot cânta răsunător, și ceea ce e forte important se
Colorația naturală a penajului acestor păsări nu adaptează ușor la mediul de colivie.
prea mari, raspândite in Australia, este verde.
Pe acest fon general sînt dispersate multe dungi
Papagal
ondulate de culoare neagră si galbenă.
ondulat
Amatorii de papagali au obținut pe calea selecției
artificiale papagali verzi cu un desen negru
ondulat, galben cu un desen azuriu ondulat,
pestriți, arlechini (papagali cu pieptul galben și cu Papagal-
Pasărea
de-
abdomenul verde, cu pieptul alb și abdomenul de țesătoare
nedespărțit
culoare albastră etc.). În coliviile cu
păsări pot locui:

Întreținerea papagalilor
Papagalii ondulați se întrețin, de obicei, în voliere de sârmă sau in cuști.
Cuștile se deosebesc după materialele din care sint confecționate, după
forma și mărimea lor. Cele mai comode se consideră cuștile confecționate Canarul Corela
din sticlă organică, cu verigi de inox. Ele permit să treacă prin pereții lor
multă lumină și sînt igienice. În cușcă trebuie să fie o hrănitoare și o
adăpătoare, care trebuie spălate zilnic.
 Modul de alimentație al papagalilor.

Papagalii ondulați aparțin grupei păsărilor granivore. De

aceea,hrana principală pentru ei este alcătuită din diferite
amestecuri de semințe și plante sălbatice și de cultură (60-
70% semințe de mei, 20-25% ovăz, 5-10% semințe de
iarba canarului, uneori se adaugă semințe mici de floarea-
soarelui sau de cânepă în proporție de 2- 5% ).

Reproducerea papagalilor.
Pentru a se reproduce masculul și femela sînt lăsați să
se împerecheze doar în timpul primăverii și verii. Pentru
înmulțirea lor li se pun primăvara în locuințele lor căsuțe
speciale de cuibărit cu fundul de 12 X 12 cm înălțimea
pereților de 20 cm.
Femela depune de la 4 pînă la 8 ouă (uneori pînă la 12) de
culoare alba cu o coajă subțire, greutatea unui ou, în
mediu fiind de 2,5 grame. Primul puișor apare peste 17-18
zile de la începutul clocirii, ceilalți, de obicei, la intervalul
de una-două zile.
26
 Papagalii cântători sînt originari din Australia. Ei suportă foarte bine
captivitatea și în condiții corespunzătoare se
înmultesc bine si au o longevitate mare. Femela și masculul, cu ajutorul
“
cântului „conversează" unul cu altul. Cântecul lor e foarte asemănator cu
cântecul mierlei. Masculul are un colorit destul de pestrit: capul, gâtul,
pieptul sînt de culoare verzuie de smarald, spinarea și penele superioare
care acoperă coada verzie- întunecate, abdomenul - galben, penele
mari și lungi ale aripilor sint de culoare albastră-intunecata, iar cele
codale-roșii. Femela are un colorit puțin mai palid, predominând, în fond
culoarea verde-măslinie. În raționul zilnic de alimentație al acestor
papagali se folosesc aproximativ aceeași componență ca la papagalii
ondulati.Reproducerea papagalilor cîntători este asemănătoare cu a
papagalilor ondulați.
Papagalii-de-nedespărțit sînt originari din Africa. La exterior sînt mai
robuști decât papagalii ondulați și mai plăcuți. Au o colorație, în temei,
verde, pe cap pete colorate, coadă scurtă și rotundă. Condițiile de
întreținere și particularitățile de hrana tuturor speciilor de papagali de-
nedespărțit sînt foarte asemănătoare cu condițiile de întreținere și de
hrănire papagalilor ondulați. Pentru înmulțirea lor se folosesc cuști
metalice cu fundul de 50 x 60 cm cu înălțimea pereților de 50-60 cm.
Corela (papagalul-nimfa) - originar din Australia. Este mai voluminos
decât papagalul ondulat. Are o colorație brună- surie. Pe frunte, gât, moțoc
și pe cap au pete galbene, iar pe obraji- roze. Coloritul femelei este mai
palid. Condițiile de întreținere sînt similare cu a papagalilor ondulați.
Păsările țesătoare au un penaj colorat și voci plăcute.Aceste păsări mici
sînt răspândite în Africa, Asia de Sud, Australia. Ele ne surprind prin
capacitățile lor de a împleti cuiburi din materiale vegetale, pe care atât de
iscusit le confecționează, încât e foarte greu de crezut faptul, că sînt făcute
de păsări.
În calitate de hrană principală pentru țesatoarele care trăiesc în colivii,
serves semințele de mei, mohor, uneori ele mănâncă și crupe de ovăz,
semințe de buruieni etc. În afară de aceasta, în raționul zilnic trebuie să fie
și mici bucățele de fructe proaspete (preferă merele dulci si moi), morcov
fărâmițat, albuș de ou de găină fiert tare și mărunțit, frunze de
tradescantie, varză, salată, păpădie etc
Țesătoarele se înmulțesc foarte ușor. Femela depune 3-7 ouă, iar peste 13-
15 zile apar puișorii.
Canarul este o pasăre cântătoare, originară din insulele Canare. Canarul
are un corp mic de 11-14 cm în lungime și
greutatea de 11-14 grame. Penajul este de culoare galbenă. Este una din
cele mai răspândite păsări de colivie. Are glas frumos. Ei pot fi de culoarea
galbenă- portocalie, galbenă rosietică. În rezultatul selectiei s-au obținut
canari roșii, cafenii, albi, pestriți.Canarii sint destul de creduli, se supun usor
dresării și se înmulțesc în colivii.
În calitate de hrană pentru canari se întrebuintează diferite semințe de
plante sălbatice și de cultură, hrana din ouă, fructe, legume, verzături.
Înmultirea canarului are loc primăvara și vara. Toamna și iarna păsările tot
sînt capabile de înmultire, însă perioadele acestea nu sînt favorabile pentru
creșterea puișorilor, de aceea toamna și iarna nu se recomandă
împerecherea lor.
După ce a depus ouăle, femela le clocește. În dependență de rasă, puisorii
se nasc cu pufușor alb ori cu pufușor sur.Peste 25-28 zile puii trebuie
separați de părinți într-o colivie aparte, ca ei sa aibă posibilitatea să zboare
și să înceapă să depună ouă pentru a scoate primii puișori. 27
 În Ungherașul de studiere a naturii vii întreținem două
tipuri de animale:

Animale aduse
pentru a face
observări Animal sedentare

Ariciul Iepurele de casă

Animalele aduse episodic, de obicei sunt animale

care se întâlnesc în ținutul natal, dar elevii, în special cei
Animale
de la oraș, nu pot să le observe un timp mai indelungat.
sedentare
Aceste animale pot fi întreținute de la o zi pînă la una Hârciogul
două săptamâni, apoi li se redăl ibertatea. Cobaiul

28

Ariciul este un mamifer insectivor larg răspândit în
Europa,America, Africa. În Republica Moldova se întâlnește
mai des în zona codrilor și de-a lungul Nistrului și Prutului.
Într-o clasa ariciul poate fi întreținut într-o cușcă sau ladă
mică cu fundul mobil 150 X 50 X 35 cm. În legatură cu
faptul că el este nocturn, iar ziua se odihnește, neapărat în
interiorul cuștii trebuie să aibă un mic dormitor (adăpost)
ca să nu fie deranjat ziua când doarme.În condiții casnice
consumă următoarele produse: pești, larve de insecte,
chiflă muiată în lapte, ouă,ceai dulce, mere etc.
Neal Creative ©
Cobaiul este un mamifer din ordinul rozătoarelor, originar
din Peru. Cobaii sunt animale blânde, mult îndrăgite de copii,
fiind crescuți în casă. Ei nu mușcã de loc, iar copiii se pot juca
fără teamă cu ei. Cobaii sînt întreținuți, de obicei, în cuști de
sârmă sau de lemn neacoperite cu fundul de 70 x 50 cm și
înălțimea de 40 cm. În cușca li se așterne rumeguș uscat și se
pune o cutiuță mică, în care cobaii își vor face din cârpe
cuibul, în cușcã se țin de obicei, cinci femele și un mascul.
Raționul trebuie să conțină: ovăz, morcov, sfeclă, tărâte de
grâu, plante rădăcinoase, iarbă proaspătă, fân de calitate
bună,40-50 grame grăunțe, 2-3 picături de untură de pește,
puțină brînză de vaci, pâine, lapte.
Neal Creative | click & Learn more
29

Hârciogul - gen de mamifere rozătoare din familia
cricetidelor. Se cunosc mai mult de 10 specii răspândite
în Europa. De regulã, hârciogii se adăpostesc în vizuini.
Se hrănesc cu semințe, rizomi, tulpini de ierburi,
insecte.
Raționul hârciogului trebuie să conțină: hrană vegetală și
crudă, carne fiartă, insecte, viermișori, brânza de vaci,
pâine, bucatele de măr, morcov, varză, sfeclă, lapte,2-3
picături de untura de pește picurate în lapte sau pe o
bucațică de pâine.
lepurele de casă este un gen de animale din familia
leporidelor. Provine de la iepurele de vizuină sălbatic. În
școală, iepurii de casă se cresc in adăposturi speciale,
amenajate pentru a efectua cu succes observările
dedicate familiarizării elevilor cu particularitățile
aspectului exterior, modul de nutriție, de deplasare,
condițiile necesare pentru creșterea și dezvoltarea lor etc.
Raționul iepurelui trebuie să conțină:plante de păpădie,
lucernă, pelin, patlaginã, pătrunjel, țelină, brusture, trifoi,
ovăz, plante rădăcinoase (morcovi, sfeclă, cartofi),
substanțe minerale (sare, făină de oase, cretă).
Veverița - gen de mamifere din ordinul rozătoarelor,
răspindită în pădurile Eurasiei si Americii de Nord. Ele
trăiesc în cuiburi construite pe arbori sau în scorburi. În
Moldova se intâlneste veverița comuna. Ea are Spate
roșcat, abdomen alb, blană de calitate inferioară.
Raționul veveriței trebuie sa conțină: morcov, ouă fierte,
caise uscate, prune, harbuz,salată verde, lapte crud, apă.
Veverițele se împrietenesc foarte repede cu copiii,
mănâncă hrană din mânã, se pot cățăra pe umeri.
 În concluzie menționăm că multe păsări și animale se
acomodeaza foarte bine în ungheraș, iar altele chiar
înregistrează o longevitate mai mare (veverița), dacă sunt
respectate normele de alimentație și regulile de îngrijire a lor.

Neal Creative © Neal Creative | click & Learn more

31
32