TRADIŢII ŞI BUNE MANIERE - TURCIA

• Steagul Turciei, Ay Yîldîz, conţine semiluna şi steaua în cinci colţuri, simboluri islamice.
Conform legendei, sultanul Murad al II-lea, a adoptat aceste simboluri după ce a văzut
luna şi stelele oglindindu-se într-o baltă de sânge în timpul bătăliei de la Kosovo, când
turcii au înfrânt armatele creştine.
Despre bunele maniere

 Nu trebuie să ne atingem tălpile şi, dacă stăm picior

peste picior, nu trebuie să ne expunem talpa; aceasta,
fiind în contact cu solul, este considerată foarte murdară
şi gestul poate fi asociat cu o insultă.
 
 La intrarea într-o moschee, trebuie să ne descălţăm.

 Femeile trebuie să îşi acopere capul, braţele şi picioarele

când intră într-o moschee. Acestea nu trebuie să poarte
decolteuri adânci, haine transparente sau fuste scurte.
 În timpul Ramadanului, turcii nu beau şi nu mănâncă de la răsărit şi până
la apus. De aceea, în această perioadă, nu trebuie să ne invităm la masă
partenerul de afaceri sau prietenii turci.
 Turcii obişnuiesc să bea ceai negru. Paharele au formă de lalea. În
restaurantele turceşti se oferă ceai gratis deoarece, conform credinţei,
călătorului trebuie să i se ofere de băut pentru a se revigora.
 În autobuze, femeile vor sta întotdeauna la geam. Dacă ar sta pe scaunul
dinspre coridor, ar exista riscul de a fi atinse, gest nepermis.
 Cand sunteti invitat in casa unei persoane de origina turca, oferiti un mic dar gazdei si copiilor sai. Daca
vizita dvs are o durata ce depaseste o zi, este recomandabil sa oferiti si daruri ulterioare. Nu oferiti
alcool daca stiti ca gazda dvs este una conservatoare. Un dar mai potrivit este ciocolata. Daca insa nu
are nici o problema cu consumul alcoolului, puteti sa-i daruiti whisky sau liqueur, dar nu si vin.
 In vizita la o gazda turca abordati o tinuta conservatoare. La masa unor persoane de origine turca
se obisnuiste fumatul. Din aceasta cauza se recomanda sa nu se atraga atentia asupra acestui fapt.
 Mana stanga este considerata “murdara”, deci evitati sa mancati cu aceasta.
 Puteti cere mai multa mancare. Gazda va aprecia, considerand gestul un
compliment.
 La restaurant cine a lansat invitatia va plati nota.
 De mentionat este faptul ca semnul OK este considerat vulgar in Turcia.
Râgâiala în semn de compliment în cultura
estică.
• „A da drumul” unei râgâieli zgomotoase după masă
reprezintă un gest extrem de necioplit în multe
colțuri ale planetei. Însă, în Turcia și Arabia Saudită
este pe deplin acceptat să râgâi după masă, lucru
ce-i transmite bucătarului că ai mâncat destul și că
te-ai bucurat de fiecare înghițitură. Ar putea fi
considerat nepoliticos să nu râgâi în unele case în
care gazdele au depus un efort considerabil pentru
a prepara o masă gustoasă. Este unul dintre acele
cazuri în care nu e nevoie să afirmi, ci să dovedești.
 Scuipă pentru a saluta în Africa sub
Sahariană
•  În timp ce majoritatea culturilor consideră
scuipatul foarte nepoliticos și neigienic (se pot
transmite foarte ușor bolile prin scuipat), tribul
Maasai îl folosește în semn de afecțiune, noroc sau
salut. Ei se scuipă atunci când se întâlnesc, în semn
de respect. Tatăl își va scuipa fiica în ziua nunții, în
semn de noroc și prosperitate în căsnicie. Membrii
tribului scuipă și un bebeluș nou născut, ca să se
asigure că cel mic nu a fost blestemat.
 Nu saluta cu mâna stângă în Orientul
Mijlociu!
• Deși majoritatea dintre noi dăm salut cu mâna dreaptă, nu va
părea niciodată teribil de nepoliticos sau ofensiv dacă la un
moment dat întindem mâna stângă atunci când „dăm noroc” cu
cineva.
• În Orientul Mijlociu însă, acest lucru reprezintă o insultă. În
această cultură, mâinile au funcții specifice. Mâna dreaptă este
folosită pentru a mânca, iar mâna stângă pentru a te șterge
după ce folosești toaleta. Dacă știi asta, întinzând mâna stângă,
oricât de curată ar fi, e ca și cum o asociezi cu acel gest. Dacă
ești stângaci și călătorești în Orientul Mijlociu, ai grijă ca de
fiecare dată să întinzi mâna dreaptă atunci când saluți pe
cineva. Și, evident, nu mânca cu stânga, din același motiv.
 Dacă lași bacșiș în Japonia, faci un gest
ofensiv
• În cele mai multe țări de pe planeta aceasta, bacșișul este o
practică comună. În unele locuri, lași bacșiș atunci când
serviciile au fost excepționale, dar în altele, cum e cazul și
al României unde ospătarii trăiesc în mare parte din bacșiș,
este aproape nepoliticos să nu oferi un tip.
• Cu toate acestea, în Japonia, bacșișul este considerat o
insultă. Prin faptul că lași bacșiș, de fapt spui: „Hei, iată
niște bani în plus. Du-te să te instruiești cu ei pentru că ai
nevoie”. Dacă sunt oameni care totuși nu consideră bacșișul
o impolitețe, cu siguranță vor fi foarte confuzi, indiferent că
vorbim de șoferi de taxi, ospătari sau oameni de serviciu.
 Nu arăta niciodată talpa pantofului în
cultura arabă!
• Pentru mulți dintre noi, acesta ar părea un
gest nelalocul lui. Însă, în cultura arabă, este
unul de mare dispreț. A arăta cuiva talpa
pantofului reprezintă o insultă gravă, fie că o
faci stând picior peste picior, fie că îți întinzi
picioarele în fața cuiva. Pantoful este
considerat murdar, mai ales talpa, motiv
pentru care este obligatoriu ca atunci când
intri în unele locuri să te descalți.
 Soarbe și plescăie pentru a-ți arăta
încântarea în China
• Felurile de mâncare pe bază de paste și tăieței sunt foarte
populare peste tot în lume, însă felul în care îți arăți pofta și
încântarea pentru ele, variază în diferitele colțuri ale lumii. În
cultura vestică, mâncăm cât mai silențios posibil. A scoate orice
fel de zgomot este considerat nepoliticos față de cei din jurul
nostru.
• În China funcționează opusul. Dacă ești încântat de felul de
mâncare cu tăieței, arăți asta sorbind. La început ți se poate
părea dificil, dar dacă reușești, vei oferi un mare compliment
bucătarului. A sorbi și a plescăi este echivalentul următoarelor
cuvinte: „Este absolut delicios. Complimentele mele
bucătarului!”.
 Tu inviți, tu plătești în Ghana
• Fii atent când inviți pe cineva la un pahar sau
la masă atunci când ești în Ghana. Te poți trezi
spunând: „Hei, ce părere aveți dacă am merge
la o bere mai târziu?”. Dacă faci asta, asigură-
te că ai buzunarele pline pentru că cine spune
asta e ca și cum ar spune ”Hei, dau de băut la
toată lumea mai târziu”. Dacă nu plătești, vei fi
considerat foarte nepoliticos și s-ar putea să-ți
pierzi câțiva prieteni.
 Nu cere solnița cu sare în Egipt!
• De obicei, nu prea găsești solnițe cu sare pe mesele
restaurantelor din Egipt. Dacă simți nevoia să ceri sare extra, mai
bine abține-te deoarece acest lucru înseamnă o insultă pentru
bucătar. E ca și cum l-ai plesni în față spunându-i „această
mâncare e oribilă, nu ai asezonat-o cum trebuie”.
 Nu-ți turna singur în pahar în Japonia!
 La noi și în multe alte țări, îți torni singur băutura atunci când îți
este sete. Mai puțin doamnele deoarece este considerat manierat
acel bărbat care toarnă doamnelor băutura în pahar. În Japonia,
cel care își toarnă singur în pahar este considerat lacom, narcisist
și chiar antisocial. Cu alte cuvinte ești foarte nepoliticos. Mai bine
toarnă altora în pahare, iar ei îți vor întoarce gestul.
 Întârzie ca să fii politicos în Venezuela
• Pentru mine care mereu încerc să ajung la destinație cu câteva
minute înainte de ora stabilită, este ceva de neconceput. A
întârzia este ceva ce, personal, consider a fi un gest nepoliticos
și egoist pentru că, literalmente irosești timpul celuilalt.
• Acesta nu este cazul și în Venezuela. Acolo dacă apari la ora
stabilită, ești considerat nerăbdător, iar dacă mergi la timp la
un eveniment cu mâncare și băutură, ești etichetat drept
lacom. Trebuie să-ți planifici timpul astfel încât să ajungi cu 15-
20 de minute mai târziu decât ora trecută în program,
bineînțeles dacă nu e vorba de o înmormântare sau un
concert.
 Nu aduce vin la o petrecere în Franța!
• A aduce o sticlă de vin la o petrecere este
considerat un gest al bunelor maniere în multe
locuri, dar nu și în Franța. Franța este casa vinurilor
bune, iar orice gazdă va dori să se mândrească cu
propria selecție de vinuri. Dacă aduci o sticlă de vin
la o petrecere, transmiți mesajul că vinul pe care îl
oferă gazda nu este suficient de bun. Mai bine,
aduci un buchet de flori (nu galbene deoarece
acestea sugerează un partener infidel) sau ceva
dulce.
 Semnul „OK” nu este ok în Germania,
America de Sud și Turcia
• „Ce mai faci?” este întrebarea la care cel mai des se
răspunde cu semnul „OK”: atingerea degetului
arătător de cel mare, pentru formarea literei „O”. Cu
toate acestea, în unele culturi, acest gest este
semnul proastelor maniere și te poate implica într-o
altercație fizică. Poate fi interpretat ca semnul ce
reprezintă anusul sau ca o insultă asemănătoare
celei în care arăți degetul mijlociu. În Turcia, acest
semn se folosește pentru a-i spune cuiva, într-un
mod agresiv, că este gay.
10 mâncăruri pe care trebuie să le încerci în Turcia
• Döner kebab
• Kebabul vine în diferite forme și a fost creat de otomani, fiind preparat inițial pe orizontală, din
carne de miel, porc sau pui. De-a lungul timpului însă carnea a început să fie așezată pe verticală
pentru a se învârti pe rotisor. Este consumat nu doar în Turcia, ci și în Europa, Canada și Australia,
fiind iubit de mulți pentru gustul său, prospețimea și rapiditatea cu care este preparat. Este o
variantă mai proaspătă a clasicelor preparate de fast food.

• Lokum
• Lokum sau Rahat Lokum este ceea ce în România este cunoscut sub numele de „rahat” (și nu în
sensul peiorativ). Desertul turcesc gelatinos a fost creat tot în timpul Imperiului Otoman și s-a
răspândit în toate teritoriile cucerite de aceștia. Rahatul turcesc este făcut în mare parte din
curmale, fistic, alune de pădure sau arahide mărunțite și înconjurate de gelatină, deși e foarte
comună și varianta cunoscută în România, exclusiv gelatinoase, de obicei aromatizate cu apă de
trandafir, fistic, pergamută sau lămâie.
• Baklava
• Baclavaua este făcută din aluat de foietaj, uneori umplut cu nucă, alteori cu fistic sau gol,
însiropat în miere și cu fistic măcinat presărat peste.

• Cafea turcească
• Cafeaua turcească nu se referă la un anumit soi de boabe de cafea, ci mai
degrabă la modul în care cafeaua este pregătită. Aceasta este mărunțită foarte
fin și fiartă împreună cu apa. Astfel, rezultă o cafea puternică și cremoasă, iar
după ce se toarnă în cană, zațul se lasă să se așeze, putând fi folosit chiar și la
cititul în cana cu cafea. Acest mod de a prepara cafeaua a fost confirmat de
UNESCO ca parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Turciei.
• Menemen
• Micul dejun turcesc este unul special, iar Menemen este unul dintre preparatele care contribuie la
acest lucru. Acest fel de mâncare conține ceapă, ardei (iute și/sau gras, după preferințe), ouă și
roșii. Se prepară călind ceapa în puțin ulei, apoi adăugând ardeiul mărunțit și apoi roșiile tăiate
cubulețe. Ultima dată, după ce toate legumele s-au călit, se adaugă ouăle bătute ca și pentru
omletă. Rezultatul este o omletă cremoasă ce poate fi mâncată pe pâine sau cu furculița.

• Künefe
• Acest desert este unul care, din nou, își are originile în Imperiul Otoman, fiind creat
în regiunea istorică Levant. Künefe este de fapt un strat de brânză proaspătă
învelită într-o crustă crocantă din griș sau tăiței subțiri. După ce este prăjit, timp în
care este scufundat și în sirop din zahăr, apă și esență de portocale sau apă de
trandafiri, desertul este acoperit cu fistic măcinat.
• Dolma
• Dolma reprezintă în bucătăria turcească orice preparat cu o umplutură, inclusiv sarma (de la
numele căreia provine românescul sarmale). Umplutura poate sau nu să conțină carne și
este de obicei pusă în legume precum roșii, ardei, ceapă, dovlecel sau vinete scobite, pentru
a face loc umpluturii. Sarmaua turcească se referă la acele preparate Dolma care sunt făcute
în frunze de viță de vie sau varză. Dolma poate fi servită caldă sau rece (în general caldă
atunci când conține carne și rece când nu) și cu un sos de lămâie și ou sau iaurt cu usturoi.

• Pilav
• Pilaful românesc își are originile în preparatul turcesc cu nume asemănător: pilav. De
fapt, ambele sunt derivate ale unui preparat persian. Orezul este preparat cu ajutorul
diferitor condimente și a supei de pe carne (în special carnea de pui). Acesta este folosit
ca garnitură și bază pentru diferite preparate nu doar în Turcia, ci și în Balcani.
• Fırın Sütlaç
• Numele pare greu de pronunțat în română așa că nu ne vom complica. Este de fapt o budincă de
orez, coaptă, ale cărei ingrediente secrete se spune că sunt laptele proaspăt, amestecatul constant
și răbdarea. Budinca este gătită inițial pe aragaz, apoi pusă în vase de lut și coaptă în cuptor până
când primește o crustă aurie.

• Börek
• Börek își are și el originea în Imperiul Otoman, mai precis în regiunea istorică Anatolia. Acesta este
un preparat făcut tot din foi de plăcintă, precum baclavaua, însă, spre deosebire de aceasta, Börek
are foile de aluat fierte pentru puțin timp în tigaie, apoi umplute cu amestec de brânză feta,
pătrunjel și ulei, uns cu ou și pus în cuptor la copt. O altă variantă folosește și carne în amestecul
care umple foile de plăcintă. Deși poate rămâne ca un preparat într-o singură foaie, unii bucătari
aleg să răsucească foile de aluat cu umplutură, asemeni unui rulou sau a unei țigarete.