“Mioriţa” – baladă populară

Baladele sunt opere epice, întrucât sentimentele autorilor sunt exprimate în mod indirect prin
intermediul personajelor şi al acţiunii. Deşi “Mioriţa” este o îmbinare de elemente lirice, epice şi
dramatice, ea este totuşi o baladă şi aparţine genului epic, având trăsături specifice acestei specii.
În primul rând, autorul anonim îşi exprimă indirect sentimentele prin intermediul acţiunii şi al
personajelor. Astfel, el relatează despre coborârea turmelor şi apoi evidenţiază prezenţa celor trei
ciobani, dintre care doi, invidioşi şi lacomi, complotează împotriva celui moldovean.
Totodată sunt prezente, ca-n orice operă epică, timpul şi spaţiul acţiunii: totul se petrece
toamna, în momentul transhumanţei, într-un spaţiu ondulat specific românesc – deal, vale – , uimitor
prin frumuseţea lui: “Pe-un picior de plai /Pe-o gură de rai”.
În al doilea rând, întâmplările relatate se constituie în subiect al operei literare. Astfel, în
expoziţiune sunt prezentate locul şi timpul acţiunii şi facem cunoştinţă cu personajele – cei trei
păstori care vin din regiuni diferite. Intriga conţine complotul urzit de ciobani, pe care în
desfăşurarea acţiunii mioara năzdrăvană îl destăinuie stăpânului ei. Punctul culminant e constituit de
testamentul liric al ciobanului, care atinge cea mai mare încordare în episodul presupusei apariţii a
măicuţei bătrâne.
Un alt element epic prezent în baladă este existenţa personajelor, unele dintre ele reale – cei
trei ciobani –, altele, cu puteri fabuloase, atribuite de autorul anonim prin personificare. Baladele se
caracterizează prin prezenţa unor personaje cu însuşiri care impresionează puternic, prezentate de
obicei în antiteză. Remarcăm în balada “Mioriţa” că opoziţia între personaje este abia schiţată,
aceasta fiind înlocuită cu zbuciumul sufletesc al eroului pus într-o situaţie limită.
De asemenea, “Mioriţei” îi lipseşte deznodământul, întrucât moartea ciobanului moldovean
este ipotetică, ceea ce lasă cititorului o mai mare libertate de a interpreta atitudinea personajului
principal.
Ca în orice operă epică, modul de expunere predominant este naraţiunea, relatarea
evenimentelor făcându-se la persoana a III-a.
Evenimentele narate sunt, în balade, neobişnuite, ieşite din comun, în “Mioriţa” ele fiind de
natură fantastică, faptele reale îmbinându-se cu cele fabuloase.
“Mioriţa” nu este numai o baladă, ci este o baladă populară, ea deosebindu-se de baladele
culte prin trăsăturile specifice oricărei creaţii literare folclorice: caracter anonim, oral, colectiv şi
sincretic.
Elementele şi întâmplările fabuloase sunt mai numeroase în balada populară, datorită
contaminării ei cu basmul – altă creaţie epică populară. De aceea, în balada populară apare frecvent
motivul animalului năzdrăvan şi, prin urmare, apar personajele animaliere (în cazul nostru, mioara
năzdrăvană e chiar personajul care dă titlul operei).
Structura compoziţională a baladei populare e cea tradiţională, şi aceasta se regăseşte şi în
“Mioriţa”: versuri scurte, de cinci-şase silabe, neîmpărţite în strofe, cu ritm trohaic, rimă
împerecheată şi monorimă.
Figurile de stil prezente în balada “Mioriţa” sunt tot cele caracteristice creaţiilor populare.
Remarcăm frecvenţa diminutivelor, începând cu titlul baladei, şi culminând cu portretul ciobanului
moldovean: “ciobănel”, “feţişoara”, “mustăcioara”, “perişorul”, “ochişorii”. Specifice sunt
enumeraţiile şi repetiţiile, împletite cu epitete: “Ş-are oi mai multe /Mândre şi cornute /Şi cai învăţaţi
/Şi câni mai bărbaţi”; “Fluieraş de fag, /Mult zice cu drag! /Fluieraş de os, /Mult zice duios! /Fluieraş
de soc, /Mult zice cu foc!”. Remarcabilă e metafora cu care se deschide balada: “Pe-un picior de plai
/Pe-o gură de rai”. Imaginea morţii ca nuntă, specifică poporului român, se realizează printr-o
minunată alegorie: “Să le spui curat /Că m-am însurat /Cu-o mândră crăiasă, /A lumii mireasă; /Că la
nunta mea /A căzut o stea; /Soarele şi luna /Mi-au ţinut cununa. /Brazi şi păltinaşi /I-am avut nuntaşi,
/Preoţi, munţii mari, /Paseri, lăutari, /Păsărele mii /Şi stele făclii!”.
Prin toate aceste trăsături evidenţiate, opera literară “Mioriţa” întruneşte atât caracteristicile
unei balade, cât şi pe cele ale unei creaţii folclorice, fiind astfel o baladă populară.