Nu exista religie superioara adevarului

Exista din totdeauna adanc inradacinata in om dorinta de a cunoaste

Adevarul absolut si neschimbator, un adevar mai presus de care sa nu
existe nimic de cunoscut si nimic de aflat. Un Adevar care sa il faca
fericit si sa il implineasca. Unii il cauta cu mintea, altii il cauta cu
inima, dar pentru toti el reprezinta o necesitate fundamentala. Pentru
multi insa aceasta cautare sfarseste inainte de a incepe, multumindu-se cu raspunsuri
superficiale la intrebarile fundamentale ale vietii si adancindu-se astfel tot mai mult in
iluzie.

Omul are o natura duala

In Upanishade-e se spune ca mintea are un caracter dual. Pe de o parte ea este impura

cand are tendinta sa se mentina in iluzie iar de pe alta parte ea este pura atunci cand cauta
ceea ce este neschimbator, etern si real. Datorita impulsului ascendent dat de mintea pura,
omul a fost intotdeauna in cautarea Adevarului, urmarind sa il cunoasca pe una din cele
trei mari cai: filozofia, stiinta sau religia. Majoritatea oamenilor considera ca doar ceea ce
vad cu ochii lor fizici exista. Insa un observator atent va descoperi repede ca ceea ce
apare ca fiind real pentu unii, este ireal pentru altii. Perceptia obisnuita contine limitari
legate de organele de simt si de capacitatea lor restransa de a percepe realitatea. Se stie ca
exista mai multe etape intre perceperea unui obiect prin simturi si formarea unei imagini
mentale care sa-i corespunda. Nimeni nu vede un obiect fizic asa cum este el in realitate,
ci numai cateva aspecte cum ar fi culorile si alte proprietati care pot fi percepute de catre
simturi. Pe de alta parte aceasta realitate partiala, filtrata de fereasta ingusta a simturilor,
este alterata si de minte care suprapune peste obiectul perceput propriile impresii legate
de aceasta, impresii care actioneaza ca niste sui generis filtre.
Prin urmare nu se poate obtine decat o imagine aproximativa referitoare la umea
exterioara si aceasta realitate simpla arata ca nimeni nu poate sustine ca stie tot adevarul
nici macar depre obiectele fizice pe care le percepe.
Lumea pe care o cunoastem este o iluzie atat timp cat ne lasam inselati de simturi si de
perceperi eronate pe care mintea le are cu privire la universul exterior.
Cautarea Adevarului este un aspect ce tine de natura umana dar acelasi lucru se poate
spune si despre refugierea in iluzii.
Iluziile iau diferite forme si prima dintre ele este aceea a materiei. Barbati si femei se
nasc si mor fara a cunoaste de ce, sau de unde au venit pe acest pamant, sau care este
scopul scurtului lor ragaz pe aceasta lume, picatura infima in oceanul infinit al Eternitatii.

Limitarea materiei

Pentru cea mai mare parte a oamenilor, viata lor trecatoare pe Pamant este singura
realitate, pentru ca ei nu cunosc altceva. Eroarea aceasta vine din iluzia faptului ca numai
ceea ce este vazut si cunoscut este considerat real, iluzie care face ca universul sa fie
experimentat numai prin corpul fizic. De asemenea ne gandim ca tot ceea ce exista
terbuie sa ne creeze un moment de placere si astfel ia nastere societatea de consum,
orientata in cea mai mare parte catre dobandirea de bunuri care sa asigure acea placere.
 Materialismul grosier duce la cruzime nu numai fata de
cei asemenea noua dar si fata de animale si alte vietati,
caci vietile altora nu sunt importante in lupta acerba
pentru existenta. Materialismul glorifica cultul succesului facil. Pentru a se ridica pe scara
de valori, materialistul trebuie sa ii inlature pe ceilalti iar in cazul in care nu obtine
recunoasterea sau renumele sau situatia sociala corespunzatoare, el se simte zdrobit.
Punctul de vedere al hedonistilor, a celor care cred ca exista doar pentru a experimenta
placerea nu este nou; el era cunoscut in Grecia si in multe alte tari. Contrapartea placerii
este frustarea si teama, teama ca pe parcursul scurt al acestei vieti nu vom reusi sa fim
indeajuns de fericiti si nu vom obtine tot ceea ce ne dorim. Teama si frustrearea conduc la
violenta, o realitate tot mai prezenta a vremurilor noastre.

Dogma ascunde adevarul

O a doua forma de iluzie apare datorita convingerilor de tot felul. Materialistul nu crede
decat in ceea ce poate fi cunoscut prin intermediul simturilor. Pentru el, nu exista nimic
altceva decat ceea ce se gaseste in domeniul propriei sale experiente. Dar exista o alta
categorie de oameni care sunt gata sa-si imagineze existenta ca fiind alcatuita din multe
lucruri pe care ei nu la pot vedea, dar pe care si le pot imagina.
Dogma religioasa, asa cum se prezinta astazi este adesea produsul temerilor si sperantelor
omului, o stuctura de iluzii fondata pe credulitate. Adevarul spiritual numai reprezinta o
experienta directa, el fiind inlocuit de imaginatie. Atunci cand exista o stare de
nemultumire in fara sortii aparent nedrepete, atunci cand relatiile cu persoanele de sex
opus nu sunt satisfacatoare, atunci cand exista teama de moarte, de solitudine si
incapacitatea de a promova in viata, frustrarea este acoperita de speranta intr-o alta lume
care sa ofere satisfactii mai durabile. Este reconfortant sa ne imaginam ca o putere
supraumana ne-ar putea salva de la suferinta, de la pacat, de la durere, de la contradictiile
care fac parte din viata cotidiana. Astfel, omul isi imagineaza un zeu sau poate doi care
sa-i indeplineasca necesitatile sale particulare. Asa cum spunea Voltaire, in gluma, omul
l-a creat pe Dumnezeu dupa chipul sau, iar scrierile sacre si mitologice ale diferitelor
religii, constitue pentru aceasta o puternica marturie. Lupta pentru viata l-a facut pe om
tiran si himerele sale au dat nastere unui despot suprauman la care sa faca apel pentru a
elimina obstacolele si dusmanii din calea sa. Atat timp cat omul va ramane meschin, zeul
sau va fi de asemenea meschin, iar favoritii sai vor merge in Paradis si dusmanii vor fi
expediati in purgatoriu conforma capriciilor si planurilor sale.
Iisus a scimbat intr-o mare masura aceasta imagine, aducand iubirea altruista in viata
oamenilor si aratand ca aceasta este si modul in care Dumnezeu cel adevarat se
manifesta: plin de compasiune si iubire pentru creatia sa. Dar pentru ca oamenii totusi nu
s-au transformat indeajuns pentru a intelege acest mister, religia a ajuns cauza de razboaie
si de suferinta. Astazi hindusii lupta cu musulmanii, musumanii cu evreii, protestantii cu
catolicii si fiecare este convins ca Dumnezeu este de partea sa.

Mintea da nastere iluziei

Exista o a treia iluzie produsa de catre intelect. Incarcand sa inteleaga natura si legile
imensului univers, complex si subtil, au fost create mai multe teorii. Aceste teorii au
 devenit sisteme si scoli de ghidare filozofica conflictuala, hranind
fanatismul si bigotismul. Fiecare crede ca sistemul sau este
superior. Fiecare traieste cu iluzia ca el cunoaste adevarul. Jocul de
opinii si de ideologii, indiferent ca ele sunt filozofice, politice sau religioase a produs ura,
fanatism si rautate, divizand oamenii. Dar daca filozoful ar fi interesat cu adevarat in
descoperirea Adevarului si in experimentarea lui cu intreaga sa fiinta, intreaga lume ar fi
diferita. Daca religia ar incuraja oamenii sa caute Realitatea, in loc sa le spuna ce ar
trebuie sa creada, lumea ar fi un loc mult mai linistit, caci toleranta ar insoti dorinta de a
descoperii ceea ce este real.
Astazi, stiinta moderna care studiaza obiectele fizice nu ne ajuta sa cunoastem ceea ce
sunt ele in realitate. Iar existenta nu contine doar obiectele fizice. Materia este, asa cum si
stiinta a ajuns sa o recunoasca, un joc de forte, de energii care isi au radacina in
necunoscut si din care se nasc aparentele pe care noi le credem reale. Conceptiile omului
nu corespund in mod exact obiectelor asa cum sunt ele, pentru ca el deja interpreteaza
ceea ce percepe conforma prejudecatilor si conditionarilor anterioare. Din aceasta cauza
omul intelept nu urmareste sa ajunga la nici o concluzie definitiva privind realitatea
lucrurilor. Pentru el exista intotdeauna misterul in spatele tuturor realitatilor si
acceptandu-l el cunoaste din ce in ce mai in profunzime.