Aplicația 4.

Prezentarea punctelor tari și a punctelor slabe asociate stilului de

conducere preferat

Stilul de conducere preferat este cel democratic, obţinând punctajul de 23 de puncte

situat însă nu foarte departe de cel autoritar (21puncte ).

Liderul care adoptă acest stil de conducere poate construi rapid un model de
flexibilitate şi responsabilitate prin intermediul căruia se pot identifica noi modalităţi de
acţiune şi procedură. Liderul democratic discută problemele şi adoptă deciziile împreună cu
grupul , chiar daca face aprecieri obiective şi realiste asupra activităţii celorlalţi. Stilul este
eficace, asigură interdependenţa de acţiune a membrilor grupului, precum şi stabilirea unor
relaţii de bună colaborare şi a unui climat socio-afectiv plăcut. Stilul democratic este
caracteristic managerilor care asigură participarea subalternilor la procesul de conducere şi de
asemenea,managerii cu un acest stil apelează la colaborarea subalternilor atât la stabilirea
obiectivelor cât şi la repartizarea sarcinilor.

Mare parte din aceste caracteristici sunt consecinţe pozitive atât asupra angajaţlor cât
şi asupra organizaţiei întrucât o bună colaborare între angajaţi şi un nivel redus de tensiune
duce la un randament ridicat ceea ce are consecinţe pozitive asupra întregii organizaţii. De
asemenea, consecinţele pozitive ar putea fi faptul că în acest stil este stimulată comunicarea
pe verticală şi orizontală între lucrători, compartimente, subdiviziuni organizatorice şi niveluri
ierarhice, se dezvoltă relaţiile umane şi se asigură un climat de munca agreabil.

O consecinţă negativă asupra angajaţilor ar fi un indice al distanţei faţă de putere

scăzut, astfel că grupul condus acţionează ca un grup social în care subordonaţii devin
colaboratori ai şefului, fiind permanent informati şi antrenaţi să îşi exprime ideile şi să
formeze sugestii şi propuneri ceea ce e un lucru bun, însă în momente de tensiune la nivelul
întregii organizaţii sau perioade mai puţin bune din punctul de vedere al randamentului, este
nevoie ca liderul să pună accent pe autoritatea formală pentru a obţine ascultare şi pentru a
determina comportamentul şi acţiunile subordonaţilor, mai ales în situaţii speciale atunci când
deciziile trebuie luate cu maximă rapiditate.

Acest stil de conducere se pretează cel mai bine în cazul organizaţiilor în care
angajaţii cunosc foarte bine procesele organizaţionale şi când nevoie de schimbare este
admisă, acceptată ca utilă şi necesară. Acest stil de conducere devine util spre exemplu când
se solicită introducerea unor noi proceduri, obiective, strategii în organizaţie pentru a optimiza
vechile procese.
În concluzie, stilul democratic este de preferat să fie folosit în majoritatea situaţiilor
deoarece este singurul care asigură randament la nivel maxim în ceea ce priveşte atât modul
de funcţionare al organizaţiei, cât şi mediul în care se lucrează.