Mecanica fluidelor

CAPITOLUL I

PROPRIET ILE FIZICE ALE FLUIDELOR

1.1. DENSITATEA, VOLUMUL SPECIFIC I GREUTATEA SPECIFIC

Densitatea este un parametru de stare intensiv, reprezentând masa unit ii de volum

i pentru corpurile omogene are expresia:
m kg
 , (1.1)
V m3
Pentru fluide neomogene i anizotrope, densitatea se define te ca o m rime local a
spa iului:
m dm
  lim  (1.2)
V 0 V dV
Deci, densitatea unui fluid este o m rime caracteristic dependent de pozi ia
punctului la care ne referim     x, y , z ,  .
Se define te drept densitate medie a unui volum V în momentul m rimea:
1
V
m   dV (1.3)

Densitatea, în general, cre te când presiunea cre te, i scade cu cre terea
temperaturii.
Excep ie face apa, pentru care  este maxim H2O=1000 kgm-3 pentru T=4C i
presiunea B=760 Torr. Deoarece varia ia densit ii apei este foarte mic , în tehnic se
adopt de obicei valori constante pentru .
La gaze, datorit compresibilit ii, densitatea se modific foarte mult, i se poate
calcula cu ajutorul ecua iei de stare:
p kg
 , (1.4)
R T m3
unde: p – presiunea în N m-2; T – temperatura absolut în K; R – constanta gazului în
J (kg K)-1.
Dac se cunoa te valoarea densit ii gazului 0 la temperatura t0 i presiunea p0,
atunci oricare ar fi temperatura t i presiunea p, se poate determina densitatea gazului cu
rela ia:
p  273,15  t0 
  0 (1.5)
p0  273,15  t 

7
Mecanica fluidelor

derivat din ecua ia de stare.

Pentru determinarea densit ii gazelor în stare normal se pot folosi masa
molecular M kmol kg-1, i volumul molecular normal VMN=22,416 mN3 kmol-1:
M M kg
N   , (1.6)
VMN 22,416 mN3
Volumul specific este un parametru de stare intensiv i reprezint volumul unit ii
de mas i pentru corpuri omogene are expresia:
V 1 m3
v  , (1.7)
m  kg
Greutatea specific reprezint greutatea unit ii de volum i are expresia:
G m g N
     g, (1.8)
V V m3
Dependen a fa de presiune i temperatur este la fel ca în cazul densit ii, dar
depinde i de altitudinea h i latitudinea l a locului determin rii, datorit accelera iei
gravita ionale g.
Varia ia accelera iei gravita ionale se poate exprima astfel:
g  9,781031  0,050057  sin l 
2

2
 h (1.9)
g  g  1  
 R
unde: l este latitudinea în grade, h – în l imea geodezic în m, R reprezint raza
p mântului, în m.
Ca ordin de m rime greutatea specific exprimat în sistemul tehnic este egal cu
densitatea din sistemul interna ional, de exemplu pentru aer la 0 °C i 760 mmHg:

kg kgf
  1,293 iar   1,293
m3 m3
Prin urmare, tabelele de m rimi din lucr rile mai vechi pot fi utilizate cu u urin .

1.2. COMPRESIBILITATEA

Reprezint proprietatea fluidelor de a se deforma prin modificarea volumului sub

influen a unei solicit ri de comprimare.
Exprimarea cantitativ a compresibilit ii se realizeaz cu ajutorul coeficientului de
compresibilitate izoterm  definit prin intermediul deforma iei specifice de volum, în
condi ii izoterme, sub influen a unei varia ii de presiune:
dV 1 m2
   , (1.10)
V dp N
semnul “-“ se datoreaz varia iei antagoniste a volumului i presiunii.
Pentru toate fluidele >0, i scade cu cre terea presiunii respectiv a temperaturii.

8
 Mecanica fluidelor

inând cont de rela ia de defini ie a densit ii sub forma m= V diferen iat ,

dm=dV+Vd, i în condi iile conserv rii masei m=ct. rezult -   dV  V  d , de
unde:
d 1
  (1.11)
 dp
Coeficientul de compresibilitate depinde de natura fluidului, de presiunea i
temperatura la care are loc comprimarea fluidului.
Pentru lichide modific rile coeficientului de compresibilitate cu presiunea sunt
destul de mici i se pot neglija. Pentru presiuni ridicate se va ine seama de varia ia
coeficientului de compresibilitate cu presiunea, de exemplu pentru intervalul 1-500
bar coeficientul mediu de compresibilitate pentru ap este =4,83 10-10 m2 N-1, iar
pentru intervalul 500-1000 bar =4,24 10-10 m2 N-1.
Modificarea cu temperatura este mai pronun at i scade cu aproximativ 3,15%
pentru ap , la majorarea temperaturii cu 10 °C.
Pentru fluide incompresibile =ct. rezult d=0 i =0.
Aprecierea compresibilit ii unui fluid se face i cu ajutorul vitezei de propagare a
undelor de presiune (viteza sunetului) în fluid, determinat cu ajutorul rela iilor lui
Newton:
 1 dp
C   (1.12)
   d
unde =-1 este modulul de elasticitate a fluidului, care pentru ap la 20 ºC i presiunea
1 bar este =2,1 10-9 N m-2.
Din (1.12) rezult :
dp
d  (1.13)
C2
Aceast rela ie eviden iaz faptul c , pentru a considera un fluid incompresibil,
propagarea sunetului trebuie s fie instantanee astfel încât d=0 rezultând =ct.
respectiv =0.
Observa ii. Ipoteza incompresibilit ii este valabil pentru domenii restrânse de
lichid. În cazul conductelor lungi i domeniilor vaste de lichid, propagarea sunetului
realizându-se în timp finit, trebuie s inem seama de compresibilitate, neglijarea ei
ducând la fenomene de oc hidraulic (lovitur de berbec) cu consecin e tehnice
dezavantajoase.
Pentru lichide, neglijând varia ia lui  cu presiunea putem scrie:

d p


0 
    dp
p0
(1.14)

integr m rela ia i ob inem:


ln     p  p0 
0
   0  e   p p0  (1.15)

9
Mecanica fluidelor

exponentul din rela ia de mai sus are o valoare foarte mic datorit valorii lui , care
pentru ap H2O=5,310-10 m2N-1 la t=0C i în intervalul 1 at  p  200 at, astfel c , din
dezvoltarea în serie se pot re ine doar primii doi termeni, rezultând:
   0  1     p  p0  (1.16)
i inând cont de rela ia -dV=Vd, ob inem:
V  V0  1     p  p0  (1.17)
Pentru gazele perfecte care ascult de legile Boyle-Mariotte i Gay-Lussac, ecua ia
de stare este de forma:
p p0  t 
 1    R T (1.18)
  0  273,15 
unde t - este temperatura în °C; T – temperatura absolut în K; R – constanta gazului în
J (kg K)-1; 0 densitatea gazului la presiunea p0 i temperatura 0 °C, în kg m-3.
Pentru un proces izoterm din rela ia de mai sus rezult :
p p0
  ct. (1.19)
 0
diferen iind :
dp d d dp
 p  0 sau  (1.20)
  2
 p
cu aceast ultim rela ie se ob ine:
1 d 1
   (1.21)
 dp p
Dac transformarea gazului are loc lent, c ldura rezultat din comprimare se poate
disipa, temperatura r mâne constant i coeficientul de compresibilitate se poate calcula
cu rela ia de mai sus.
La o transformare rapid , nu exist schimb de c ldur cu mediul, transformarea
este adiabatic i ecua ia de stare devine:
p p0
 (1.22)
 k
 0k
cp
unde: k  este raportul dintre c ldura specific la presiune constant cp i c ldura
cv
specific la volum constant cv i se nume te exponent adiabatic.
Diferen iind:
dp d d dp
k  p  0 sau k   (1.23)
 k
 k 1
 p
care înlocuit în rela ia (1.11) duce la:
1
 (1.24)
kp

10
 Mecanica fluidelor

Ecua ia de stare a gazelor reale are forma:

p
 z  R T; z  f  p, T  (1.25)

unde z este factorul de abatere de la legea gazelor reale.
Pentru c gazele sunt foarte compresibile, nu se pot folosi coeficien i constan i nici
m car pentru intervale de transformare mici. De asemenea determinarea
compresibilit ii trebuie s in seama de tipul evolu iei de comprimare: politrop ,
adiabat sau izoterm .
La gaze, varia ia vitezei sunetului cu starea i natura fluidului este mult mai
dp
puternic deoarece variaz puternic în diferite condi ii.
d
Se admite o transformare adiabat , i inând cont de expresia diferen ial a
d dp
adiabatei k  expresia vitezei sunetului în gaze este:
 p

dp p
C  k   k  R T (1.26)
d 
d dp
Pentru evolu ia izoterm unde avem  , rezult :
 p

p
C  R T (1.27)

rela ie ce exprim viteza de propagare izoterm a sunetului în gaze.
Dac în anumite cazuri se dore te tratarea mi c rii gazelor ca mi carea unui fluid
incompresibil, se poate determina eroarea introdus prin neglijarea compresibilit ii în
felul urm tor.
Consider m c , în rela ia de defini ie a coeficientului de compresibilitate, cre terea
de presiune este provocat exclusiv de modificarea vitezei:
1
   w2 2
d dp 2 1 w2 1  w 
         0,5  M 2
   2  2 C 

unde C este viteza sunetului în mediul considerat iar M – criteriul Mach.
De exemplu, dac se consider M=0,3 se ob ine pentru
d
 0,5  0,32  0,5  0,09  0,045 , ceea ce înseamn c , pentru viteze ale fluidului de

pân la 0,3 M erorile sunt de pân la 4,5%.

1.3. DILATAREA TERMIC

Dilatarea termic este proprietatea fluidelor de a- i modifica volumul sub influen a

varia iilor de temperatur . Exprimarea cantitativ a dilata iei termice se realizeaz cu
ajutorul coeficientului de dilatare termic izobar  definit de deformarea normal în
condi ii izobare a volumului sub influen a temperaturii:
11
Mecanica fluidelor

dV 1 1
  , (1.28)
V dT K
>0 pentru toate fluidele.
Coeficientul de dilatare volumic izobar variaz cu natura fluidului i intervalul
de presiune i temperatur în care are loc transformarea. De exemplu pentru ap la
presiunea de 1 bar, i temperaturi între 4 i 10 ºC =14 10-6 K-1, iar la presiunea de 100
bar pentru acela i interval de temperaturi =43 10-6 K-1, pentru presiunea de 1 bar i
temperaturi între 10 i 20 ºC =150 10-6 K-1.
La gaze coeficientul de dilatare volumic izobar este invariabil, fiind
1 1
 , abateri de la aceast m rime înregistreaz vaporii de ap sau
273,15 K
amestecuri de gaze i vapori de lichide în zona modific rilor de faz .
Neglijând varia ia  cu temperatura, putem scrie:
V T
dV

V0 V
    dT
T0

V
ln    T  T0 
V0
V  V0  e T T0  (1.29)
exponentul din rela ia de mai sus are o valoare foarte mic datorit valorii lui , care
pentru ap H2O=4,310-4 K-1 în intervalul 4C  t  100C i p=1 at, astfel c din
dezvoltarea în serie se pot re ine doar primii doi termeni, rezultând:
V  V0  1    T  T0  (1.30)

  0  1    T  T0  (1.31)
rela iile determinate reprezint varia ii ale ecua iei de stare a lichidului compresibil.
Apa prezint anomalia de a avea volumul minim la 4 °C, astfel c trebuie s se ia
> 0 sau < 0 dup cum t > 4 °C sau < 4 ºC.

1.4. ECUA IA DE STARE A FLUIDELOR

Ecua iile capabile s ofere informa ii asupra st rilor de echilibru a diferitelor

sisteme sunt numite ecua ii de stare.
În cazul sistemelor simple, cu dou grade de libertate (termic T, i mecanic p)
ecua iile de stare au forma f(p,V,T)=0.
Consider m o stare ini ial caracterizat prin (p0,V0,T0), în starea (p,V,T) se poate
ajunge considerând dou transform ri:
Transformare izoterm T=ct; (p0,V0,T0)®(p0, V*,T0); V*=V0[1-(p-p0)];
Transformare izobar p0=ct; (p0, V*,T0)®(p,V,T); V=V*[1+(T-T0)];
se înlocuie te V* în V i neglijând termenul care con ine produsul  se ob ine:
V  V0  1    T  T0      p  p0  (1.32)

12
 Mecanica fluidelor

  0  1    T  T0      p  p0  (1.33)
care sunt ecua iile de stare a lichidelor compresibile.
Pe baza expresiilor anterioare se propune forma general a ecua iei de stare a
fluidelor:
n
 p
   0     e  p p0  T T0  (1.34)
 p0 
rela ie din care rezult :
pentru n=0; =0; =0; rezult =0=ct. – fluid incompresibil.
pentru n=0; 0; 0; rezult    0  e  p p0  T T0  - lichid compresibil.
n
 p
pentru n0; =0; =0; rezult    0    - gaz perfect.
 p0 
pentru n0; 0; 0; rezult gaz compresibil.

1.5. CAVITA IA

Reprezint un grup de fenomene cu consecin e dezavantajoase constând în

curgerea unor cavit i umplute cu gaze i/sau vapori, care se resorb provocând o serie
de fenomene fizico-chimice.
Când un lichid în curgere având presiunea de vaporizare pv ajunge într-o zon
depresionar caracterizat prin p'<pv din masa de lichid se degajeaz vapori i gaze
formându-se cavit i care schimb configura ia de curgere datorit major rii de volum.
Dup[ un timp tran a de lichid considerat ajunge într-o zon cu presiunea p">pv
gazele se dizolv în lichid, vaporii se condenseaz , cavit ile se resorb în masa
lichidului, difuzându-se unde de presiune. Fenomenul de pr bu ire spre interior a
pere ilor cavit ilor poart numele de implozie.

Fig. 1.1. Schema procesului cavita ional

Implozia este înso it de o serie de fenomene fizico-chimice:

- apari ia unor presiuni mari (20 MPa) care se exercit asupra corpurilor solide sau
se propag sub forma undelor de presiune în masa lichidului;

13
Mecanica fluidelor

- solicit ri mecanice prin impact datorat expulz rii sub form de jeturi a vaporilor
i gazelor din cavit i;
- efecte termice prin comprimare în momentul pr bu irii pere ilor cavit ilor;
- efecte chimice, aerul con inut în ap (2%) are 34% O2 fa de aerul atmosferic
care con ine 21% O2, iar prezen a masiv de O2 duce la coroziune;
- efecte electrice (scântei) prin desc rc ri electrostatice.
Imploziile dezvolt presiuni care nu dep esc eforturile unitare ale materialelor din
care sunt confec iona i pere ii solizi, se presupune c ace tia cedeaz prin oboseal
datorit frecven ei solicit rilor.
Suprafe ele solide supuse cavita iei prezint dup un anumit timp fenomene de
eroziune sub forma unor caverne de contur i adâncime neregulate (suprafa a
materialului apare ca un burete).
Cavita ia apare în general pe traseul liniilor de curent având curburi mari, pe
paletele turbinelor i pompelor centrifuge, în ejectoare, în cotul sifoanelor, în creasta
deversoarelor având curbur pronun at , în axa vârtejului, la elicele vapoarelor i a
submarinelor.
Cavita ia are trei consecin e importante:
- o sc dere considerabil a randamentului ma inilor hidraulice;
- vibra iile violente datorate resorb iei bulelor, înso ite de un zgomot intens de
pietre rostogolite;
- o eroziune a suprafe elor solide datorit vibra iilor i atacului chimic din partea
oxigenului con inut în bule.
Pentru a caracteriza cavita ia au fost definite numere de cavita ie, cel mai frecvent
utilizat fiind num rul lui THOMA:
p  pv

  w2 (1.35)
2
unde: p – presiunea de curgere a fluidului, pv – presiunea de vaporizare la temperatura
de curgere, iar w – viteza de curgere. Pentru ap la 15 C, pv=1704 Nm-2.
Pentru =critic apare fenomenul de cavita ie.
Deoarece nici un material cunoscut în prezent nu rezist la cavita ie, pentru
combaterea cavita iei, proiectan ii i constructorii iau m suri pentru prevenirea
cavita iei:
- realizarea unor curburi reduse în instala iile hidraulice:
- utilizarea unor aliaje rezistente;
- prelucrarea îngrijit a suprafe elor solide (suprafa cât mai neted );
- asigurarea în domeniul curgerii a unor numere supra-cavita ionale;
- crearea în avalul turbinelor a unor contrapresiuni.

1.6. TENSIUNEA SUPERFICIAL

Este un fenomen ce se produce datorit coeziunii moleculelor la suprafa a de

separa ie între dou fluide diferite, cum ar fi de exemplu apa i aerul.
Prin urmare tensiunea superficial influen eaz puternic fenomene cum ar fi
formarea pic turilor, capilaritatea i osmoza.
În fig. 1.2. a) se prezint cazul a dou molecule: M1 aflat în interiorul unui fluid i
M2 aflat pe suprafa a liber a fluidului. Celelalte molecule din lichid ac ioneaz asupra

14
 Mecanica fluidelor

lui M1 prin for e moleculare de atrac ie care asigur coeziunea lichidului. For ele sunt
exercitate de moleculele aflate la o distan mai mic decât r0=10-6 mm ceea ce
constituie raza sferei de ac iune molecular .
Dup cum se observ aceste for e sunt distribuite uniform pe sfera de ac iune
molecular , rezultanta lor fiind zero.
În cazul moleculei M2 situat pe suprafa a liber a fluidului, lucrurile stau altfel,
deoarece for ele de atrac ie molecular ac ioneaz din interiorul fluidului, prin urmare
rezultanta acestor for e este diferit de zero, iar sensul for ei arat c tre interiorul
fluidului.
Starea de tensiune în fluid se modific ap rând o solicitare interioar , iar noua stare
de tensiune se nume te tensiune superficial .

Fig. 1.2. Tensiunea superficial

Rezultanta for elor de interac iune

molecular împreun cu presiunea exercitat pe
suprafa a liber duc la o rezultant având drept
efect introducerea particulelor în masa
lichidului, astfel încât în suprafa a liber
r mâne num rul de particule strict necesar
consisten ei materiale a acestei suprafe e. Prin
urmare suprafa a liber va avea arie minim i
vor exista for e de tensiune superficial ce vor
ac iona pentru p strarea suprafe ei liber de
arie minim .
Datorit tensiunii superficiale, o pelicul
de lichid este în echilibru stabil doar dac
aceasta are arie minim . Fig. 1.3. Forme de arie minim
Efectuând într-o zon oarecare a suprafe ei
libere a unui lichid o t ietur dup o direc ie oarecare (fig.1.2. b), men inerea în contact
 
a suprafe elor separate se realizeaz prin aplicarea for elor F i  F situate în plan
tangent i normale pe t ietur .
Prin defini ie, numim tensiune superficial m rimea:
F dF dF
  lim     (1.36)
n  s n  ds ds
s  0

Dup cum se vede nu depinde de punctul de aplica ie sau direc ie deci poate
caracteriza complet tensiunea superficial .
Acest fapt permite modelarea suprafe ei libere folosind analogia cu o membran
perfect elastic , solicitat uniform, în care efortul unitar are aceea i intensitate
independent de punct i direc ie.

15
Mecanica fluidelor

Când for a se manifest între dou fluide, se nume te tensiune superficial , iar
când se manifest între un fluid i un perete solid se nume te aderen sau adeziune.
Eviden ierea tendin ei lichidelor de a- i p stra o suprafa liber de arie minim , se
poate realiza printr-o experien simpl introducând într-o solu ie de ap cu s pun un
cadru metalic circular care înglobeaz un fir de a care închide curba C. Sco ând cadrul
metalic i întrerupând pelicula format în interiorul curbei C aceasta se transform într-
un cerc, adic lichidul ia forma care corespunde suprafe ei sale minime.

1.6.1. Teorema lui Laplace

În orice punct pe o suprafa liber a unui lichid în repaus, diferen a presiunilor
exercitate pe cele dou fe e ale suprafe ei libere este egal cu dublul produsului dintre
tensiunea superficial i curbura medie a suprafe ei.
Pentru demonstra ie, pe o suprafa liber definim un dreptunghi curbiliniu ca în fig.
1.4., cu laturile dl1 respectiv dl2, R1 i R2 sunt razele de curbur ale dreptunghiului, iar
1 1 1 
   reprezint curbura medie a suprafe ei.
2  R1 R2 
Având în vedere c unghiurile la centru d i d au valori mici, acestea se pot
dl dl
asimila cu valoarea tangentei, i prin urmare d  1 d  2 .
R1 R2

Fig. 1.4. Tensiunea superficial

Din ecua ia de echilibru a for elor în punctul O rezult :

p1 dl1  dl2  p2  dl1  dl2    dl1  d    dl2  d

16
 Mecanica fluidelor

 1 
 p1  p2   dl1dl2    1    dl1dl2  0 : dl1dl2
 R1 R2 

 1 
 p1  p2     1   (1.37)
 R1 R2 
Prin urmare, teorema a fost demonstrat , iar rela ia (1.37) se nume te rela ia lui
Laplace.
Din rela ia de echilibru sesiz m c , tensiunea superficial se ata eaz for ei de
presiune care readuce suprafa a curbilinie la o suprafa plan (la starea de echilibru).
Se poate deci trage concluzia c , tensiunea superficial se manifest numai la
suprafe e libere curbe. Suprafe ele plane caracterizate prin echilibrul for elor nu
prezint fenomene de tensiune superficial .
Conform legii hidrostaticii în punctul O se poate scrie p1=p0- 1 z i p2=p0- 2 z iar
rela ia de mai sus devine:
1 1   
    2 1  z (1.38)
 R1 R2  
Rela ia (1.38) ne arat c , în cazul unor diferen e mici a greut ilor volumice se
ob ine o suprafa geometric asem n toare dar de n ori mai mare (deci având R1, R2 i z
  1
de n ori mai mari) dac raportul 2 1 este adus la 2 din valoarea sa primitiv .
 n
Pentru 1 = 2 influen a greut ii, dispare; astfel de suprafe e se numesc suprafe e
minime. Dac , în acela i timp când 1 - 2®0 se face ca planul z=0 s tind spre infinit,
1 1 
avem     ct. ceea ce ne d suprafe e minime pentru un volum dat, dintre care
 R1 R2 
cel mai simplu exemplu este sfera. Astfel de suprafe e minime se realizeaz foarte bine
cu baloane de s pun.
În baloanele de s pun sferice, domne te o suprapresiune interioar de valoare
4 
p1  p2  deoarece în acest caz 2 suprafe e ale solu iei de s pun ac ioneaz
R
simultan împotriva presiunii aerului, trebuie s introducem în (1.38) 2 în loc de .
Valoarea a tensiunii superficiale depinde de natura fluidelor în contact i de
temperatur ; descre te cu cre terea temperaturii, anulându-se la atingerea temperaturii
critice, conform rela iei lui Eötvös:
2

  TC  T   VM 3

(1.39)

unde: TC - temperatura critic i VM - volumul molar al lichidului;

Pentru acela i lichid, variaz pu in în raport cu natura gazului cu care are
suprafa liber , iar pentru t=20 °C se pot exemplifica urm toarele valori:
- ap în contact cu aerul = 0,0725 N m-1.
- ulei în contact cu aerul = 0,025 - 0,030 N m-1;
- ap în contact, cu ulei = 0,020 N m-1;
- mercur în contact cu aerul = 0,472 N m-1.

17
Mecanica fluidelor

Tensiunea superficial depinde de natura filmelor de contact, i este puternic

influen at de presiune i scade cu majorarea temperaturii, iar pentru o anumit valoare
critic T=Tcr se anuleaz datorit efectului de agita ie termic .
În cazul suprafe ei libere a apei de mare în contact cu aerul, exist o rela ie
empiric pentru tensiunea superficial func ie de temperatura t, de forma:
N
  1.106,24262  2,116275  t  0,0035028  t 2 , 104 (1.40)
m
Tensiunea superficial apare i în cazul
suprafe ei de separa ie între dou lichide
nemiscibile, caz în care se nume te tensiune
interfacial .
În cazul în care suprafe ele libere a 3
fluide diferite au linii de contact comune (fig.
1.5.), unghiurile formate între liniile de
racordare de la echilibru sunt identice
unghiurile formate în triunghiul tensiunilor
superficiale.
În figura 1.5. se prezint un caz de
echilibru dintre urm toarele fluide: l - aer, 2 –
ulei mineral, 3 – ap . Fig. 1.5. Liniile de contact dintre trei fluide
Condi ia de echilibru este:
12+ 23 + 13 = 0 (1.41)
Când 13 > 12+ 23, echilibrul nu mai este posibil, fluidul 2 formeaz o pelicul
continu separând l de 3, cum este cazul peliculei de ulei pe o osea umed . Dac
fluidul 2 este gr sime topit se formeaz între aer i ap lentile plate ca în figura 1.5.

Fig. 1.6. Echilibrul pe suprafa solid

Când în locul fluidului 3 apare o suprafa solid echilibrul se modific (fig. 1.6.),
în discu ie intr numai echilibrul for elor pe direc ia de deplasare posibil , adic paralel
cu suprafa a solid .
Condi ia de echilibru devine:
12 cos + 23 - 13 = 0 (1.42)
de unde se ob ine rela ia pentru unghiul de racordare dintre lichidul 2 i solidul 3:
 13   23
cos   (1.43)
 12
Func ie de m rimea tensiunilor superficiale implicate, putem avea mai multe cazuri
din punct de vedere al echilibrului:

18
 Mecanica fluidelor

  13   23 
Cazul A:   0  cos  1    lichidul ud imperfect suprafa a
 13   23   12 2
solid , de exemplu, ap în contact cu sticl care nu este perfect curat ;
  13   23 
Cazul B:   1  cos  0    lichidul nu ud suprafa a
 23   13   12 2
solid de exemplu, mercur pe suprafa din sticl ;
Cazul C:  13   23   12 lichidul ud perfect suprafa a solid , suprafa a corpului
solid 3 este acoperit în întregime de lichidul 2, de exemplu petrol pe suprafa din sticl .

1.6.2. Capilaritate

Fig. 1.7. Fenomenul de capilaritate

Fa – rezultanta for elor de adeziune; Fc – rezultanta for elor de coeziune. a) – sticl - ap , metal - alcool;
b) – sticl - mercur, cear - ap .

Capilaritatea este fenomenul de ridicare sau coborâre fa de planul manometric a

nivelului unui lichid situat între dou pl ci foarte apropiate sau în tuburi cilindrice cu
diametre reduse, numite tuburi capilare.
Fie r raza tubului din fig. 1.7. i pentru simplificare, asimil m meniscul format cu o
r
calot sferic având raza R1=R2=R; R  , unde este unghiul de racordare.
cos
Utilizând rela ia (1.38) i înlocuind z=h rezult :
2   12 cos 
h  (1.44)
 2  1 r
ob inându-se rela ia Borelli-Jurin.
Pe baza acestei rela ii se poate afirma c , în l imea ascensional h este mai
important în tuburile înguste. Cu cât diametrul respectiv raza tubului este mai mic , cu
atât în l imea ascensional h a lichidului în tub va fi mai mare, pentru acela i fluid.
Înlocuind în rela ia (1.44) cos cu expresia rezultat din condi ia de echilibru (1.43) i
multiplicând cei doi membri ai egalit ii cu r2 vom ob ine:
 2   1     r 2  h   13   23   2    r (1.45)

19
Mecanica fluidelor

în ultima rela ie avem termenul din dreapta ( G - For a de ascensiune ) = For a de

trac iune rezultant pe peretele tubului, datorit tensiunii superficiale (termenul din
stânga).
Dac lichidul ud perfect solidul rezult  12   13   23  cos = l deci =0
respectiv h=hmax, iar din rela ia Borelli-Jurin (1.44) rezult :
 2  1
 12  r h (1.46)
2
rela ie utilizat la determinarea experimental a lui 12 când se cunosc
1, 2 i r m surându-se h.

1.6.3. Formarea pic turilor

Fenomenul de formarea pic turilor este influen at de tensiunea
superficial , astfel încât în cazul unei pipete (tub capilar) greutatea
pic turii de lichid în momentul desprinderii din pipet , este echilibrat
de tensiunea superficial exercitat de-a lungul perimetrului de
desprindere (MN) având raza r:
G=2  r  (1.47)
Dar r= R unde  este coeficientul de strangulare cu valori
=0,530,74 pentru formarea pic turilor de ap în aer.
Rela ia (1.47) devine:
G=2   R  (1.48)
Fig. 1.8. cunoscut i sub denumirea de legea lui TATE care spune c ,
Formarea greutatea pic turii formate este propor ional cu raza tubului i cu
pic turilor tensiunea superficial .

1.7. FENOMENE DE TRANSPORT

Sunt caracteristice sistemelor dezechilibrate datorit unor neuniformit i i constau

într-un transfer ordonat de materie, energie termic sau impuls, dintr-un subsistem în
altul, amorsat de neuniformitatea sistemului i ac ionând în sensul anul rii
neuniformit ii i readucerii sistemului în echilibru.
Transportul m rimii fizice în cadrul aceleia i faze sau între componen ii mediului
multifazic se poate realiza prin urm toarele mecanisme:
a) molecular-difuzional, când de i lipsesc mi c rile ansamblului fluidului sau
turbulen a, difuzia este asigurat de agita ia molecular continu , cu numeroase ciocniri
i liber parcurs mediu redus, care explic limitele procesului, transportul m rimii
realizându-se prin purt tori discre i (molecule, atomi, ioni, electroni);
b) turbulent (difuzie turbulent ), când mi carea dezordonat la nivelul particulei de
fluid (asocia ii moleculare, aglomer ri de molecule), microcuren ii de fluid, micro sau
macro-vârtejurile, asigur deplasarea m rimii fizice, în func ie de gradul de turbulen a
domeniului fluid;
c) radiant caracteristic transportului sau transferului de energie, transportorii fiind
constitui i din fotoni, cuante de energie electromagnetic , radia ii termice sau acustice.

20
 Mecanica fluidelor

Transportul i transferul de mas , energie i impuls sunt interdependente, iar cele

trei mecanisme de deplasare a m rimilor fizice uneori ac ioneaz simultan în cadrul
proceselor reale.
For a motoare a transportului este diferen a de concentra ie a m rimii fizice între
punctul ini ial si final (diferen a de poten ial), iar m rimea transportat în unitatea de
timp, normal prin unitatea de suprafa , constituie fluxul conjugat al for ei motoare.
Termodinamica liniar a fenomenelor ireversibile admite, în vecin tatea st rilor de
echilibru un sistem de rela ii liniare i omogene între for e i fluxuri.
Într-o astfel de schem se încadreaz o serie de legi empirice, cum ar fi legile lui
Fick - pentru difuzia masic , legea lui Fourier pentru fluxul de c ldur , legea lui
Newton pentru fluxul de impuls (vâscozitate).
Aceste legi se exprim analitic cu ajutorul unor rela ii de forma:
n
J   L ,  X  (1.49)
 1

în cazul a n fluxuri J i a n for e motoare X .

Coeficien ii L se numesc coeficien i fenomenologici, iar coeficien ii diagonali ai
matricei L , ‚sunt coeficien ii proprii, reprezentând de exemplu, coeficientul de
difuzie, conductivitatea termic sau vâscozitatea dinamic .
Ceilal i coeficien i L ( ¹ ) sunt coeficien i mutuali, exprimând interferen a unor
procese de transport ( termodifuzia, efectul Dufour, fenomene termoelectrice-efectul
Seebeck i efectul Peltier).
Viteza de varia ie a concentra iei m rimii fizice pe direc ia de transport, constituie
gradientul m rimii fizice transportate.
Fenomenele de transport se desf oar în sensul gradientului maxim care este
normal la suprafe ele de concentra ie constant a m rimii transportate.
Transportul poate s decurg în regim sta ionar, caracterizat prin acumulare nul ,
sau în regim nesta ionar, caracterizat prin valori variabile ale gradientului concentra iei,
deci prin realizare de acumulare în sistem.

1.7.1 Difuzia masic

Reprezint o proprietate de transport manifestat printr-un transfer ordonat de mas
sub influen a unor neuniformit i de concentra ie sau densitate.
Ecua ia ce descrie fenomenul de difuziune molecular este dat de prima lege a lui
Fick:
d 
dm   D    n  d  d (1.50)
dn
unde dm este masa de fluid transportat , D este coeficientul de difuziune masic
 
(difuzivitatea masic ),    este gradientul densit ii (concentra iei), n - versorul
n
normalei la suprafa a , d unitatea de timp.
Caracterizarea fenomenului de difuzie masic se realizeaz cu ajutorul
coeficientului de difuzie masic D, definit drept mas transferat în unitatea de timp,
normal (sau perpendicular) prin unitatea de suprafa sub influen a unui gradient unitar
de densitate sau concentra ie.
Din (1.50) rezult :

21
Mecanica fluidelor

dm m2
D , (1.51)
   d  d s
Interpretarea cinetico-molecular a fenomenului de difuzie, ne conduce la
urm toarea expresie:
D    K T (1.52)

unde: mobilitatea fluidului în s kg-1,   ; timpul mediu între dou ciocniri
m
consecutive în s; m masa particulei fluide în kg; K este constanta lui Boltzmann având
valoare K=l,38 10-23 în J K-1; T - temperatura termodinamic absolut a fluidului în K.
Dac not m fluxul de mas cu:
dm
Jd  (1.53)
n  d  d
se ob ine o nou form a legii lui Fick (numit i prima lege a lui Fick):
J d   D   (1.54)
unde D este coeficientul de difuzie masic în m2 s-1. Semnul „-„ din rela ie ne arat c
sensul de varia ie al fluxului este contrar gradientului densit ii (for ei motoare), fiind
dirijat în sensul în care descre terea fluxului este maxim .
În cazul fluidelor în mi care, difuzia este asigurat prin dou mecanisme -
molecular i convectiv, care se suprapun, desf urându-se simultan cu fluxurile

J d   D   i respectiv J c    w
Consider m un volum de referin V m rginit de o suprafa închis prin aria
elementar d , fluxurile J d i J c fiind orientate dup normala la suprafa , vor fi
transportate, molecular i convectiv debitele masice:

dmd   D    n  d
  (1.55)
dmc    w  n  d
Pentru un interval de timp d , transportul de mas prin suprafa a va fi:
 dM   J d  J c   n  d  d

(1.56)


Varia ia masei din volumul de referin , în intervalul de timp d , va fi:


dM    dV  d (1.57)
V 
Din legea conserv rii masei rezult egalitatea rela iilor (1.107) i (1.108), astfel
încât se poate scrie:

 J  
 J c  n  d  d    dV  d  0 (1.58)
V 
d


Transformând integrala de suprafa în integral de volum (formula Gauss-

Ostrogradski) i inând seama c volumul de referin a fost arbitrar ales, rezult :

22
 Mecanica fluidelor


div J d  div J c  0 (1.59)

sau dezvoltând:
 2 2 2     
 D 2  2  2   wx  wy  wz  0 (1.60)
 x y z  x y z 

Introducând operatorul nabla  i operatorul Laplace    2 , ecua ia (1.60)

devine:
 
 w    D   (1.61)

Derivata substan ial având expresia:
D  
  w (1.62)
D 
 
unde: componenta local eviden iind varia ia în timp a m rimii afectate, iar w  

componenta convectiv (spa ial , direc ional ), eviden iind varia ia în spa iu a m rimii
afectate, (1.62) poate fi scris astfel:
D
 D   (1.63)
D
Egalitatea (1.63) reprezint ecua ia general pentru difuzia masic molecular
convectiv , constituind expresia analitic a celei de-a doua legi a lui Fick.
Cele dou legi ale lui Fick guverneaz procesele care au loc în instala iile de aeraj,
climatizare i condi ionare a aerului.

1.7.2. Conduc ia termic

Reprezint o proprietate de transport vizând transferul de energie determinat de
neuniformitatea de temperatur .
Caracterizarea cantitativ a conduc iei termice se realizeaz cu ajutorul
conductibilit ii termice  definit drept c ldur transferat prin suprafa a unitar , în
unitate de timp sub influen a unui gradient unitar de temperatur .
Legea conduc iei termice:
dT
dQ     n  d  d (1.64)
dn
Unitatea de m sur , W (m K)-1, în S.I.
inând seama de expresia fluxului termic:
dQ
q (1.65)
n  d  d
Rezultând legea lui Fourier
q    T (1.66)
Semnul „–” arat c , transportul de c ldur are loc în sensul diminu rii diferen ei
de temperatur .

23
Mecanica fluidelor

Din rela ia (1.64) se ob ine expresia conductibilit ii termice :

dQ W
 , (1.67)
 T  n  d  d mK
Din punct de vedere cinetico-molecular:
  D  c (1.68)
unde c este c ldura specific a fluidului.

1.7.3. Vâscozitatea
Vâscozitatea reprezint proprietatea fluidelor de a se opune deforma iilor f r
modificarea volumului, dezvoltând eforturi unitare tangen iale de frecare, manifestate
între straturile de fluid în deplasare relativ i concretizate prin for e de frecare care
accelereaz straturile cu vitez redus , retardându-le pe cele cu vitez mare.
Proprietatea fluidului de a se opune alunec rii unei particule pe alta, a particulei A
pe B, a unui strat de fluid pe altul vecin, se nume te vâscozitate.
Aceast rezisten se manifest printr-o for tangen ial numit for de frecare.
For a de frecare caut s încetineasc mi carea particulei, respectiv a stratului cu o
vitez mai mare i în acela i timp s accelereze deplasarea particulei i a stratului vecin
cu vitez mai mic . Intensitatea for ei de frecare depinde de diferen a vitezelor dintre
cele dou straturi vecine, între care ea ac ioneaz .
Din punct de vedere cinetico-molecular, vâscozitatea se datoreaz for elor de
leg tur dintre molecule i mi c rii moleculelor.
Existenta for elor de frecare la contactul între straturi de fluid cu viteze diferite are
drept efect transformarea par ial (practic ireversibil ) a energiei de mi care a
particulelor în energie caloric , fapt ce are ca urmare o modificare continu a
parametrilor caracteristici mi c rii.
Mecanismul de apari ie a for elor interne de frecare este ilustrat în fig. 8. unde se
prezint o mi care foarte simpl a unui fluid vâscos: între dou pl ci plane i paralele,
una fix P0 i alta mobil P având aria , exist un fluid pus în mi care de placa P, care
se deplaseaz în propriul ei plan cu viteza constant i relativ mic , w datorit for ei
constante F.

Fig. 1.8. Schema mi c rilor (a), distribu ia eforturilor tangen iale de vâscozitate i vitezelor (b)

Particulele care se afl în contact cu placa P se mi c cu viteza w, iar cele aflate în

contact cu placa P0 au viteza nul (condi ia de aderen ). Pe grosimea dn vitezele,
variaz liniar a a cum se arat în fig. 1.8. a,b.

24
 Mecanica fluidelor

For a F este transmis prin intermediul straturilor de fluid pân la placa fix P0,

care dezvolt o reac iune  F . Deci pe suprafe ele de arie , care separ straturile de
fluid exist for e de leg tur tangen iale care dau na tere efortului tangen ial de
vâscozitate =F -1.
Rezisten a de vâscozitate se dezvolt când particulele de fluid real sunt solicitate la
o mi care cu schimbare de form . Leg tura între schimbarea de form a particulelor i
lunecarea lor, care face s se manifeste for ele de frecare intern , este ilustrat în fig.
1.9.

Fig. 1.9. Deforma ia, lunecarea i rotirea particulelor

În pozi ia (1), la momentul t=0, particulele sunt figurate ca o pil de c r mizi.

Datorit mi c rii cu viteze diferite, variind liniar dup un interval de timp t particulele
s-au deplasat i i-au schimbat forma ocupând pozi ia (2).
Dac fiecare particula ar fi rigid ,atunci în locul a ez rii (2) s-ar ob ine o dispozi ie
(3) (translatat spre dreapta) care pune în eviden lunecarea, respectiv deplasarea
relativ a particulelor.
Pozi ia (4) din fig. 1.9. ilustreaz un alt fenomen care are loc în prezen a eforturilor
de vâscozitate: rotirea particulelor odat cu deformarea lor. Fenomenul este vizibil i în
pozi ia (2) în care se vede c diagonalele particulelor se rotesc. în pozi ia (4) fenomenul
este mai bine ilustrat: particulele sunt imaginate ca ni te cilindri; dac la contact exist
for e tangen iale, acestea creeaz momente care rotesc particulele; dac nu exist for e
tangen iale de contact (cazul fluidului perfect, lipsit de vâscozitate-modelul Euler)
rotirea particulelor lipse te, dar poate fi prezent deforma ia.
Existen a vâscozit ii se pune în eviden printr-o experien simpl : învârtind o
g leat sau un pahar cu ap în jurul axului de simetrie vertical, se observ cum apa
începe s se roteasc de la peretele vasului spre centru. Transmiterea mi c rii de la
peretele vasului la straturile de ap vecine, i mai departe în interiorul lichidului se
realizeaz datorit apari iei for elor de vâscozitate.
Din cele de mai sus, rezult c vâscozitatea reprezint numai unul din aspectele
proceselor interne ce apar la fluidele reale în mi care; într-adev r dac straturile de
particule au i o mi care de apropiere sau dep rtare relativ (deci traiectoriile se
întretaie adic particulele se amestec ) - fenomenele energetice corespunz toare devin
mai complexe i apar eforturile sau tensiunile de amestec.
Dintre diferitele teorii elaborate asupra cauzelor apari iei vâscozit ii, modelul lui
Newton de i nu explic în am nunt natura fenomenului, conduce la no iunea sugestiv

25
Mecanica fluidelor

de vâscozitate i permite o introducere, comod i suficient de corect a no iunii în

tehnic .
Considerând dou plane P i P0 ale mi c rii laminare
(lamina = strat), distan ate cu dn (fig.1.10) i

  w 
corespunzând vitezelor w , respectiv w   dn , conform
n
ipotezelor lui Newton, între cele dou suprafe e egale
(d ) situate în planele P i P0 ac ioneaz un efort

tangen ial dF propor ional cu aria d , cu diferen a de
vitez , i invers propor ional cu distan a.
For a de frecare:
 d m  w 
dF 
    w  n  d (1.69)
d
unde este vâscozitatea absolut sau dinamic .
 Din fig. 1.8. se vede c dac viteza cre te în sensul lui
n , sensurile pozitive ale lui  i n corespund. Fie
straturile 1 i 2. Stratul
 2 exercit asupra stratului 1 efortul
Fig. 1.10. Plane paralele cu unitar tangen ial  dirijat de la stânga spre dreapta
direc ia mi c rii laminare deoarece 2 tinde s -1 antreneze pe 1 în sensul mi c rii; iar

1 exercit asupra lui 2 efortul unitar tangen ial -  ,
deoarece 1 se opune mi c rii lui 2. 
Normala exterioar a suprafe ei superioare a lui 1 este n , iar normala exterioar a

suprafe ei inferioare a lui 2 este - n .
Efortul unitar tangen ial datorat frec rii (legea lui Newton):

dF 
f      w (1.70)
n  d
unde reprezint vâscozitatea dinamic , iar varia ia vitezei pe normala suprafe ei d se

dw
nume te reopant R    w
dn

a) b)
Figura 1.11. Fluide newtoniene i ne-newtoniene.

Reopanta reprezint viteza unghiular de deforma ie a unghiului drept a a cum

rezult din fig. 1.8.

26
 Mecanica fluidelor

Fluidele care respect rela ia (1.70) se numesc fluide newtoniene (aer pur, ap
curat , ulei curat).
Fluidele newtoniene dezvolt tensiuni tangen iale propor ionale cu reopanta, 
fiind independent de solicitarea fluidului (fig. 1.11 a) în timp ce fluidele ne-
newtoniene dezvolt tensiuni specifice fiec rui fluid în parte (fig. 1.11 b).
Fluide ne-newtoniene: ulei de ungere impurificat cu particule solide, noroiul de
foraj, pastele, argilele, polimerii, etc.
Vâscozitatea poate fi definit ca un transfer ordonat de impuls amorsat (ini iat) de o
neuniformitate de vitez :

 dw 
d m  w      n  d  d (1.71)
dn
Prelucrând rela ia (1.69):
 
d m  w  dw 
 dF      n  d
d dn
 
dF dw 
   f        w (1.72)
n  d dn
rezultând rela ia (1.70)
Caracterizarea cantitativ a vâscozit ii fluidelor se realizeaz cu ajutorul
coeficientului de vâscozitate dinamic  definit prin intermediul impulsului transferat
prin unitatea de suprafa sub influen a unei neuniformit i de vitez în unitatea de
timp.
Unit i de m sur pentru coeficientul de vâscozitate dinamic :  [N s m-2] S.I.= Pl
(POISEUILLE) este o unitate de m sur mare, de aceea se utilizeaz ca unitate de
m sur P (POISE) 1 Pl=10 P.
N s 1 kgf  s
1 P  10 1 2
  (1.73)
m 98,06 m 2
Determinarea practic a vâscozit ii se poate realiza prin:
- scurgerea printr-un orificiu calibrat;
- determinarea for ei de antrenare a unui corp imersat într-un fluid, sau m surarea
vitezei de c dere liber a unui corp într-un fluid;
- m surarea momentului transmis prin intermediul unui fluid între doi cilindrii
coaxiali;
- determinarea oscila iilor amortizate ale unui resort sau pendul.
Vâscozitatea fluidelor este pu in influen at de varia iile presiunii, i se diminueaz
la cre terea temperaturii, pentru lichide majorându-se cu cre terea temperaturii.
În cazul lichidelor:
0
L  (1.74)
1 a  t  b  t2
Pentru ap valorile coeficien ilor pentru care se poate calcula vâscozitatea
cinematic cu suficient precizie (formula Poiseuille) sunt: 0=1,78 10-6, a=1,0337 i
b=0,00022, iar temperatura t se va înlocui în °C.
Pentru gaze:

27
Mecanica fluidelor

C
1
T T0
G   0 (1.75)
T0 1  C
T
unde: a,b – constante caracteristice lichidului, 0 – vâscozitatea în starea de referin , C
– coeficient func ie de natura gazului (pentru aer C=119).
În practic , în afara vâscozit ii dinamice (absolute) se mai utilizeaz fluiditatea:
1
 (1.76)

sau vâscozitatea cinematic :
 m2
 , (1.77)
 s
Unit i de m sur : m2 s-1 în SI,  = 1 cm2 s-1 =1 St (STOKES) = 100 cSt.
Pentru lubrifian i i combustibili lichizi în afar de unit ile de m sur precizate se
folosesc unit i de m sur conven ionale cum ar fi secunde Saybolt (S.U.A), secunde
Redwood (Anglia) i E (gradul ENGLER) definit de rela ia:
t1 t1
E   (1.78)
t2 k E
unde: t1 – timpul de scurgere printr-un orificiu calibrat a 200 cm3 din substan a testat i
t2 – timpul de scurgere al acelea i cantit i de ap la 20C.
Conversia de la E la S.I. se realizeaz cu:
 0,643  kgf  s
106     0,746( E )  , (1.79)
 ( E )  m2

6,31 m2
106   7,32( E )  , (1.80)
E s
la care se adaug ecua ia (1.73).

28