Mecanica fluidelor

CAPITOLUL VI

ANALIZ DIMENSIONAL I SIMILITUDINE

Fenomenele studiate de mecanica fluidelor au aplica ii în aproape toate domeniile

tiin ei i tehnicii: în construc ii de baraje, poduri, cl diri, construc ia navelor,
ma inilor, avioanelor i multe alte domenii.
Dup cum s-a ar tat, fenomenele reale care au loc la curgerea fluidelor, respectiv la
interac iunea acestora cu corpurile care vin în contact sunt deosebit de complexe i nu
pot fi descrise complet cu ajutorul aparatului matematic care este disponibil în acest
moment, prin urmare rezultatele experimentale au o deosebit importan în studiul
fenomenelor reale.
Nu lipsa încrederii în rezultatele teoretice duce la construirea experimentelor i
modelelor la scar , ci acestea se realizeaz datorit complexit ii fenomenelor studiate
i dificult ii de a ob ine rezultate directe pentru unele probleme.
Îns aceast abordare nu reprezint o simplificare dup cum ar p rea la prima
vedere. Studiul fenomenelor pe modele nu presupune evitarea abord rii fenomenelor
din punct de vedere teoretic, deoarece proiectarea unor experimente valide presupune
atât o solid formulare teoretic cât i o realizare foarte precis a modelului fizic.
Pe de alt parte, niciun experiment sau model nu este de folos dac nu se comport
similar cu fenomenul ce trebuie studiat. Astfel, pentru a modela o problem în mod
corespunz tor, trebuie s realiz m un experiment ce se va desf ura în condi ii similare
cu fenomenul real studiat.
Condi iile care asigur similaritatea sunt determinate cu ajutorul unei tehnici
numite „analiz dimensional ”.

6.1. ANALIZ DIMENSIONAL

M rimile fizice sunt dimensionale dac valorile lor numerice depind de sistemul de
unit i de m sur pe care îl utiliz m pentru a fi exprimate, iar m rimile adimensionale
sunt cele care sunt independente de unit i de m sur .
Ipoteza de baz a analizei dimensionale este c , m rimea fizic ce urmeaz a fi
studiat este func ie de alte m rimi cunoscute. Aceste m rimi cunoscute pot fi
identificate în cazul unui experiment controlat cu grij , observând dac schimbarea unei
cantit i produce modificarea m rimii m surate.
Unele experimente nu se pot realiza direct, prin urmare trebuie efectuate la o scar
mai mare sau mai mic pentru a le putea duce la bun sfâr it. Indiferent de scara la care
se realizeaz acestea, este imperios necesar ca fenomenele s fie similare cu cele reale.
Pentru a se realiza aceast condi ie, trebuie s select m în mod corect parametri
adimensionali, deoarece ace ti parametri arat modul în care fenomenul real se va
desf ura pe modelul la scar .
Analiza dimensional va ajuta pe cel ce realizeaz experimentul la selectarea
parametrilor dimensionali corespunz tori.
Aceast unealt matematic nu reprezint solu ia teoretic a unei probleme,
sco ând în eviden rezultate macroscopice, ci mai degrab permite o apreciere a

131
Mecanica fluidelor

modului în care trebuie realizat un experiment, i modul în care trebuie determinat

scara problemei reale.
Prin scalare trebuie determinat dimensiunea geometric corect a modelului, care
trebuie s posede propriet i iner iale i elastice corespunz toare, i în acela i timp
trebuie s realizeze modele de curgere similare cu cele ale prototipului.
În continuare se vor prezenta unele reguli pentru a realiza analiza dimensional
când variabilele sunt cunoscute, în schimb nu sunt cunoscute ecua iile.
Se vor prezenta dou tehnici: teorema sau teorema lui Buckingham i metoda
Rayleigh, care permite ob inerea rela iilor empirice între variabilele cunoscute i
propriet ile fluidului.
Înainte de a începe trebuie s se atrag aten ia asupra unui aspect: rela iile empirice
ob inute nu trebuie tratate niciodat ca legi empirice, o lege necesit atât verific ri
teoretice cât i experimentale în condi ii specificate.
Prin urmare rezultatul final al analizei dimensionale va fi mai degrab o rela ie
empiric , dar niciodat o lege.

6.1.1. Principiul omogenit ii dimensionale

Principul omogenit ii dimensionale reprezint baza analizei dimensionale, i se
poate formula astfel: O rela ie între m rimi fizice are sens fizic numai dac to i
termenii s i sunt omogeni în raport cu unit ile de m sur fundamentale, oricare ar fi
sistemul de unit i utilizat.
Astfel, o ecua ie este complet când to i factorii esen iali sunt prezen i în mod
explicit.
S consider m n m rimi Q1, Q2, …, Qn care sunt parte e unui experiment, iar
ecua ia care stabile te leg tura dintre acestea este omogen , aceasta având forma:
f Q1 , Q2 ,  , Qn   0 (6.1)
De vreme ce ecua ia de mai sus este omogen o putem exprima sub form
adimensional împ r ind fiecare termen cu dimensiunea oric rui alt termen.
De exemplu, dac consider m ecua ia algebric dimensional omogen de
dimensiune L3:
x2  y 2 y
f ( x, y , z , k )  x 2  y 
 z 3  tg  0 (6.2)
z k
care poate transformat în una adimensional prin diviziune cu o lungime de referin
k3, care trebuie s fie o constant , i astfel ecua ia devine:
x y z x y x y  z   y
2 2 2 3
f  , ,    3    3 
  
 3   tg    0 (6.3)
 k k k   k   zk   k   k 
i astfel s-a ajuns la o rela ie între patru m rimi, func ie de trei m rimi adimensionale
x y z
, , .
k k k
Generalizând, ecua ia (6.3) poate fi exprimat func ie de m rimile adimensionale
1 , 2, 3 … formate cu m rimile Q1, Q2, …, Qn. Acest lucru este deosebit de folositor
deoarece, num rul m rimilor implicate în rela ie poate fi redus cu cel pu in una, posibil
cu mai multe, i astfel problema se poate simplifica considerabil.
R mâne de determinat câte m rimi adimensionale exist în rela ia func ional , iar
acest lucru se poate face cu ajutorul teoremei Buckingham.

132
 Mecanica fluidelor

6.1.2. Matricea dimensional

În problemele de mecanica fluidelor unde nu sunt prezente for e electromagnetice
sau reac ii chimice ci sunt implicate numai variabile mecanice i termice, dimensiunea
tuturor m rimilor se poate exprima cu ajutorul a 4 dimensiuni fundamentale: M – mas ,
L – lungime, T – timp, q – temperatur .
Metoda analizei dimensionale folose te no iunea de „matrice dimensional ” i
rangul acesteia.
S consider m pierderea de presiune într-o conduct circular p care depinde de
diametrul d, lungimea l, i rugozitatea absolut a pere ilor conductei, de viteza medie
w i densitatea fluidului respectiv vâscozitatea dinamic h.
Dependen a func ional se poate scrie:
f p, d , l , , w,  ,   0 (6.4)
Dimensiunile variabilelor se pot aranja în matricea:
p d l w
M 1 0 0 0 0 1 1 (6.5)
L -1 1 1 1 1 -3 -1
T -2 0 0 0 -1 0 -1

denumit matrice dimensional .

Pentru construirea matricei se trec pe primul rând al unui tabel variabilele p, d, l,
etc. Pe prima coloan a tabelului se trec dimensiunile M,L i T. Se trece la completarea
tabelului, pe coloane, de la stânga la dreapta, cu valorile exponen ilor corespunz tori
dimensiunilor variabilelor din primul rând al tabelului, de exemplu: [ p]=M L-1 T-2, se
trec de sus în jos, pe prima coloan 1, -1, -2. Aceste valori vor forma matricea
dimensional propriu-zis .
În continuare dimensiunea unei variabile Q se va nota în paranteze drepte ca mai
sus: [Q].
Rangul r al acestei matrice e definit de dimensiunea celei mai mari matrice
p tratice al c rei determinant este diferit de zero.
În acest caz determinantul este format de ultimele trei coloane:
0 1 1
1  3  1  1 (6.6)
1 0 1
Prin urmare, rangul determinantului matricei dimensionale este 3, iar dac nu s-ar
fi g sit un determinant de ordinul trei diferit de zero, rezulta c rangul este mai mic
decât 3 i se vor testa determinan ii de ordinul 2.
Determina i de ordinul 2 se întâlnesc de obicei în problemele de static , unde masa
nu este o m rime relevant chiar dac dimensiunile variabilelor cum ar fi for a, implic
aceast dimensiune, iar în majoritatea problemelor ce nu presupun efecte termice r=3.

6.1.3. Teorema - Bucking am

Este o teorem ce a dus la multe controverse, adep ii teoremei folosind-o la
rezolvarea unor probleme dificile pân la imposibile, în timp ce contestatarii arat
dezavantajele folosirii acestei metode. De fapt, problema deriv din imposibilitatea
metodei de a oferi rezultate unice i complete pentru o problem .

133
Mecanica fluidelor

Similaritatea complet nu se poate atinge, de vreme ce aplicarea teoremei

presupune utilizarea modelelor care furnizeaz rezultate ce nu sunt lipsite de inexactit i
i erori de procedur .
Teorema Buckingham este corect din punct de vedere matematic, dar nu este i
precis , în schimb este rapid i simpl , iar erorile ce pot apare, se pot corecta prin
verificarea m rimilor adimensionale.
M rimile adimensionale sunt cunoscute i sub numele de complexe adimensionale,
iar când definesc o anumit form de similitudine la o clas de fenomene, se numesc
criterii de similitudine.
Teorema - Buckingham se enun astfel:
Fie n variabile Q1, Q2, … Qn care determin un fenomen fizic, astfel încât între ele
exist rela ia func ional i singular :
f Q1 , Q2 ,Qn   0 (6.7)
atunci, cele n variabile se pot combina oricare dintre acestea pentru a forma exact (n-
r) variabile adimensionale independente, unde r reprezint rangul matricei
dimensionale.
Fiecare parametru adimensional poart numele de „num r ” sau produs
adimensional. Se folose te simbolul deoarece parametrul adimensional se poate scrie
sub forma unui produs de variabile Q1, …Qn ridicat la o putere.
Prin urmare, ecua ia (1.11) poate fi scris sub forma rela iei func ionale:
 1 ,  2 ,  n   0 (6.8)
Cum se va vedea în continuare, parametri adimensionali nu sunt unici, dar (n-r)
dintre ei formeaz un set complet de parametri independen i.
Exemplu.
Se consider problema pierderii de presiune cu rela ia func ional :
f p, d , l , , w,  ,   0 (6.9)
având matricea dimensional de rang r=3, dup cum s-a ar tat mai sus (6.6).
De vreme ce exist n=7 variabile, num rul de parametrii adimensionali va fi n-r=4.
Select m oricare din cele 3 variabile (3=r) drept variabile repetabile, care se vor
repeta în to i cei patru parametri adimensionali. Acestea trebuie s aib dimensiuni
diferite i printre ele trebuie s existe toate dimensiunile fundamentale M, L i T.
La alegerea acestor m rimi, trebuie s inem seama de urm toarele:
a) Fiecare m rime fundamental trebuie s intervin în cel pu in una dintre
m rimile fizice ini iale Q1, Q2 , ... , Qr, în caz contrar, m rimea fundamental respectiv
intervine singur într-unul din produsele i, ca ultim factor al produsului respectiv, iar
acesta nu mai poate fi f cut adimensional.
b) Numai cu m rimile fizice ini iale Q1, Q2, ... , Qr nu trebuie s se poat forma o
m rime adimensional . În caz contrar, m rimile ini iale nu pot forma, împreun cu
oricare dintre m rimile Qr+1, Qr+2, …, Qn, un produs adimensional.
c) Dac intereseaz varia ia unei anumite m rimi fizice Ql, în func ie de m rimile
fizice Q1, Q2, ... , Ql-1, Ql+1, ... , Qn, adic dac se caut o func ie de forma:
Ql  f Q1 , Q2 ,, Ql 1 , Ql 1 ,, Qn  (6.10)
atunci m rimea Ql trebuie s apar numai într-unul dintre produsele adimensionale,
adic Ql, nu poate face parte dintre m rimile fizice ini iale.

134
 Mecanica fluidelor

d) Deoarece o putere a unei m rimi adimensionale este o m rime adimensional ,

orice produs adimensional i, poate fi ridicat la o putere convenabil , în expresia final
a func iei (6.7).
În cazul nostru se aleg m rimile fundamentale d, w, i se formeaz variabilele
adimensionale:
1  wa  d b   c  p (6.11)
Având în vedere c 1 este adimensional, trebuie s existe rela ia:
M 0 L0T 0  LT   L   ML   ML T   M
1 a 3 c
b 1 2 c 1
 La b3c 1  T  a2 (6.12)
rezult sistemul:
 c 1  0  c  1
 
a  b  3c  1  0   b  0 (6.13)
 a20 a  2
 
prin urmare:
p
1  w2  d 0   1  p  (6.14)
w2  
Se determin 2:

 2  wa  d b   c  l
Având în vedere c 2 este adimensional, trebuie s existe rela ia:
M 0 L0T 0  LT 1   L   ML3   L   M c  La b3c1  T  a
a b c

rezult sistemul:
 c0 c0
 
a  b  3c  1  0  b  1
 a 0 a0
 
prin urmare:
l
 2  w0  d 1   0  l  (6.15)
d
Se determin 3:

 3  wa  d b   c  
Având în vedere c 3 este adimensional, trebuie s existe rela ia:
M 0 L0T 0  LT 1   L   ML3   L   M c  La b3c1  T  a
a b c

rezult sistemul:
 c0 c0
 
a  b  3c  1  0  b  1
 a 0 a0
 
prin urmare:

135
Mecanica fluidelor


 3  w0  d 1   0    (6.16)
d
În sfâr it, se determin 4:

 4  wa  d b   c  
Având în vedere c 4 este adimensional, trebuie s existe rela ia:
M 0 L0T 0  LT   L   ML   ML T   M
1 a 3 c
b 1 1 c 1
 Lab3c1  T  a1
rezult sistemul:
 c 1  0 c  1
 
a  b  3c  1  0  b  1
  a 1  0 a  1
 
prin urmare:
  1
4    (6.17)
wd   wd Re
Prin urmare cele patru produse adimensionale sunt:
p l  1
1  ; 2  ; 3  ;  4  . (6.18)
w 
2
d d Re
Deci ecua ia (6.9) se poate scrie:
p  1 l  l  1 
 f , ,   f ,  (6.19)
w 
2
 Re d d  d  Re d 
Deoarece pierderea de sarcin este direct propor ional cu lungimea se poate scrie
p= g hl i rezult :
w2 l  1 
hl    f ,  (6.20)
g d  Re d 
Se define te coeficientul de frecare fluidodinamic notând:
   1 
  Re,   2  f  ,  (6.21)
 d  Re d 
Rezult în final:
   w2 l
hl    Re,    (6.22)
 d  2 g d

6.1.4. Metoda Rayleig

A fost propus de Lord Rayleigh în 1899, ca o metod simpl de analiz a mi c rii
fluidelor.
Metoda se poate rezuma astfel: dimensiunea oric rui termen dintr-o ecua ie
omogen trebuie s fie aceea i.
Aceast metod presupune determinarea func iei:

136
 Mecanica fluidelor

Q1  f Q2 , Q3 ,, Qn  (6.23)

care exprim dependen a m rimii fizice Q1 de m rimile Q2, Q3, …,Qn.
Rela ia fiind o rela ie complet , adic dimensional omogen , iar m rimile Q2, Q3,
…,Qn sunt toate m rimile ce determin fenomenul studiat, trebuie s stabilim toate
m rimile fizice determinante.
Dac în cazul teoremei Buckingham putem stabili un algoritm pentru alegerea
m rimilor ini iale, în cazul acestei metode este foarte important experien a
cercet torului.
Dac nu se iau în calcul m rimi fizice determinante, sau se iau în calcul unele care
nu sunt specifice, se pot ob ine rezultate gre ite. De asemenea trebuie luate în calcul la
aceast metod i constantele.
De fapt metoda presupune aproximarea func iei (6.20) prin polinoame având
variabilele Q2, Q3, …,Qn admi ând c pentru un p suficient de mare:
p
Q1  f Q2 , Q3 , , Qn    k i  Q2x2 i  Q3x3i Qnxni (6.24)
i 1

rela ie în care ki (i=1…p) sunt constante adimensionale.

În fenomenele mai complexe intervine un num r relativ mare de m rimi fizice i se
aleg dintre acestea un num r de trei m rimi fundamentale.
Datorit faptului c aceast metod nu are reguli formale, cel mai bine se poate
în elege aplicarea ei studiind un exemplu concret.
Exemplu.
Se d rela ia func ional :
R  f  , A, w, , g  (6.25)
care exprim rezisten a la înaintare (R) a unui corp cu sec iunea transversal A, care se
deplaseaz într-un fluid de densitate cu viteza w, g fiind accelera ia gravita ional .
Conform metodei Rayleigh:
R  k   x1  A x2  w x3   y  g z (6.26)
Ecua ia dimensional este:
M  L  T 2  M  L3  1 L2  2 L  T 1  3 M  L1  T 1  L  T 2 
x x x y z
(6.27)
mai departe:
M  L  T 2  M x1 y  L3 x12 x2  x3  y  z  T  x3  y 2 z (6.28)
Din condi ia de omogenitate rezult sistemul de ecua ii:

 x1  y  1  x1  1  y
  1 1
 3 x1  2 x2  x3  y  z  1   x2  1  y  z (6.29)
  2 2
  x3  y  2 z  2  x3  2  y  2 z
i

137
Mecanica fluidelor

1 1
1 y  z
R  k   1 y  A 2 2
 w 2 y  2 z   y  g z 
y z
   1
 (6.30)
    g  A2 
 k      A w
2
1   2
   w  A2   w 
   
în continuare
y z
    g l 
R  k     2     A  w2 (6.31)
   wl   w 
Expresiile din paranteze sunt adimensionale:
  1 g l 1
  ; respectiv  (6.32)
  wl wl Re w 2
Fr
adic în prima parantez vom avea criteriul Reynolds Re-1, respectiv în a doua
parantez criteriul Froude Fr-1.
Se noteaz :
y z
    g l 
k     2   K Re, Fr  (6.33)
   wl   w 
iar formula devine:
R  K Re, Fr     A  w2 (6.34)
ob inându-se expresia rezisten ei de înaintare a unui corp, în cazul general, când se ine
seama de influen a for elor de vâscozitate i gravita ionale, iar func ia K Re, Fr  se
determin experimental.

6.2. SIMILITUDINE

Mul imea fenomenelor fizice descrise de acelea i ecua ii generale având condi ii de
unicitate de acela i tip, constituie o clas de fenomene fizice. Între dou fenomene din
aceea i clas exist similitudine fizic dac exist o corespondent biunivoc între
punctele domeniilor lor i dac raportul a dou m rimi fizice scalare de aceea i natur
i din oricare dou puncte care corespund este constant, adic dac între m rimile
omoloage ale celor dou fenomene exist factori constan i de propor ionalitate.
Dac not m cu indice N o m rime Qi a unui fenomen din natur i cu indice M
m rimea omoloag a fenomenului similar realizat pe model, se define te coeficientul de
scar kQi al m rimii Qi sub forma:
Qi
kQi  N
(6.35)
Qi M

Exist diferite tipuri de similitudine, i corespunz tor diferi i coeficien i de scar ,

astfel:
a) Similitudinea geometric este cea mai simpl form de similitudine.

138
 Mecanica fluidelor

Spunem c , între model i prototip exist similitudine geometric dac este

asigurat propor ionalitatea lungimilor omoloage i egalitatea unghiurilor. În acest sens
putem scrie:
l1 N l2
 N
(6.36)
l1 M l2 M

unde: l1|N i l2|N sunt dimensiunile geometrice ale obiectului din natur , iar l1|M i l2|M
sunt dimensiunile geometrice ale modelului. Dac avem dou lungimi omoloage LN
corespunz tor fenomenului din natur , respectiv LM corespunz tor modelului, putem
defini coeficientul de scar pentru lungimi:
LN
kl  (6.37)
LM
Similitudinea afin este mai general decât cea geometric i se poate defini astfel:
xN y z
kx  ; k y  N ; kz  N . (6.38)
xM yM zM
rela ie în care coeficien ii de propor ionalitate sunt constan i, kx,kz,ky >0 i kx¹kz¹ky.
De obicei între prototip i model exist o similitudine geometric , dar în practic se
utilizeaz uneori i modele distorsionate, astfel încât între prototip i model exist o
similitudine afin .
b) Similitudinea cinematic a dou fenomene este asigurat de asem narea
geometric a liniilor de curent i propor ionalitatea vitezelor omoloage. Prin urmare,
trebuie s existe în primul rând o similitudine geometric pentru cele dou fenomene.
Astfel putem scrie:
l1 N l2 w1 N w2
 N
;  N
; (6.39)
l1 M l2 M
w1 M w2 M

rela ie în care w1|N i w2|N sunt vitezele definite pentru obiectului din natur , iar w1|M i
w2|M sunt vitezele corespunz toare modelului.
Prin urmare doi curen i de fluid sunt asemenea din punct de vedere cinematic dac
particulele omoloage trec prin puncte omoloage la timpi omologi iar liniile de curent
sunt curbe omoloage.
Propor ionalitatea vitezelor omoloage implic propor ionalitatea timpilor omologi.
Timpii omologi sunt timpii în care se produc acelea i frac iuni din fenomenul cercetat
atât pe model, cât i pe prototip, putându-se defini coeficientul de scar pentru timp:
N
k  (6.40)
M
prin urmare, coeficientul de scar pentru vitez este:
LN
wN  L 
kw   N  N M  kl  k1 (6.41)
wM L M  N  LM
M
Se poate defini în acela i mod coeficientul de scar pentru accelera ie:

139
Mecanica fluidelor

wN
aN  w 
ka   N  N M  kl  k2 (6.42)
aM wM  N  wM
M
c) Similitudinea dinamic a dou fenomene hidraulice impune, în afara
condi iilor corespunz toare similitudinii cinematice, i propor ionalitatea for elor
omoloage.
Acest lucru se poate scrie:
l1 N l2 w1 N w2 F1 N F2
 N
;  N
;  N
(6.43)
l1 M l2 M
w1 M w2 M
F1 M F2 M

rela ie în care F1|N i F2|N sunt for ele ce ac ioneaz asupra obiectului din natur , iar F1|M
i F2|M sunt for ele corespunz toare modelului.
Din defini ie, rezult c pentru doi curen i de fluid dinamic asemenea masele
omoloage de fluid sunt supuse unor sisteme de for e omoloage propor ionale, de acela i
tip i la fel orientate.
Diversitatea naturii for elor face practic imposibil realizarea unei similitudini
dinamice totale a unui fenomen hidraulic complex i de aceea, de regul , se iau în
considerare numai for ele cu rol preponderent în desf urarea fenomenului, astfel
realizându-se o similitudine dinamic par ial .
Se poate defini coeficientul de scar al for elor:
FN   L3  a
kF   N 3N N  k   kl3  ka  k   kl4  k2 (6.44)
FM  M  LM  aM
unde
N
k  (6.45)
M
este coeficientul de scar al densit ilor.
Criteriul principal al similitudinii dinamice este criteriul Newton care este o urmare
w
a legii a doua a lui Newton, F  m  a  m  .

Se scrie pentru prototip i model legea a doua a lui Newton:
w w
F mN  ; F mM  . (6.46)
N
 N
M
 M

sau:
F w F w
  1;   1.
m N  N m M  M

l l
Se ine cont de faptul c w    rezult :
 w
F l F l
  1;   1.
m N w2 N m M w2 M

140
 Mecanica fluidelor

De unde:
F l F l
Ne    
m w2 N m w2 M

F l
Ne  (6.47)
m  w2
Pentru curen i asemenea, criteriul Newton trebuie s fie identic.
Pentru stabilirea condi iilor de similitudine exist diferite metode dintre care se
amintesc teoremele similitudinii i metoda for elor.
Metoda bazat pe teoremele similitudinii este o metod riguroas i este prezentat
în continuare.
Teorema 1. La dou fenomene similare, toate complexele adimensionale
omoloage sunt identice. Pentru demonstrare, se consider dou m rimi Q1 i Q2 cu
acelea i dimensiuni, [Q1] = [Q2], care apar la fenomenele similare N i M i definesc
complexele adimensionale:
Q1 Q1
N  respectiv  M  (6.48)
Q2 N
Q2 M

inând seam c m rimile Q1 i Q2 sunt de aceea i categorie, cu acelea i dimen-

siuni, coeficien ii lor de scar sunt egali: kQl = kQ2.
Dac se efectueaz raportul complexelor adimensionale omoloage rezult :
Q1 Q1 N
N Q2 Q1 M kQ1
 N
  1 (6.49)
M Q1 Q2 N
kQ2
Q2 M
Q2 M

adic N= M .
Teorema 2. Dou fenomene sunt similare, dac i numai dac fac parte din
aceea i clas de fenomene i au identice complexele adimensionale formate cu ajutorul
m rimilor determinante ale fenomenelor. Aceste complexe sau criterii determinante se
pot ob ine, a a cum s-a ar tat, prin aplicarea teoremei asupra rela iei func ionale care
guverneaz fenomenul considerat.
O metod mai pu in riguroas , este metoda for elor când se consider c se
realizeaz similitudinea dac exist rapoarte constante de propor ionalitate atât pentru
lungimi i timp (sau viteze) cât i pentru for e, adic :
LN N FN
kl  ; k  ; kF  . (6.50)
LM M FM
Se poate demonstra c satisfacerea acestor trei condi ii este suficient pentru a avea
coeficien ii de scar constan i pentru toate celelalte m rimi mecanice.

6.2.1. Criterii de similitudine

În cele prezentate pân acum s-au eviden iat câ iva parametri adimensionali,
respectiv criterii de similitudine ce apar în problemele de curgerea fluidelor.

141
Mecanica fluidelor

În mecanica fluidelor for ele întâlnite în mod curent sunt: for a de vâscozitate F ,
greutatea G, for a de presiune Fp, for a de iner ie Fi, for e capilare Fc i for a elastic
datorat compresibilit ii fluidului Fe.
Se pot stabili criterii de similitudine pentru fiecare din aceste for e, considerând
ac iunea lor separat , în urma acestora rezultând m rimi adimensionale cunoscute i sub
denumirea de numere, iar o parte din acestea se prezint în continuare.
Criteriul de similitudine Reynolds
Se utilizeaz în cazul mi c rilor în care predomin for ele de iner ie i cele de
frecare, i este raportul dintre for ele de iner ie Fi i cele de frecare vâscoas F
raportate la volumul V.
Se porne te de la expresia for ei de iner ie Fi=m a, care raportat la unitatea de
F m w
volum este: i   a    . Exprimând timpul din rela ia de defini ie a vitezei
V V 
F w2
=l w-1 se ob ine în final i    .
V l
Astfel, se poate scrie pentru fenomenul real respectiv de pe model:
Fi w2 Fi w2
 ;  (6.51)
V N l N V M l M

w
Se prelucreaz similar rela ia lui Newton pentru for a de frecare F    S  ,
l
w
F S 
rezultând în final  l   w .
V V l2
Rela ia de mai sus se poate scrie pentru fenomenul real respectiv pentru cel de pe
model astfel:
F w F w
  ;   (6.52)
V N
l2 N V M
l2 M

Expresia criteriului Reynolds va fi:

Fi Fi w2 w2
 
V V l N l M
Re  N
 M
respectiv Re   (6.53)
F F w w
 2  2
V N
V M
l N l M
Rezultând expresia criteriului Reynolds:
  wl wl
Re   (6.54)
 
În rela ia de mai sus, w este viteza medie a fluidului iar l - lungimea caracteristic
a curgerii, care pentru curgerea unui fluid printr-o conduct este diametrul acesteia d.
Egalitatea numerelor Re este o condi ie ce trebuie satisf cut în cazul similitudinii
dinamice pentru curgerea fluidelor în cazul în care for ele de vâscozitate sunt
importante.

142
 Mecanica fluidelor

Criteriul de similitudine Froude

Exprim condi ia de similitudine pentru mi c ri în care predominante sunt for ele
de iner ie i cele gravita ionale. Se define te ca raportul dintre for ele de iner ie Fi i
cele gravita ionale G raportate la volumul V.
G m g
For ele specifice gravita ionale se exprim astfel:   g.
V V
Se scrie pentru fenomenul real respectiv pentru fenomenul de pe model:
G G
   g N;  g M (6.55)
V N V M

Criteriul Froude se calculeaz cu:

Fi Fi w2 w2
 
V V l l
Fr  N
 M
respectiv Fr  N
 N
(6.56)
G G g N g N
V N V M

De unde rezult :
w2 w
Fr  sau Fr  (6.57)
g l g l
Egalitatea numerelor Fr este o condi ie ce trebuie satisf cut în cazul similitudinii
dinamice pentru curgerea fluidelor cu suprafa liber , caz în care for ele gravita ionale
sunt importante.
Criteriul de similitudine Euler
Precizeaz similitudinea în cazul în care predomin for ele de presiune i for ele de
iner ie. Reprezint raportul dintre for ele de presiune specifice Fp i for ele de iner ie
specifice.
F p   p
For a specific de presiune este dat de rela ia p   , în care p=p1-p2,
V V l
iar p1 este presiunea în amonte iar p2 presiunea în aval.
Particularizat pentru fenomenul real respectiv pentru fenomenul de pe model:
Fp p Fp p
 ;  (6.58)
V N
l N V M
l M

i conform defini iei criteriul de similitudine Euler este:

Fp Fp p p
V V l N l M
Eu  N
 M
respectiv Eu   (6.59)
Fi Fi w 2
w2
 
V N V M l N l M
Rezultând prin urmare:
p
Eu  (6.60)
  w2

143
Mecanica fluidelor

Egalitatea numerelor Eu este o condi ie ce trebuie satisf cut în cazul similitudinii

dinamice pentru curgerea fluidelor în cazul ac iunii for elor de presiune i for elor de
iner ie specifice. Se utilizeaz la modelarea curgerilor cu cavita ie.
Criteriul de similitudine Weber
Se utilizeaz la modelarea fenomenelor la care sunt predominante for ele de iner ie
i cele capilare. Se define te criteriul We ca raportul dintre for ele iner iale Fi i for ele
capilare Fc= l.
F  l 
For a specific capilar are expresia c   2 .
V V l
Pentru fenomenul real respectiv pentru fenomenul de pe model se poate scrie:
Fc  Fc 
 2
;  (6.61)
V N l N V M l2 M

Iar criteriul de similitudine Weber se calculeaz astfel:

Fi Fi w2 w2
 
V V l l
We  N
 M
respectiv We  N
 M
(6.62)
Fc Fc  
V N V M l2 N l2 M

De unde rezult :
w2  l  
We  (6.63)

O valoare mare a criteriului We arat c , tensiunea superficial este relativ mic
comparativ cu for ele de iner ie.
Egalitatea numerelor We este o condi ie ce trebuie satisf cut în cazul similitudinii
dinamice pentru curgerea fluidelor în cazul în care for ele datorit tensiunii superficiale
sunt importante, la pulverizarea lichidelor, la curgerea prin tuburi capilare, canale pu in
adânci, medii poroase etc.
Criteriul de similitudine Cauchy (Mach)
Se utilizeaz în cazul curgerilor la care for ele de iner ie i cele elastice sunt
importante. Este raportul dintre for ele specifice de iner ie i for ele specifice elastice.
F   
For ele specifice elastice sunt e   , în care reprezint modulul de
V V l
elasticitate a fluidului.
Pentru fenomenul real respectiv pentru fenomenul de pe model se poate scrie:
Fe  Fe 
 ;  (6.64)
V N l N V M l M

Iar criteriul de similitudine Cauchy se calculeaz astfel:

Fi Fi w2 w2
 
V V l l
Ca  N
 M
respectiv Ca  N
 M
(6.65)
Fe Fe  
V N V M l N l M

De unde rezult :

144
 Mecanica fluidelor

w2  
Ca  (6.66)

Criteriul de similitudine Cauchy se aplic în cazul când nu se poate neglija
compresibilitatea fluidelor.
Pentru curgerea gazelor compresibile se utilizeaz criteriul Mach:
w2   w w
M  Ca   
  C (6.67)

Care este raportul dintre viteza fluidului w i C - viteza undelor de presiune (viteza
sunetului) în fluid.
Egalitatea numerelor M este o condi ie ce trebuie satisf cut în cazul similitudinii
dinamice pentru curgerea fluidelor compresibile.
Criteriul de similitudine Strouhal
Exprim raportul dintre componenta local a accelera iei w -1, i componenta
convectiv w2 l-1, în cazul mi c rilor nepermanente:
w 
Sh  (6.68)
l
Num rul Strouhal este utilizat pentru caracterizarea condi iilor de similitudine a
fenomenelor periodice ce apar în curgeri nepermanente (desprinderea fluidului de
peretele solid, vârtejuri, mi carea elicelor, oscila iile).
Acest criteriu se mai nume te i criteriul de homocromie (homos – acela i,
chronos – timp).

6.2.2. Incompatibilitatea practic a condi iilor de similitudine hidraulic

Stabilirea criteriilor de similitudine se realizeaz prin trei metode:
- diviziunea unei ecua ii cu unul din termenii ei;
- analiza dimensional ;
- transformarea centroafin .
Metoda transform rii centroafine admite c valoarea unui parametru caracteristic
al fenomenului din natur difer de cel corespunz tor modelului cu o constant :
X N  kx  X M (6.69)
Rela ia de mai sus fiind una de transformare pentru un grup de fenomene similare.
Cu ajutorul ei poate fi determinat orice fenomen apar inând grupului prin precizarea
constantei kx, prin urmare ecua ia clasei de fenomene va fi invariant .
Având în vedre c similitudinea implic identitatea ecua iilor de mi care pentru
fenomenul din natur i cel de pe model, rezult c se pot preciza criteriile de
similitudine la modelarea unui fenomen din mecanica fluidelor, în cadrul ecua iilor de
mi care.
Pentru exemplificare se pleac de la ecua iile Navier-Stokes, respectiv proiec ia lor
dup axa x a sistemului de coordonate ortogonal Oxyz.
Se poate scrie pentru fenomenul din natur :

145
Mecanica fluidelor

wx wx wx wx

 wx  wy  wz 
 N x N y N
z N
(6.70)
1 p    2 w  2 wx  2 wx 
X     2x   
N
 x N
  x y 2 z 2  N
Respectiv pentru cel de pe model:
wx wx wx wx
 wx  wy  wz 
 M x M y M
z M
(6.71)
1 p    2 w  2 wx  2 wx 
X     2x   
M
 x M
  x y 2 z 2  M
Sau utilizând transformarea centroafin :
k w wx k w2  wx wx wx 

 wx  wy  wz
k  M kl  x M y M
z 
M 
(6.72)
kp 1 p k  k    2 w  2 wx  2 wx 
 ka X     w2  2x   
M
k   kl  x M
k   kl   x y 2 z 2  M
Identificând ultimele dou ecua ii membru cu membru se ob ine:
kw kw2 kp k  k w
 1;  1; ka  1;  1; 1 (6.73)
k kl k   kl k   kl2
Dac se scriu egalit ile de mai sus sub forma:
k w kw2 k2 kp kw2 k  k w k w2
 ; ka  w ;  ;  (6.74)
k kl kl k   kl kl k   kl2 kl
Dup simplific ri i revenirea la m rimile dimensionale se ob in rela iile:
w  w 
  Sh
l N l M

w2 w2
  Fr
lg N
lg M
(6.75)
p p
  Eu
  w2 N
  w2 M

 wl   wl
  Re
 N
 M

Acestea fiind condi iile de similitudine ce trebuie îndeplinite la studiul mi c rii

nesta ionare a unui fluid vâscos.

146
 Mecanica fluidelor

Num rul Euler nu este un criteriu de similitudine determinant2, depinzând de Re i

Fr, pentru mi carea fluidelor vâscoase, condi iile de similitudine devin: Sh|N= Sh|M,
Fr|N= Fr|M i Re|N= Re|M
Prin urmare, pentru îndeplinirea simultan a condi iilor Fr|N= Fr|M i Re|N= Re|M
este necesar o rela ie suplimentar obligatorie între coeficientul de scar al lungimilor
i cel al viscozit ilor cinematice:
w2 w2 wl wl
Fr   iar Re   (6.76)
lg N
lg M
 N  M

wN w 2 wN lM 
Din Fr rezult  M  iar din Re rezult   N
astfel c :
wM w  wM l N 
 N  M


 M
 N
3
lN 2 (6.77)
 
l 
 M 
deci, dac fluidul are vâscozitatea |N, pe model va trebui folosit un fluid cu
vâscozitatea dat de egalitatea (6.77).
Condi ia (6.77) nu se poate realiza decât în unele cazuri excep ionale. De exemplu,
dac se alege l|N (l|M)-1 = 1000, rezult c pentru model este necesar un fluid cu o
vâscozitate de o mie de ori mai mic decât la fenomenul natural.
inând seama i de valorile densit ilor, rezult o incompatibilitate practic a
condi iilor de similitudine Re i Fr.
Din aceast cauz , la proiectarea modelelor intervin o serie de dificult i a c ror
rezolvare este obiectul principal al teoriei model rii hidraulice.
Metodele de baz ale model rii hidraulice, prin care se ocolesc dificult ile create
de incompatibilitatea practic a condi iilor de similitudine, sunt:
- folosirea distorsiunilor geometrice, respectiv renun area la similitudinea
geometric complet ;
- folosirea distorsiunilor hidraulice, respectiv renun area la una din cele dou
condi ii de similitudine hidraulic : Re=idem, Fr=idem, cu corect ri la extrapolare;
- folosirea domeniilor de automodelare ale fenomenelor, sau ale unor aspecte ale
lor.

6.2.3. Domeniul de automodelare

Prin domeniu de automodelare în raport cu un anumit criteriu de similitudine se
în elege intervalul în care complexul adimensional ce define te criteriul de similitudine
nu intervine în realizarea similitudinii dinamice dintre mi c rile a dou fluide. Altfel
spus, în anumite condi ii de producere a fenomenului în natur i pe model,

2 din ecua iile Navier-Stokes rezult pentru fenomene asemenea se poate scrie:
Fi Fp Fg F
N
 N
 N
 N
. Dac trei dintre rapoarte sunt egale, cel de-al patrulea este satisf cut
Fi M
Fp Fg F
M M M
implicit, deci Eu depinde de Re i Fr, în cazul în care nu este necesar reproducerea corect pe model a
presiunii de referin

147
Mecanica fluidelor

similitudinea se poate realiza f r îndeplinirea tuturor condi iilor de similitudine

hidraulic .
De exemplu, la mi carea turbulent sub presiune, într-o conduct rugoas de
sec iune circular , experien ele arat c valoarea pierderii de sarcin longitudinale nu
mai depinde de num rul Reynolds Re (6.54) de îndat ce acest num r dep e te o
anumit valoare; mai precis, când este satisf cut rela ia lui Alt ul:

Re  500  (6.78)
d

unde d este diametrul conductei, este în l imea medie a rugozit ilor peretelui
conductei. Ca urmare, dac în dou conducte de sec iune circular numerele Re satisfac
inegalitatea (6.78) exist similitudinea pierderilor de sarcin chiar dac numerele
Reynolds ale celor dou mi c ri nu sunt egale.
Alte exemple ar fi pierderile de sarcin fluidic în domeniul de turbulen rugoas
care nu depind de criteriul Re, deci este cazul unui domeniu de automodelare în raport
cu criteriul Re.
Mi carea uniform a unui fluid vâscos cu for e masice neglijabile sau mi carea
poten ial permanent i for e masice neglijabile, sunt domenii de automodelare în
raport cu criteriul Reynolds.
Folosind domeniul de automodelare pentru aspectele cinematice, se pot modela
corect aspectele dinamice cu ajutorul condi iei Froude i, dac este cazul, fenomene
cavita ionale cu ajutorul condi iei Euler.

148