Mecanica fluidelor

CAPITOLUL II

STATICA FLUIDELOR

Statica fluidelor studiaz legile de echilibru a lichidelor i gazelor precum i

ac iunea reciproc a fluidelor în echilibru absolut sau relativ i a corpurilor solide cu
care vin în contact.

2.1. STAREA DE TENSIUNE ÎNTR-UN FLUID ÎN ECHILIBRU

Asupra oric rui corp ac ioneaz o serie de for e ca rezultat al interac iunii maselor,
i anume:
For ele exterioare reprezint for ele exercitate de c tre corpurile exterioare asupra
punctelor din D+, unde D – domeniul ocupat de fluid iar  frontiera acestui domeniu.
For ele interioare sunt toate for ele care se manifest între particulele componente
ale domeniului fluid studiat. For ele interioare masice (volumetrice) sunt for ele care se
manifest asupra punctelor din D’ D sau D’  D.
For e interioare superficiale sunt for ele care ac ioneaz asupra punctelor din ’
 sau ’  .
Atât for ele exterioare cât i cele
interioare pot fi concentrate sau distribuite
(repartizate).
Determinarea for elor exterioare se
realizeaz cu ajutorul ecua iilor de
echilibru.
Determinarea for elor interioare se
realizeaz prin transformarea acestora în
for e exterioare (utilizând metoda
sec iunilor imaginare elaborate de
CAUCHY) i aplicarea condi iilor de
echilibru.
Consider m un corp de o form
oarecare fig. 2.1., în repaus, pe care-l
împ r im în dou p r i care r mân în
continuare în repaus.
Contribu ia p r ii (1) i a for elor
aferente la echilibrarea p r ii (2) se Fig. 2.1. Corp de form oarecare
marcheaz pentru aria infinitezimal  cu
    
F . N reprezint proiec ia lui F pe normala pe . T proiec ia lui F pe o
 
direc ie con inut în  i apar inând planului determinat de F i N .

29
Mecanica fluidelor

Prin defini ie numim efort unitar normal:


N dN
  lim   (2.1)
0 n   d
i efort unitar tangen ial:

T dT
  lim   (2.2)
  0 n   d
În cazul în care fluidul este în repaus (nu exist deplas ri relative ale straturilor de
   dN dF
fluid) T =0  =0  N = F  p     , unde p – presiunea fluido-
d d
static .
Caracterizarea st rii de tensiune într-un fluid în repaus se realizeaz cu ajutorul
presiunii, care reprezint un efort unitar normal de comprimare ac ionând cu egal
intensitate în toate direc iile, într-un punct aflat în interiorul fluidului.
Dac la corpurile solide starea de tensiune era caracterizat de elipsoidul
tensiunilor, în cazul fluidului elipsoidul degenereaz într-o sfer , iar starea de tensiune
devine o stare de tensiune fluido-static .
Pentru a demonstra c presiunea ac ioneaz în toate direc iile cu egal intensitate,
recurgem la principiul solidific rii.

2.2. PRINCIPIUL SOLIDIFIC RII

Const în solidificarea sau rigidizarea imaginar a unei p r i din fluid, (f r efecte

fizice – cristalizare, modificare de volum, polarizare) separarea p r ii solidificate de
restul fluidului i aplicarea for elor de leg tur echivalente ac iunilor exercitate de restul
fluidului asupra p r ii separate.

Fig. 2.2. Principiul solidific rii

Pentru demonstra ie solidific m o prism triunghiular din masa unui fluid în

repaus, orientând una din for ele presiunii perpendicular pe suportul for ei masice.
Scriem ecua ia de echilibru:
      
R  Fa  Fb  Fc  Fm  Fd  Fd  0 (2.3)
   
Proiectând rezultanta pe axa longitudinal a prismei, i inând cont c Fa , Fb , Fc , Fm
au suporturile normale pe aceast direc ie, rezult :
30
 Mecanica fluidelor

  
Rd  Fd  Fd  0
    
R  Fa  Fb  Fc  Fm  0
A1B1C1LMN având laturile perpendiculare, rezult :
LM NM NL
  ;
A1 B1 B1C1 C1 A1
Se înlocuiesc laturile cu for ele corespunz toare se împarte rela ia cu d i se ob ine:
Fc  Fm Fa Fb 1
  
c a b d
Se observ c la numitor s-au ob inut suprafe ele laterale ale prismei, i rezult :
Fc  Fm F F
 a  b  pc  pa  pb (2.4)
c  d b
Rela ia (2.4) demonstreaz faptul c , presiunea hidrostatic într-un fluid în
echilibru într-un anumit punct are aceea i valoare dup toate direc iile, indiferent de
orientarea suprafe ei.

2.3. ECUA IILE ECHILIBRULUI FLUIDELOR SAU ECUA IILE LUI

EULER DIN STATICA FLUIDELOR

Fig. 2.3. Volum paralelipipedic de fluid

Pentru a determina dependen a presiunii de pozi ia punctului din interiorul unui

fluid, se solidific un volum paralelipipedic din fluidul respectiv aplicându-i for ele de
      
leg tur ( dT1 x , dT2 x , dT1 y , dT2 y , dT1 z , dT2 z ) i for a masic dFm , i se alege punctul M în
centrul paralelipipedului.

31
Mecanica fluidelor

În punctul M ac ioneaz presiunea p=p(x,y,z), care dup cum s-a ar tat are aceea i
valoare dup toate direc iile. For ele ce ac ioneaz pe suprafe ele paralelipipedului
reprezint for ele de leg tur i sunt for e de presiune, acestea fiind propor ionale cu
presiunea p i suprafa a pe care ac ioneaz , iar dac consider m de exemplu direc ia x,
suprafa a pe care ac ioneaz este dy dz (ABCD i EFGH).
Pentru a determina presiunile pe fe ele opuse se adaug la presiunea din punctul M,
varia ia presiunii dup direc ia aleas .
p
Se va alege aceea i direc ie x, iar varia ia presiunii dup aceast direc ie este ,
x
1
distan a din punctul M la suprafa a dy dz (ABCD i EFGH) este dx , prin urmare,
2
p 1
varia ia presiunii va fi dx .
x 2
Acestea fiind stabilite se poate deduce presiunea de pe fe ele EFGH i ABCD cu
observa ia c presiunea p are aceea i valoare dup toate direc iile, se ob ine:
p 1
p dx pentru fa a ABCD în sensul pozitiv al axei x;
x 2
p 1
p dx pentru fa a EFGH în sensul negativ al axei x.
x 2
Expresiile for elor de leg tur dup axa x se ob in înmul ind presiunea cu suprafa a
pe care ac ioneaz , adic dy dz i rezult :
  p dx 
dT1 x  i   p     dy  dz
 x 2 
 (2.5)
 p dx 
dT2 x  i   p     dy  dz
 x 2 
În mod asem n tor, dup axele y i z se ob ine:
  p dy 
dT1 y  j   p     dx  dz
 y 2 
(2.6)
  p dy 
dT2 y   j   p     dx  dz
 y 2 
  p dz 
dT1z  k   p     dx  dy
 z 2 
 (2.7)
 p dz 
dT2 z   k   p     dx  dy
 z 2 
rela ii în care i , j , k sunt versorii direc iilor x,y i z.
Se scrie condi ia de echilibru:
   
dTx  dTy  dTz  dFm  0 (2.8)
  
Rezultantele for elor de leg tur dTx , dTy , dTz se ob in adunând dou câte dou
rela iile (2.5), (2.6) i (2.7), astfel:

32
 Mecanica fluidelor

  p dx  
dT1x  i   p     dy  dz  
 x 2  
   dTx
  p dx 
dT2 x  i   p     dy  dz 
  x 2  
  p dy  
dT1 y  j   p     dx  dz 
 y 2   
  d Ty
  p dy 
dT2 y   j   p     dx  dz 
 y 2  
  p dz  
dT1z  k   p     dx  dy  
 z 2  
   dTz
 p dz 
dT2 z   k   p     dx  dy 
  z 2  
Se ob ine:
  p
 dTx  i   dx  dy  dz
  x
 p   
dTy   j   dx  dy  dz  dTx  dTy  dTz  p  dx  dy  dz (2.9)
 y
  p
dTz  k  z  dx  dy  dz
For a masic are expresia:
 
dFm    A  dx  dy  dz (2.10)

Vectorul A  i  X  j  Y  k  Z se nume te for a masic specific sau accelera ia,
dx dy dz reprezint volumul paralelipipedului, iar densitatea.
Rezult din rela iile de mai sus:
 
dFm    i  X  j  Y  k  Z  dx  dy  dz (2.11)
Din condi ia de echilibru static (2.8) rezult :
 p   p   p 
i   X    dxdydz  j   Y    dxdydz  k   Z    dxdydz  0 (2.12)
 x   y   z 
Pentru ca egalitatea de mai sus s se verifice este nevoie ca to i termenii din
paranteze s fie egali cu 0.
Proiectând pe axe se ob ine ecua ia lui EULER:
p  p 
X   0   X  
x  x 
p  p 
 Y   0   Y      A  p (2.13)
y  y 
p  p 
 Z   0   Z 
z  z 

33
Mecanica fluidelor

2.3.1. Legea de varia ie a presiunii într-un fluid în echilibru

Asupra oric rui corp aflat în câmp gravita ional ac ioneaz for e de forma
  
F  m  g unde g - câmpul gravita ional (accelera ia gravita ional ) i se aplic oric rui
corp ce evolueaz sub influen a gravita iei.
Energia poten ial în câmpul gravita ional este:
 
U   m  g ds  m   (2.14)
ds

unde ds este elementul lungime, iar este poten ialul câmpului gravita ional,
 
  g dS   .
dS

Din rela iile de mai sus rezult :

 
U  m    F  U g   (2.15)
Presiunea fluido-static fiind un parametru de stare nu depinde de drumul
transform rii, i admi ând o diferen ial total exact se poate scrie:
p p p
dp  dx  dy  dz (2.16)
x y z
Înlocuind din rela ia lui EULER (2.13):
dp    X  dx    Y  dy    Z  dz (2.17)
Pentru ca ultima rela ie s fie valabil trebuie s existe o func ie (x,y,z) astfel
încât s se poat scrie:
 
X  
x 
  
 Y       A   (2.18)
y 
 
 Z   
z 
De aici rezult c , ecua iile lui Euler sunt valabile dac for a masic specific
provine dintr-un poten ial.
Pentru fluidele incompresibile ( =ct.) ecua ia lui Euler este valabil dac g sim o
func ie (x,y,z) care s satisfac condi ia:
 
X  
x 
  
Y   A   (2.19)
y 
 
Z 
z 
Rela ia de mai sus exprim condi ia de valabilitate a ecua iilor lui Euler pentru un
fluid incompresibil, i anume c for a masic specific trebuie s provin dintr-un
poten ial.

34
 Mecanica fluidelor

Din rela iile (2.16) i (2.17) pentru fluide incompresibile rezult expresia
diferen ial a legii hidrostaticii:
dp     d (2.20)
Integrând se ob ine legea hidrostaticii:
p      C (2.21)
Pentru =ct. rezult d=0, dp=0 deci p=ct.
În cazul fluidelor compresibile barotrope = (p) se poate utiliza legea hidrostaticii
sub forma:
dg  p   X  dx  Y  dy  Z  dz (2.22)
1 1
dac se alege g(p) astfel încât g  p    .
f  p 
În aceste condi ii rela ia (2.22) devine
1
dg  p   g  p   dp   dp  X  dx  Y  dy  Z  dz (2.23)


2.3.2. Consecin e ale ecua iilor de echilibru

1. Suprafe ele caracterizate prin presiunea constant p=ct. sunt suprafe e izobare.
2. Din expresia diferen ial a legii hidrostaticii pentru p  ct.  dp  0 
 d  0    ct. , deci suprafe ele izobare sunt echipoten iale (de poten ial
constant).
3. For a masic este întotdeauna normal la suprafa a echipoten ial .
   
 
dp  0    X  dx    Y  dy    Z  dz    A  ds    A  ds  cos A, s  0 ,

for a
masic A, densitatea i ds fiind diferi i de zero, pentru ca rela ia s fie adev rat
 
   
cos A, s  0 , de aici rezult A  s .
Deci for a masic este ortogonal pe suprafe ele izobare i echipoten iale.
4. For a masic este dirijat în sensul mic or rii poten ialului, dup cum se vede

din rela ia (2.17)   A   iar presiunea cre te în sensul for ei masice specifice
 
dp    A  ds .
5. Suprafe e echipoten iale sunt paralele. Dup cum s-a ar tat la punctul 2
  ct. , iar ecua ia familiei suprafe elor echipoten iale este   C , C fiind un
parametru al acestei familii de suprafe e. Valorilor C=C1 i C=C2 cu C1¹C2 îi corespund
dou suprafe e izobare, care dac ar avea un punct comun ar însemna c cele dou
suprafe e formeaz o singur suprafa echipoten ial , deci ar trebui s existe egalitatea
C1=C2 ceea ce contrazice ipoteza.
6. Într-un fluid cu densitate variabil pe suprafe ele echipoten iale densitatea va fi
constant , dup cum rezult din rela iile urm toare: p       C diferen iind se
ob ine dp     d    d , de unde pentru p=ct. rezult conform punctului 2 c i
=ct. deci dp=0 i d =0, prin urmare rela ia de mai sus se reduce la   d  0 . Cum
=ct. rezult c d =0 deci =ct.
7. Suprafa a de separare dintre dou fluide imiscibile i de densit i diferite este
o suprafa echipoten ial .
Se scrie legea hidrostaticii pentru cele dou fluide:

35
Mecanica fluidelor

dp  1  d  0 
  1   2   d  0 , cum 1¹ 2 fiind vorba de dou fluide cu
dp   2  d  0
densit i diferite, rezult c d  0    ct.
8. Pe o suprafa echipoten ial , într-un fluid în echilibru presiunea i densitatea
fiind constante, dup cum s-a ar tat la punctul 2 i 6, din ecua ia de stare rezult c i
temperatura va fi constant , deci suprafe ele echipoten iale sunt i izoterme.

2.3.3. Legea de varia ie a presiunii într-un fluid în echilibru în ipoteza unor

for e masice nule
În cazul for elor masice nule X=0, Y=0, i Z=0  dp=0  p=const.
Deci, într-un fluid în echilibru, în ipoteza for elor masice nule, presiunea este
independent de pozi ia punctelor în masa fluidului. În practic asemenea cazuri se
întâlnesc la rezervoarele de fluide cu dimensiuni reduse, sau un domeniu restrâns al
atmosferei în echilibru în câmp gravita ional.

2.3.4. Legea de varia ie a presiunii într-un

fluid în echilibru în câmpul gravita ional
Se consider un lichid într-un rezervor (ca în
figura 2.4), în repaus absolut, în câmp
gravita ional. La suprafa a lichidului ac ioneaz
presiunea atmosferic p0. Pentru determinarea
legii de varia ie a presiunii dintr-un punct din
masa lichidului, se consider punctul M i se
aplic legea hidrostaticii.
Pentru un fluid incompresibil:
dp     d (2.24)
Poten ialul câmpului gravita ional:
    g dz  g  z  d = g dz 
Fig. 2.4. Rezervor cu lichid (2.25)
dp= -  g dz  p= -  g z + C

Pentru z=z0 i p=p0  C=p0+ g z0 i se ob ine:

p = p0 +  g (z0 - z)=p0 + h (2.26)
Rela ia de mai sus este legea de varia ie a presiunii în interiorul unui fluid.
Dac planul manometric este identic cu planul de referin z0=0, rela ia devine:
p = p0 - z (2.27)
În cazul fluidelor compresibile dac domeniul ocupat de fluid este vast, în legea
hidrostaticii trebuie inclus i efectul compresibilit ii.
Se neglijeaz influen a temperaturii i se poate scrie:
   0  e   p p0 
Expresia diferen ial a legii hidrostaticii devine:
dp= -  g dz

36
 Mecanica fluidelor

dp   0  g  e   p p0   dz
Se separ variabilele i se înmul e te expresia cu :
e    p p0   dp    0  g  dz 
   p  p0 
  e  dp    0  g  dz
Se integreaz :
e    p  p 0     0  g  z  C (2.28)
Pentru z=z0 i p=p0 se ob ine C=1- 0 g z0.
Înlocuind i logaritmând expresia de mai sus, rezult legea de varia ie a presiunii
într-un lichid compresibil în câmp gravita ional:
1
p  p0   ln1    0  g   z0  z  (2.29)


2.4. CONSECIN E ALE LEGII HIDROSTATICII

2.4.1. Forma suprafe elor izobare

Din ultima rela ie rezult c , pentru suprafe e izobare p=ct.  z=ct.
Suprafe ele izobare sunt orizontale, concluzie dedus i din ortogonalitatea for elor
masice cu suprafe ele izobare, for ele masice fiind verticale rezult c suprafe ele
izobare sunt orizontale. Suprafa a izobar caracterizat prin presiunea egal cu
presiunea atmosferic poart numele de suprafa liber .
Diferitele forme ale legii hidrostaticii eviden iaz faptul c , presiunea exercitat
asupra unui fluid se manifest cu egal intensitate în întreaga mas a fluidului.

2.4.2. Principiul vaselor comunicante

inând seama de expresia general a poten ialului câmpului gravita ional:
  g  z  C i punând condi ia =ct. rezult z=ct. Adic suprafe ele echipoten iale
sunt plane orizontale. Rezult c , în vase comunicante un lichid omogen se ridic la
acela i nivel indiferent de m rimea i forma vasului (ca în figura 2.5 a.).

Fig. 2.5. Principiul vaselor comunicante

37
Mecanica fluidelor

Proprietatea are mare importan în construc iile hidrotehnice i la instrumentele de

m surare a presiunii. Dac în vasele comunicante se g sesc lichide diferite imiscibile
(figur 2.5. b.), pentru dou puncte 1 i 2 situate în planul de separa ie care este o
suprafa echipoten ial p1=p2
Notând cu pa presiunile de pe suprafe ele libere se poate scrie:
p1  p0   1  h1  p0   2  h2 (2.30)
de unde rezult :
h1  2
 (2.31)
h2  1
Denivel rile fa de suprafa a izobar a dou lichide imiscibile aflate întru-un tub
U sunt invers propor ionale cu greut ile specifice ale lichidelor.

2.4.3. Principiul lui Pascal

Fig. 2.6. Principiul lui Pascal

Se consider în interiorul unui lichid omogen în repaus punctele A1,A2,A3,A4 având

cotele z1,z2,z3,z4 i presiunile p1,p2,p3,p4. Conform legii hidrostaticii, pentru A1 i A2 se
poate scrie:
p1 p2
z1   z2  (2.32)
 
iar pentru punctele A3 i A4:
p3 p4
z3   z4  (2.33)
 
Punctele A2 i A3 fiind situate pe o suprafa izobar p2=p3 i z2=z3, iar pentru
punctele A1,A2,A3,A4 se poate scrie:
p1 p2 p3 p4
z1   z2   z3   z4   const. (2.34)
   

38
 Mecanica fluidelor

Presupunând c m rim presiunea p1 din punctul A1 cu p, pentru ca rela ia s

r mân neschimbat trebuie ad ugat i celorlal i membrii p:
p1  p p2  p p3  p p4  p
z1   z2   z3   z4   const. (2.35)
   
Prin urmare, presiunea exercitat pe suprafa a liber a unui lichid se reg se te cu
egal intensitate în întreaga mas a lichidului.

2.4.4. Cricul hidraulic

Se bazeaz pe principiul lui Pascal. Dac asupra pistonului de diametru D1
ac ioneaz for a F1 aceasta creeaz în camera cricului presiunea:
4  F1
p (2.36)
  D12
Conform legii lui Pascal aceast presiune se transmite în toate direc iile i prin
urmare asupra pistonului cu diametru D2 se va exercita o for F2 de valoarea:
2
4  F1   D22 D 
F2  p   2    F 1 2  (2.37)
  D1 2
4  D1 
For a F2 cre te odat cu diametrul D2, majorându-se astfel for a cu care s-a ac ionat
D1. Valoarea maxim a multiplic rii se stabile te inând cont c lucrul mecanic al for ei
active este egal cu cel al for ei rezistente, adic :
F1  h  F2  H (2.38)
Deplas rii h a for ei F1 îi corespunde o deplasare mult mai mic H a for ei F2,
înseamn c , pentru a produce ridicarea pistonului de diametru D2 trebuie s
introducem o cantitate mai mare de lichid în corpul cricului.

2.5. LEGEA DE VARIA IE A PRESIUNII ÎNTR-UN GAZ ÎN REPAUS, ÎN

CÂMPUL GRAVITA IONAL

În cazul gazelor, aplicarea legii hidrostaticii se face inând seama i de natura

evolu iei termodinamice a gazului.

2.5.1. Echilibrul izoterm

Conform legii Boyle-Mariotte, pentru T=const., se poate scrie:
p p0 p
p  v  p0  v 0      0  (2.39)
 0 p0
înlocuind densitatea astfel calculat , în expresia diferen ial a legii hidrostaticii (2.20),
se ob ine:
p p p p
dp     g  dz    0  g   dz   0   dz    dz    dz
p0 p0 p0 H0 (2.40)
0

39
Mecanica fluidelor

p0
p N T0
unde cu H 0   s-a notat în l imea atmosferei uniforme.
 0  N TN
Prin defini ie, în l imea atmosferei uniforme (standard), reprezint în l imea unei
coloane de aer având la partea inferioar presiune p0 iar la partea superioar presiunea
nul .
Separând variabilele, rela ia de mai sus devine:
dp dz
 (2.41)
p H0
iar prin integrare între p0(z0) i p(z), va rezulta:
p z
dp 1
p p   H 0 z dz
0 0

adic
p z  z0
ln  (2.42)
p0 H0
Din egalitatea de mai sus, rezult :
- formula barometric (dependen a presiunii de altitudine):
z  z0

p  p0  e H0 (2.43)

- formula altimetric (utilizat la altimetrele din tehnica aerospa ial ):

p
z  z0   H 0 ln (2.44)
p0
Ambele formule pot fi utilizate pentru cazuri reale (temperatur variabil ), prin
împ r irea domeniului explorat în por iuni caracterizate prin T=const. i aplicarea
succesiv a rela iilor (2.43) sau (2.44).

2.5.2. Echilibrul adiabatic

Utilizând expresia diferen ial a legii hidrostaticii, combinat cu ecua ia
transform rii adiabatice, se ob ine legea de varia ie a presiunii în atmosfera aflat în
repaus i stratificat adiabatic.
Pornind de la legea hidrostaticii:
dp     g  dz (2.45)
i ecua ia adiabatei:
1 1
 p k   p k
   ;   0    (2.46)
p  0 p 
 0  0
Se înlocuie te (2.46) în (2.45), i se ob ine:
1
 p k
dp    0  g     dz (2.47)
 p0 
sau

40
 Mecanica fluidelor

dp 0 1
1
  1
 dz (2.48)
p0 1
p k
pk
0

Se integreaz (2.48) între p0(z0) i p(z), i rezult :

0
p z
dp 1
 1

p0
 1
1
  dz
p0
pk p0k z0

sau
k 1 k 1

p k
 p0 k 1 1
  1k   z  z0 
k 1 H0
p0 k
k
care poate fi transcris :
k 1
 p k
k 1 1
  1     z  z0  (2.49)
 p0  k H0
Din rela ia (2.49) se ob ine:
- formula barometric :
k
 k 1  k 1
p  p0 1   H 0   z  z0  (2.50)
 k 
- formula altimetric :
 k 1

k  p  k
z  z0   H 0  1    
 (2.51)
k 1   p0  
 

2.5.3. Echilibrul politropic

Stratificarea real a atmosferei terestre este dup o politrop cu exponent variabil.
În cazul echilibrului politropic, demonstra ia este similar echilibrului adiabatic, în
locul exponentului adiabatic introducându-se exponentul politropic.
Formula barometric :
n
 n 1  n 1
p  p0 1   H 0  z  z0  (2.52)
 n 
Formula altimetric :
 n 1

n  p  n
z  z0   H 0  1     (2.53)
n 1   p0  
 
Reluând formulele altimetrice de la cele trei tipuri de stratific ri, rela iile (2.44),
(2.51) i (2.53), înlocuind în l imea atmosferei uniforme conform rela iilor:

41
Mecanica fluidelor

p0 p0 R  T0 p
H0    , unde 0  R  T0 (ecua ia de stare a gazelor perfecte) i
 0 0  g g 0
amplificând, în rela iile men ionate, ambii membri ai egalit ii cu masa sistemului
considerat, se ob ine:
p0
m  g   z  z 0   m  R  T0  ln (2.54)
p

 k 1

k   pk 
m  g   z  z0   m  R  T0  1   (2.55)
k  1   p0  
 

 n 1

n   pn 
m  g   z  z 0   m  R  T0  1   (2.56)
n  1   p0  
 
Partea stâng a rela iilor (2.54) (2.54) (2.56) reprezint varia ii ale energiei
poten iale în câmpul gravita ional, iar partea dreapt reprezint expresiile lucrurilor
mecanice tehnice în evolu iile izoterm , adiabatic i politropic .
Pe baza acestei observa ii se poate realiza interpretarea energetic a formulei
altimetrice. În cazul unui sistem gazos în echilibru în câmpul gravita ional, varia ia
energiei poten iale, la schimbarea pozi iei este egal cu lucrul mecanic efectuat de
sistemul gazos în evolu ie.

2.6. LEGEA DE VARIA IE A TEMPERATURII ATMOSFEREI CU

ALTITUDINEA

Se consider stratificarea adiabatic . inând seama de ecua ia de stare a gazelor

perfecte, prelucrat sub forma:
p R T
 (2.57)
g g
de formula barometric pentru echilibrul adiabatic:
k
 k 1  k 1
p  p0 1   H 0   z  z0  (2.58)
 k 
i de ecua ia adiabatei:
1
 p k
   0    (2.59)
 p0 
se poate scrie, înlocuind (2.57) i (2.58) în (2.59):

42
 Mecanica fluidelor

k
 k 1  k 1
p0 1   H 0   z  z0 
 k  R T
k
 (2.60)
g
 k 1 
 H 0   z  z 0 
k 1
 0  g  p0 1 
 k 
sau
 k 1 1  R T
H 0  1     z  z0   (2.61)
 k H0  g
p0 R  T0
înlocuind H 0   , se ob ine:
0 g
k 1 g
T  T0   z  z 0  (2.62)
k R
Pentru stratificarea politropic demonstra ia este similar , înlocuindu-se k cu n,
legea de varia ie a temperaturii devenind:
n 1 g
  z  z0 
T  T0  (2.63)
n R
Derivând expresia (2.63) în raport cu z i considerând aerul (R=287 J (kg K)-1) un
gaz biatomic (k=l,4), se ob ine:
dT k 1 g 1,4  1 9,81 1 K
     (2.64)
dz k R 1,4 287 102 m
Rela ia (2.64) eviden iaz faptul c la varia ia altitudinii cu 102 m, în cazul
stratific rii adiabatice, temperatura variaz cu un grad.
Determin rile experimentale efectuate în atmosfer , au eviden iat la altitudinea de
10.200 m, valori ale temperaturii cuprinse între - (55 ÷ 65) °C.
În ipoteza în care temperatura la nivelul solului, t0 = 15 °C, conform rela iei (2.64),
temperatura calculat la altitudinea de 10.200 m, va fi - 85 °C.
Diferen a dintre temperatura calculat i cea determinat experimental se datoreaz
faptului c prin majorarea altitudinii, temperatura aerului sc zând, vaporii de ap din
aerul atmosferic se condenseaz , c ldura latent de vaporizare cedat sistemului
atenuând viteza de sc dere a temperaturii.

2.7. INTERPRETAREA ENERGETIC A LEGII HIDROSTATICII

Pentru aceasta se scrie expresia analitic a legii hidrostaticii p=- z+C sub forma:
p
z C

Se exprim dimensional primul termen:

43
Mecanica fluidelor

F
p L2 F  L energie specifica
  (2.65)
 F F forta
3
L
Termenii din legea hidrostaticii reprezint energia specific raportat la unitatea de
greutate. Termenul p -1 energia specific de presiune egal cu raportul dintre energia
F L
necesar deplas rii for ei F pe distan a L, iar z  energia specific de pozi ie
F
(poten ial ). Ambii termeni au caracter de energie poten ial .
Conform legii hidrostaticii rezult c , în orice punct din masa unui fluid în echilibru,
suma algebric a energiilor specifice de presiune i poten ial este constant fiind egal
cu suma algebric a energiilor specifice aferente punctelor din planul manometric.

2.8. INTERPRETAREA GEOMETRIC I REPREZENTAREA GRAFIC

A LEGII HIDROSTATICII

Pornind de la aceea i rela ie (2.48), se scrie dimensional:

F
p 2
 L L
 F
L3
Deci se poate scrie:
p
zH (2.66)

rela ie în care termenii au urm toarea semnifica ie: H – sarcina fluido-static (cota
piezometric ), p -1- în l imea piezometric adic în l imea unei coloane de fluid cu
greutatea specific ce asigur la baz presiunea p, z – în l imea de pozi ie sau cota
geodezic .
În figura 2.8 este reprezentat legea hidrostaticii pentru p0>pat (suprapresiune),
presiunea relativ pr=pm fiind pozitiv i egal cu presiunea manometric iar presiunea
absolut este pa=pat+pm.
În fig. 2.9. se prezint grafic legea hidrostaticii pentru p0< pat (depresiune),
presiunea relativ fiind negativ pr=-pm=pv egal cu presiunea vacuummetric , iar
presiunea absolut pa=pat-pm.
Suprafa a caracterizat prin p=0 se nume te plan barometric sau plan de sarcin
absolut . Suprafa a izobar caracterizat prin p=pat se nume te plan manometric sau
plan de sarcin relativ .
Sarcina fluido-static absolut (sarcina barometric ) se calculeaz cu rela ia:
pa pb
Hb  z  z  hb  z (2.67)
 
unde pa = pb presiunea absolut egal cu presiunea barometric iar hb –
în l imea barometric (sesizat de tubul barometric).

44
 Mecanica fluidelor

Fig. 2.7. Legea hidrostaticii pentru p0>pat

Fig. 2.8. Legea hidrostaticii pentru p0<pat

Sarcina barometric , raportându-se la planul barometric (invariabil) este invariabil

(fig. 2.7 i fig. 2.8).
Sarcina manometric este variabil deoarece se raporteaz la planul manometric
care este variabil cu presiunea atmosferic , i se determin cu rela ia:

45
Mecanica fluidelor

pm
Hm   z  hm  z (2.68)

rela ii în care hm – în l imea manometric sesizat de tubul manometric.
În cazul depresiunilor se utilizeaz uneori no iunea de presiune vacuummetric :
pv=pat-pa=-pm
Respectiv în l ime vacuummetric definit prin:
pv pm
hv    hm (2.69)
 
reprezentând adâncimea planului manometric fa de pozi ia punctului supus
observa iei.
Din rela ia de defini ie a presiunii vacuummetrice:
pv=pat-pa=-pm= hm= hv (2.70)
rezult c presiunea vacuummetric nul corespunde presiunii absolute egale cu
presiunea atmosferic , iar în cazul presiunii absolute nule, presiunea vacuummetric
este egal cu presiunea atmosferic . În calcule, aplicarea legii hidrostaticii utilizeaz
numai în l imea manometric , iar în cazul depresiunilor se utilizeaz hm cu semn “-“.
Legea hidrostaticii în punctele în care p<pat nu se poate aplica utilizând presiunea
vacuummetric , rezultate corecte ob inându-se prin utilizarea presiunii absolute sau a
presiunii manometrice negative.

2.9. DIAGRAME DE PRESIUNI

Fig. 2.9. Diagrame de presiuni

Servesc la determinarea modului în care pere ii unui rezervor sunt solicita i de

fluidul con inut. Suprafa a liber a lichidului fiind identic planului manometric.

46
 Mecanica fluidelor

Pentru a trasa diagrama de presiuni se figureaz la scar conturul rezervorului i

al turat se construie te diagrama auxiliar (fig. 2.9) prel=f(h), utilizând:
prel   h
prel    h tg    (2.71)
h h
Diagrama auxiliar precizeaz varia ia liniar a presiunii cu adâncimea, unghiul
fiind propor ional cu greutatea specific a lichidului.
Se duc planuri izobare din punctele semnificative ale rezervorului, acestea
intersectându-se cu diagrama auxiliar . Segmentele ob inute reprezint presiunile
aferente suprafe ei izobare i se traseaz perpendicular pe suprafa în punctele
corespunz toare. Punctele ce apar in la dou suprafe e au perpendiculare pe ambele
suprafe e.
Diagrama ob inut ofer o imagine asupra gradului de solicitare a pere ilor
rezervorului, permi ând dimensionarea acestuia.

2.10. FOR E FLUIDO-STATICE

For ele exercitate de fluide asupra pere ilor solizi cu care vin în contact (for e de
presiune) sunt for e repartizate, ac ionând perpendicular pe suprafe ele solide i fiind
dirijate dinspre fluid c tre corpul solid.
În cazul suprafe elor plane sau a suprafe elor care admit un centru sau o ax de
simetrie, for ele de presiune se reduc la o rezultant unic .
În cazul suprafe elor curbe oarecare for ele de presiune se reduc fie la 2 for e
ac ionând în planuri diferite, fie la o for i un moment (torsor).

2.10.1. For e de presiune pe suprafe e plane

Se consider pe peretele lateral al unui rezervor (fig. 2.10) care con ine un lichid în
echilibru, o suprafa  în planul RSTN înclinat cu unghiul fa de planul
manometric i un punct M din suprafa a d.

Fig. 2.10. For e de presiune pe suprafe e plane

47
Mecanica fluidelor

Presiunea din punctul M va fi egal cu:

p=p0+h (2.72)
i deoarece p0 se exercit pe ambele p r i al peretelui RSTN, presiunea ce solicit
peretele rezervorului va fi:
p=h=ysin
Presiunea este ortogonal în M:
 
dP  p  n  d (2.73)

unde P - for a de presiune.
Rela ia de mai sus transcris scalar este:
dP  p  d    h  d    sin   y  d (2.74)
Modulul for ei de presiune pe suprafa a  va fi:
P   p d    sin   y d
 

Momentul static al suprafe ei fa de axa Ox este:

I ST   y d  yG  


unde yG este ordonata centrului de greutate a suprafe ei.

Expresia for ei de presiune devine:
P    sin   yG      hG    pG    P (2.75)
For a de presiune exercitat de un fluid pe o suprafa plan în centrul de presiune
C, este dat de produsul dintre presiunea relativ din centrul de greutate al suprafe ei i
aria suprafe ei respective
S-a stabilit c for a de presiune se exercit în centrul de presiune, prin urmare
trebuie stabilite coordonatele acestuia.
Coordonatele centrului de presiune (punctul de aplica ie a for ei de presiune)
rezult din ecua iile de momente în raport cu sistemul de axe:
P  xc   x dP    sin   x  y  d    sin   I xy (2.76)
 

P  yc   y dP    sin   y 2  d    sin   I xx (2.77)

 
Rela ii în care:
I xy   x  y  d - moment de iner ie centrifugal


I xx   y 2  d - moment de iner ie axial



Din rela iile (2.76) (2.77) rezult :

  sin   I xy   sin   I xy I
xc    xy (2.78)
P   sin   yG   y G 

48
 Mecanica fluidelor

  sin   I xx   sin   I xx I
yc    xx (2.79)
P   sin   yG   y G 
Deoarece în memoratoarele tehnice sunt date momentele de iner ie în raport cu
axele de coordonate care trec prin centrul de greutate vom folosi teorema lui STEINER
pentru a exprima momentul de iner ie în raport cu axele GX i GY.

Observa ie
Din rela ia for ei de presiune rezult c aceasta este independent de forma,
volumul i masa fluidului (paradoxul hidrostaticii).
For ele care ac ioneaz pe fundul rezervoarelor din fig. 2.11. sunt identice în
ipoteza în care rezervoarele con in acela i lichid ( 1= 2=...= n), dispus pe aceea i
în l ime h=ct., iar aria bazei este identic (1=2=…=n).
Deci 1= 2=...= n, h=ct. i 1=2=…=n rezult c P1=P2=…=Pn

Fig. 2.11. Paradoxul hidrostaticii

Paradoxul hidrostatic se poate enun a astfel: for a hidrostatic rezultant ce

ac ioneaz pe fundul unui recipient, nu depinde de forma i volumul de lichid din vas
fiind doar func ie de în l imea lichidului i sec iunea fundului recipientului.

2.10.2. Teorema lui Steiner

Momentul de iner ie al unui sistem de puncte materiale în raport cu o ax oarecare
este egal cu momentul de iner ie axial în raport cu o ax paralel cu prima ' i
trecând prin centrul de greutate al sistemului însumat cu produsul dintre greutatea
sistemului i p tratul distan ei dintre axe: J   J   d 2  G , care aplicat la cazul studiat
conduce la rela ia:
I xx  I XX  yG2   (2.80)

2.10.3. Teorema analoag teoremei lui Steiner

Momentul de iner ie centrifugal aferent unui sistem de puncte materiale fa de un
triedru de referin Oxyz este egal cu momentul de iner ie centrifugal fa de un triedru
O'x'y'z' paralel cu primul i având originea în centrul de greutate al sistemului, plus
produsul dintre coordonata centrului de greutate corespunz toare momentului
considerat i greutatea întregului sistem
J xy  J xy  a  b  G (2.81)

49
Mecanica fluidelor

Aplicând rela ia de mai sus pentru cazul analizat:

I xy  I XY  xG  yG   (2.82)
Înlocuind (2.56) în (2.54) i (2.57) în (2.66) rezult :
 I XY
 xC  xG  yG  
 I XX
(2.83)
 yC  yG 
 yG  
Rela iile eviden iaz faptul c , centrul de presiune este situat sub centrul de
greutate G. În cazul în care una din axe este ax de simetrie, atunci IXY=0 i abscisa
centrului de presiune coincide cu abscisa centrului de greutate. Centrul de presiune se
apropie de centrul de greutate pe m sura reducerii unghiului . Când =0 CG situa ie
întâlnit pe suprafa a liber a rezervorului.
Dac în interiorul rezervorului se g se te un gaz având presiunea pg, for a de
presiune pe o suprafa plan va fi P=pg, iar punctul de aplicare va fi în centrul de
greutate al suprafe ei .

2.11. FOR E DE PRESIUNE PE SUPRAFE E CURBE DESCHISE

Se consider o suprafa curb deschis imersat într-un lichid în echilibru i

proiec iile pe planele perpendiculare pe axele triedrului de referin (fig. 2.12).

Fig. 2.12. For e de presiune pe suprafe e curbe deschise

For a de presiune are expresia:

 
dP  p  n  d (2.84)
unde p= z.
50
 Mecanica fluidelor

Notând cu nx, ny, nz cosinu ii directori ai normalei la suprafa a , proiec iile

for elor de presiune vor fi:
 dPx  nx    z  d    z  d x

dPy  n y    z  d    z  d y  (2.85)
 dP  n    z  d    z  d
 z z z

Integrând rela iile de mai sus se ob ine:


 Px   dPx     z d x    I st Ox    hGx   x  pGx   x
 x x

 Py   dPy     z d y    I st Oy    hGy   y  pGy   y (2.86)
 y y
 Pz   dPz     z d z    V  G

 z z

 z  d x  I st Ox i  z  d y  I st Oy sunt egale cu momentele statice deoarece cota z i

x y

proiec iile x i y sunt situate în planuri comune.  z  d

z
z  V deoarece cota z este

perpendicular pe proiec ia z.
inând seama de expresia componentelor de presiune rezult c , în cazul
suprafe elor curbe, for a de presiune se reduce la dou componente orizontale Px i Py
ortogonale i o component Pz vertical .
Componentele orizontale sunt egale cu produsul dintre presiunea relativ din
centrul de greutate a proiec iei suprafe ei pe planul normal la direc ia for ei i aria
proiec iei respective, iar componenta vertical este egal cu greutatea lichidului din
volumul delimitat de  i z.
Punctele de aplicare ale componentelor orizontale au coordonatele rezultate prin
aplicarea rela iilor (2.86) iar punctul de aplicare a componentei verticale este în CG a
corpului de presiune.
Dac în rezervor se g se te un gaz având presiunea pg, componentele for ei de
presiune vor fi:
Px=pgx
Py=pgy
Pz=pgz
punctul de aplicare a componentelor fiind CG al proiec iilor x, y, z.
Dac suprafe ele componentelor prezint un punct de concuren , modulul
rezultantei va fi:
P  Px2  Py2  Pz2 (2.87)
suportul s u se va deduce din poligonul for elor, iar coordonatele punctului de aplicare
rezult din solu ionarea sistemului de ecua ii constituit din ecua ia suprafe ei i ecua ia
suportului.

51
Mecanica fluidelor

2.12. FOR E DE PRESIUNE PE SUPRAFE E CURBE ÎNCHISE

Se consider un corp imersat într-un fluid în echilibru (fig. 2.13). Se consider un corp
imersat într-un fluid în echilibru (fig. 2.13).

Fig. 2.13. For e de presiune pe suprafe e curbe închise

For ele fluido-statice ac ionând în planul orizontal Px i Py se echilibreaz reciproc,

rezultanta for elor de presiune fiind asigurat de componentele verticale.
P1z    V1 
  Pz    V2  V1     V  G (2.88)
P2 z    V2 
Componenta P1z – greutatea de fluid din V1 are tendin a descendent P2z – greutatea
de fluid din V2 are tendin a ascendent iar Pz reprezint suma algebric a celor dou
componente, este o for ascensional echivalent cu greutatea fluidului din volumul V.

2.12.1. Principiul lui Arhimede

For ele fluido-statice exercitate de sisteme de fluide în echilibru asupra corpurilor
imersate admit o rezultant caracterizat prin: suportul rezultantei trece prin CG a
volumului fluidelor înlocuite; for a rezultant este vertical i ac ioneaz de jos în sus;
modulul rezultantei este egal cu greutatea fluidului din volumul înlocuit.
La aceea i concluzie se ajunge pe baza rela iei for ei de presiune transformând
integrala de suprafa în integral de volum cu ajutorul rela iei Gauss-Ostrogradski:
 
P   n  p d    p dV (2.89)
 V

Dac p= g z, atunci:
 p 
p  k  k g (2.90)
z
iar rela ia (2.89) devine:
   
P   k    g dV  k  G  G (2.91)
V

52
 Mecanica fluidelor

Aplica ie la principiul lui Arhimede

Determinarea valorii unui corp prin cânt rire
În cazul corpurilor având forme neregulate pentru care nu exist rela ii analitice de
calcul a volumului, determinarea volumului se poate realiza comparând rezultatul
cânt ririi corpului în aer i ap .
Gaer=V ( - aer) g
Gap =V ( - ap ) g
G=Gaer - Gap =V ( ap - aer) g
De unde rezult :
G
V
 apa   aer   g
(2.92)

2.13. PLUTIREA CORPURILOR

For a ascensional Pz notat în continuare P se nume te portan . Între greutatea

corpului i portan a pot exista urm toarele rela ii:
G>P corpul iese din repaus fiind antrenat într-o mi care de scufundare (submarine);
G=P corpul este în echilibru indiferent la orice adâncime (balonul);
G<P plutire de suprafa , corpul plute te par ial scufundat (vapoarele).
Elementele unui plutitor (fig. 2.14) sunt:
- centrul de caren C.G. al carenei;
- ax de plutire (axa plutitorului) linia care une te CG al plutitorului cu centrul de
caren ;
- pescaj adâncimea de scufundare a carenei;
- arie de plutire intersec ia dintre planul de plutire i plutitor;
- linie de plutire perimetrul ariei de plutire;
- ax longitudinal de oscila ie este cuprins în aria de plutire;
- ax transversal de oscila ie cuprins în aria de plutire.

Fig. 2.14. Elementele unui plutitor

53
Mecanica fluidelor

În cazul plutirii la suprafa o parte din corp r mâne

scufundat volumul de fluid înlocuit asigurând portan a care
echilibreaz greutatea corpului:
 
GP0 (2.93)

În cazul lichidelor, pe lâng plutirea de adâncime

caracteristic gazelor este posibil plutirea de suprafa ,
când o parte din volum e scufundat în lichid, por iunea
respectiv având volumul V poart numele de caren .
Greutatea lichidului din volumul carenei asigur portan a
necesar echilibr rii corpului.
În exploatarea unui plutitor apar oscila ii în jurul axei
longitudinale i transversale datorit unor componente
tangen iale, înc rc ri i desc rc ri excentrice sau înc rc ri
i desc rc ri rapide. Oscila iile în jurul axei longitudinale
poart numele de ruliu, iar cele în jurul axei transversale
tangaj.
Cât timp se p streaz între anumite limite i se înl tur
cauza perturbatoare, oscila iile se amortizeaz datorit
frec rii.
Fig. 2.15. Plutirea
Plutirea izocaren , este plutirea pentru care nu se modific
izocaren volumul carenei.

2.13.1. Teorema lui Euler

În cazul plutirilor izocaren , axa de oscila ie a plutitorului trece prin CG al ariei de
plutire.
Dac plutirea este izocaren (fig. 2.15) volumul carenei introdus sau extras din ap
prin oscila ia cu unghiul q se poate calcula cu rela ia:
dV  x  tg d (2.94)
Condi ia de plutire izocaren este:
VAOA’=VBOB’  V  0
Integrând rela ia (2.94) se ob ine:

 dV   x  tg d  tg  x d
 

Deoarece:
I ST   x d   dV  tg  xG    0 dar tg0; 0  xG=0 (2.95)


Distan a xG dintre CG al ariei de plutire  i axa de oscila ie fiind zero rezult c

axa de oscila ie trece prin CG al ariei de plutire.

2.13.2. Stabilitatea plutirii corpurilor

În exploatarea unui plutitor, datorit unor oscila ii pot ap rea situa ii în care
plutitorul se dezechilibreaz .
În acest caz oscila iile posibile pot fi:
- în jurul axei de plutire, determinate de for ele tangen iale ac ionând pe suprafe ele
laterale ale plutitorului;

54
 Mecanica fluidelor

- în lungul axei de plutire datorit înc rc rilor i desc rc rilor rapide;

- în jurul axei longitudinale (ruliu) sau în jurul axei transversale (tangaj)
determinate de înc rc rile respectiv desc rc rile excentrice.
Plutirea este stabil dac în momentul scoateri din echilibru a plutitorului prin jocul
portan ei i a greut ii se realizeaz un moment de redresare care readuce plutitorul în
pozi ia ini ial .
În cazul plutirii de adâncime condi ia de stabilitate este ca CG notat G s fie sub C
(centrul de caren ) G<C.
În cazul plutirii de suprafa (caracteristic doar lichidelor) condi ia de mai sus
asigur stabilitatea echilibrului.
În cazul în care G este situat deasupra centrului de caren C (G>C) în echilibrul
plutitorului se pot realiza 3 situa ii:
- echilibru stabil;
- echilibru instabil;
- echilibru indiferent.

2.13.2.1. Echilibrul stabil

Se realizeaz în cazul verific rii
inegalit ii d=r-a>0. Se consider un
plutitor de form paralelipipedic având
centrul de greutate G i centrul de caren C,
imersat într-un lichid i supus oscila iei în
jurul axei longitudinale cu un unghi .
La oscila ie cu <15 în jurul axei

longitudinale a unui plutitor, greutatea G i

portan a P asigur momentul de redresare
pentru stabilitatea plutirii. Prelungirea

suportului portan ei P intersecteaz axa de
plutire în punctul M numit metacentru.
Fig. 2.16. Echilibrul stabil
Pentru <15 metacentrul se men ine în
limitele unei erori de 5% în aceast pozi ie
timp în care centrul de caren C evolueaz
pe o curb având raza de curbur MC=r
(raza metacentric ). Dac not m cu a
distan a dintre centrul de greutate G i
centrul de caren C se define te distan a
(în l imea) metacentric d:

2.13.2.2. Echilibrul instabil

La echilibrul instabil distan a
 
metacentric d=r-a<0. For ele G i P se
asociaz într-un cuplu de r sturnare

Fig. 2.17. Echilibrul instabil

MG = d = r – a (2.96)
aducând plutitorul într-o alt pozi ie
corespunz toare echilibrului fig. 2.17.

55
Mecanica fluidelor

2.13.2.3. Echilibrul indiferent

La echilibrul indiferent corespunz tor
plutitorilor sferici sau cilindrici (având generatoarea
paralel cu planul de plutire) la care volumul
carenei r mâne neschimbat, GM rezult d=0. În
orice pozi ie forma carenei este simetric fa de
axa de plutire iar metacentrul corespunde cu centrul
de greutate MºG (fig. 2.18).

2.13.3. Calculul distan ei metacentrice


În cazul schi at (fig. 2.19) pentru <15 G i

P asigur momentul de redresare:
Fig. 2.18. Echilibrul indiferent Mr=Gdsin=Gd (2.97)

Portan a P poate fi înlocuit cu 3 for e
  
echivalente având suporturi paralele P , P1 , P2 .
 
For ele P i G asigur un moment de greutate
care ac ioneaz invers fa de momentul de
redresare:
Mg= - Gasin = - Ga (2.98)
 
Iar for ele P1 , i P2 echivalente volumului
VAOA ie it din ap respectiv volumul VBOB
imersat, ne ofer un moment de form :
Fig. 2.19. Distan a metacentric

M f   x   dV   x    x  tg d     tg  x 2 d (2.99)

V  

unde: I   x 2 d - momentul de iner ie axial fa de axa longitudinal de oscila ie a



ariei de plutire.
Rezult :
M f     I (2.100)
În final momentul de redresare Mr=Mg+Mf devine:
Mr = Gd = -Ga + I (2.101)
Rezult :
I I
d
a rar  (2.102)
V V
Dac este verificat stabilitatea la oscila ie în jurul axei longitudinale (ruliu) în mod
automat se verific stabilitatea la oscila iile în jurul axei transversale (tangaj),
momentul de iner ie axial fa de axa transversal de oscila ie a ariei de plutire în acest
ultim caz fiind mare (metacentrul mare) I'>I.

56
 Mecanica fluidelor

h  b3 
I 
12   I   I
3
bh 
I 
12 
Pentru a asigura stabilitatea plutitorilor (d>0) din
rela ia de calcul a distan ei metacentrice rezult c
I
trebuie s asigur m sau r mari, respectiv a cât mai
V
mic.
I
Asigurarea sau r mari se face prin evazarea
V
spre partea superioar a corpului navelor, sau
utilizarea unor flotori laterali.
Asigurarea a cât mai mic implic coborârea cât
mai mult a centrului de greutate, evitarea unor
Fig. 2.20. Momente înc rc ri mari pe punte, respectiv coborârea
de iner ie motoarelor de ac ionare la nivelul minim posibil.

2.13.4. Densimetrul
Este un plutitor cu centrul de greutate situat într-o pozi ie
inferioar centrului de caren , asigurându-i o stabilitate mare i
este destinat determin rii densit ilor relative în raport cu apa.
Dac densimetrul introdus în ap ajunge la cota “a”
corespunz tor volumului carenei V, greutatea densimetrului va fi
echilibrat de portan , astfel vom avea:

G = P = apagV (2.103)

Introducând densimetrul într-un lichid cu >apa, acesta va

ajunge la o cot “b”, greutatea fiind echilibrat de portan , i se
ob ine:

G = P = g(V- r2h) (2.104)

Din egalitatea celor dou expresii rezult :

 apa  V
 (2.105)
V    r2  h
Fig. 2.21. Densimetrul

57
Mecanica fluidelor

2.14. ECHILIBRUL RELATIV AL FLUIDELOR

Se consider un sistem de referin fix

O1x1y1z1 i un sistem de referin mobil
Oxyz. Parametrii punctului M fa de
sistemul de referin mobil i respectiv fix se
pot exprima pornind de la expresia:
  
r1  r0  r
Rezult viteza absolut :
d r1 dr0  r
wa    r
d d 

unde  este viteza de rota ie a sistemului de
referin mobil.
Fig. 2.22. Sistem de referin fix i mobil Se poate scrie:
    
wa  w0  wr    r (2.106)
Accelera ia absolut a unui punct M:
    
 dw dw w         r   
aa  a  0  r    wr   r       r         r 
d d   
 
unde: a0 este accelera ia sistemului mobil fa de cel fix,      r  0 iar r  w r iar
  

  
2    wr   ac , rezult :

           
aa  a0   r      r   ar  ac  at  ar  ac (2.107)


      
Rela ie în care: at  a0   r      r  - accelera ia de transport,


     r
ac  2    wr  - accelera ia Coriolis; ar    - accelera ia relativ .


Fig. 2.24. Volum de control

58
 Mecanica fluidelor

Consider m un volum paralelipipedic de fluid (fig. 2.24) aflat în echilibru relativ

c ruia îi aplic m for ele de leg tur , for a masic i de iner ie datorat accelera iei de
transport.
La echilibrul relativ se poate scrie:
 
wr  0         
  ac  0  aa  at  a0   r      r 
 ar  0 
Ecua ia echilibrului relativ devine:
    
dTx  dTy  dTz  dFm  dFi  0 (2.108)
    
Se cunosc: dTx  dTy  dTz  p dx dy dz - for e de leg tur , dFm    A dx dy dz -
  
for a masic i dFi     aa dx dy dz     at dx dy dz - for a de iner ie.
Înlocuind în (2.108) expresiile for elor i simplificând cu elementul de volum dx dy dz
rezult ecua ia fundamental a echilibrului relativ:

 1       
A  p  at  a0   r      r  (2.109)
 

2.14.1. Echilibrul relativ al unui lichid aflat

într-un vas în rota ie în jurul unui ax vertical
În fig. 2.25 se observ c h0 este în l imea
lichidului în rezervorul aflat în repaus, originea
sistemului de referin fix O1 coincide cu cel al
sistemului de referin mobil O (O1ºO), la fel coincid
i axele O1z1ºOz.

Prin urmare a0  0 datorit alegerii axelor ca în
 
fig. 2.25, A  g deoarece lichidul evolueaz în câmp
gravita ional, i

 
  ct.  0

Astfel, ecua ia fundamental a echilibrului relativ
devine:
 1         
A  p      r     r          r

Fig. 2.25. Vas în rota ie în Proiectând ecua ia de echilibru pe axele de referin
jurul unui ax vertical i inând seama de proiec ia for elor specifice ce intervin
rezult :
 1 p
   2  x;
   x
 1 p
   2  y; (2.110)
  y
  g  1 p  0
  z


59
Mecanica fluidelor

Diferen iala presiunii:

p p p
dp  dx  dy  dz
x y z
inând seama de rela ia (2.70), diferen iala presiunii devine:
dp     2  x dx     2  y dy    g dz
Ecua ia suprafe ei izobare p=ct.  dp=0 va fi:
   2  x dx     2  y dy    g dz  0 (2.111)
Integrând se ob ine:
x2 y2
2 2  gz C  0
2 2

x2  y2
z  2 C (2.112)
2 g
Conform acestei ecua ii suprafe ele izobare sunt paraboloizi de rota ie.
Înlocuind în ecua ia de mai sus R2=x2+y2 (vezi fig. 2.25) i observând c pentru
z=z0 corespunde R=0 ecua ia devine:

 2  R2
z  z0 (2.113)
2 g

Integrând diferen iala presiunii se ob ine legea de varia ie a presiunii în condi iile
men ionate:
 2  R2
p gzC
2
Considerând un punct M0 aflat la z=z0 deci p=p0, pe axa de rota ie (R=0) se ob ine:
p0=-gz0+C  C=p0+gz0
Legea de varia ie a presiunii va fi:
 2  R2
p  p0    g   z 0  z    (2.114)
2
Deoarece cota z0 se determin dificil, se exprim cu ajutorul cotei h0 a lichidului în
repaus i diametrului D al vasului cilindric, din condi ia de constan a volumului de
lichid din vas, exprimat sub forma:
R

  R 2  h0   z  2  R dR (2.115)
0

Rela ie în care se înlocuie te z din ecua ia (2.73):

R
  2  R2 
  R  h0    z0 
2
  2  R dR (2.116)
0  2g 
Se integreaz

60
 Mecanica fluidelor

R2  2   1 4
  R 2  h0  z0  2      R
2 g 4
Dup simplific ri se ob ine succesiv:
2 1 1
R 2  h0  z0  R 2    R4 
g 4 R2

2 1
h0  z0 
  R2
g 4
de unde se poate determina valoarea cotei z0 potrivit rela iei:
 2 R2
z0  h0  (2.117)
g 4
Ecua ia suprafe ei libere devine:
 2 R2
z  h0  (2.118)
g 4
Legea de varia ie a presiunii va fi:
   2  R2
p  p0    g  h0  z   (2.119)
4

2.14.1.1. Tahometrul-tahograful
Este o aplica ie practic a echilibrului relativ al
fluidelor. Schema principal a unui tahograf este
prezentat în fig. 2.26.
Plutitorul fiind situat în axa de rota ie z=z0, R=0,
rezult :
 2 R2
z0  h0 
g 4
Se noteaz
Fig. 2.26. Tahometrul  2 R2
h  h0  z0 
g 4
De unde se ob ine expresia vitezei unghiulare:
2
 g  h (2.120)
R
2   n
Dar având în vedere c   
60
120
n  g  h0  z0  (2.121)
 D
unde n reprezint tura ia.

61
Mecanica fluidelor

2.14.1.2. Separarea prin centrifugare

În fig. 2.27 se prezint o particul de volum V i densitate imersat într-un lichid
de densitate f, rezervorul care con ine lichidul se rote te uniform cu viteza unghiular
 
 . La separarea prin centrifugare apar urm toarele for e: for a arhimedic Fa sau
   
portan a P , greutatea G , for a centrifug Fc i for a pseudo-arhimedic Fpa .
Rezultantele acestora, dirijate dup axele
de coordonate, sunt:

 R y  V   2  y     f 
 Rz  g  V   f   
 (2.122)

Func ie de densitatea materialului ce se

va separa, se pot deosebi dou cazuri:
a) >f Ry are semn pozitiv, iar Rz are
semn negativ rezultând o deplasare a
particulelor în spre exterior i în jos. Exemplu:
Fig. 2.27. Centrifugarea separarea minereurilor.
b) <f Ry are semn negativ, iar Rz are
semn pozitiv, rezultând o deplasare a particulelor spre centru i în sus. Exemplu:
separarea hidrocarburilor lichide de ap .

2.14.2. Echilibrul relativ al unui lichid aflat într-un vas antrenat într-o
mi care de transla ie

Fig. 2.28. Vas în mi care de transla ie

    
Particularit ile acestui caz sunt: a0  a  ct.,   0, A  g i ecua ia fundamental
a echilibrului relativ devine:
 1 
g  p  a (2.123)

Se proiecteaz ecua ia pe axele mobile i se ob ine sistemul de ecua ii:

62
 Mecanica fluidelor

 1 p
  0
  x
 1 p
  a (2.124)
  y
 g  1 p  0
  z

de unde rezult :
 p
 0
 p x

    a
 y
 p     g
 z
Se înlocuie te în expresia diferen ial a presiunii i rezult :
p p p
dp  dx  dy  dz     a  dy  g  dz  (2.125)
x y z
Rela ie din care se ob ine ecua ia suprafe elor izobare i legea de varia ie a
presiunii.
Pentru =ct.  dp  0 se ob ine:
(ady+gdz)=0
Integrând:
ay+gz=C
Ecua ia suprafe elor izobare pentru cazul analizat este:
a
z yC (2.126)
g
a
De aici rezult c suprafe ele izobare sunt plane paralele cu panta .
g
Pentru determinarea legii de varia ie a presiunii se porne te de la diferen iala
presiunii, care se integreaz :
p=-(ay+gz)+C (2.127)
Se consider cunoscute lungimea vasului l, în l imea lichidului în repaus h0, iar în
l  l
punctul M  , h0  se poate scrie p=p0, y  , z  h0 , de unde rezult constanta de
2  2
integrare C:
l
p0     a     g  h0  C
2
l
C  p0    a     g  h0
2

63
Mecanica fluidelor

i înlocuind în rela ia (2.127), rezult :

l 
p  p0    a    y     g  h0  z  (2.128)
2 
Ecua ia suprafe ei libere rezult pentru p=p0:
a l 
z    y   h0 (2.129)
g 2 
Pentru punctele A i B situate pe pere ii rezervorului (fig. 2.27) se poate scrie:
 y0

A:  a l
z  h0    
 A g  2
(2.130)
 yl

B:  a l
z  h0    
 A g 2
Se calculeaz z:
a
z  z A  z B  l
g
Rezultând din rela ia de mai sus accelera ia rezervorului:
z
a g (2.131)
l
Aplica ii: construirea accelerometrelor,
amplasarea rezervoarelor autovehiculelor,
construc ia carburatoarelor (fig. 2.29).

Fig. 2.29. Schema de principiu al

unui accelerometru

64