Mecanica fluidelor

INTRODUCERE

Mecanica fluidelor este ramura mecanicii mediilor continue ce studiaz repausul

i mi carea corpurilor fluide precum i interac iunea acestora cu corpurile cu care vin în
contact.
Mecanica fluidelor teoretic studiaz principiile, teoremele generale i metodele
generale de rezolvare, iar mecanica fluidelor aplicat studiaz mi carea fluidelor în
cazurile care intervin în tehnic , folosind - datorit complexit ii fenomenelor
considerate - atât rezultatele mecanicii fluidelor teoretice, cât i metode de aproximare
i rezultate experimentale.
Hidraulica este partea mecanicii fluidelor care folose te rezultatele mecanicii
fluidelor pentru rezolvarea problemelor practice curente. Ca disciplin tehnic ,
hidraulica, pe lâng metodele de studiu ale mecanicii fluidelor, folose te i metode
proprii, cu preponderen experimentale.

NO IUNI INTRODUCTIVE

No iunea de fluid este un concept empiric utilizat în vorbirea curent , i va fi

punctul de plecare în studiul mecanicii fluidelor.
Fluidele sunt corpurile la care for ele de coeziune dintre molecule sunt foarte mici.
Deplasarea relativ a particulelor de fluid este deci foarte u oar , aceast proprietate a
fluidelor fiind numit fluiditate. Fluidele nu au o form proprie, luând forma vasului în
care se g sesc, iar deformarea lor f r reducerea volumului poate fi produs de for e
oricât de mici, cu condi ia ca aceste modific ri s dispun de timp suficient pentru a se
realiza.
Fluiditatea este caracteristic atât lichidelor cât i gazelor.
Lichidele sunt fluide foarte pu in compresibile, care au vâscozitate mare, iar în
contact cu un gaz posed o suprafa liber .
Gazele sunt fluide care umplu întotdeauna întregul volum care le st la dispozi ie,
sunt foarte compresibile, au vâscozitate redus i nu pot r mâne în repaus decât într-un
recipient complet închis.
La fel ca toate fenomenele fizice, mi carea unui fluid este deosebit de complex ,
iar considerarea tuturor factorilor care intervin în timpul mi c rii ar conduce la o
formulare matematic prea complicat fa de cuno tin ele noastre actuale. Fenomenul
real trebuie deci simplificat, adic aproximat, prin eliminarea factorilor care sunt
neesen iali i prin p strarea acelora al c ror rol este determinant.
În acest sens, prima aproximare const în ipoteza continuit ii fluidelor.
Un mediu continuu este o substan ipotetic , lipsit de structur , pentru care un
element infinitezimal al acestuia con ine un num r suficient de mare de particule astfel
încât acest element p streaz toate propriet ile corpului întreg.
Ipoteza continuit ii presupune c fluidul are o structur continu la orice scar i c
toate m rimile asociate fluidului (presiune, temperatur , densitate etc.) sunt func ii
continue în domeniul ocupat de fluid, (eventual cu excep ia unor linii sau a unor
suprafe e de discontinuitate).

3
Mecanica fluidelor

Prin urmare, fluidul se poate considera un mediu continuu deformabil, iar ipoteza
continuit ii ne ofer posibilitatea de a descrie mi carea fluidelor printr-un num r redus
de ecua ii diferen iale cu derivate par iale.
Se poate aprecia dac un sistem se încadreaz în ipoteza de mediu continuu, prin
determinarea valorii num rului Knudsen:
lp
Kn 
l
unde: lp – este drumul minim intermolecular, respectiv distan a medie între dou
ciocniri consecutive; l – distan a caracteristic domeniului studiat. Practic, pentru a
putea considera un mediu continuu num rul Knudsen trebuie s fie mai mic de 0,01.
Se tie c fluidele, ca de altfel întreaga materie, au o structur discontinu , fiind
formate din molecule. Dar fenomenele studiate în mecanica fluidelor au în general un
caracter macroscopic, adic se refer la por iuni de materie mult mai mari ca o
molecul .
În prezent aparatele nu pot înregistra varia ii ale diferitelor m rimi (presiune,
temperatur etc.) pe distan e mai mici de 10 microni, deci cel mai redus volum ce poate
fi studiat experimental este mai mare ca un cub cu muchia de 10 microni. Ori, acest
volum con ine circa 2,71010 molecule de aer în stare normal fizic (presiunea de l atm
i temperatura de 0 °C), adic suficient de multe molecule pentru a se putea presupune
c aerul are o structur continu la scar macroscopic ; cu atât mai mult un lichid,
deci ipoteza continuit ii este corect .
În continuare se vor defini no iunile de fluid ideal i fluid real, care vor fi utilizate
frecvent în capitolele ce urmeaz .
Fluid ideal (perfect) este un fluid care se caracterizeaz prin: continuitatea masei;
izotopie, adic posed acelea i propriet i în toat masa; mobilitate perfect , adic lipsa
vâscozit ii; incompresibilitate, adic densitatea nu se modific la varia ia presiunii.
Fluid real este un fluid care se caracterizeaz prin compresibilitate, vâscozitate, i
anizotropie.
Pentru a avea importan practic , mediul continuu trebuie s aib anumite
propriet i care s corespund propriet ilor fluidelor reale.
Aceste propriet i, reflectând constitu ia efectiv , discret , a fluidelor, nu vor putea
fi deduse teoretic decât pornind de la structura molecular a fluidelor.
i într-adev r, în cazul gazelor, teoria cinetic a gazelor permite deducerea unora
dintre propriet ile lor. În cazul lichidelor, asemenea studii sunt mai pu in dezvoltate,
este deci necesar ca cel pu in o parte dintre propriet ile lichidelor s fie determinate
experimental.

SISTEME DE UNIT I DE M SUR

M rimea este proprietatea calitativ i cantitativ a unui obiect, mul ime de obiecte
sau fenomene, c rora se poate ata a un criteriu de compara ie în scopul compar rii i
m sur rii.
M surarea este opera ia prin care se determin valoarea unei m rimi prin
compararea ei cu una de aceea i natur , considerat unitate de m sur .
Rezultatul m sur rii unei m rimi fizice se exprim prin valoarea acesteia care este
un num r abstract, înmul it cu unitatea de m sur ce indic natura m rimii m surate.
Astfel, se poate scrie:
Q=Vu