Corciu Vlad

Lucrare practică la geografie

Calitatea,valorificarea și protecția mediului în Chișinău.

In ultima perioada de timp s-au intensificat preocuparile organismelor nationale si

internationale de a elabora noi reglementari privind protectia mediului inconjurator, ca
urmare a efectelor negative ale proceselor tehnologice poluante, dar si a unor produse
si servicii care afecteaza mediul inconjurator fie in timpul utilizarii lor fie in faza post-
consum.

Interesul fata de problemele mediului a crescut simtitor (se apreciaza ca s-a triplat) fata
de 1986, cand s-a produs explozia reactorului nuclear de la Cernobil, Ucraina, fiind
considerata un dezastru ecologic de mari proportii. Presiunile de ordin ecologic sunt
exercitate cu o forta din ce in ce mai mare de ecologisti, consumatori si legislatori,
obliga companiile sa gaseasca solutii noi de protectie a mediului prin realizarea de
produse si aplicarea unor proceduri ecologice.

In tara noastra s-au adoptat: Legea privind protectia mediului (nr.137/1995), Legea
apelor (107/1996) si Romania a aderat la Conventiile internationale in
domeniu.Importanta protectiei mediului variaza in gandirea publicului in functie de
dovezile care se aduc privind incalzirea planetei, epuizarea stratului de ozon, extinderea
deseurilor, distrugerea padurilor tropicale, disparitia speciilor.

Puterea legislativa s-a extins in majoritatea tarilor lumii si acest lucru va influenta pozitiv
modul in care se vor face afacerile.Problemele globale ale mediului inconjurator isi au
originea in cresterea populatiei si in cresterea economica nesustinuta, cu efecte asupra
consumatorilor, companiilor si guvernelor

Aerul:
Ţinînd cont de faptul că principalele surse artificiale de poluare a atmosferei sînt
mijloacele de transport şi ramurile industriale, precum termoenergetica, siderurgia,
industria chimică şi petrochimică, cea a materialelor de construcţie (îndeosebi industria
cimentului), protecţia aerului atmosferic are ca scop aplicarea unor măsuri de diminuare
a emisiilor nocive, cu sistarea lor definitivă în perspectivă. Un rol important în realizarea
acestor acțiuni aparține legislației care reglementează problemele poluării aerului şi
implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere) a surselor de poluare
şi a impactului lor asupra mediului.
Protecţia aerului constituie totalitatea măsurilor de diminuare a emisiilor de substanţe
toxice pentru mediu şi improprii aerului atmosferic. În conformitate cu legislaţia
naţională în domeniul mediului, în Republica Moldova si Chisinau se întreprind animite
acţiuni de combatere a factorilor poluanţi. De fapt, ca urmare a crizei economice s-a
redus randamentul proceselor de producție, multe întreprinderi industriale şi-au sistat
activitatea, iar ca rezultat s-au redus şi emisiile de poluanţi proveniți din aceste surse. În
prezent, cea mai semnificativă este poluarea generată de exploatarea mijloacelor de
transport. În aceste condiții, autorităţile publice centrale, precum și cele locale,
responsabile de mediu, implementează mai multe măsuri menite să menţină şi să
îmbunătăţească calitatea aerului, cum ar fi:
– îmbunătăţirea stării tehnice a parcului de automobile și a tehnicii agricole (bazate pe
motoare cu ardere internă);
– testarea tehnică anuală obligatorie a tuturor automobilelor şi a altor mijloace de
transport;
– implementarea normativelor ecologice europene, care se verifică odată cu testarea
tehnică, inclusiv la trecerea punctelor vamale etc.;
– aplicarea restricţiilor la importul automobilelor cu un grad înalt de uzură;
– inventarierea surselor de poluare, lucru realizat de Inspectoratul Ecologic de Stat;
– încurajarea economică şi financiară a întreprinzătorilor care folosesc surse de
energie regenerabilă (eoliană, solară, bioenergetică);
– instalarea dispozitivelor (filtrelor) de purificare a emisiilor (de exemplu, instalarea
sacilor de captare a pulberilor la Fabrica de ciment din Rezina);
– practicarea sistematică a salubrizării teritoriilor, a curăţării umede a străzilor şi a
pieţelor;
– înverzirea teritoriilor, pentru fiecare localitate fiind proiectate spaţii verzi;
– educarea populaţiei în spirit ecologic (în şcoli, mass-media), inclusiv prin acţiuni
publice, cum ar fi manifestarea „O zi fără automobilul meu”;
– inventarierea şi întreţinerea corectă a încăperilor pentru stocarea pesticidelor;
– interzicerea arderii deşeurilor solide, a frunzelor, a miriştilor şi a paielor;
– crearea unui sistem centralizat şi a rampelor regionale de colectare a deşeurilor,
instalarea tomberoanelor speciale în localităţi.

Apa:
Apa este unul din factorii de bază în realizarea multor procese naturale. Oamenii
utilizează apele în mişcare (rîurile, curenţii maritimi, valurile şi mareele) pentru
producerea energiei electrice, apa are o mare importanţă pentru industrie şi pentru
irigarea terenurilor agricole. Rîurile, mările etc. au condiţionat dezvoltarea transportului
acvatic (fluvial, maritim) și a transportului pasiv (plutăritul) . Din apă se extrage o
cantitate impunătoare de sare, sulf etc.

Protectia calitatii apelor constituie parte integranta a protectiei mediului si are

ca scop principal pastrarea, respectiv imbunatatirea proprietatilor fizico-chimice
biologice si bacteriologice ale apelor, in vederea bunei gospodariri a acestora.

Impurificarea este determinata si de unele particularitati ale apei: aceasta fiind

usor transportata pe albii, canale, conducte, antreneaza diferite substante nocive;
constituie un mediu prielnic de desfasurare a numeroase reactii fizico-chimice
(dizolvarea unor substante, sedimentarea suspensiilor etc.) si de dezvoltare a unor
microorganisme.

Managementul resurselor de apă în Republica Moldova necesită a fi eficientizat

şi armonizat. Un obiectiv important în procesul de integrare a ţării noastre în UE este
realizarea politicii naţionale în domeniul resurselor de apă, care abordează gestionarea
lor după principiul de bazin hidrografic. În acest sens, se întreprind deja unele măsuri
complexe, și anume:

– se creează platforme pentru depozitarea controlată a deşeurilor, deoarece lipsa unui

sistem de evacuare a deşeurilor în localităţi afectează apele de suprafaţă şi cele din
fîntîni;
 – se întreprind acţiuni de reconstrucţie a sistemelor de canalizare şi a staţiilor de
epurare în oraşele mari (Chişinău, Bălţi), dar şi în unele localităţi mai mici. O acţiune
importantă a fost darea în exploatare a staţiei de purificare biologică a apelor reziduale
din or. Orhei;

– se măresc suprafeţele de păduri, ceea ce va reduce scurgerea de suprafaţă şi

pierderile de apă, acest obiectiv necesitînd mai multă implicare din partea autorităţilor
administraţiei publice locale;

- se pune un accent tot mai mare pe educaţia ecologică a populaţiei, realizată prin
intermediul sistemului educaţional şcolar, mass-media, acţiunilor întreprinse de
organizaţiile neguvernamentale, de grupurile de elevi etc.;

– se insistă pe respectarea legislaţiei naţionale în domeniul apelor, a Codului apelor, a

Legii cu privire la zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă, a Legii
cu privire la apa potabilă etc.

Solul:
Pe același plan cu aerul, apa şi organismele vii, solul este un component deosebit de
important al mediului natural, asigurînd menţinerea şi dezvoltarea vieţii.

Poluarea solului. Solul poate fi afectat de prezenta unor substante nocive ca

urmare a utilizarii pe scara larga si uneori in exces a ingrasamintelor chimice, a
pesticidelor si erbicidelor. In prezent exista atat standarde nationale precum si
standarde internationale (de exemplu: standardele ISO – seria 14000) prin care se
stabilesc metode de determinare si se prescriu). valori limita ale continutului de poluanti
in sol.

O serie de produse realizate si comercializate pentru acoperirea unor nevoi ale

populatiei sau ale unor sectoare economice, datorita unor proprietati specifice, dar care
pot avea in etapa post consum o actiune negativa asupra calitatii mediului, si in mod
deosebit asupra apei( detergentii, colorantii, antidaunatorii, etc.).

Detergentii nebiodegradabili (din prima generatie) au fost inlocuiti cu cei

biodegradabili, cu molecule neramificate, care se descompun sub actiunea bacteriana
din mediu, dar nucleul benzenic din structura lor, in apa de suprafata se poate
transforma in fenol, care este o substanta toxica.

Pesticidele, substante chimice capabile sa diminueze sau sa elimine agentii

biotici daunatori ai culturilor, ar trebui sa aiba o persistenta de scurta durata si o actiune
selectiva, numai asupra organismelor nedorite dintr-un biotop. Aceste caracteristici le
au pesticidele organo-fosforice si nu cele organoclorice, a caror productie a fost limitata
si chiar abandonata.  Efectele negative ale pesticidelor se cumuleaza intr-un proces
integrat de-a lungul deceniilor, determinand o inrautatire a calitatii vietii omului din punct
de vedere biomedical, marindu-se riscul de intoxicare.
 Protecţia solului porneşte de la următorul concept: este mai eficient să se aplice
măsuri de prevenire decît de combatere a urmărilor negative ce afectează solurile. Prin
urmare, măsurile de prevenire sînt dictate de cauzele care provoacă degradarea solului
și presupun următoarele acțiuni:

ƒ includerea în asolament a culturilor amelioratoare (leguminoase, cerealiere, furajere,

boboase etc.) pentru a menţine echilibrul elementelor chimice şi fertilitatea solurilor;

ƒ sporirea conţinutului de humus din sol prin resturi vegetale, aplicarea de îngrăşăminte
organice, composturi (resturi organice care se degradează uşor) pentru a menţine şi
spori fertilitatea solurilor;

ƒ controlul strict asupra aplicări îngrăşămintelor cu azot pentru prevenirea levigării,

spălării, acidifierii solului şi acumulării în exces a azotului în plante;

ƒ reducerea riscului de eroziune prin plantarea perdelelor vegetale pe marginea

terenurilor agricole, luarea măsurilor de sporire a rezistenţei solului la deflaţie, folosirea
tehnicii agricole adecvate etc.;

ƒ reducerea riscului de eroziune hidrică prin aplicarea măsurilor agrotehnice, a

asolamentului, prin îngrijirea corectă a pantelor etc.;

ƒ identificarea surselor de poluare (industrie, transporturi, agricultură, sectorul

agroalimentar etc.), a poluanţilor cu impact negativ asupra mediului agricol şi luarea
unor decizii corecte;

ƒ lucrarea solului doar în condiţii de umiditate optimă şi evitarea arăturilor prea adînci,
prevenind astfel destructurarea solurilor şi pierderile de apă;

ƒ reducerea acţiunii de compactare și bătătorire a solului în urma exploatării

tractoarelor şi maşinilor agricole. Astfel, în prezent se folosesc mașini agricole cu roţi
mari şi late;

ƒ compensarea substanţelor nutritive, sustrase din sol odată cu recolta, prin adăugarea
chibzuită a îngrăşămintelor minerale şi organice;

ƒ interzicerea incinerărilor pe terenurile agricole după recoltare;

ƒ monitorizarea calităţii solului, mai ales în zonele afectate de activitatea umană.