Evaluarea poluării microbiene a aerului și a suprafețelor

Aerul joacă un rol epidemiologic important, constituind calea de transmisie pentru un

număr mare de agenţi patogeni; deşi nu constituie un mediu favorabil pentru supravieţuirea
microorganismelor, datorită temperaturii şi umidităţii variabile, radiaţiilor solare sau lipsei
suportului nutritiv, totuşi germenii pot fi viabili un anumit timp în raport cu rezistenţa lor.

Timpul de rezistenţă în aer este variabil, astfel sunt virusuri cu o rezistenţă foarte redusă
(v. rujeolei sau varicelei), alţii au o rezistenţă ceva mai mare (streptococii, stafilococii), iar alţii
(cum ar fi bacilul difteric sau cel tuberculos) pot rezista în atmosferă până la luni de zile.

Indiferent de forma sub care se găsesc în aer, germenii patogeni şi condiţionat patogeni
pot provoca îmbolnăvirea organismelor receptoare prin inhalarea suspensiilor contaminate
(picături, nuclei sau praf), provocând boli ale aparatului respirator sau boli cu poartă de intrare
respiratorie. Prin depunerea lor pe suprafeţe pot determina suprainfectarea plăgilor, contaminarea
alimentelor etc.

Analiza bacteriologică a aerului se practică pentru caracterizarea potenţialului pe care îl

are de a permite transmiterea aerogenă a infecţiilor. Din acest motiv se folosesc indicatori
bacteriologici, care oferă indicii cantitative şi calitative ale contaminării. Indicatorii cei mai
utilizaţi sunt:

 Numărul total de germeni aerobi mezofili (NTG)

 Streptococii hemolitici
 Stafilococii
 Germenii din grupul coliform.

Determinarea aeromicroflorei reprezintă şi un criteriu de apreciere a eficienţei

dezinfecţiei, precum şi a contaminării suprafeţelor şi obiectelor.

Controlul bacteriologic este indicat în:

- spitale şi cabinete stomatologice

- industria alimentară
- instituţiile de copii
- laboratoare de microbiologie
- săli publice.

Evaluarea poluării microbiene a aerului

Pentru controlul aeromicroflorei se foloseşte metoda sedimentării( Koch) sau o metodă

volumetrică.

1
Metoda sedimentării — pentru fiecare încăpere se vor folosi 2 grupe de plăci Petri a câte 10 cm
diametru, fiecare grupă cuprinzând câte o placă de geloză simplă şi o placă de geloză sang
(Ordinul MS 961 din 2016).

Un grup de plăci se va expune în mijlocul încăperii pe o masă sau la înălţimea unei mese
(la 60—100 cm de pardoseală), al doilea grup va fi expus într-un colţ al încăperii la înălţimea
unei mese (la 60—100 cm de pardoseală). Numărul de plăci necesare se calculează în funcţie de
volumul încăperii.

Expunerea se va face prin ridicarea capacului cutiilor Petri şi aşezarea capacelor cu

deschiderea în jos alături de cutiile Petri cu mediile selectate.

Timpul de expunere (cronometrat din momentul ridicării capacelor de la plăcile Petri)

este de 10 minute.

Placile se trimit apoi la laborator, unde se incubează 24—48 de ore la termostat, la 37°C.

Interpretarea rezultatelor se face conform legislatiei (Ordinul MS 961 din 2016).

Evaluarea poluării microbiene a suprafeţelor, a inventarului moale, a tegumentelor

Metode:

 met.tamponului
 met. spălării
 met. amprentelor
 met. peliculelor adezive.

Metoda tamponului: se foloseşte un tampon steril umezit în 1 ml ser fiziologic steril cu care se
şterge o suprafaţă de 25 cm pătraţi prin trecerea tamponului de 2—3 ori în sensuri diferite pe
toată suprafaţa. Se pune apoi tamponul în recipientul (eprubeta) cu ser fiziologic, agitându-se
puternic pentru omogenizarea concentraţiei microbiene (Ordinul MS 961 din 2016).

Recipientele se trimit apoi la laborator, unde se vor face insamânțări pe medii de cultură. Placile
cu mediile de cultură se incubează 24—48 de ore la termostat, la 37°C.

Interpretarea rezultatelor se face conform legislatiei (Ordinul MS 961 din 2016).

Principalele intervenţii de prevenire şi combatere a contaminării aerului implică:

- ventilaţia
- curăţenia
- dezinfecţia aerului.

2
3