Textul descriptiv

Textul descriptiv prezintă un obiect, o ființă, un cadru din natură sau un fenomen al
naturii, evidențiind părțile sale componente și trăsăturile particulare.

Textul descriptiv literar prezintă impresii și percepții subiective despre un obiect, o ființă,
un fenomen al naturii. Este construit prin folosirea creativă a limbajului, astfel încât obiectul
descris să fie prezentat cât mai sugestiv.

Textul descriptiv nonliterar prezintă în detaliu un obiect, o ființă, un peisaj din natură sau
un fenomen al naturii, evidențiind părțile sale componente și trăsăturile specifice acestuia.

Spre deosebire de textul descriptiv literar, care prezintă impresii, percepții subiective sau
chiar descrieri bazate pe imaginație, în textul descriptiv nonliterar sunt prezentate informații, date
concrete și reale privitoare la obiectul descris. Tonul folosit este unul neutru, iar limbajul este
precis, cu multe cuvinte aparținând câmpului lexical în care se încadrează tema descrierii.
 Textul lyric
Poezia este un mod în care se îmbină cuvintele pentru a le da o sonoritate particulară prin
folosirea armonioasă a unor reguli ritmice, metrice și muzicale. Denumirea vine din limba
greacă, de la poiesis, care înseamnă „facere“, „creare“. Până în Evul Mediu, poezia a fost mereu
asociată cu muzica.
Versificația sau prozodia se ocupă cu regulile de construcție a poeziei.
Versul este un rând dintr‐o poezie, sfârșit cu un spațiu gol. Versul poate începe cu literă
mare sau cu literă mică.
Măsura reprezintă numărul de silabe dintr‐un vers. Aceasta poate fi scurtă, de 5 – 6, 7 – 8
silabe, sau lungă, de 12 – 18 silabe, existând și măsuri medii, de 9 – 11 silabe. Măsura poate fi
constantă în toată poezia sau poate varia.
Strofa este o grupare de versuri, în număr variabil, despărțită de alte asemenea unități
printr‐un rând alb (numit blanc). Tipurile de strofă mai des întâlnite sunt cele cu două versuri
(distih), cu trei versuri (terțină) sau cu patru versuri (catren).
Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșit de vers, începând cu ultima vocală
accentuată. Tipurile de rimă dintr‐un catren sunt:

 rima împerecheată – rimează primul vers cu al doilea și al treilea cu al patrulea (a a b b);

 rima încrucișată – rimează primul vers cu al treilea și al doilea cu al patrulea (a b a b);
 rima îmbrățișată – rimează primul vers cu al patrulea și al doilea cu al treilea (a b b a);
 monorima – rimează toate versurile din strofă (a a a a);

Există și rimă imperfectă, când se potrivesc numai vocalele accentuate de la sfârșit de

vers, consoanele fiind diferite (creștet – veșted), și semirimă, când se combină încrucișat versuri
cu rimă cu versuri fără rimă (a b c b).

Ritmul constă în succesiunea regulată și armonioasă a silabelor accentuate și

neaccentuate dintr‐un vers.

Versurile moderne pot fi albe (când păstrează ritmul și măsura, dar nu au rimă) sau libere
(când renunță la ritm și rimă și au măsură variabilă).