MODULUL II

Procesul de învățământ ca interacțiune între resurse, finalități,

conținuturi, strategii și evaluare

TEMA 1

Precizați funcțiile procesului de învățământ și dinamica relațiilor

dintre acestea, din perspectiva noilor abordări ale predării și evaluării!
Procesul de învăţământ este un ansamblu de acţiuni exercitate în mod conştient
şi sistematic de către educatori asupra educaţilor într-un cadru instituţional organizat
în vederea formării personalităţii acestora în concordanţă cu cerinţele idealului
educaţional. Este cea mai înaltă formă de organizare şi desfăşurare a educaţiei,
determinate de prezenţa educatorului, pregătit special pentru conducerea acestui
proces. Funcţiile procesului instructiv-educativ pot fi:
- instructive, de comunicare a valorilor şi produselor culturale, ştiinţifice prin
susţinerea cunoaşterii lor de către elevi, fie în mod senzorial-perceptiv, fie în mod
raţional, teoretic, prin crearea situaţiilor adecvate de predare-învăţare;
- formative, de transportare, deplasare psihologică şi culturală a elevilor, de pregătire
pentru integrare continuă în viaţa socială, profesională, de dezvoltare axiologică.
Dacă procesul de învăţământ este cadrul în care elevul îşi îmbogăţeşte,
şi consolidează, şi corectează, şi transformă experienţa cognitivă, îşi perfecţionează
formarea, atunci acesta, prin specificul curriculumului proiectat şi realizat, nu face
decât să activeze cognitiv afectiv motivațional atitudinal elevii, prin intermediul rolului
conducător al profesorului. În acest sens, relaţia între acţiunile profesorului (de
predare), acţiunile elevilor (de învăţare) este mereu orientată către realizarea
scopurilor, obiectivelor curriculare la un nivel calitativ cât mai înalt. Dar evoluţia
acţiunilor şi a relaţiilor nu capătă sens, dacă nu are loc şi verificarea, aprecierea
rezultatelor (evaluarea), pentru a se produce apoi proiectarea, realizarea,
corectarea, ameliorarea, schimbarea modului de acţiune (reglarea, autoreglarea).
Predarea, învăţarea, evaluarea sunt funcţiile, laturile esenţiale ale procesului de
învăţământ, dar didactica modernă insistă mai ales pe perfecţionarea relaţiilor
complexe între ele, având în vedere caracteristicile noi ale acestuia, cerinţele noului
curriculum, necesitatea abordării sale sistemice. Însă relaţia predare-învăţare-
evaluare arată şi trecerea de la concepţia clasică asupra rolului dominant al predării
(al profesorului), la echilibrul apoi predare-învățare, la situaţia de astăzi, specifică
abordării curriculare. Astfel cele trei acţiuni sunt privite în sistem, sunt
complementare, surprind întreaga activitate pedagogică cognitivă şi formativă, arată
relaţia obiective conținuturi metodologie rezultate reglare. În felul acesta şi
proiectarea activităţii devine logică, unitară, perfectibilă (vezi şi caracteristicile
actuale ale procesului de învăţământ)