Relația dintre etnic si cultural în lumina cercetărilor arheologice si izvoarelor scrise

Problemele continuității sau discontinuității de locuire și civilizatie la Dunărea de Jos au

fost adesea marcate de ideologii și interese politice. O analiză obiectivă, științifică a realității
istorice într-o perioadă mai puțin cunoscută ca cea a migrațiilor se poate face doar pe baza
informațiilor izvoarelor scrise și cercetărilor arheologice.
Izvoarele scrise oferă informații valoroase despre modul de viată și ocupațiile geto-
dacilor de epocă preromană, iar în context politico-militar menționează triburile dacice ale
carpilor, costobocilor și dacilor mari. Cele mai numeroase informații scrise se referă la
conflictele populațiilor, mai ales alogene, cu Imperiul Roman apoi Bizantin. O cronică a
conflictelor mai importante se poate contura, dar o istorie a mileniului I d.Hr. pe baza izvoarelor
scrise ar avea multe lacune, mai ales cu privire la viața cotidiană și cea spirituală.
Cercetările arheologice completează datele oferite de izvoarele scrise, acolo unde acestea
există, și aduc informații inedite privind relația dintre etnic și cultural. Pe de o parte s-a observat
o conservare a tradițiilor geto-dacice până în secolul IV d.Hr., pe de altă împrumuturi între geto-
daci și sarmații roxolani, precum și importuri romane în întreaga regiune.
Cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, care potrivit informațiilor izvoarelor scrise ar
putea fi atribuită doar goților, conține evidente elemente culturale dacice și sarmatice, la care se
adaugă o puternică influență romană evidențiată de ceramica uzuală.
După o perioadă de tranziție, în doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr. au avut loc
schimbări majore în cadrul vieții materiale și spirituale. Culturile din această perioadă mai
păstrează o tradiție geto-dacică în cadrul ceramicii modelate cu mâna, dar se manifestă puternic o
influență romano-bizantină, la care se adaugă, începând cu a doua jumătate a secolului al VI-lea
prezența elementelor culturii materiale a slavilor.
Cultura Dridu
Majoritatea așezărilor identificate sunt rurale deschise, fără a lipsi si cele fortificate.
Dintre acestea un număr de peste 250 au fost cercetate sau măcar sondate arheologic.
Așezările rurale deschise se aflau pe terasele înalte ale cursurilor de ape din zonele de
câmpie, în luminișurile unor păduri, în zonele de podiș și subcarpatice. În funcție de dispunerea
locuințelor acestea erau dispersate sau adunate. Majoritatea covârșitoare erau deschise, dar au

1
existat și așezări fortificate cu valuri de pământ și șanțuri de apărare (Morești, Dăbâca, Alcedar,
Calfa).

Planul general al săpăturilor de la Morești

Dăbâca

2
 Alcedar-morminte

Monede descoperite în mormintelșe de la Alcedar

3
 Locuințe de suprafață și bordeie au fost descoperite în cadrul aceleași așezări la Remetea
Mare, Timișoara-Fratelia, Dăbâca-Cluj, Șirna-Prahova etc. În general, predomina bordeiele
rectangulare sau trapezoidale, cu excepția așezării de la Dodești-Vaslui.

Secțiune Șirna-Prahova, materiale arheologice

4
Șirna-Prahova – fragmente ceramice